Florian Dorel Bodog

Bună dimineața! Domnule președinte, Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Stop violenței domestice în România!”.

Stimați colegi,

În urmă cu câteva săptămâni am susținut aici, în plenul Senatului, o declarație politică în care militam pentru o mai bună protecție a minorilor din țara noastră. Astăzi aș dori să mă refer la un subiect sensibil și care se leagă direct de cum reușim să ne protejăm copiii.

Din păcate, în ultimul deceniu, violența domestică a devenit un fenomen social în creștere în țara noastră, iar statisticile arată că în România aproximativ 70% din cazuri se răsfrâng asupra femeilor. Aceleași statistici indică faptul că în fiecare minut două femei cad pradă violenței domestice, estimându-se un număr de 1,2 milioane de victime anual, din care doar 1-2% depun plângere împotriva agresorilor și maximum 25% din numărul real de cazuri sunt înregistrate în statisticile oficiale.

Pentru a ne face o imagine și mai clară despre discrepanța majoră dintre numărul real și cel din statisticile autorităților responsabile, mai trebuie spus că până în anul 2011 s-au raportat doar 82.000 de cazuri și doar 800 de decese atribuite violenței în familie.

Aceste cifre sunt îngrijorătoare, mai ales în contextul în care nu putem oferi protecție și suport emoțional persoanelor care sunt destul de curajoase să apeleze la instituțiile statului. Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie și completările sale ulterioare stipulează posibilitatea emiterii unui ordin de protecție, care, din păcate, rămâne de foarte multe ori doar la nivel declarativ.

Chiar în această perioadă am văzut în mass-media o știre despre o femeie din județul Vaslui care a fost omorâtă violent de soțul împotriva căruia a încercat, în repetate rânduri, să obțină un ordin de protecție, însă fără succes.

Cifrele arată că din cele 1.261 de ordine de protecție solicitate la nivel național în 2015 doar jumătate au fost aprobate, multe dintre acestea având însă prevederi hilare, care obligau persoana împotriva căreia s-a depus plângerea să stea la distanță de 30 de centimetri sau un metru de victimă.

Îngrijorătoare este și atitudinea unor magistrați, care consideră că două zile de îngrijiri cu certificat medico-legal nu reprezintă violență domestică sancționabilă, ezitând astfel

să ofere protecție reală persoanelor care au imediată nevoie de ea. Așadar, chiar dacă există un cadru legislativ care ar trebui să ofere protecție victimelor, modul de aplicare a acestuia este mai mult utopic și foarte selectiv. În aceste condiții, este de datoria noastră, stimați colegi, să revizuim modul în care aceste persoane pot să beneficieze de ajutorul imediat al instituțiilor abilitate și să găsească prin ajutorul statului protecția de care au nevoie. Desfășurarea unor campanii de informare și conștientizare a problemei ar fi un prim pas, dar responsabilitatea unor schimbări majore, atât în ceea ce privește legislația în vigoare, cât mai ales aplicarea ei, va apăsa în continuare pe umerii autorităților, în contextul în care în țara noastră se înregistrează tot mai multe victime ale violenței domestice. Vă mulțumesc pentru atenție.