Iosif Veniamin Blaga

Bună dimineața, domnule președinte! Bună dimineața, stimați colegi!

La fel ca și colegul meu de dinainte, declarația mea politică face și ea referire la Ziua Marii Uniri. Este vorba despre „Doctor Aurel Vlad și Unirea”.

De-a lungul istoriei neamului nostru românesc, mulți viteji s-au jertfit pentru acesta. Sufletele celor mai viteji dintre vitejii neamului nostru rătăcesc fără odihnă peste întreg cuprinsul locuit de români.

Cu ocazia Zilei noastre Naționale, 1 Decembrie, Ziua Marii Uniri, merită să aducem flori de recunoștință pentru cei ce s-au luptat pentru libertatea neamului românesc.

La 1 Decembrie, lupta pentru libertate a unor personalități ale neamului ca Horia, Cloșca, Crișan, Inochenție Clain, Avram Iancu, Axente Sever, Popa Balint Buteanu, Andrei Mureșanu, Simion Bărnuțiu, Gheorghe Barițiu, Andrei Șaguna, Al. Papiu Ilarian și a tuturor luptătorilor, până la unii mai noi, cum ar fi dr. Ioan Rațiu, Coriolan Brediceanu, au contribuit la mântuirea țării noastre printr-o serie de acțiuni, culminând cu unirea Ardealului la patria-mumă.

Ardealul e românesc și așa va rămâne în veci.

Permiteți-mi, dragi colegi și dragi români, să amintesc și numele unei personalități legate de meleagurile mele orăștiene. Este vorba despre o personalitate politică marcantă în acea perioadă, doctor Aurel Vlad.

Gruparea de la Orăștie, organizată în jurul doctorului Aurel Vlad, este prezentă și determinantă în desfășurarea procesului politic de unire cu România, căci Alexandru Vaida Voievod era unul dintre semnatarii programului elaborat de Aurel Vlad și publicat în „Libertatea” de la 1 ianuarie 1902.

Participând la Conferința de la Viena, membru în Consiliul Diligent din 1918, deputat în Parlamentul de la Budapesta, susținător material al actului unirii, ipotecându-și moșia de la Bobâlna, de mai multe ori ministru, doctor Aurel Vlad, mlădiță de neam românesc, ardelean din zona Orăștiei, și-a adus contribuția sa la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918.

În 1949, după ce a fost deposedat de toate bunurile sale, este arestat împreună cu ceilalți miniștri și încarcerat în închisoarea de la Sighet, unde a și murit în anul 1953.

Pentru faptul că a aparținut meleagurilor orăștiene și în primul rând pentru importanta sa activitate ca bun român, Consiliul Municipal Orăștie l-a declarat, post-mortem, cetățean de onoare al municipiului.

De asemenea, Școala Generală nr. 1 din Orăștie, școală cu circa 900 de elevi an de an, a primit, prin hotărâre de consiliu local, denumirea de Școala Dr. Aurel Vlad. Acest gest de recunoștință a orăștienilor a fost anulat prin acordarea denumirii generice de „unitate de învățământ structură”, deci unitate cu „o fostă personalitate juridică.” Spun cu „o fostă personalitate juridică”, fiindcă în baza HG nr. 1.618/2009 și OMECTS nr. 3.064/2010, deși nu trebuia, Inspectoratul Școlar al Județului Hunedoara a decis, contrar voinței exprimate de Consiliul Local Orăștie, comasarea acestei școli la un liceu. Vrând-nevrând, am știrbit din importanța titulaturii unei școli care se mândrea cu denumirea, dar și cu rezultatele la învățătură și cu evoluția în viață a elevilor săi.