Daniel-Sorin Gheba

Bună dimineața, domnule președinte de ședință! Doamnelor și domnilor deputați, Stimați colegi*,

Titlul declarației mele politice de astăzi – „Hotărârile Guvernului trebuie adoptate cu mai multă responsabilitate!”.

Subiectul pe care vreau să-l aduc în discuție astăzi este numărul îngrijorător de mare al hotărârilor adoptate de Guvernul României.

În ierarhia juridică a actelor normative, Camera Deputaților și Senatul adoptă legi, hotărâri și moțiuni, în prezența majorității membrilor, iar Guvernul adoptă hotărâri și ordonanțe. În categoria legilor, Parlamentul adoptă legi constituționale, legi organice și legi ordinare. Rolul unei hotărâri a Guvernului este doar acela de a organiza executarea legilor, ele fiind semnate de prim-ministru și contrasemnate de miniștri, care au obligația punerii lor în executare și publicării în Monitorul Oficial al României.

Prin urmare, hotărârile Guvernului stabilesc modul în care legile vor fi efectiv puse în aplicare sau alte aspecte organizatorice privind implementarea acestora.

În 2021 au fost emise, de la începutul anului și până în prezent, peste 1.000 de hotărâri ale Guvernului, apropiate ca număr cu cele adoptate de Guvernul PSD condus de Liviu Dragnea într-un an.

Dacă o hotărâre a Guvernului este adoptată cu rea-credință sau conține imperfecțiuni, ea nu poate fi modificată prin propunerea unor amendamente.

Din punct de vedere legal, ea poate fi doar atacată în instanța de contencios administrativ, care nu are competența de a controla constituționalitatea hotărârii Guvernului, ci doar legalitatea acesteia, întrucât actul de reglementare secundară este dat în aplicarea legii, ea organizând și executarea legilor. În consecință, în aplicarea unei legi neconstituționale se poate adopta un act secundar legal, dar care este, în esență, neconstituțional. Mai mult, se poate aștepta rectificarea ei printr-o altă hotărâre a Guvernului anul următor, după ce noul buget va fi aprobat. Ambele soluții se întind pe intervale mari de timp, de cel puțin un an, fapt ce creează instabilitate și inconsecvență în actul guvernamental, punând chiar în dificultate și întârziere transpunerea în practică a programului de guvernare.