Grigore Crăciunescu

Bună dimineața! Domnule președinte de ședință, Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează „Familia stă la baza oricărei societăți”.

Constituția este cartea de căpătâi a unei țări. Este, dacă vreți, Biblia acesteia. Spus altfel, este cartea cărților și, cu siguranță, este legea legilor. Nicio lege elaborată de Parlament nu poate să încalce Constituția, sub niciun motiv.

Votarea în Comisia comună a Senatului și Camerei Deputaților a amendamentului de la art. 48 alin. (1), care se referă la definirea familiei, a generat discuții aprinse în societatea civilă, în mass-media și între parlamentari. Părerile sunt împărțite chiar la nivelul celor doi lideri ai

USL-ului. Discuțiile au plecat de la considerentul că, prin acest amendament, minoritățile sexuale ar fi discriminate. Acest aspect a fost rezolvat deoarece, printr-un articol trecut în comisie anterior și aprobat, în România nu este permisă discriminarea pe criterii religioase, rasiale, etnice sau sexuale, fiecare cetățean având drepturi egale și depline în fața legii și a societății.

În Constituția actuală, la art. 48 alin. (1) se specifică: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită dintre soți.”

Un grup de 47 de deputați a propus următorul text: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie.”

Am să expun o parte dintre motivele pentru care am propus acest amendament.

În primul rând, din punct de vedere lingvistic, exprimarea „căsătoria liber consimțită dintre doi soți” nu este corectă, deoarece devii soț după căsătorie, și nu înainte.

În al doilea rând, Declarația drepturilor omului, semnată de majoritatea statelor lumii, la art. 16 precizează: „Cu începere de la împlinirea vârstei legale, bărbatul și femeia, fără nicio restricție în ceea ce privește rasa, naționalitatea sau religia, au dreptul de a se căsători și de a întemeia o familie.”

În al treilea rând, în Uniunea Europeană mai sunt încă peste 10 state care nu au legiferat căsătoria între persoane de același sex.

Un alt aspect este legat de caracterul, structura, tradiția și ființa poporului român, care consideră firească căsătoria ca fiind o unire între un bărbat și o femeie.

Poporul român, de două mii de ani, este un popor creștin. Aceasta este o realitate pe care nimeni nu o poate nega. Credința în Dumnezeu și morala creștină ne-au ajutat și ne-au susținut să fim ceea ce suntem azi, ca popor și națiune, iar familia, formată dintr-un bărbat și o femeie, a stat la baza supraviețuirii neamului. Această unire a dat copiii, nepoții și strănepoții noștri, de-a lungul veacurilor.

O altă problemă care se pune este aceea de a explica copiilor și nepoților noștri căsătoria dintre doi bărbați sau două femei. Dacă aceștia ne vor cere să explicăm de ce un coleg de-al lor are doi tați, sau două mame, sau care este mama, sau care este tata, în ambele situații ce am putea să le răspundem? Câți ani trebuie să treacă pentru ca un copil să înțeleagă asemenea lucruri?