Stenogramă plen

Mulțumesc, domnule președinte. Bună dimineața, distinși colegi!

Declarația politică de astăzi am intitulat-o „Necesitatea aplicării Legii salarizării unitare”.

Stimate colege,

Stimați colegi senatori,

În această săptămână, Legea salarizării unitare, unul dintre cele mai importante subiecte, a fost readusă în atenția publică. Din păcate, nu într-un mod fericit, în special pentru cei vizați de prevederile acesteia, personalul plătit din fondurile publice, cu implicații într-un spectru însă mai larg.

Guvernul tehnocrat nu a reușit să promoveze niciuna dintre cele trei variante avute la dispoziție, și anume legea aprobată de Guvernul Boc, care implică un cost cu salariile bugetarilor de circa 94 de miliarde de lei, mai mare cu 36,6 miliarde de lei decât cel actual, proiectul gândit de Guvernul Ponta, care impune costuri de 89,3 miliarde de lei, cu 31,9 miliarde de lei mai mult decât în prezent, și proiectul redactat de către grupul de lucru format de actualul Guvern, care impune costuri de 77,7 miliarde de lei, cu 20,4 miliarde de lei mai mare decât cel actual. Toate aceste variante au fost respinse de premierul Dacian Cioloș deoarece nu sunt sustenabile din punct de vedere bugetar.

## Stimați colegi,

Vă reamintesc faptul că în ultimii ani au fost adoptate două legi-cadru de salarizare unitară a personalului plătit din fonduri publice: Legea-cadru nr. 330/2009 și Legea-cadru nr. 284/2010. Acestea nu au reușit să implementeze o salarizare unitară și nici o simplificare a salarizării, ci au creat discrepanțe și mai mari între salariații plătiți din fonduri publice, mai grav, au produs diferențe în cadrul aceleiași categorii profesionale.

Explicația, deși simplă, este extrem de neplăcută: legile respective nu s-au aplicat efectiv niciodată, ci s-au aplicat doar dispozițiile tranzitorii din cadrul acestora ori, după caz, din legile anuale, astfel că, efectiv, în prezent sunt aplicabile tot vechile legi ale salarizării, cu unele ajustări instituite prin Legea-cadru nr. 330/2009. Una dintre acestea a fost includerea unor sporuri și adaosuri în baza salarială, prin eliminarea lor ca elemente separate ale salariului.

Dincolo de problema spinoasă a fondurilor care trebuie alocate, noua lege a salarizării trebuie să rezolve asigurarea unei salarizări echitabile. În prezent, una dintre disfuncționalitățile care au generat discriminări în cadrul aceleiași categorii profesionale se datorează acestor suprapuneri de gradații. Avem situații în care un debutant are salariul de încadrare mai mare decât al unei persoane cu vechime.

Totuși, vreau să subliniez faptul că aplicarea principiului nediscriminării va impune diferențe salariale între cei salarizați potrivit legii noi și cei salarizați în baza vechii legi, deși persoanele sunt încadrate pe posturi identice. Evident, noul sistem de salarizare se va aplica doar persoanelor care ar intra în ipoteza juridică ulterior intrării în vigoare a normei juridice și nu ar afecta drepturile salariale deja dobândite.

În construirea bazei de calcul, trebuie să ținem cont de Decizia nr. 820/2006 a Curții Constituționale, care prevede că „situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului _tempus regit actum_ nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări”.

Având în vedere aspectele sus-menționate, consider că este necesară o dezbatere serioasă între toate forțele politice, instituțiile statului, Guvern și toți partenerii sociali implicați. Trebuie găsite soluții pentru a rezolva disfuncționalitățile semnalate în Legea salarizării personalului plătit din fonduri publice, indiferent că se referă la criterii de performanță, care trebuie să fie specifice domeniului, la evaluarea numărului de personal afectat de aplicarea formulei de calcul al salarizării sau la îndepărtarea subiectivismului în evaluare, conform prevederilor Codului muncii.

## Stimați colegi,

Este imperios necesar ca toți membrii Senatului și ai Camerei Deputaților să aibă ca obiective în analiză amendarea, dezbaterea și susținerea Legii salarizării unice, implementarea unui mecanism transparent de stabilire a salariului de bază minim brut, echitate în stabilirea grilei de salarizare, transparență în efectuarea evaluării personalului și, cel mai important aspect, o așezare a actelor normative în privința salarizării și pensiilor, pentru a se asigura, într-un final, dezideratul de predictibilitate și siguranță. În concluzie, închei solicitând Guvernului României, prim-ministrului, ca, în procedură de urgență, să prezinte Parlamentului României forma finală a Legii salarizării, sub rezerva inițierii unei moțiuni simple pe această temă. Vă mulțumesc.

În continuare dau cuvântul domnului senator Nelu Tătaru, Grupul parlamentar al PNL, pentru a susține declarația politică.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Titlul declarației politice – „Prea multe studii, programe și planuri și prea puține drumuri”.

Dragi colegi,

Zona de vest a țării este cea mai industrializată, după capitală, și are cea mai scăzută rată a șomajului. Este clar că vectorul dezvoltării economice europene se face pe direcția vest-est, dar, cu toate acestea, strategia națională pe transporturi nu are ca prioritate zero o autostradă care să lege Moldova de Transilvania.

Moldova este cea mai subdezvoltată regiune a României și, cu toate că are al treilea centru universitar al țării, lipsa oportunităților locale îi determină pe tinerii absolvenți să se reorienteze către alte zone ale țării sau ale Europei. De asemenea, Moldova este principala exportatoare de forță de muncă, calificată sau necalificată. Lipsa infrastructurii a frânat dezvoltarea acestei regiuni și a menținut-o pe poziția de zonă defavorizată.

Conform noii strategii de implementare, autostrada Sibiu–Pitești deschide lista cu prioritatea proiectelor de infrastructură rutiere. Pe locul doi este autostrada Bacău–Pașcani, iar pe trei se regăsește autostrada Comarnic–Brașov. Următoarele autostrăzi pe listă, în ordinea punctajelor obținute, sunt Suplacu de Barcău–Borș și, pe locul cinci, Târgu-Neamț–Iași–Ungheni.

Despre A8, Autostrada Vest-Est, vorbim din 2007, dar a fost pasată de la un ministru la altul, fără a beneficia de o susținere instituțională prea mare. Când în sfârșit a ajuns în atenția autorităților, Dan Șova și celebra sa strategie care prevedea toate autostrăzile prioritare până în 2018 lăsau total pe dinafară această autostradă.

După zbateri și dezbateri, în octombrie 2014, în prima formă a variantei finale a masterplanului general de transport, autostrada Târgu-Mureș–Iași era retrogradată la rangul de drum expres și, în toate scenariile analizate, era propusă spre realizare abia după 2021. După diverse discuții și controverse, în varianta finală a masterplanului, traseul Târgu-Mureș–Iași a fost reconsiderat ca autostradă, cu mențiunea că bucata dintre Târgu-Mureș și Târgu-Neamț va fi construită inițial ca drum expres și ulterior transformată în autostradă. Au fost necesari aproape nouă ani ca această autostradă să se afle pe lista de implementare pentru perioada 2014–2020.

Un alt punct nevralgic al infrastructurii din zonă este șoseaua ocolitoare a municipiului Huși, proiect care a fost propus pentru ființare prin POS-T 2007–2013, tratat superficial și amânat pentru o iluzorie finanțare în cadrul POS-T 2014–2020. Pe de altă parte, centura Bârladului a făcut subiectul promisiunii domnului ministru Matache, care spunea că lucrările ar putea demara în primăvara aceasta. Hușiul nu a avut acest noroc. În ce privește varianta ocolitoare Huși, în masterplanul general de transport s-a prevăzut realizarea unui drum eurotrans pe ruta Crasna–Huși–Albița. Abia în 2021 este prevăzută realizarea

studiului de fezabilitate, iar execuția lucrărilor este programată pentru perioada 2022–2023.

Săptămâna trecută, ministrul Dan Costescu ne asigura că Moldova nu a fost uitată, ba, dimpotrivă, este privilegiată. Cu siguranță, moldovenii s-ar bucura ca în locul privilegiilor să aibă drumuri care să-i atragă pe investitori în zonă, dar am încredere că domnul ministru, în scurtul său mandat, va pune lucrurile pe un făgaș normal, astfel ca lucrările măcar să demareze la timp și să nu mai avem întârzieri peste aceste termene și așa îndepărtate.

Dezvoltarea Regiunii de Nord-Est este o prioritate a Partidului Național Liberal, întrucât Moldova a fost captivă PSD și este de recuperat un decalaj enorm. Investițiile în infrastructură trebuie demarate urgent, întrucât acestea sunt motorul revitalizării acestei regiuni.

Vă mulțumesc.

În continuare îi dau cuvântul domnului senator Ioan Ghișe, Grupul parlamentar liberal-conservator.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimate doamne și stimați domni colegi,

Titlul declarației mele politice este „Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 2/2016 suspendă timp de nouă luni rolul constituțional al Parlamentului de unic organ legiuitor”.

Constituția României, în art. 115 alin. (4), prevede: „Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora.”

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 2/2016 se referă la suspendarea, până la 1 septembrie, a prevederilor art. 96 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 254/2013 privind regimul executării pedepselor.

Potrivit Constituției, Guvernul, prin hotărâri de guvern, organizează executarea legilor.

La data de 15 decembrie 2015, europarlamentarul Monica Macovei a afirmat că trebuie abrogat dreptul prevăzut de lege prin care deținuților li se permite reducerea pedepsei cu 30 de zile în cazul în care scriu o carte cu caracter științific. Și aceasta doar pentru ca deținutul profesor universitar dr. Dan Voiculescu să nu iasă mai repede din închisoare, cunoscut fiind că Domnia Sa a scris mai multe cărți în regimul penitenciar. După exact o lună, la 13 ianuarie 2016, ministrul justiției, doamna Rodica Prună, anunță public faptul că, prin ordonanță de urgență, va abroga dreptul prevăzut de lege, acela de la art. 96 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 254/2013.

Am scris atunci Președintelui României și prim-ministrului o scrisoare deschisă prin care am arătat că Guvernul nu are dreptul constituțional să suspende sau să abroge prevederi legale. Guvernul are drept de inițiativă legislativă, la fel ca și parlamentarii, și Guvernul, dacă dorea să propună Parlamentului modificarea legii, trebuia să vină în acest sens cu un proiect de lege de modificare a legii.

Probabil sensibilizați pe scandalul care ar putea ieși, în ședința de guvern la care ministrul justiției s-a dus pentru a abroga dreptul prevăzut de lege, au scos din Guvern o ordonanță de urgență – aceasta, nr. 2/2016 –, prin care suspendă timp de nouă luni... opt luni de zile dreptul cetățenesc prevăzut în lege.

Și-atunci, stimați colegi, problema este următoarea. Ministrul justiției, doamna Rodica Prună, este fostă angajată a Monicăi Macovei, europarlamentar, fost ministru al justiției, persoană consacrată ca fiind una dintre vocile fostului Președinte al României. Îți pui, ca cetățean român, întrebarea: ordonanțele de urgență ale Guvernului tehnocrat Cioloș se emit la comanda europarlamentarului Monica Macovei, pentru că Traian Băsescu îl vrea ținut mai mult în închisoare pe profesorul universitar dr. Dan Voiculescu? Îți pui această întrebare și faptele îți răspund că da, așa s-a petrecut.

Pentru că, recent, în Parlament, Președintele României a adresat un mesaj națiunii, prin care a spus că veghează la buna funcționare a instituțiilor statului, folosesc prilejul acestei declarații politice pentru a-i solicita Președintelui României să constate Domnia Sa, la rândul său, faptul că, potrivit Constituției României, Guvernul nu are dreptul să suspende sau să abroge legi prin ordonanță de urgență.

Dacă acceptăm această teorie, potrivit căreia unei legi în vigoare de patru ani de zile i se suspendă sau i se abrogă prevederi atunci când vrea Guvernul, atunci, prin extindere, putem accepta ipoteza potrivit căreia Guvernul poate suspenda oricând orice lege și atunci Guvernul poate suspenda toate legile și, de fapt, avem o dictatură guvernamentală, pentru că se subminează rolul constituțional al Parlamentului de unic organ legiuitor al țării. Normal este, repet, ca Guvernul să vină cu un proiect de lege de modificare a unei legi, dacă are această intenție.

Așadar, domnule președinte de ședință și vicepreședinte al Senatului, vreau să vă rog frumos ca declarația mea politică să fie trimisă atât Președintelui României, cât și prim-ministrului, iar Domniile Lor, potrivit atribuțiilor constituționale pe care le au, să verifice corectitudinea celor ce le-am spus, să ia act și să reintre în situația de constituționalitate. Cu alte cuvinte, să-și abroge de urgență Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 2/2016, deoarece, prin conținutul și semnificația acesteia, subminează rolul Parlamentului de unic organ legiuitor al țării.

Dacă nu se va face acest lucru, asta ar fi proba că atât Președintele României, domnul Klaus Iohannis, cât și prim-ministrul, Dacian Cioloș, nu fac altceva decât să împlinească voința maleficului Traian Băsescu, cel care a reușit cel mai mare proces politic din ultimul sfert de secol, împotriva profesorului universitar dr. Dan Voiculescu.

Vă mulțumesc pentru atenție.

În continuare are cuvântul domnul senator Ciprian Rogojan, Grupul parlamentar al UNPR, pentru a prezenta declarația politică.

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Doamnelor și domnilor senatori,

Declarația mea politică se intitulează „Popriri pe alocațiile copiilor”.

Valoarea unui sistem juridic stă în puterea sa de a ocroti toți cetățenii, mai ales pe cei care au cea mai mare nevoie de protecția sa. Trebuie reținut însă că nu putem vorbi despre slăbiciunile unui sistem fără să luăm în considerare și incompetența celor care îl creează și-l îndrumă.

Este cunoscut faptul că România se confruntă cu o deosebită inflație legislativă. Însă nu este neapărat bine că avem o sumedenie de legi atunci când prevederile unui act normativ se bat cap în cap cu articole din alte acte normative, ceea ce denotă că demersurile legislative sunt irelevante și neaplicabile.

Dragi colegi,

Sunt convins că în ultimele zile, ca și mine, ați primit foarte multe mesaje pe adresele dumneavoastră de e-mail prin care cetățenii ne solicită să nu le întoarcem spatele și să votăm cu toții legea dării în plată.

Un domeniu de bază într-o societate în care trăim, cu economie de piață, este cel al datoriilor pe care cetățenii români le au față de bănci. Cel mai trist este faptul

că instituțiile financiare comit abuzuri, care trebuie stopate, cum ar fi, de exemplu, popririle pe alocațiile copiilor. Da, se întâmplă în România. Băncile consideră că sumele de bani reprezentând alocațiile copiilor, sume care intră în conturile bancare ale părinților, sunt venituri, iar dacă părinții au credite pe care nu le pot plăti banca își oprește partea leului din alocațiile copiilor. Nu putem apăra alegătorii decât prin cuvântul unor legi clare.

Stimați colegi,

Copilul este cea mai de preț resursă pe care o avem, însă, în mod constant, grupurile de interese aleg să ignore, voit sau nu, situația în care poprirea se pune până și pe alocațiile copiilor. Când vom învăța că recuperarea unei creanțe nu este totul? Când vom învăța că motivul pentru care creanțele trebuie recuperate este apărarea unui drept, nu sancționarea unei obligații?

Alocațiile nu sunt un cadou, sunt o necesitate și o componentă de bază a dreptului la demnitate și a dreptului la educație. Și totuși, prin tăcerea noastră, devenim complici la aceste încălcări flagrante ale drepturilor copiilor și familiilor lor. Atâta timp cât nu suntem dispuși să oprim aceste abuzuri și să apărăm drepturile copiilor, nu avem voie să ne numim reprezentanți ai poporului. Avem datoria de a confirma încrederea pe care ne-au acordat-o alegătorii și consider că suntem capabili să o facem.

Mulțumesc frumos.

În continuare are cuvântul doamna senator Doina Federovici, Grupul parlamentar al PSD.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Distinși colegi,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o sugestiv – „Copilărie în singurătate: mii de elevi din județul Botoșani au părinții plecați peste hotare!”.

Distinși colegi,

În declarația mea politică de astăzi aș dori să mă refer la un subiect care, în ultimele luni, a captat atenția mass-mediei și a opiniei publice. Concret, mii de elevi din județul Botoșani au ajuns să facă parte din generația copiilor singuri, având neșansa de a păși în viață fără a avea alături părinții. Mulți au fost lăsați în grija rudelor sau a bunicilor, însă specialiștii atrag atenția că sunt două momente-cheie care pun amprenta pe dezvoltarea unui om: primii ani de viață și, bineînțeles, adolescența.

Potrivit unei centralizări realizate de Inspectoratul Școlar Județean Botoșani, la nivelul unităților de învățământ din județ sunt 9.130 de elevi care au cel puțin un părinte plecat în străinătate. Dintre aceștia, 1.386 sunt cu ambii părinți plecați. La gimnaziu avem 3.345 de școlari care au cel puțin un părinte plecat la muncă peste hotare, alți 1.073 de copii se află în învățământul preșcolar, în timp ce 1.437 sunt la liceu.

De ce am prezentat aceste date? Simplu. După ani și ani de tranziție, copiii ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate reprezintă o realitate dureroasă a României. Ca orice mamă, vă pot spune că acești copii au nevoie de protecție și grijă atât din partea statului, cât și a societății în general. Chiar dacă Guvernul a aprobat, în luna august 2015, noi reglementări pentru îngrijirea copiilor rămași acasă, cred că stă în puterea noastră să susținem cât mai multe inițiative menite să sprijine acești copii, care au nevoie de noi toți.

Cred că trebuie să le acordăm o șansă în plus acestor copii afectați de migrația economică a părinților, familiilor acestora sau persoanelor în grija cărora au rămas, astfel încât aceștia să beneficieze de servicii de suport educațional, psihologic și social, prin intermediul unor programe locale sau naționale, care să aibă ca scop oferirea de informații și consiliere gratuită pe perioada absenței din țară a părinților.

În cadrul acestor programe pot fi derulate inclusiv campanii de informare destinate părinților, care să pună accent pe obligațiile legale ce le revin acestora înainte de plecarea în străinătate. Și mă refer aici la notificarea prealabilă obligatorie a autorităților locale, dar și la desemnarea unui reprezentant legal al copilului.

În lumina acestor informații prezentate, distinși colegi, copiii din Botoșani, dar și din toată țara aflați în această situație au nevoie de sprijin, materializat fie prin susținerea unor ONG-uri de profil, fie prin crearea și derularea unor proiecte concrete în cadrul oferit de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, autoritate care, știm bine, a fost reînființată în anul 2014.

Paulo Coelho, într-un citat celebru, spunea: „Un copil poate oricând să învețe un adult trei lucruri: cum să fie mulțumit fără motiv, cum să nu stea locului niciodată și, poate cel mai important aspect, cum să ceară cu insistență ceea ce-și dorește.”

Distinși colegi,

Acești copii își doresc o protecție corectă din partea statului, dar și a noastră. Nimic mai mult. Vă mulțumesc.

În continuare are cuvântul domnul senator Ionel Agrigoroaei, Grupul parlamentar al UNPR.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația din partea senatorului de Iași Ionel Agrigoroaei are titlul „Cinci surse de finanțare pentru o alocație pentru copii de 100 de euro pe lună”.

Domnule președinte,

Domnule prim-ministru,

Stimați colegi,

Singura șansă a acestei țări este investiția în copii, investiția în viitor. Este un act de sinucidere, ca popor, dacă vom continua să închidem ochii și să credem că un copil poate fi crescut cu doar 84 de lei pe lună. Cel mai simplu calcul dovedește că numai pentru primul an din viața unui copil, pentru a-i asigura strictul necesar și pentru a-i oferi acces la serviciile de sănătate indispensabile, o familie are nevoie de cel puțin 700 de lei pe lună. Creșterea alocației la 100 de euro nu e un cadou sau un act de popularitate, este o necesitate imediată. Este obligatorie chiar. Trebuie să renunțăm la ipocrizie și să recunoaștem că bani sunt. E nevoie doar de voință politică și de fermitate. Bineînțeles, cu ceva eforturi.

Ca să fiu și mai clar, vă dau cinci soluții imediate:

Punctul 1 – O panseluță = trei alocații pentru copii. Exemplific. Timp de șapte ani, doar primăriile din București au cheltuit 600 de milioane de euro pentru panseluțe și câțiva arbuști. Dacă analizăm prețul de achiziție al panseluțelor, conform raportului Curții de Conturi, constatăm că statul, prin reprezentanții săi, a fost capabil să cheltuiască pe o singură floare trei alocații de copil. De aici putem obține alocații pentru copiii românilor timp de minimum două luni.

Punctul 2 – Costul lunar al unui deținut reprezintă 28 de alocații pentru copii. Conform datelor oferite de Administrația Penitenciarelor, statul român cheltuie în fiecare lună cu un deținut în jur de minimum 2.400 de lei, când peste jumătate dintre ei, cei care sunt la prima abatere sau nu reprezintă un pericol public prin săvârșirea unor acte de violență, ar putea să-și execute pedeapsa în libertate condiționată.

Punctul 3 – 31 de milioane de euro bani cheltuiți de stat pentru studii de fezabilitate, cu termen de valabilitate de doar

doi ani de zile, inutile. Banii au fost și încă mai sunt cheltuiți pentru prefezabilitate, fezabilitate, proiecte tehnice pentru obiective de investiții care nu sunt finanțate. Cu alte cuvinte, bani aruncați pe apa sâmbetei.

Punctul 4 – Două miliarde de euro anual costul birocratic efectiv. Reducerea la numai jumătate a birocrației și a cheltuielilor pe hârtie, personal, birotică etc. ar asigura alocații de 100 de euro pentru aproximativ patru luni.

Punctul 5 – 16 miliarde de euro din evaziunea fiscală anuală, făcută de unii importatori prin nedeclararea cantității și valorii reale, cât și unele multinaționale, care nici măcar nu distribuie în procent măcar acceptabil și produse fabricate în România, dar și din transferarea în străinătate a sumelor datorate statului român. Reducerea la numai jumătate a acestui flagel, iarăși, ar asigura alocații de 100 de euro pentru toți copiii României pentru un an întreg.

Domnule prim-ministru,

Stimați colegi,

Gestionarea cu multă inteligență a unei alocații de 100 de euro ar rezolva patru mari probleme ale societății românești: educația copiilor, sănătatea lor, natalitatea și viitoarele locuri de muncă ale României.

Vă mulțumesc.

În continuare are cuvântul domnul senator Viorel Chiriac, Grupul parlamentar al PSD.

Mulțumesc, domnule președinte.

Titlul declarației mele de astăzi – „Despre memorie”. Stimați colegi,

Memoria este un proces psihic care constă în întipărirea, recunoașterea și reproducerea senzațiilor, sentimentelor, cunoștințelor, mișcărilor, proceselor etc. din trecut.

Psihologia ne spune că memoria este un proces referitor la dimensiunea temporală a conștiinței umane, în care informația este codificată, stocată și recuperată. Datorită memoriei, fiecare ființă umană dobândește continuitatea identității sale în timp și fără ea am trăi un continuu prezent, ceea ce ar face imposibil fenomenul adaptării, iar lumea ar deveni un haos.

Memoria este un fel de istorie nescrisă a fiecărei ființe umane. Și, iată, suntem ceea ce suntem, fiecare dintre noi, conștiință unică și caracter individualizat, prin memoria individuală personală, dar și prin oglindirea noastră în celelalte memorii individuale.

Toate aceste memorii individuale sunt componentele unui alt fenomen specific, care se numește memorie colectivă și este mai mult decât suma tuturor elementelor componente.

Și, pentru a încheia cu un citat această succintă incursiune în psihologie, „pierderea memoriei este descrisă ca uitare sau ca o tulburare medicală, amnezie”. Ea poate fi totală sau parțială, de scurtă durată sau permanentă.

Scopul celor înainte relatate nu este teoretic, ci unul cât se poate de pragmatic, în slujba elucidării unei situații concrete.

O distinsă doamnă a sportului românesc, multimedaliată olimpic, cu o tenacitate și o longevitate în carieră demne de o mare campioană, a suferit recent o pierdere de memorie.

Din prestația doamnei ministru, căci Domnia Sa ocupă în prezent o astfel de funcție, nu rezultă că ar fi o amnezie totală și nici permanentă, care să-i afecteze capacitatea de muncă, ci, dimpotrivă, își desfășoară în mod curent activitatea în cadrul ministerului, emițând ordine și circulare.

Una dintre circulare interzice, spre exemplu, intonarea imnului național la competițiile sportive interne, pentru a evita posibile incidente (sic!) și asta ar putea fi considerată o circulară năstrușnică sau halucinantă, dacă nu ar fi de-a dreptul antinațională.

Probabil că o severă amnezie parțială, sperăm trecătoare, a împiedicat-o pe doamna ministru să-și amintească de întreaga sa carieră, care se datorează sportului, cum de altfel declara însăși Domnia Sa în urmă cu ceva timp, sportului românesc, Federației Române de Canotaj Academic, participării la competiții olimpice și mondiale, unde s-a arborat drapelul de stat al României și s-a intonat, desigur, imnul de stat al României. De altfel, nici la încununarea sa cu titlurile de campioană națională distinsa doamnă nu a fost privată de însemnele naționale și intonarea imnului.

De asemenea, ne-o reamintim pe actuala doamnă ministru purtând echipamentul sportiv cu tricolor, sub drapelul național și în acordurile imnului României, alături de coechipierele Domniei Sale, căci marea campioană nu a fost niciodată singură, ci a avut în permanență alături colegele de club sau din lotul național al României, dar și susținerea tuturor românilor. Din anul 2004 o vedem pe doamna ministru în uniformă de general al Poliției Române, iar de câteva luni ca membru al Guvernului.

Din nefericire, toate acestea doamna ministru le-a uitat... sau a dorit să le dea uitării... sau poate nu le mai consideră acum importante.

Sportul nu este doar o testare a limitelor fizice și psihice ale ființei umane, o luptă continuă pentru depășirea barierelor, ci, mai presus de toate, este o modalitate de formare a caracterelor, de educare civică și patriotică. Deopotrivă sportul este și un mijloc de afirmare a identității naționale și de promovare a imaginii României în lume, a mândriei de a fi român și de a face ca drapelul României să fluture pe cel mai înalt catarg, sub acordurile imnului României. Indiferent de nivelul competiției, oricând, oriunde în țară și oriunde în lume.

Mulțumesc.

În continuare are cuvântul domnul senator Moga Nicolae, Grupul parlamentar al PSD.

Se pregătește domnul senator Todirașcu Valeriu, Grupul parlamentar al PNL.

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică poartă titlul „Libertatea presei – drept constituțional fundamental ce se impune a fi respectat”.

Demersul meu este determinat de îngrijorarea că, potrivit ultimelor evenimente, libertatea de expresie și opinie prin mass-media devine tot mai restrictivă și mai îngrădită în lumea de astăzi.

Nu accept și nu voi accepta niciodată încălcarea Legii fundamentale!

Țin să reiterez art. 30 din Constituție, capitolul „Libertatea de exprimare”, care consfințește în mod clar:

„Alin. (1) – Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

Alin. (2) – Cenzura de orice fel este interzisă.”

Recunoașterea dreptului jurnalistului de a exprima opinii fără a fi îngrădit de vreo autoritate politică, administrativă, economică sau juridică este o valoare inviolabilă și nu suportă ingerințe în activitatea sa profesională.

În prezent asistăm la fenomene dramatice, care impun o analiză detaliată și măsuri urgente, și anume:

– presa scrisă este pe cale de dispariție, fapt ce afectează predominant populația din mediul rural, în special vârsta

a treia. Publicul urban tânăr pare să se fi îndreptat masiv spre surse alternative de informare, cum ar fi mediile on-line sau social media;

– televiziunea publică, plătită din banii contribuabilului român, se află în imposibilitatea de plată a angajaților, dar și de preluare a transmisiilor internaționale de mare interes, cum ar fi finalele de tenis, meciuri importante de handbal, fotbal etc.;

– decizia abuzivă de evacuare a celor cinci posturi de televiziune ale trustului „Intact” va produce o întrerupere a emisiei acestora dacă va fi pusă în aplicare;

– insolvența, așa-zisa insolvență atribuită celorlalte posturi de televiziune – mă refer aici la Realitatea TV, la România TV, la B1 TV, la Prima TV și altele – ne duce cu gândul la dorința unora de a exista un post unic de televiziune sau poate niciunul.

Aceste semnale de alarmă interne se completează cu informațiile din plan internațional, și anume merită menționat ultimul raport, din 2015, al Comitetului pentru Protecția Jurnaliștilor, organizație neguvernamentală cu sediul la New York, în care se arată că Uniunea Europeană nu răspunde suficient la atacurile contra libertății presei în interiorul statelor membre.

„Uniunea Europeană ar trebui să facă mai mult pentru a apăra drepturile jurnaliștilor. În întreaga Uniune Europeană, jurnaliștii se confruntă cu amenințări, presiuni și violențe, și dau exemplu aici atacul asupra săptămânalului de satiră «Charlie Hebdo», comis în ianuarie anul trecut în Franța.”

În raport se menționează că legislațiile media opresive încă sunt în vigoare, chiar dacă asemenea legi sunt incompatibile cu valorile Uniunii Europene. Aceasta este concluzia trasă de Comitetul pentru Protecția Jurnaliștilor în raportul despre libertatea presei.

Poziția oficialului Uniunii Europene la acest raport a fost explicită: „Noi apărăm libertatea presei și promovăm această libertate, dar reglementarea domeniului media este, conform tratatelor, rezervat statelor membre.”

În acest context, ar fi utilă constituirea unui grup de lucru la nivelul Parlamentului, care să evalueze legislația existentă, dar și necesarul de adoptat pentru a asigura libertatea deplină a presei, prevenirea atacurilor împotriva jurnaliștilor și siguranța că amenințările la adresa libertății presei sunt eliminate.

Este cazul să acordăm atenția cuvenită jurnaliștilor onești din presă. Și fac o exemplificare concretă, referindu-mă la cei acreditați la Senat. Pentru informarea corectă, transmisă în timp real, jurnaliștii își petrec 10-12 ore stând în picioare, cu un suc sau cu două-trei cafele. Nu-și permit să piardă timpul la masă, pentru a nu pierde știrea. Cu aparatura greoaie târând-o după ei, pentru că redacțiile nu au toate fondurile de investiții pentru tehnica nouă.

Ei sunt o echipă – mă refer la cei acreditați la Senat –, indiferent de canalul media. Nu se ceartă, nu au divergențe, ci transmit știrea redactată fără nicio constrângere. Comportamentul lor poate fi folosit ca model. Prin conlucrare se pot realiza reglementări moderne, în spiritul apărării valorilor democratice.

Vă mulțumesc.

În continuare are cuvântul domnul senator Valeriu Todirașcu, Grupul parlamentar al PNL.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o „Plângere penală depusă la Direcția Națională Anticorupție împotriva funcționarilor Ministerului Sănătății pentru risipa de peste 70 de milioane de euro anual în domeniul dializei”. ## Doamnelor și domnilor senatori,

Am depus la DNA o sesizare privind posibile fapte de neglijență în serviciu săvârșite de funcționari din cadrul Ministerului Sănătății în legătură cu Programul național de supleere a funcției renale la bolnavii cu insuficiență renală cronică și Programul de transplant de organe, unde am constatat deficiențe ce se soldează cu cheltuieli nejustificate din banii asiguraților, respectiv o risipă de peste 70 de milioane de euro anual, cu consecințe negative, suplimentare, asupra calității vieții pacienților.

Ca membru al Comisiei pentru sănătate din Senatul României, am fost preocupat continuu de reducerea cheltuielilor nejustificate în sănătate, pentru o creștere a calității îngrijirii medicale fără o sporire a contribuției cetățenilor prin taxe și impozite.

Tratamentul de substituire a funcției renale prin dializă la bolnavii cu insuficiență renală consumă anual aproape 177 de milioane de euro, în timp ce transplantul de rinichi, care costă, pentru un pacient, aproximativ de 10 ori mai puțin decât dializa, este văduvit de alocarea de fonduri, în timp ce domeniul dializei, cel care este de 10 ori mai scump, este suprafinanțat nejustificat.

Pacientul dializat este un bolnav cronic, dependent de procedură, inapt de muncă, de regulă pensionat pentru acest motiv, și supus dializei fără ca parametrii lui biologici să ajungă vreodată la valori normale și, semnificativ, cu o speranță de viață redusă față de pacientul transplantat. Transplantatul este, în mod practic, un om care nu mai are insuficiență renală, care poate să ducă o viață normală și este supus doar unui tratament oral imunosupresiv. Astfel, pacienții transplantați duc o viață relativ normală, spre deosebire de cei dializați, care sunt dependenți de ședințele de dializă de cel puțin trei ori pe săptămână.

În Canada costurile transplantului renal egalează costul hemodializei la un interval de 1,7 ani de la transplant și apoi transplantul aduce stoparea risipei an de an, față de un pacient dializat.

Astfel, în România la fiecare 10 lei cheltuiți pentru dializă ar putea fi cheltuit doar un leu pentru transplant renal și cu rezultat net superior pentru calitatea vieții pacientului. Astfel, aceste costuri uriașe evidențiază o risipă inadmisibilă, situată la nivelul a cel puțin 70 de milioane de euro anual din banii asiguraților.

În anul 2013, în România s-au realizat 294 de transplanturi renale, în timp ce în Ungaria, o țară cu o populație de două ori mai mică, s-au realizat în anul 2012 de peste 22 de ori mai multe, respectiv un număr de 6.611 transplanturi de rinichi.

România se află pe penultimul loc între țările Uniunii Europene privind proporția pacienților cu insuficiență renală tratați prin transplant renal și, cu toate acestea, Ministerul Sănătății și Agenția de Transplant nu întreprind demersurile necesare pentru creșterea numărului de centre de transplant renal, menținând monopolul a, practic, două centre de transplant în toată țara: București și Cluj, cel de la Iași având un număr mic de transplanturi.

Din răspunsurile primite de la Ministerul Sănătății la întrebările depuse de mine la Senat reiese că Ministerul Sănătății nu are date în privința costurilor totale pe care le implică anual un transplantat renal și nici privind costurile totale anuale pe care le implică un pacient tratat prin dializă. În aceste condiții, lipsește baza de date pe care persoanele decidente să fundamenteze politicile de sănătate raționale, bazate pe cost-eficiența cheltuirii banilor asiguraților.

Considerând că funcționarii din Ministerul Sănătății care răspund de politicile de sănătate nu și-au îndeplinit corespunzător atribuțiile și că prin aceasta nu asigură pacienților cu insuficiență renală o îngrijire corespunzătoare

fondurilor alocate, dar cheltuiesc sume suplimentare favorizând dializa în detrimentul transplantului de rinichi, am sesizat Direcția Națională Anticorupție pentru a efectua o anchetă _in rem_ privind posibile fapte de neglijență în serviciu ale persoanelor cu drept de decizie din Ministerul Sănătății, care nu au pus în executare în mod specific, prin norme juridice secundare, dispozițiile legale primare specifice, în detrimentul cetățenilor români.

Vă mulțumesc.

În continuare are cuvântul doamna senator Gabriela Crețu, Grupul parlamentar al PSD.

Se pregătește domnul senator Florin Bodog.

Mulțumesc, domnule președinte. Bună dimineața, stimați colegi!

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Constituția tăcerii?!”.

Luni, Președintele României s-a adresat Camerelor reunite. A venit, a predicat și a plecat. Noi, la fel.

E frustrant pentru Legislativ, e inutil și pentru președinte în ipoteza unei cooperări loiale între instituții, nu a unei confruntări care subminează și interesul public, și pe ele însele.

Dar președintele a vorbit. Noi am tăcut.

În Marea Britanie discursul reginei în fața Parlamentului este urmat de replicile imediate ale celor două Camere; în scris. În scris, pentru ca poziția lor să rămână și să marcheze independența față de monarh. „Address in Reply to Her Majesty’s Gracious Speech” e un act simbolic.

Nu cred că mesajul președintelui a fost „gracious”, adică cu milă. A fost însă inadecvat și foarte inexact.

Președintele ne prezintă ca un succes faptul că s-a plătit orice preț pentru ca Marea Britanie să rămână în Uniunea Europeană, noi fiind cei care plătim prețul.

„Cu orice preț” statul român ar trebui să apere principiile fundamentale ale Uniunii Europene – libera circulație și egalitatea între cetățeni. Măcar în cadrul statelor, căci la nivel comunitar egalitatea socială e încă de construit, atât timp cât avem 28 de sisteme sociale, dar o piață unică.

Drepturile egale pentru toți cei care muncesc într-o țară nu sunt concesii pe care unele state le-au făcut altora. Sunt singurele avantaje care au însoțit libera circulație a mărfurilor – adică deschiderea unei piețe de 20 de milioane de oameni, în cazul nostru –, dreptul capitalului de a se așeza oriunde dorește, prețul pentru libera circulație a forței de muncă, care ne costă, căci pregătirea și formarea ei costă fiecare stat în parte.

Președintele ar fi trebuit să ne arate măcar că e conștient de gravitatea precedentelor care s-au creat.

1. Înțelegerea dintre Uniunea Europeană și Marea Britanie nu are bază legală și nu se poate face fără modificarea tratatelor. Totuși, a fost tacit acceptat că se va face fără modificare. Teama de democrație, adică de procesul de ratificare pe care modificarea ar fi trebuit să o parcurgă, e mai mare decât orice. Așa se deschide calea oricăror modificări pe care le-ar imagina niște șefi de guvern, mai mult sau mai puțin tehnocrați, dar sigur foarte puțin democrați.

2. Înțelegerea creează două tipuri de cetățeni. Deși fac aceeași muncă, în aceeași țară, unii primesc drepturi sociale și alții nu, iar criteriul este cel al cetățeniei și momentului în care au venit. Poate fi folosită drept precedent de orice alt stat membru pentru a face același lucru. Cetățenii care lucrează în UE au fost trădați de statele lor, spre interesul capitalului. 3. Cererile Guvernului conservator reprezintă poziția dreptei și a sistemului financiar bancar londonez, protejat și el prin înțelegere, nu a cetățenilor britanici. O majoritate a lor vrea să rămână în UE pentru ceea ce Uniunea a fost și pentru ceea ce ar trebui să redevină, nu pentru ceea ce a ajuns prin aceste decizii.

Marea Britanie decide să rămână în UE ca și cum ar pleca. Oricum era insulară. Noi facem la fel. Avem un guvern independent, pe care nu și-l asumă nimeni. Avem un președinte care nu răspunde față de nimeni.

Dar, dacă tot am plătit un preț atât de mare pentru ca Marea Britanie să rămână în Uniunea Europeană, măcar să învățăm din democrația lor o regulă: Parlamentul nu se supune nimănui, nici măcar regelui. Iar noi, slavă Constituției, suntem încă o republică!

Mulțumesc frumos.

În continuare are cuvântul domnul senator Florian Bodog, Grupul parlamentar al PSD.

Se pregătește domnul senator Sorin Lazăr.

Bună dimineața! Domnule președinte, Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Stop violenței domestice în România!”.

Stimați colegi,

În urmă cu câteva săptămâni am susținut aici, în plenul Senatului, o declarație politică în care militam pentru o mai bună protecție a minorilor din țara noastră. Astăzi aș dori să mă refer la un subiect sensibil și care se leagă direct de cum reușim să ne protejăm copiii.

Din păcate, în ultimul deceniu, violența domestică a devenit un fenomen social în creștere în țara noastră, iar statisticile arată că în România aproximativ 70% din cazuri se răsfrâng asupra femeilor. Aceleași statistici indică faptul că în fiecare minut două femei cad pradă violenței domestice, estimându-se un număr de 1,2 milioane de victime anual, din care doar 1-2% depun plângere împotriva agresorilor și maximum 25% din numărul real de cazuri sunt înregistrate în statisticile oficiale.

Pentru a ne face o imagine și mai clară despre discrepanța majoră dintre numărul real și cel din statisticile autorităților responsabile, mai trebuie spus că până în anul 2011 s-au raportat doar 82.000 de cazuri și doar 800 de decese atribuite violenței în familie.

Aceste cifre sunt îngrijorătoare, mai ales în contextul în care nu putem oferi protecție și suport emoțional persoanelor care sunt destul de curajoase să apeleze la instituțiile statului. Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie și completările sale ulterioare stipulează posibilitatea emiterii unui ordin de protecție, care, din păcate, rămâne de foarte multe ori doar la nivel declarativ.

Chiar în această perioadă am văzut în mass-media o știre despre o femeie din județul Vaslui care a fost omorâtă violent de soțul împotriva căruia a încercat, în repetate rânduri, să obțină un ordin de protecție, însă fără succes.

Cifrele arată că din cele 1.261 de ordine de protecție solicitate la nivel național în 2015 doar jumătate au fost aprobate, multe dintre acestea având însă prevederi hilare, care obligau persoana împotriva căreia s-a depus plângerea să stea la distanță de 30 de centimetri sau un metru de victimă.

Îngrijorătoare este și atitudinea unor magistrați, care consideră că două zile de îngrijiri cu certificat medico-legal nu reprezintă violență domestică sancționabilă, ezitând astfel

să ofere protecție reală persoanelor care au imediată nevoie de ea. Așadar, chiar dacă există un cadru legislativ care ar trebui să ofere protecție victimelor, modul de aplicare a acestuia este mai mult utopic și foarte selectiv. În aceste condiții, este de datoria noastră, stimați colegi, să revizuim modul în care aceste persoane pot să beneficieze de ajutorul imediat al instituțiilor abilitate și să găsească prin ajutorul statului protecția de care au nevoie. Desfășurarea unor campanii de informare și conștientizare a problemei ar fi un prim pas, dar responsabilitatea unor schimbări majore, atât în ceea ce privește legislația în vigoare, cât mai ales aplicarea ei, va apăsa în continuare pe umerii autorităților, în contextul în care în țara noastră se înregistrează tot mai multe victime ale violenței domestice. Vă mulțumesc pentru atenție.

În continuare are cuvântul domnul senator Sorin Lazăr, Grupul parlamentar al PSD.

Se pregătește domnul senator Dumitru Oprea.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația politică de astăzi se intitulează „Discriminarea persoanelor cu dizabilități”.

Stimați colegi,

Subiectul asupra căruia doresc să vă atrag atenția astăzi este unul despre care ați mai auzit vorbindu-se, dar cred că acesta are numeroase fațete și este nevoie să ne concentrăm pe câte una dintre ele pentru a putea rezolva, încetul cu încetul, problema principală – discriminarea persoanelor cu dizabilități.

După cum știți, discriminarea reprezintă acțiunea prin care unele persoane sunt tratate diferit sau sunt lipsite de anumite drepturi în mod nejustificat, pe baza unor considerente neîntemeiate. Să nu uităm că dizabilitatea se referă la afectarea uneia sau a mai multor funcții esențiale ale omului, prin care este diminuată libertatea de expresie sau capacitatea de acțiune.

Din cauza discriminării, persoanele cu dizabilități sunt marginalizate și, adesea, le sunt încălcate anumite drepturi fundamentale.

Conform datelor statistice disponibile la nivel european, aproximativ 80 de milioane de persoane din Uniunea Europeană au o dizabilitate, motiv pentru care se confruntă cu obstacole în viața de zi cu zi. În general, persoanele cu dizabilități sunt excluse din viața socială, iar șansele de a participa la viața publică sunt limitate. În plus, persoanele cu dizabilități se află în imposibilitatea de a se angaja sau de a-și câștiga existența, din cauza discriminării la locul de muncă.

Există numeroase măsuri care pot duce la combaterea discriminării sau, mai realist vorbind, la o diminuare accentuată a acestui fenomen. În acest sens, Uniunea Europeană a ratificat Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități, care a fost semnată de toate statele membre ale Uniunii.

Această convenție subliniază importanța includerii în viața publică a persoanelor cu dizabilități. Astfel, guvernele trebuie să aibă în vedere nevoile persoanelor cu dizabilități în toate politicile, programele și acțiunile lor. De exemplu, când politicienii elaborează o nouă lege, este important să analizeze modul în care aceasta ar putea afecta persoanele cu dizabilități și să se asigure că nevoile acestora sunt luate în considerare.

Din păcate însă, inechitățile și discriminarea pot apărea chiar și în urma unor măsuri luate de către stat și este de datoria noastră să le identificăm și, mai ales, să le corectăm cât mai repede cu putință, pentru a evita ca efectele lor negative să se permanentizeze.

Menționez în acest sens faptul că unele persoane cu dizabilități, deși, în principiu, au aceleași probleme și dificultăți în a se întreține singure, depinzând de ajutoarele sociale primite din partea statului, primesc indemnizații diferite. Un exemplu ar fi persoanele care sunt încadrate în gradul de handicap grav permanent având și calitatea de pensionari de invaliditate cu însoțitor plătit. Mai exact, există diferențe notabile privind cuantumul indemnizației primite de aceste persoane, în funcție de tipul de însoțitor: plătit prin Casa de Pensii sau prin Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului. Or, este evident că aceste diferențe nu ar trebui să existe, fiind vorba de persoane cu aceleași nevoi speciale, care trebuie să beneficieze de sprijinul acordat de un însoțitor pentru a-și putea desfășura activitatea de zi cu zi în condiții decente.

Vă invit să ne implicăm de urgență pentru a analiza în profunzime situația și pentru a stabili cu exactitate de unde apar mai exact aceste diferențe și pentru a le elimina cât mai repede. Legislația privind indemnizațiile persoanelor cu dizabilități trebuie să fie unitară, clară și corectă, pentru a nu se mai comite diferențe privind metodele de calcul și de atribuire a acestor ajutoare, fără de care atât de mulți dintre semenii noștri nu pot duce un trai normal.

Accentuez și faptul că, potrivit aceleiași convenții menționate mai sus, guvernele ar trebui să adopte legi care promovează egalitatea de șanse și stopează toate formele directe și indirecte de discriminare împotriva persoanelor cu dizabilități. Prin urmare, niciunei persoane nu-i este permis să acționeze în mod discriminatoriu. Astfel, persoanele cu dizabilități și-ar putea dezvolta cu mai multă ușurință abilitățile de comunicare, ar putea să-și găsească un loc de muncă și s-ar integra în societate. În definitiv, nevoile persoanelor cu dizabilități trebuie tratate în mod corect și echitabil, pentru ca viața acestora să se desfășoare în condiții decente.

Vă mulțumesc.

În continuare are cuvântul domnul senator Dumitru Oprea, Grupul parlamentar al PNL.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația de astăzi poartă titlul „Piața muncii reală este alta decât cea din statisticile Institutului Național de Statistică”.

În mod normal, anunțul de acum câteva zile al Institutului Național de Statistică, potrivit căruia se înregistrează o creștere a locurilor de muncă la nivel național, ar putea fi interpretat ca un semn de însănătoșire economică. Însă, analizând mai atent datele, lucrurile nu stau chiar așa. Ba, mai mult, oferă destule motive de îngrijorare privind disfuncționalitățile pieței muncii.

Oficial, cifrele spun că în trimestrul IV din anul 2015 aveam 630.000 de șomeri și nu mai puțin de 54.700 de locuri de muncă vacante. Ba, mai mult, locurile de muncă vacante au crescut, rata de creștere menținându-se cam la același nivel din 2014. Acest lucru ar duce la concluzia pripită că avem o economie în plină dezvoltare, generatoare de tot mai multe locuri de muncă pentru români.

Realitatea este, din păcate, alta. Sunt multe sectoare în care locurile de muncă vacante sunt doar fictive, publicate oficial doar pentru că legea obligă. Astfel, în schemele de personal ale instituțiilor publice apar posturi libere pentru perioadă determinată, ca urmare a unor concedii de maternitate, a concediilor fără plată și a altor motive.

În mediul privat firmele publică acele locuri, deși știu că nu le vor ocupa niciodată, pentru că nu au din ce să susțină cheltuielile fiscale atât de mari cu forța de muncă. Altele nu se ocupă de ani de zile, pentru că salariile sunt cu totul neatractive, demotivante, cele mai cunoscute fiind situațiile din spitale, școli, din construcții, industria confecțiilor etc. E clar că o parte dintre disfuncționalitățile pieței muncii sunt legate de sistemul de salarizare, care nu mai atrage oameni competenți în aceste domenii, unele strategice pentru societate.

În același timp, datele statistice arată că apar locuri de muncă în domenii pentru care sistemul de învățământ și cel de reconversie profesională nu reușesc să pregătească personal calificat. Lor li se adaugă și discriminările pe criterii de vârstă, insuficient sancționate de autoritățile statului. Sunt persoane care au pregătirea necesară, dar sunt refuzate de angajator pentru că au trecut de vârsta foarte, foarte târzie a vieții de 45-50 de ani. Jenant!

În concluzie, credem că ultimul raport al Institutului Național de Statistică trebuie să dea de gândit Ministerului Muncii și altor instituții cu responsabilități în domeniu. Chiar dacă, la prima vedere, ar părea că sunt motive de optimism, piața muncii este încă afectată de grave probleme structurale. De aceea, se impun o revizuire a performanței și eficienței sistemului de recalificare și reconversie profesională, adaptarea învățământului superior la realitățile pieței muncii și reconsiderarea meseriilor de profesor și medic în viitoarea lege a salarizării unice. Numai așa putem să ocupăm locuri de muncă foarte înalt calificate, cu cei formați special pentru ele.

Mulțumesc.

În continuare, secretarul Senatului României, domnul senator Ion Rotaru.

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi este intitulată „Sistemul de învățământ românesc, încotro?”.

Stimați colegi,

Lansarea în dezbatere publică a celor trei variante de plan-cadru pentru învățământul gimnazial a stârnit aprinse controverse. Reducerea orelor de limba română, eliminarea limbii latine, care se studia doar în clasa a VIII-a câte o oră pe săptămână, reducerea orelor de istorie și de geografie nu sunt văzute cu ochi buni de către reprezentanții Academiei Române și mulți alți oameni de cultură. Unii dintre ei au fost foarte radicali în punctele de vedere exprimate.

De exemplu, profesorul universitar dr. Ioan Scurtu a comparat ceea ce se întâmplă acum în învățământul românesc cu ce se întâmpla în urmă cu aproape 70 de ani, în perioada ocupației sovietice, când din programă a fost eliminată limba latină, Istoria românilor a devenit Istoria Republicii Populare Române, iar Geografia României a fost înlocuită cu Geografia URSS. Bineînțeles că acum orientarea nu mai este către Est, ci către Vest. Drept urmare, se acordă o foarte mare importanță limbilor de circulație internațională, care sunt studiate încă din clasa pregătitoare, în timp ce istoria și geografia au ajuns din ce în ce mai marginalizate, mergându-se până la studierea lor doar câte o oră pe săptămână.

Academia Română a atras deja atenția asupra pericolului reprezentat de eliminarea limbii latine din școală și reducerea orelor de limba română și istorie, care, pe lângă componenta lor identitară, au cea mai importantă vocație formativă dintre toate disciplinele, dacă ar fi să amintim numai dezvoltarea gândirii logice, a capacității de exprimare, a creativității, a spiritului civic și a celui democratic. Studierea istoriei dezvoltă spiritul patriotic, pentru că-i face pe tineri să conștientizeze poziția și rolul pe care le-a avut România de-a lungul timpului pe scena politică europeană și mondială, le asigură o înțelegere și o perspectivă corectă asupra relațiilor internaționale, dar și posibilitatea de a recunoaște greșelile trecutului și de a învăța din ele.

În contextul în care de câțiva ani buni există o tendință puternică de a denigra și umili România și poporul român, prin articole defăimătoare apărute în presa internațională, prin asimilarea românilor cu romii, prin chiar mentalitatea de autoumilire pe care o adoptă unii dintre conaționalii noștri, considerând că România e țara tuturor relelor și că aici nu există decât corupție și sărăcie, devine cu atât mai importantă studierea istoriei, pentru ca tinerii să cunoască trecutul, cultura și tradițiile poporului român, așa cum este el, cu bune și cu rele.

Să avem în vedere, în efortul nostru de a ne alinia la normele europene, nu doar aspectele economice, ci și pe cele care țin de cultură și conservarea identității naționale. În toate celelalte state membre ale Uniunii Europene în planurile-cadru de învățământ sunt prevăzute între două și patru ore de istorie pe săptămână. În Franța se ajunge până la cinci ore.

În ceea ce privește studierea limbii române, aceasta ajută la dezvoltarea vocabularului și îmbunătățirii exprimării, lucruri de care tinerii din România au mare nevoie. În condițiile în care de ani de zile elevii au mari carențe la citirea și scrierea corectă în limba română, iar notele de la testări și perlele de la evaluările naționale și examenele de bacalaureat dovedesc cât de paraleli sunt unii dintre aceștia cu gramatica și literatura română, soluția nu are cum să fie reducerea orelor de limba română.

Cât despre limba latină, este adevărat că este o limbă grea și nu foarte atrăgătoare pentru tineri, însă aceasta nu-i anulează importanța ca limbă-mamă a limbii române, dar și a altor limbi din spațiul european, ca una dintre cele trei limbi ale creștinismului, dar și a culturii vechi din spațiul european.

De ani de zile în învățământul românesc nu se găsesc soluții, iar cele găsite au mai degrabă efect invers. O demonstrează notele elevilor, nivelul cultural și bagajul de cunoștințe pe care-l au când părăsesc școala.

Toată lumea se plânge că programa este stufoasă, că elevii au teme multe, că metodele de predare sunt plictisitoare și că nu le trezesc interesul. Poate că ar trebui făcută o analiză riguroasă a programei și eliminat ceea ce este în plus. Poate că ar trebui umblat puțin și la metodele de predare, deși există destule școli în care se pune accent pe învățarea prin metode interactive. Iar elevii ar trebui să înțeleagă și ei că în școală este necesar să facă și ceea ce trebuie, nu doar ceea ce vor. Dar în niciun caz soluția pentru problemele învățământului nu trebuie să fie reducerea orelor de studiu la discipline fundamentale pentru baza culturală a oricărui cetățean român. Este greu de crezut că elevii vor deveni mai deștepți dacă studiază mai puțină română și istorie, fiindcă până la urmă acesta este scopul ultim al reformei sistemului, un învățământ mai bun, ceea ce se traduce în elevi mai buni, mai bine pregătiți.

Este adevărat că acum se pune mai mult accent pe alte discipline mai moderne, pe acumularea de cunoștințe practice mai degrabă decât pe teorie, pe informații din sfera științei și a tehnologiei, ținând cont de lumea foarte tehnologizată în care trăim, dar trebuie să avem grijă să nu minimalizăm rolul culturii și nici să o sacrificăm pe altarul tehnologiei. Deficitul de cultură și de valori morale este un rău resimțit tot mai intens de societatea românească de ani de zile, un rău pe care îl blamăm, dar pe care nu reușim să-l tratăm. După cum spunea celebrul Francis Bacon,

cunoașterea înseamnă putere, iar într-un final cultura, prin ea însăși, ca moștenire culturală, și prin oamenii de cultură, va fi cea care ne va ajuta să ne păstrăm identitatea și demnitatea ca popor, așa cum a făcut-o de-a lungul istoriei. Vă mulțumesc.

## **Domnul Teodor Atanasiu:**

Au mai depus declarații politice în scris următorii senatori: – din partea Grupului parlamentar al PSD: Gabriela Firea, Doina Silistru, Gheorghe Saghian, Florinel Butnaru, Petru Frătean, Timotei Stuparu și Nicolae Bădălău;

– din partea Grupului parlamentar al PNL: Marius Pașcan, Alin Tișe, Traian Igaș, Găvrilă Ghilea, Gheorghe Flutur, Daniel Cristian Florian, Ioan Cristina, Dragoș Luchian, Mihaela Popa, Marius Nicoară;

– din partea Grupului parlamentar al UNPR: Constantin Popa, Haralambie Vochițoiu, Marius Isăilă;

– din partea Grupului parlamentar liberal-conservator: Eugen Durbacă și Mihai Niță;

– din partea Grupului parlamentar al UDMR, doamna senator Rozalia Biró.

Luăm o pauză până după ședința Biroului permanent al Senatului.

Declarația politică se intitulează „Fapte, nu vorbe, în combaterea sărăciei!”.

În ședința de guvern din 10 februarie, premierul Cioloș a lansat ideea unui pachet de combatere a sărăciei, care urma să fie dezvoltată în săptămâna următoare. O idee pe cât de generoasă și ofertantă pe atât de greu de pus în practică, dată fiind amploarea fenomenului.

Vor fi fost destui care să fie sceptici față de utilitatea unei noi strategii guvernamentale, în condițiile în care există nenumărate alte documente similare, și tocmai de aceea documentul produs de echipa de la Palatul Victoria a atras atenția, în primul rând, pentru că este diferit de toate strategiile întocmite până acum.

În fapt, așa cum recunoaște chiar unul dintre autorii documentului, pe fond avem de-a face cu un compendiu de măsuri deja prevăzute în diverse strategii sectoriale elaborate de mai multe ministere, prioritizate în funcție de sustenabilitatea și aplicabilitatea lor din punctul de vedere al actualului Guvern. Originale sunt selecția și prezentarea, una atractivă, ușor de urmărit, colorată, chiar veselă, am putea spune.

Primul pas a fost făcut, ne-au captat atenția. Așteptăm însă cu interes continuarea. Pentru că, dincolo de ambalaj, pachetul cuprinde, în această fază, idei de politici publice și sursele teoretice de finanțare, fiind listate la această rubrică aproape toate măsurile programelor operaționale active în acest exercițiu bugetar al Uniunii Europene. Numai că, pentru ca fondurile europene să fie accesate, avem nevoie de proiecte, iar pentru a pune în practică politicile publice avem nevoie de acte normative. În plus, oricâtă determinare ar avea Guvernul și oricât sprijin ar găsi în această direcție, implementarea pachetului nu va putea fi făcută decât progresiv, ceea ce va presupune o prioritizare a acțiunilor.

Partidul Social Democrat nu are cum să nu sprijine un astfel de demers, care se bazează în bună parte pe „Strategia națională privind incluziunea socială și reducerea sărăciei pentru perioada 2015–2020”, elaborată de Guvernul Ponta, de unde a preluat principalele obiective.

Marile proiecte și strategii păcătuiesc, de cele mai multe ori, prin aceea că nu rezistă schimbărilor de guverne și sunt modificate, amânate sau ignorate, în funcție de prioritățile noilor decidenți. De aceea, cel mai important sprijin de care ar avea nevoie acest plan de acțiuni ar fi angajamentul partidelor ca, după ce acest Guvern tehnocrat își va fi încheiat mandatul, la sfârșitul acestui an, să-și asume în continuare punerea lui în practică.

Există, desigur, și riscul ca acest document să nu fie decât un ambalaj atractiv pentru strategiile deja existente, dar, chiar și așa, este de luat în seamă pentru punerea pe tapet a unei probleme serioase în mod coerent. Combaterea sărăciei este un proiect național major, care este firesc să aducă laolaltă toate forțele progresiste ale țării. Iar acum avem o șansă în plus, pentru că am scăpat de problema orgoliilor în stabilirea paternității politice a acestui pachet. Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Deziluzia de după sustenabilitate”.

## Stimați colegi,

Ar fi o greșeală ca tumultul ultimelor zile să pună într-un con de umbră un proiect legislativ foarte important al fostei și actualei guvernări – proiectul legii salarizării unitare în sistemul bugetar.

Descoperim, iarăși, cele două Românii, radical diferite, chiar incompatibile: România dinainte și cea de după. De după... schimbarea unui guvern, în cazul de față. Dată fiind tradiția păguboasă căreia ne subscriem, este clar că a căuta puncte comune între una și cealaltă este cel mult un exercițiu filosofic păgubos. Nu vom trage nicio concluzie utilă, nu vom descoperi niciun nou mecanism salvator, nicio soluție miraculoasă. România guvernată de PSD nu are nimic de-a face cu România tehnocraților. Cele două sunt – permiteți-mi exprimarea – atât de... „nepotrivite”, încât par două țări diferite, cu două seturi la fel de diferite de probleme.

Iată, spre exemplu, la începutul săptămânii, domnul prim-ministru, Dacian Cioloș, spunea, întrebat fiind despre stadiul proiectului legii salarizării unitare în sistemul bugetar, că legea, în forma în care a fost promovată de fostul ministru al muncii, doamna Rovana Plumb, este „irealizabilă din punct de vedere bugetar”. Domnul Cioloș spune că nu vrea să vândă iluzii, iar această „sinceritate tehnocrată”, speră Domnia Sa, va fi apreciată de milioanele de bugetari din țară. „Nu sunt bani!”, ne transmite subliminal premierul, învelind lipsa explicațiilor de amănunt în expresia integratoare preferată a acelui tip de guvernant care pleacă de la premisa că nu are, urmând ca abia apoi, în tihna biroului său, să descopere dacă a avut sau nu dreptate. Niciun cuvânt despre asumarea pe mai departe a acestui proiect extrem de important, nicio vorbă adresată milioanelor de români care așteaptă un semn, de orice fel va fi fiind acesta.

Avem o veste bună pentru premierul Dacian Cioloș: proiectul de lege pe care l-a moștenit este, totuși, sustenabil! Poate Domnia Sa a crezut că a avut în față o lege făcută pe genunchi, umflată tocmai cu scopul de a deveni imediat parte a „grelei moșteniri”, o răzbunare mârșavă la adresa... românilor, în ultimă esență. Se înșală! Guvernul PSD a calculat impactul bugetar nu doar pe un an, ci pe cinci. Așadar, vorbim de o proiecție generoasă, care a plecat de la premisa acordării unui spațiu fiscal, în bugetul pe anul în curs, care să permită o creștere cu 10% a salariilor în sectorul bugetar. Calculați din nou, domnule prim-ministru! Bani sunt, doar că nu au fost... descoperiți!

Dar, stimați colegi, degeaba sunt bani dacă Guvernul tehnocrat a decis, imediat după instalare, să guverneze cealaltă Românie...

Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „Prieteniile politice”. Domnule președinte, Stimați colegi, Doamnelor și domnilor,

Am constatat, de multe ori, că politicienii români confundă adesea parteneriatul cu prietenia. Declarată indestructibilă în repetate rânduri, prietenia politică poate dura însă doar atâta timp cât interesele politice sunt apropiate. Odată cu separarea acestora, o prietenie se poate transforma ușor în cu totul altceva, chiar în dușmănie.

Sunt multe cazuri de politicieni care, înainte de intra chiar pe scena politică, erau buni prieteni. Această relație admirabilă a evoluat în același sens pașnic până când interesele s-au schimbat. Și astfel, chiar dacă și-au fost alături în clipe grele și în clipe frumoase, bucurându-se de mari victorii politice sau întristându-se în fața unor eșecuri, mulți oameni politici ajung să uite de prietenie, pierzându-și încrederea în cei care le erau cândva sprijin apropiat.

Din păcate, vedem că acest scenariu este tot mai frecvent întâlnit. Indiferent de diferența de vârstă, de generație sau de funcție politică avută la un moment dat, dincolo de credința și de loialitatea unuia față de altul sau față de un partid ori față de o idee, prietenia în politică nu pare a rezista interesului.

Presiunea externă, exercitată de multe ori din mai multe părți simultan, îi face pe mulți oameni să-și piardă calmul și echilibrul, iar aceste atribute valoroase ajung să nu mai poată fi folosite în slujba obținerii unei judecăți drepte și clare.

În ciuda unor credințe sau, mai degrabă spus, a unor speranțe personale, „prietenii politici” ajung să se lase baltă unul pe celălalt în împrejurări neclare, grave și dificile, distanțându-se de gesturi altădată banale și frecvente, precum telefonarea periodică și chiar cererea ajutorului.

Nu trece mult și, de unde era loc doar de sfaturi și de înțelegere pe care numai o prietenie le poate prilejui, apar reproșuri amare, chiar făcute în public. Aproape că se poate spune cu tărie și certitudine că prietenia nu poate rămâne intactă în politică.

Dincolo de cuvinte grele și de trădare, este clar că interesul politic, și nu numai, pare a avea un impact mult prea mare asupra relației de prietenie dintre doi oameni, mai ales politicieni. În ultimă instanță, prietenia nu mai este, în mod regretabil, acea limită care să le permită politicienilor să se sprijine în proiecte comune și utile. Dispare astfel și încrederea dintre două sau chiar mai multe persoane considerate cândva parteneri într-o relație solidă de prietenie.

În definitiv, multe proiecte politice, și nu numai, au eșuat în pofida prieteniei și încrederii dintre politicieni. Ceea ce ar trebui să ne dea însă de gândit, mai ales din experiențele proprii și din cele observate la alți oameni politici din trecut sau din prezent, este că interesul public ajunge să fie în pericol din pricina problemelor politice și chiar sociale care apar pe fondul destrămării multor relații de prietenie din mediul politic.

Vă mulțumesc.

Cu deosebită stimă, senator Gheorghe Saghian.

Declarația politică se intitulează „Unde-i legea unitară a salarizării bugetarilor?”.

Unde-i legea unitară a salarizării bugetarilor?... mă întreb și eu, așa cum sunt convins că se întreabă și miile de bugetari care așteaptă această lege pentru a pune o ordine în sistemul de salarizare din sectorul public.

Din păcate însă, nici până astăzi nu avem de la Guvernul Cioloș și de la ministrul muncii, doamna Ana Costea, vreo variantă de proiect care să fie lansată în dezbatere parlamentară și publică, deși la momentul instalării Guvernului tehnocrat, în noiembrie anul trecut, au găsit pe masa Domniilor Lor acest proiect, în varianta propusă de PSD, cu toate calculele de sustenabilitate aferente.

Au trecut de atunci mai bine de patru luni, în care pe acest proiect de lege Guvernul de tehnocrați – adică specialiști, experți, în traducere liberă – a intrat în... _silenzio stampa_ . Doamna ministru al muncii a refuzat nu doar o dată, ci și a doua oară să vină la o discuție pe această temă în Comisia pentru muncă din Senatul României, iar această atitudine denotă desconsiderare atât pentru noi, cei care muncim în această comisie, facem legi pentru oameni și vrem o dezbatere adevărată, cât și pentru cei pe care îi reprezentăm. Însă nu poți să ai un dialog de unul singur.

Zilele acestea aflăm că, după o primă amânare pe motiv că această lege trebuie să vină la pachet cu legea reformei în administrație, prim-ministrul lansează o justificare pentru o a doua amânare (probabil din solidaritate cu ministrul de resort), și anume că a respins toate variantele unei noi legi unitare de salarizare a personalului bugetar care i-au fost prezentate, pe considerentul că nu respectă condiționalitățile bugetului pe 2016. Mai aflăm, de asemenea, că Ministerul Muncii a lucrat pe mai multe variante, dar nu s-a consultat cu Ministerul de Finanțe. Aș putea atunci să întreb, cel puțin retoric: ce-au făcut până acum?

Pe acest proiect de lege, cel puțin, Guvernul Cioloș reușește o formidabilă performanță, dacă o putem numi așa: să-și depășească deja cu două săptămâni termenul pe care singur și l-a stabilit. Atât și nimic mai mult.

Pentru noi, Partidul Social Democrat, această lege este și continuă să fie o prioritate. Realitatea confirmă că pentru Guvern nu e, altfel nu ar tot căuta motive să o amâne.

Deci, domnilor guvernanți: unde-i legea unitară a salarizării bugetarilor? Noi încă o așteptăm!

Declarația politică este intitulată „Țineți cu poporul, să nu rătăciți!”.

Celebrul îndemn al lui Tudor Vladimirescu se potrivește „mănușă” pe situația care se întrevede a fi creată în sistemul învățământului gimnazial, la care doresc să mă refer.

Despre ce este vorba? La sfârșitul lunii decembrie 2015, Ministerul Educației și Cercetării Științifice a venit cu ideea unei „îmbunătățiri” a sistemului de învățământ gimnazial, respectiv scoaterea din programa școlară a limbii latine și reducerea drastică a orelor de limba română, istorie și geografie. Comunicatul anunța o dezbatere publică, în perioada decembrie 2015 – februarie 2016. Ea s-a încheiat la data de 16 februarie anul curent printr-o dezbatere organizată la Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”.

Evident, reacția mediului academic și universitar a fost una pe măsură. Astfel, Biroul Prezidiului Academiei Române a transmis un punct de vedere în care semnalează că „toate cele trei domenii de studiu vitregite de actualele propuneri sunt materii cu un puternic caracter identitar, contribuind împreună la dezvoltarea conștiinței naționale, europene și umaniste a tinerei generații. (...) Să nu uităm că însuși statul român s-a constituit, la 1859, în jurul ideii de unitate a tuturor celor «de gintă latină». (...) Or, acum, propunerile acestui nou plan-cadru compromit printr-un singur gest, insuficient cântărit, eforturile a generații de intelectuali responsabili și pun sub semnul pericolului însăși identitatea noastră. Consecințele nu vor întârzia să apară, iar Istoria nu va fi îngăduitoare”.

Urmărind îndeaproape această problematică, mi-a atras atenția și reacția specialiștilor în istorie din mediul universitar clujean, al căror comunicat este cât se poate de explicit: „Cum vom reuși să formăm cetățeni responsabili și implicați, refractari la corupție și capabili să împingă societatea

în direcția unor idealuri superioare, dacă lecțiile fundamentale pe care ni le oferă istoria nu vor fi învățate în mod corespunzător? Crede cineva că ne putem permite să vitregim studiul istoriei în ziua de azi, când trăim amenințarea terorismului islamist, provocarea valurilor migratorii sau șubrezenia încrederii în democrație și în construcția europeană?”

În sfârșit, comunicatul universitarilor clujeni se încheie cu un adevărat avertisment: „Ca indivizi, pe cont propriu, ne putem descurca și cu o oră de istorie pe săptămână sau poate chiar fără niciuna. Dar ca națiune, ca societate coerentă și conștientă, nu vom supraviețui.”

Așadar, ca și cum gafele și afirmațiile puțin gândite ale unor miniștri ai săi nu ar fi de ajuns, Guvernul tehnocrat vizează o strategie educațională ce îi depășește cu mult atribuțiile limitate, emițând un plan care, așa cum afirmă specialiștii, atentează la însăși identitatea națională.

Este adevărat, unele rezultate de excepție ale învățământului românesc la concursuri, olimpiade și universități de prestigiu din străinătate nu pot ascunde creșterea numărului de analfabeți, abandonul școlar, violența în școli, procentajele rușinoase ale promovării bacalaureatului, exprimarea din ce în ce mai simplistă și stereotipă a multor tineri.

Sondajele au arătat că mulți tineri nu mai știu semnificația sărbătorilor naționale, sunt denigrați domnitori ai Țărilor Române și unii scriitori români clasici, în schimb se fac pregătiri febrile, cu propaganda aferentă, la posturile de radio și TV, pentru Valentine’s Day, sărbători școlare de Halloween, iar în vorbirea curentă nu se mai spune capabil, frumos, bun, gingaș, suav, drăgălaș etc., ci totul este „superochei”.

Ca profesor cu mulți ani de predare a istoriei românilor și în îndeplinirea mandatului meu de senator al unui partid responsabil, solicit domnului ministru Adrian Curaj să prezinte, până la data de 16 martie anul curent, concluziile rezultate în urma dezbaterii organizate la Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” pe tema noului Plan-cadru pentru învățământul gimnazial, precum și motivațiile care au stat la baza propunerilor de reducere a orelor pentru studiul științelor umaniste puse în discuție.

În asemenea abordări, domnule ministru Curaj, este nevoie de curaj, dar mai ales de înțelepciune și respect față de tradiții și istoria națională. Așadar, „țineți cu poporul, ca să nu rătăciți”!

Declarația politică se intitulează „Guvernarea nu este un simplu act administrativ, ci și o responsabilitate majoră”.

Învestirea Cabinetului Cioloș pe data de 17 noiembrie 2015 a creat premisele resetării jocului politic. Partidele mari, PSD și PNL, cu excepția ALDE și PMP, au dat girul, pentru prima dată după Revoluția din Decembrie 1989, unui guvern tehnocrat.

PSD a spus dintotdeauna că va susține acest Guvern atâta timp cât se va ocupa strict de administrarea țării și atâta timp cât va pregăti într-o manieră neutră alegerile locale și cele parlamentare de anul acesta. Cu toate acestea, noi, social-democrații, am spus că vom fi nu doar susținători ai Guvernului, ci și cenzori ai acestuia. Cu alte cuvinte, nu vom sta impasibili atunci când există derapaje, proiecte greșite, motivații politice ascunse.

În cele aproape patru luni de când au fost învestiți miniștrii cabinetului Cioloș au început să se adune o serie de gafe. Față de unele am luat poziție, față de altele nu. Însă modul în care ministrul sănătății a gestionat cazul îmbolnăvirii bebelușilor, incapacitatea de a afla în timp util cauzele, modul în care au fost folosite procedurile unei instituții din subordinea Guvernului asupra unui trust de presă, amenințând libertatea de exprimare, cazul ANAF – Antena 3, eliberarea din funcție a prefecților pe discutabilele criterii de performanță au ridicat o serie de întrebări cu privire la direcția spre care se îndreaptă acest Cabinet. Ne putem pune întrebarea dacă acesta mai este potrivit să guverneze. Asta în condițiile în care așteptările cu care a fost primit s-au dovedit, cel puțin până acum, prea mari pentru realizările avute.

Desigur, orice guvern poate avea probleme punctuale, orice ministru poate face gafe sau își poate dovedi limitele de acțiune politică. Însă un ministru politic își asumă responsabilitatea. Un tehnocrat? Singura soluție este înlocuirea acestuia, căci responsabilitate politică nu are.

Acest Guvern tehnocrat trebuie să performeze și să se limiteze la atribuțiile de gestionare a fondurilor publice, a bugetului într-o „manieră” cât se poate de tehnocrată, pentru a rămâne în funcție. De apreciat, de exemplu, modul în care a refuzat modificarea legii alegerilor locale în an electoral și doar cu puține luni înainte de scrutin. A dovedit că poate rezista presiunilor politice pe care liberalii le-au tot făcut în ultimul timp.

Însă priceperea acestui Guvern nu trebuie să fie doar politică, cum să facă să supraviețuiască politic, ci trebuie să administreze bine, cel puțin așa cum am făcut-o noi în ultimii ani.

PSD va sancționa ori de câte ori va fi nevoie acest Guvern, iar dacă lucrurile vor scăpa de sub control atunci nu ne va mai rămâne decât o singură variantă. Sper să nu ajungem acolo și sper ca lecțiile ultimelor gafe să fi fost de ajuns pentru a învăța că guvernarea nu este un simplu act administrativ, ci și o responsabilitate majoră.

Declarația politică este intitulată „Confirmarea că adevărul doare tare: când un politician ca Verestóy Attila te face «derbedeu», e o adevărată cinste!”.

## Domnule președinte,

## Distinși colegi,

În cursul zilei de miercuri, 17 februarie 2016, ulterior sesiunii de declarații politice din cadrul plenului Senatului României, după ce mi-am susținut de la tribună declarația politică, în mod surprinzător, am fost abordat de către parlamentari ai UDMR, extrem de iritați și vizibil nervoși. Domnii senatori Verestóy Attila și Tánczos Barna au vrut să mă pună la punct, considerându-se lezați și jigniți de faptul că prin declarația mea am arătat că, în mod evident, Consiliul Național Secuiesc, Organizația celor 64 de Comitate, ca și UDMR (PPMT, PCM) au, de fapt, același țel ca obiectiv politic: autonomia teritorială pe criterii etnice a Ținutului Secuiesc, implicit a unei importante părți a Transilvaniei. Doar că unii au ales o cale radicală, agresivă, mergând până la pregătirea unor operațiuni cu caracter terorist, în timp ce ceilalți sunt mai pașnici și preferă parfumul unor acțiuni și declarații pașnice, subsumate presiunilor și trocurilor politice din preajma guvernării, extrapolate către structurile de vârf ale Uniunii Europene, care sunt presate constant să le consfințească și legitimeze vrerea.

Roșu de furie și cu bărbia tremurândă, senatorul Verestóy Attila mi-a răcnit pe un ton agresiv că UDMR nu are nicio legătură nu „nebunii ăia extremiști”, iar felul în care am reflectat această problemă mă face „chiar mai rău și mai derbedeu decât tâmpiții ăia de Vadim Tudor și Gheorghe Funar”. „Dați-l afară din partid!” – i-a strigat, cu vocea gâtuită de surescitare, Verestóy Attila copreședintelui PNL Vasile Blaga, că un asemenea om nu are ce căuta într-un partid liberal! Firesc, copreședintele PNL, impasibil, a făcut apel la cumpătare și calm.

Am zâmbit și i-am spus cât se poate de senin celui înfuriat de adevăr, care și-a făcut un renume național din apelativul „drujba Carpaților” (elocvent pentru statura sa intelectuală), că nu primesc lecții nici de politică și cu atât mai puțin de morală din partea sa, iar apelativul de „derbedeu”, aprecierea cu care m-a gratulat, venind din partea sa, îl consider un compliment al neputinței celui care, pus în fața reflexiei propriei oglinzi, este incapabil să accepte realitatea oglindită. A plecat bombănind că am supărat un milion de maghiari și pe foarte mulți politicieni din conducerea UDMR. Nu mi-a spus o noutate, întrucât pe mulți îi știu că s-au născut supărați, mai ales când aud de numele meu. De altfel, cei incapabili să scape din ghearele unui sistem comunistoid, care le-a mutilat rațiunea și strivit intelectul, atunci când nu mai au argumente valide, s-a demonstrat prin politica alunecoasă a capitalei că recurg la etichete insultătoare gen: „golan”, „prostănac”, „derbedeu” etc. Nu pot mai mult de atât și basta, iar asta îi caracterizează pe deplin!

Mai apoi, mai tânărul său coleg, pe care profesional îl apreciez, m-a abordat cerându-și scuze pentru faptul că Verestóy Attila și-a ieșit din fire. „Dar, Marius – mi-a spus acesta –, ești un om rațional, cu care se poate discuta, trebuie să recunoști că singura cale ca maghiarii să-și păstreze identitatea culturală și să o ducem cu toții mai bine este materializarea autonomiei teritoriale pe criterii etnice a maghiarilor, după modelul Tirolului de Sud.” M-am uitat la el cu prietenie și compasiune...

Acești politicieni chiar nu înțeleg că se îndepărtează de propriul electorat. Nu-i preocupă sărăcirea constantă a județelor Harghita și Covasna, prin lipsa de programe economice importante, deși UDMR este cea dintâi responsabilă, câtă vreme, cu nesemnificative excepții, s-a aflat aproape constant la cârma și în guvernările României, de aproape un sfert de secol. Mai mult, politicienii de la vârful UDMR au, majoritatea, o stare materială înfloritoare, semn că le priește Bucureștiul și fără autonomie teritorială. Nu același lucru se poate spune despre maghiarul de rând, pe care unii vor încă să-l creadă miop și ușor de dus de nas în continuare.

În timp ce eu pledez constant pentru conviețuire pașnică, pentru bogăția celor două culturi, română și maghiară, care interferează reciproc avantajos, pentru armonie și spirit fratern, politicieni UDMR, ca și alți politruci reprezentanți ai minorității maghiare, se dau de ceasul morții să-i îndepărteze pe maghiari de români, temându-se, chipurile, de pierderea identității culturale a minoritarilor. Iar în această cheie politic perfidă, încă de pe băncile școlii, cetățenii majoritari sau minoritari trebuie îndepărtați, înstrăinați etnic unii de ceilalți, învrăjbiți, instigați la ură și separatism... Trebuie să nu mai încapă unii de ceilalți în atmosfera creionată politic segregaționist, un fel de apartheid modern transilvănean al secolului al XXI-lea.

Marea încrâncenare și acest avânt radical separatist materializează, de fapt, temerile acute ale UDMR, căzută constant în susținerea propriului electorat, politicienii uniunii riscând foarte serios să nu atragă suficiente voturi pentru atingerea pragului de 5% vizând accederea în Parlamentul României. Oricum, politicienii în cauză acționează pripit, urmând un drum nechibzuit și total greșit.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Declarația politică se intitulează „Ipocrizia PSD, la rang de artă!”.

## Distinși colegi,

Recentele anunțuri apărute în spațiul public privind evaluarea și schimbarea unor prefecți au creat ocazia potrivită ca PSD să-și dea arama pe față. Ipocrizia sa nu are limite! PSD, tocmai PSD, care a politizat și suprapolitizat mereu țara și administrația, a început să se plângă. Acum, prefecții, numiți politic de PSD, sunt brusc profesioniști și inamovibili!

Când a luat guvernarea, PSD i-a considerat pe restul funcționarilor și demnitarilor, fără niciun fel de evaluare, total incompetenți și soluția rapidă și foarte rapidă a fost demiterea lor, schimbarea etc.

Acum, PSD cere ca prefecții să fie tratați ca funcționari publici.

Însă, când PSD guvernează, prefecții trebuie să fie reprezentanții politicului, ai săi. Și să rămână pe viață în funcții, pe cât posibil!

Altfel, amenință cu moțiuni de cenzură.

Dacă nici aceasta nu este ipocrizie, în formă pură chiar, nu știm ce mai este!

Este total nedemocratic să impună permanent, indiferent de cine guvernează țara, prefecți și alți demnitari, iar, dacă nu reușește, să apeleze la șantajul moțiunii!

Declarația politică este intitulată „Capitalul românesc, încotro?”.

## Stimați colegi,

Recent am citit o declarație a ministrului polonez al educației, care spune clar și răspicat: „S-a terminat cu tratamentul privilegiat și cu ajutoarele acordate firmelor străine. Vom lupta, mai presus de toate, pentru interesele firmelor poloneze.” Așadar, un oficial al unui stat membru UE dărâmă mitul investitorului străin. Este o declarație care poate fi catalogată cel puțin deplasată, scoasă din contextul unui plan european comun. Deși exprimarea poate fi catalogată ca fiind radicală, consider că trebuie să extragem doar ceea ce este sănătos din principiul evocat de oficialul polonez.

## Stimați colegi,

Susțin cu tărie că este necesar să revigorăm patriotismul românesc economic, nu ca principiu radical, antieuropean, ci ca principiu sănătos, care să plaseze România ca parte distinctă a economiei europene, parte care să furnizeze pentru sine și pentru întreaga construcție europeană plusvaloare. Diversitatea acceptată în unitate este un principiu al Uniunii Europene foarte sănătos, care acceptă și susține ca elementele care formează diversitatea să vină ele însele cu plusvaloare pentru o construcție economică europeană puternică. Complexitatea economiei naționale, europene, internaționale este o realitate a capitalismului modern. Tocmai de aceea, părțile integrante trebuie să aducă un aport pozitiv prin ele însele, în primul rând.

Uniunea economică și monetară (UEM) reprezintă un pas major în procesul de integrare a economiilor UE. În cadrul UEM nu există o singură instituție responsabilă de politica economică. Statele membre își împart responsabilitatea cu instituțiile Uniunii Europene. Conform acestor responsabilități, statele membre își fixează bugetele naționale între limitele stabilite pentru deficitul și datoria publică și stabilesc politici structurale proprii cu privire la piețele muncii, pensiilor și capitalurilor.

Dacă și doar dacă politicile statelor membre sunt sănătoase și susțin dezvoltarea economică ajungem la afirmația conform căreia integrarea economică aduce beneficii mai mari, eficiență internă și soliditate economiei UE, în general, și economiilor statelor membre, în particular. De aceea, consider că declarația oficialului polonez este una sănătoasă pe fond. Ca atare, consider că este și de datoria României, prin instituțiile abilitate, să își îndrepte atenția înspre capitalul românesc, în primul rând.

## Stimați colegi,

Pe lângă principiile fondatoare ale UEM, calitatea de stat membru UE și responsabilitățile ce decurg de acolo, trebuie să avem în vedere responsabilitățile față de economia autohtonă, o economie pe care nu o sprijinim cum trebuie.

În realitate, profitul este realizat în proporție de aproape trei cincimi de către capitalul românesc și doar pierderile sunt 50%–50% între capitalul autohton și cel străin. Astfel, se ajunge ca rezultatul net pozitiv să fie obținut în proporție covârșitoare de către capitalul autohton (77%). Putem aprecia că activitatea desfășurată de capitalul românesc este semnificativ mai eficientă și semnificativ mai puțin sprijinită.

Zeci de antreprenori și oameni de afaceri români care au fost arestați, cu precădere în ultimul an, au lăsat în urmă afaceri cumulate de aproape 8 miliarde de lei, active bancare de 4 miliarde de lei și un număr de 16.000 de angajați, conform unei analize a Ziarului Financiar. Factorii externi, cum sunt arestările din ultima perioadă, au făcut să dispară de tot capitalismul românesc din anumite sectoare economice, cum este domeniul lucrărilor de construcții de autostrăzi. Justiția își face datoria, dar capitalul românesc are nevoie de sprijinul legislativ, în așa fel încât mediul economic să funcționeze în folosul țării.

## Stimați colegi,

Consider că este cazul unei reforme economice în România, una care să fie fundamentată pe legi economice, nu pe supraviețuire. Este necesar un program pentru salvarea mediului economic antreprenorial românesc și este de datoria noastră și a Executivului să oferim mediul propice capitalului românesc să se dezvolte!

Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „Greu la deal cu boii mici!”.

Domnule președinte de ședință,

## Stimați colegi,

Conform „Raportului asupra antreprenoriatului și ocupării în mediul rural”, realizat de Fundația World Vision România și dat publicității la finele anului trecut, mai mult de 46 la sută din totalul persoanelor cu vârste între 18 și 60 de ani din mediul rural declară că nu au un loc de muncă.

Surprinzător este faptul că aproape 30% dintre acestea – circa 14% din numărul total al subiecților intervievați – susțin că sunt casnice și nu realizează niciun venit stabil, în vreme ce doar 4% declară că sunt înregistrate ca persoane șomere.

Același studiu sociologic relevă că abia 5% din populația rurală declară că ei sau o persoană din gospodăria în care locuiesc au o afacere proprie, în timp ce 22% dintre respondenți își doresc ca în următorii doi ani să pornească o întreprindere pe cont propriu.

Documentul citat arată că mai mult de jumătate (57%) din acest eșantion apreciază oportunitatea de a investi în domeniul agricol, 40 la sută dintre subiecți indicând ca principală sursă de finanțare fondurile europene nerambursabile, în timp ce alți 40 la sută ar miza pe economiile proprii sau împrumuturile de la familie ori prieteni.

Pe de altă parte, un alt studiu privind stabilirea potențialului socioeconomic al zonelor rurale, realizat în cadrul programului de asistență tehnică pentru pregătirea perioadei de programare în domeniul dezvoltării rurale 2014–2020, scoate în evidență faptul că ponderea populației în vârstă de muncă (15–64 de ani) are valori scăzute în zonele cu praguri de sărăcie ridicată, cauza cea mai probabilă a acestui deficit fiind fenomenul migraționist.

Din nefericire, cercetarea sociologică a relevat și că ponderea populației cu studii medii în totalul populației rezidente înregistrează cele mai mici valori în zonele cel mai puțin dezvoltate din punct de vedere economic, ceea ce este de natură să influențeze negativ potențialul de creștere al zonei.

Astfel, dacă în 67% dintre comunele României ponderea populației cu studii medii este între 21 și 40%, există încă peste 420 de comune în care ponderea locuitorilor cu acest nivel de pregătire este sub 20%.

Îngrijorător este și faptul că, în cea mai mare parte dintre comune (87%), ponderea populației care utilizează internetul este cuprinsă între 5 și 26%, ceea ce poate afecta direct potențialul de documentare al rezidenților care intenționează să-și deschidă o afacere în domeniul agricol accesând surse de finanțare europene.

Antreprenorii din mediul rural au pierdut deja pariul cu economia de piață: în peste 65% dintre comunele României sociologii au identificat abia între 10 și 28 de agenți economici la 1.000 de locuitori, ceea ce confirmă o densitate redusă a acestora în mediul rural, cu mult sub media națională.

O consecință directă a acestor decalaje este și participarea extrem de redusă a agenților economici din mediul rural la crearea locurilor de muncă. Astfel, numărul angajaților în IMM, PFA sau asociații familiale este cuprins între 9 și 46 la 1.000 de locuitori în peste 55% dintre comunele României.

Iată de ce alternativa investițiilor în agricultură reprezintă un motor de dezvoltare al mediului rural. Potențial există, mai lipsesc... investitorii.

Nu în ultimul rând, în mai mult de jumătate dintre comune ponderea exploatațiilor de peste 5 hectare în totalul exploatațiilor este de sub 6%.

Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Prognoza economicoteritorială a anului 2016”.

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor senatori,

În declarația politică de astăzi am avut în vedere o analiză realizată de o serie de specialiști economici (sursa citată fiind cursdeguvernare.ro). Economia din 17 județe ale României nu va depăși 10 miliarde de lei în 2016. Alte 17 județe din țară vor avea un PIB cuprins între 10 și 20 de miliarde de lei. PIB-ul a patru județe (Iași, Ilfov, Brașov și Prahova) va fi între 20 și 30 de miliarde de lei, în vreme ce PIB-ul a trei județe va fi de peste 30 de miliarde de lei, reiese din calculele Comisiei Naționale de Prognoză. Economia municipiului București va atinge nivelul de 182,5 miliarde de lei, mai mult decât valoarea cumulată a economiilor următoarelor șase județe din topul celor mai mari județe, în funcție de valoarea PIB.

PIB-ul din opt județe din România va crește într-un ritm superior creșterii economice prognozate la nivel național, de 4,1%. Este vorba despre Brașov, Sibiu, Gorj, Argeș și Olt, cu o creștere reală a PIB de 4,2%, Dolj (4,3%), Constanța (4,4%) și Prahova, județul care va înregistra cea mai mare creștere economică din România, de 4,5%. Se pare că județul pe care îl reprezint în Senatul României, județul Arad, nu este între primele opt județe alte țării. Opt județe și municipiul București vor avea o creștere de 4,1%, în linie cu proiecția de la nivel național.

Județele cu cea mai slabă evoluție din punctul de vedere al creșterii economice sunt Giurgiu (3,6%) și Ialomița (3,7%).

Foarte puține regiuni vor reuși să recupereze din decalaje în 2016. De exemplu, județul Olt (cu un PIB de puțin peste 10 miliarde) va avea o creștere economică de 4,2% în 2016. În linie cu economia națională vor crește trei județe cu un PIB sub 10 miliarde de lei, respectiv Sălaj, Covasna și Satu Mare, restul regiunilor cu un PIB mai mic de 10 miliarde de lei

urmând să crească într-un ritm mai lent decât media națională.

Totuși, la nivelul celor mai bine plătite locuri de muncă vor continua să fie cele din regiunile București–Ilfov Vest. În alte trei județe din țară salariul mediu net va depăși 2.000 de lei pe lună – Argeș, Timiș și Cluj. În Arad se va resimți o creștere cu 7,3% a salariului mediu net comparativ cu anul 2015, adică se estimează un venit salarial de 1.726 de lei. Cele mai mici salarii vor fi plătite de angajatorii din Harghita – 1.317 lei.

## Stimați colegi,

Am avut în vedere, prin prognoza prezentată mai sus, să evidențiez următorul aspect: cu toți indicatorii statistici anunțați anterior de Guvernul condus de Victor Ponta, care declara că o să avem o creștere economică fără precedent în 2016–2017, realitatea prezentată pe județele țării demonstrează o eroare a indicatorilor economici cu iz populist, după modelul cunoscut social-democrat.

Lipsa proiectelor strategice de dezvoltare economică reală demonstrează că fără concursul a două regiuni de dezvoltare (mai precis, a cinci unități administrativ-teritoriale, inclusiv Bucureștiul) restul țării riscă să intre în colaps economico-social... Așa că, sincer, chiar dacă suntem în an electoral, mai ușor cu manipulările statistice pentru voturi în alegeri!

Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „Diferența dintre patriotism și naționalism-populism”.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Intervenția mea de astăzi este necesară, în contextul în care din ce în ce mai mulți politicieni se folosesc de valori identitare ale poporului român și le manipulează pentru atingerea intereselor electorale personale.

Ideologii doctrinelor politice, în special cei din zona dreptei de factură liberală – din care face parte și conceptul de liberalism conservator, de care aparține și Partidul Național Liberal –, au trasat întotdeauna o diferență clară între „patriotism” și „populismul de tip naționalist”.

În contextul fenomenului migraționist, al eșecului reformelor liberale pe bătrânul continent, al tehnicilor conflictelor înghețate practicate de Rusia, observăm o explozie a extremismului politic european.

În preajma alegerilor locale mulți actori politici joacă cartea naționalismului, ca parte a conceptului de patriotism, ducând în derizoriu acest concept politic.

În acest sens, edificatoare sunt afirmațiile gânditorului Erik Maria Ritter von Kuehnelt-Leddihn, unul dintre teoreticienii conservatorismului liberal continental, care considera că „patriotul (deși e cât se poate de mândru de țara sa, de zestrea axiologică a acesteia și așa mai departe) este capabil să înțeleagă și să accepte varietatea de opinii, diversitatea culturală, rasială și lingvistică”, spre deosebire de interpretarea populistă a naționalismului, care nu este nici pe departe apt de o astfel de deschidere: „Patriotismul, nu naționalismul, reprezintă atașamentul politic ideal. Patriotul este mândru și mulțumit cu țara sa și cu varietatea de culturi, limbi, rase, instituții, proprietăți și clase, tradiții și opinii pe care aceasta le găzduiește. Naționalistul este în pericol de a se considera (ca parte a unei unități colective) superior membrilor de alte naționalități (grupuri etnice). El se află periculos de aproape de rasist. Loialitatea sa are un caracter mai degrabă orizontal decât vertical. Naționalismul este o tendință «naturală»: națiunea reprezintă grupul cultural în care cineva este născut”, scria Ritter von Kuehnelt-Leddihn în „Principiile Declarației de la Portland”. Altfel spus, toți actorii politici care se dau drept patrioți ar trebui să înțeleagă că acest concept presupune calitatea unei persoane transparente și dotate cu un simț etic fidel propriei națiuni, dar care acceptă și diversitatea socială și culturală.

## Stimați colegi,

Am dorit să am această scurtă declarație politică pentru a atrage atenția asupra modului în care folosim titulaturi de genul „interes național”, „țară”, „poporul meu”, „interesul cetățenilor” etc., mai precis utilizarea excesivă a unor termeni în speranța de a fi patrioți sau, mai nou, naționaliști, neînțelegându-se semnificația și responsabilitatea reală a utilizării unor astfel de cuvinte. Haideți să nu ne mai jucăm cu frazele și să dovedim practic că suntem patrioți, și nu doar populiști-naționaliști în vorbe.

Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Municipiul Iași a fost desemnat pol de creștere regional în 2008”. Distinși colegi,

Municipiul Iași a fost desemnat pol de creștere regional în 2008 și a primit ca alocare, în cadrul Programului Operațional Regional 2007–2013, suma de 111.249.600 de euro.

Tot ceea ce avea municipalitatea de făcut era să depună proiecte benefice pentru societatea ieșeană, în cuantumul sumei menționate mai sus. Acest lucru nu a fost posibil. Repet, au avut 111 milioane de euro la dispoziție, fără concurs, cu o singură obligație: să găsească acele zone ce aveau nevoie de finanțare, să scrie proiectele aferente și să ducă la bun sfârșit implementarea acestora. Nu au fost capabili nici măcar de atât! Suntem nevoiți să returnăm peste jumătate din această sumă, în loc să avem astăzi în Iași o filarmonică renovată și consolidată în totalitate, un bazin olimpic de înot, o sală polivalentă la standarde europene, un trafic fluent, o infrastructură la nivel european, un transport public în comun ecologic, eficient și ieftin, o bază de tratament termal care să profite la maximum de resursele disponibile și clădiri importante, precum săli de spectacole, săli de cinema, monumente istorice care să revitalizeze viața culturală și turistică a municipiului Iași, și nu clădiri dărăpănate, aflate în pericol și, de cele mai multe ori, adăpost pentru oamenii străzii.

Ce să mai vorbim când aducem în discuție participarea la un concurs! Ce așteptări puteam să avem de la participarea Iașiului în competiția de desemnare a Capitalei Europene a Culturii dacă atunci când totul îți este pus pe tavă nu ești capabil să faci nimic? Ce puteam oare să mai așteptăm de la administrația PSD în ceea ce privește un concurs la nivel european cu un juriu imparțial și cu criterii clare de selecție și departajare? După zicala „speranța moare ultima”, am crezut că măcar în cel de-al doisprezecelea ceas va exista un interes din partea PSD față de cetățenii orașului pe care îl administrează de peste 20 de ani, față de locul în Europa pe care îl merită această capitală culturală a României și față de dorința noastră, a tuturor, de a pune Iașiul în locul pe care și-l merită pe harta Europei.

Această speranță a murit, îngropată de actuala administrație PSD cu un circ ieftin de denigrare a întregii competiții și de acuze josnice aduse organizatorilor și juriului, după ce proiectul Iașiului a fost respins înainte de a ajunge pe lista scurtă a orașelor candidate. Orice om cu un minimum de respect pentru cetățeni și-ar fi dat de mult demisia și ar fi lăsat în locul său pe cineva capabil și dornic de a pune Iașiul acolo unde îi este locul. Nu cred că mai este necesar să spun că actualul viceprimar cu atribuții de primar nu numai că nu și-a dat demisia, dar a dovedit că singurul interes care contează este cel propriu.

Aceeași strategie aplicată de PSD la nivelul întregii Moldove este aplicată și în Iași cu succes. Se dorește ținerea în sărăcie și izolare a cetățenilor și orașelor acestei regiuni dintr-o dorință meschină, ca din patru în patru ani să obțină voturi în schimbul sacoșelor cu ulei.

Încetați cu acest mod de a face politică! Acționați pentru cetățeni, și nu împotriva lor! Nu-i sărăciți și denigrați pe cei pe care ar trebui să îi reprezentați cu demnitate. Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „Apelul disperat al medicilor rezidenți”. Domnule președinte, Doamnelor și domnilor senatori,

Vin în fața Senatului României cu un apel al tinerilor absolvenți ai facultăților de medicină din toată țara, mai precis protestul rezidenților care au susținut pe 15 noiembrie 2015 examenul de rezidențiat.

Vorbim de peste 150 de tineri care au promovat examenul de rezidențiat și, din cauză că au fost prea puține locuri scoase la concurs, au rămas multe persoane pe dinafară, deși Ministerul Sănătății acordă pe sistem clientelar, pentru „cunoștințe”, 247 de locuri numai pentru București.

Întâlnirile avute de către rezidenți cu ministrul sănătății, domnul Patriciu Andrei Achimaș-Cadariu, nu au avut niciun rezultat, deși sunt antecedente de suplimentări, cel mai potrivit fiind cazul din 2009, când au suplimentat cu 1.500 de locuri de rezidențiat pentru toată țara.

Deficitul de medici este recunoscut de Colegiul Medicilor din România de mult timp, însă se pare că degeaba. Domnul ministru al sănătății refuză ideea suplimentării locurilor.

În acest sens, stimați colegi, mă întreb și vă întreb: cum vom rezolva situația acestor viitoare cadre medicale, în condițiile în care România are un deficit de personal în sistemul medical?

Stimați colegi,

Vă rog, pe această cale, să sprijiniți apelul rezidenților de mai sus și să mediatizați situația lor. Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Criza copiilor din județul Argeș trebuie să fie soluționată în cel mai scurt timp!”. Stimate colege,

Stimați colegi,

În declarația de astăzi voi atrage atenția cu privire la o situație care mie personal mi se pare inacceptabilă. Este vorba de criza care are loc în sistemul de sănătate în cazul copiilor din Argeș, căreia nimeni nu pare să îi dea de cap.

Este strigător la cer că nici până în momentul de față nu știm din ce cauză își pierd viața acei bebeluși. Ba, mai mult, specialiștii ne spuneau săptămâna trecută că deja este prea târziu să mai aflăm cauza. Asta înseamnă că noi, într-o asemenea nenorocire, rămânem fără niciun fel de răspuns.

Iar acum îmi pun niște întrebări normale: nici măcar cei care ar fi trebuit să facă niște controale din timp nu ar trebui să fie trași la răspundere?

Dacă după trei decese noi nu avem un DSP în județul Argeș sau un Minister al Sănătății capabil să ne spună din ce cauze s-a ajuns ca acești copii să fie duși în starea în care sunt la Spitalul „Marie Curie” din capitală, ele nu sunt altceva decât un consum de resurse inutil. Ei ar fi trebuit să preîntâmpine situații de genul acesta. Au fost atâția care au vorbit de spitalele din România.

Nu știu ce poate fi mai îngrozitor de atât. Sunt niște copii atât de mici și să se afle într-o astfel de situație mi se pare revoltător. Nu vreau să mă pun în pielea părinților, nu numai în pielea părinților acestor copii, dar în pielea părinților care locuiesc în zona aceea. Cred că sunt pur și simplu disperați, nu știu ce să le mai dea copiilor lor să mănânce, să bea. E ceva îngrozitor.

Iar bâjbâiala aceasta..., eu înțeleg că nu e un lucru tocmai ușor să descoperi cauza, dar totuși un răspuns trebuie să existe.

În cazul Ministerului Sănătății, una e să fii un foarte bun administrator și alta să fii un bun doctor. Să semnezi contracte și să ai grijă ca lucrările să se facă la timp, să faci angajări e cu totul altceva decât profesia de medic.

Pentru modul în care a fost gestionată această criză trebuie să existe o asumare de răspundere din partea ministrului sănătății. Nu contestă nimeni capacitatea profesională a ministrului, dar, din punctul de vedere al managerului, nu performează așa cum ar trebui.

Discutăm despre niște bebeluși care în mod evident s-au îmbolnăvit de la ceva, vorbim despre bebeluși care au murit sau care trec printr-o perioadă îngrozitoare și nu putem accepta, dacă mai avem o urmă de normalitate în această societate, să așteptăm și doar să sperăm să nu mai moară.

Este inadmisibil ca în 2016 zeci de părinți să nu poată face altceva decât să se roage cu disperare ca tratamentele să salveze viețile copiilor lor și alte sute de mii să nu știe cu ce să își mai hrănească bebelușii.

Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Raportul dintre discriminare și prejudecată”. Domnule președinte,

Stimați colegi,

Discriminarea, în încercarea de definire, apare ca o trăsătură caracteristică a unei noțiuni de tratament a două sau mai multe persoane ce se transpun în situații identice sau comparabile.

Știm cu toții legile cu privire la dispersia discriminării, una dintre cele mai cunoscute fiind în cadrul Convenției Europene a Drepturilor Omului, unde se precizează că „exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie asigurată, fără vreo discriminare, fondată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau de orice fel, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație”.

Discriminarea poate fi structurată pe două planuri, directă și indirectă.

Discriminarea directă înseamnă excluderea unei persoane/categorii de persoane de la dreptul său, datorită unei caracteristici a acelei persoane/categorii de persoane, iar discriminarea indirectă înseamnă excluderea unei persoane/categorii de persoane de la dreptul său prin întrebuințarea unor criterii aparent neutre.

Discriminarea formează un comportament negativ, orientat către indivizii unui alt grup despre care avem prejudecăți. În acest lucru ar consta și raportul dintre discriminare și prejudecată (conform lui Richard Y. Bourhis și Jacques-Philippe Leyens).

Prejudecata apare în dicționarul explicativ ca părere, idee preconcepută (și adesea eronată) pe care și-o face cineva asupra unui lucru, adoptată, de obicei, fără cunoașterea directă a faptelor sau impusă prin educație și societate.

Studiile actuale scot la suprafață idei precum că prejudecățile nu condiționează în mod necesar doar o activare cognitivă a stereotipurilor, ci sunt acompaniate de o generare a unor sentimente negative.

Prejudecata își face simțită prezența prin discriminare, ce se poate împărtăși ca un comportament negativ, care are ca scop final obiectul unei prejudecăți, de regulă membrul unui

_out-group_ , bazat pe stereotipul social, este impus de statusul etnic, rasial, economic sau confesional al celuilalt.

Allport încearcă să definească prejudecata ca pe o atitudine negativă sau o predispoziție de a adopta un comportament negativ față de un grup sau față de membrii acestui grup, bazată pe o generalizare eronată și rigidă.

Gadamer distinge atât prejudecăți adevărate sau productive, cât și prejudecăți false sau obstructive. Reținem: nu toate prejudecățile sunt neapărat eronate. Distincție apare mereu între prejudecățile cu privire la limbaj și prejudecățile referitoare la conținut.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Declarația politică se intitulează „Susținerea IMM-urilor și a microîntreprinderilor în programele dedicate integrării tinerilor pe piața muncii din România”.

Tinerii dețin cheia dinamismului și prosperității României de mâine. Talentele, energia și creativitatea lor vor ajuta România să se dezvolte și să devină mai competitivă.

Problema tinerilor este șomajul și lipsa locurilor de muncă. Sprijinirea tinerilor absolvenți în vederea integrării pe piața muncii este un element important pentru punerea în practică a unor programe care le-ar fi benefice în ocuparea unui loc de muncă.

În prezent există mai multe programe, precum „locuri de muncă subvenționate”, „garanții pentru tineri”, prin care angajatorii care oferă locuri de muncă tinerilor șomeri primesc sume consistente; pe lângă banii de la stat se mai acordă și suma lunară din fonduri europene, în baza unor ghiduri de implementare a programului „Garanția pentru tineri”.

Stagiatura presupune studii superioare, iar timp de șase luni angajatorii care încadrează stagiari printr-un act adițional la contractul individual de muncă primesc ajutor de la statul român.

Și ucenicia presupune contract de muncă, iar tânărul șomer este plătit să învețe meserie; pe întreaga perioadă de ucenicie se acordă angajatorului suma de 300 de lei, iar din fonduri europene – 250 de euro/lună.

Nici cei care au spirit antreprenorial nu au fost uitați. Competențele legate de conducerea unei întreprinderi sunt, de asemenea, esențiale pentru tinerii care își caută un loc de muncă și doresc să își deschidă propria afacere. Dobândirea de către tineri a unei experiențe practice, la nivel de conducere, într-o întreprindere contribuie la asigurarea legăturii dintre educație și lumea reală, transformând ideile creative în inițiative antreprenoriale concrete.

Tinerii care inițiază o afacere și creează întreprinderi mici și mijlocii vor primi o finanțare sub formă de pachete integrate în valoare de aproximativ 30.000 de euro, din Fondul Social European sau Inițiativa privind Ocuparea Tinerilor.

Toate aceste facilități urmăresc scăderea sărăciei în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 18 și 25 de ani. Simulările arată că implementarea integrală a programului ar reduce considerabil rata sărăciei.

Ca senator al României, am urmărit aceste programe ce urmăresc încadrarea tinerilor absolvenți pe piața muncii. Am constatat cu dezamăgire că nu s-au înscris majoritatea tinerilor sau IMM-urilor și microîntreprinderilor.

IMM-urile și în special microîntreprinderile reprezintă un motor deosebit de important al creării de locuri de muncă pentru tineri și, ca atare, ar trebui să se depună toate eforturile pentru a ajuta aceste întreprinderi să aibă acces la finanțarea de care au nevoie pentru a se dezvolta.

Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Tehnocrația bramburește România”.

Guvernul actual, operă a premierului Cioloș, omul propus de către președinte, n-a reușit, după un trimestru de funcționare, să demonstreze că este ceea ce-i lipsea României ca să-și regăsească busola. Partidele politice, aflate atunci în criză de inspirație, au căzut la pace, sperând că promisa echidistanță a unui guvern alcătuit din profesioniști apolitici va domoli clocotul interdoctrinar și va duce patria spre cele mai înalte culmi, _sine ira et studio_ .

Începutul căutărilor de miniștri a fost mai greoi, premierul bâjbâind între meseriași cu palmares, iluștri anonimi sau vedete de carton. Până la urmă, să zicem că a dres-o, dar, după trei luni de luat salariu la Palatul Victoria, echipa de șoc a domnului Cioloș e vizibilă mai mult la televizor, prin declarații fără conținut, uneori fără simțul ridicolului ori fără rost. De mândri... sunt mândri foc, dar cam atât. De oriunde am începe evaluarea (așa, ca o simplă părere), constatăm că activitatea ministerelor, agențiilor guvernamentale, a secretariatelor de stat etc. se desfășoară până când se... înfășoară la loc.

Ministrul sănătății ne lămurește clar, zi de zi, că nu se știe de ce mor copiii prin spitale. Cardurile de sănătate merg atunci când nu stau. Ministrul învățământului aduce partidele politice la același numitor pentru reformarea sistemului pe care crede că l-ar conduce. Asta în timp ce vraiștea din școli se perpetuează, abandonul școlar împinge generațiile viitoare în bezna ignoranței, iar... specialiștii amenință cu scoaterea istoriei ca materie de predare și diminuarea orelor de limba română. Sublimă luptă pentru deznaționalizarea României! Colac peste pupăză, doamna de la Ministerul Sportului interzice intonarea imnului național.

Al cărei țări o fi acest Guvern, mai mult autocrat decât tehnocrat?!

Ce țară o mai fi asta în care unele instituții ale statului devin mai puternice decât instituțiile fundamentale și doresc să și le subordoneze?

Drumurile au rămas... pe drumuri. Transporturile, alături de activitatea altor regii de stat, contribuie cu spor la mărirea spațiului gol din bugetul statului. Salariile nesimțite și premierile pecuniare nemeritate merg șnur. Amploaiații din Ministerul Turismului le promit rușilor cazare în România cu 10 euro pe noapte, fără să știe că unitățile turistice s-au privatizat. Sau nu contează? Românașii n-ar dori să fie cazați la fel?

Prefecții actuali sunt înlocuiți, sub motivul depolitizării instituțiilor, cu personaje „apolitice” din PNL. Țăranii, înglodați în datorii, precum și micii fermieri așteaptă măsuri guvernamentale care să le mai edulcoreze traiul. Despre programele pentru agricultură anterioare guvernării Cioloș nu mai vorbește nimeni. Minerii se pregătesc de șomaj. Resursele energetice ale țării sunt traficate mai departe în defavoarea populației. Puterea de cumpărare a ajuns precum fata morgana: frumoasă, dar imaginară. Codul fiscal (stabil, predictibil, transparent – așa cum îl anunța premierul) se tot modifică, alături de Codul muncii și Codul rutier. Mai știe cineva care este soarta acestor coduri?

Unde este stabilitatea despre care se vorbea în Programul de guvernare al premierului Cioloș? De fapt, ne amintim că domnul premier a venit la palat cu două programe. Unul scurt și altul lung, dar diferite. Care o fi fost cel adevărat?

Domnul Cioloș ne amenința în programul său de guvernare că va realiza un consens politic. Să fi avut Domnia Sa în vedere unirea partidelor, în deplin consens, în vederea înlăturării Guvernului pe care-l conduce?

Declarația politică se intitulează „Participarea efectivă a minorităților naționale la viața publică – componentă esențială a unei societăți pașnice și democratice”.

Domnule președinte,

Stimași colegi,

Doamnelor și domnilor,

Doresc să aduc în discuție un proiect de lege care necesită atenția noastră. Mai exact, mă refer la Propunerea legislativă privind respectarea utilizării limbii române ca limbă oficială a statului român. Vă atrag atenția asupra faptului că acest proiect a fost adoptat tacit de către Camera Deputaților și vă invit să ascultați principalele motive, dintr-o serie mai amplă, de fapt, pentru care trebuie respinsă această propunere.

Consider că este importantă orice propunere legislativă și trebuie să îi acordăm fiecăreia atenția necesară. Aceste abordări subliniază respectul pe care îl avem pentru munca tuturor celor din acest for legislativ. Cu toate acestea, există uneori anumite propuneri legislative care trebuie analizate atent și respinse în mod categoric. Această propunere despre care doresc să vă vorbesc astăzi este una dintre ele.

Mai întâi, menționez că această inițiativă pentru respectarea utilizării limbii române ca limbă oficială a statului român are ca obiect de reglementare interzicerea utilizării limbii materne a minorităților în raport cu autoritățile administrative publice locale, intrând astfel în contradicție cu Legea administrației publice locale nr. 215/2001.

În al doilea rând, această propunere contravine obligațiilor asumate de către țara noastră prin ratificarea, prin Legea nr. 33/1995, a Convenției-cadru pentru protecția minorităților naționale, încheiată la Strasbourg la 1 februarie 1995, precum și prin ratificarea, prin Legea nr. 282/2007, a Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare, adoptată la Strasbourg în data de 5 noiembrie 1992.

Este demn de menționat și faptul că, în conformitate cu prevederile Cartei, regăsim norme la nivel constituțional care asigură posibilitatea folosirii limbilor minoritare naționale în învățământ, în justiție și în relația cu administrațiile publice locale, precum este art. 32 alin. (3) din Legea fundamentală a României. Astfel, potrivit acestui alineat din Constituție, „dreptul persoanelor aparținând minorităților naționale de a învăța în limba lor maternă și dreptul de a putea fi instruite în această limbă sunt garantate; modalitățile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege”.

Tot în acest context, subliniez și faptul că art. 120 alin. (2) din Constituție statuează asigurarea folosirii în scris și oral a limbilor minorităților naționale în unitățile administrativteritoriale în care cetățenii aparținând unei minorități naționale au o pondere semnificativă. De altfel, art. 128 alin. (2) din Legea fundamentală consacră dreptul cetățenilor români aparținând minorităților naționale de a se exprima în limba maternă în fața instanțelor de judecată, în condițiile legii organice.

Un alt aspect important de adus în discuție este acela privind caracterul oficial al limbii române, statut proclamat de propunerea legislativă în discuție. Doresc să vă reamintesc că acest statut de caracter oficial al limbii române este instituit deja prin art. 13 din Constituția României, republicată.

Un alt motiv solid pentru care această propunere legislativă trebuie respinsă este acela că precizează, la articolul 7, norme sancționatorii lipsite de precizia care se impune unor dispoziții legale, redactarea sa eșuând în a arăta care sunt faptele sancționate și care este natura răspunderii juridice incidente în cazul încălcării prevederilor legii. În plus, un aspect deosebit de delicat și de important este acela că situațiile în care încetează calitatea de deputat sau senator sunt expres și limitativ prevăzute de art. 70 alin. (2) din Legea fundamentală. Astfel, este neconstituțională stabilirea la nivel de lege, așa cum se dorește prin această inițiativă, a unor noi situații de „pierdere a mandatului” acestor categorii de demnitari, aspect evidențiat în art. 7 alin. (1) din proiectul de lege în cauză.

Este demn de menționat că există numeroase documente importante la nivel european, și nu numai, care consfințesc importanța folosirii limbilor minorităților naționale în zonele în care acestea sunt predominante. Amintesc doar câteva dintre acestea – Recomandările de la Haga privind dreptul la educație al minorităților naționale, Recomandările de la Lund cu privire la participarea efectivă a minorităților naționale la viața publică, Declarația Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile persoanelor aparținând minorităților naționale, etnice, religioase și lingvistice, Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare, Carta europeană a autonomiei locale, Liniile directoare de la Ljubljana privind integrarea societăților diverse.

Toate aceste documente ne arată că politicile statelor ar trebui să stabilească un echilibru între necesitatea de a avea una sau mai multe limbi comune ca bază generală pentru societăți și integrarea și funcționarea obligației de a promova diversitatea lingvistică, inclusiv prin protejarea drepturilor lingvistice ale minorităților. Guvernele ar trebui să asigure oportunități accesibile de învățare a limbii de stat, limba fiind o componentă esențială a identității individuale și colective. Standardele internaționale, astfel cum sunt interpretate de organismele relevante, au precizat în amănunt conținutul drepturilor persoanelor aparținând minorităților de a-și utiliza limba proprie în mod liber și fără imixtiuni din afară, atât în context privat, cât și în context public, verbal și în scris.

Astfel, în timp ce statele au obligația de a proteja și promova limbile minorităților și dreptul persoanelor aparținând minorităților de a le învăța și utiliza, minoritățile împărtășesc împreună cu majoritățile responsabilitatea de a participa la viața culturală, socială și economică și la afacerile publice ale societății în ansamblul său. Această participare presupune, de exemplu, că persoanele aparținând minorităților trebuie să cunoască limba de stat sau limba (limbile) oficială(e).

Experiența la nivel european ne arată că permiterea utilizării altor limbi într-o anumită măsură în administrație, serviciile publice, sistemul educațional și mass-media poate contribui la acomodarea nevoilor minorităților și la promovarea incluziunii acestora. Iată de ce promovarea multilingvismului pentru toți membrii societății poate contribui la integrare în societățile lingvistic diverse. Integrarea este un proces bidirecțional, care implică atât majoritățile, cât și minoritățile. Prin urmare, în societățile lingvistic diverse, integrarea poate fi facilitată în mare măsură atunci când toți membrii societății învață celelalte limbi utilizate în țara lor. Aceasta înseamnă că membrii majorității ar trebui, la rândul lor, să fie încurajați să învețe limbile minorităților, în special în zonele mixte din punct de vedere lingvistic.

La urma urmei, adaptarea reciprocă este un aspect inerent procesului de integrare. Prin urmare, multilingvismul ar trebui să fie promovat pentru toți ca element de integrare, în mod particular în societățile lingvistic diverse. Participarea efectivă a minorităților naționale la viața publică constituie o componentă esențială a unei societăți pașnice și democratice.

Din motivele de mai sus, dar nu numai, propunerea legislativă în discuție a primit un aviz nefavorabil din partea

Consiliului Legislativ și consider că este de datoria noastră să tratăm cu maximă atenție și seriozitate această direcție clară, în sensul respingerii și nepromovării acestei legi. Vă mulțumesc.

Cu deosebită stimă, senator Biró Rozalia.

PAUZĂ

## * * DUPĂ PAUZĂ

Bună ziua, doamnelor și domnilor senatori! Am să îl rog pe domnul secretar Purec să facă prezența și, în același timp, rog liderii grupurilor parlamentare să își invite senatorii în sală.

## **Domnul Ion Simeon Purec:**

|**Domnul Ion Simeon Purec:**|**Domnul Ion Simeon Purec:**| |---|---| |Buna ziua, doamnelor și domnilor colegi!<br>Facem un apel pentru prezență, vă mulțumesc.<br>Agrigoroaei Ionel<br>prezent<br>Andronescu Ecaterina<br>prezentă<br>Anghel Adrian<br>delegație<br>Anghel Cristiana Irina<br>Antonescu George Crin Laurențiu<br>Arcaș Viorel<br>Ardelean Ben Oni<br>Ariton Ion<br>Atanasiu Teodor<br>prezent<br>Badea Leonardo<br>prezent<br>Badea Viorel Riceard<br>prezent<br>Banias Mircea Marius<br>prezent<br>Barbu Daniel Constantin<br>prezent<br>Barbu Tudor<br>prezent<br>Bădălău Niculae<br>prezent<br>Bălu Marius|| |Belacurencu Trifon|prezent| |Bereanu Neculai|prezent| |Biró Rozalia Ibolya|| |Blaga Vasile|prezent| |Boagiu Anca Daniela|prezentă| |Boboc Cătălin|prezent| |Bodea Cristian Petru|| |Bodog Florian Dorel<br>Boeriu Valeriu Victor<br>Bota Marius Sorin Ovidiu<br>Bujor Dumitru Marcel<br>Bumbu Octavian Liviu<br>Burlea Marin<br>Butnaru Florinel<br>Butunoi Ionel Daniel<br>Cadăr Leonard<br>Calcan Valentin Gigel<br>Câmpeanu Mariana<br>Chelaru Ioan<br>Chiriac Viorel<br>Chiru Gigi Christian<br>Chiuariu Tudor Alexandru|prezent<br>prezent<br>prezent<br>prezent<br>prezent<br>prezent<br>prezent<br>prezent<br>prezentă<br>prezent<br>prezent| |Coca Laurențiu Florian<br>Constantinescu Florin<br>Cordoș Alexandru<br>Corlățean Titus<br>Coste Marius<br>Costoiu Mihnea Cosmin<br>Cotescu Marin Adrănel|prezent<br>prezent<br>prezent<br>delegație<br>prezent<br>prezent<br>prezent| |Crețu Gabriela|prezentă| |Cristache Iulian|prezent| Cristina Ioan prezent Oprea Ștefan Radu prezent Croitoru Cătălin prezent Pașca Liviu Titus prezent Deneș Ioan prezent Pașcan Emil Marius prezent Dincă Mărinică Pataki Csaba prezent Dobra Dorin Mircea prezent Pavel Marian prezent Dobrițoiu Corneliu Păran Dorin prezent Donțu Ovidiu Liviu prezent Păunescu Teiu prezent Dumitrescu Cristian Sorin Pelican Dumitru Dumitrescu Florinel prezent Pereș Alexandru prezent Dumitrescu Iulian Pop Gheorghe concediu Durbacă Eugen medical Duruț Aurel prezent Pop Liviu Marian prezent Ehegartner Petru prezent Federovici Doina Elena prezentă Popa Constantin prezent Fifor Mihai Viorel prezent Popa Florian prezent Popa Ion prezent Filip Petru prezent Firea Gabriela prezentă Popa Mihaela prezentă Florian Daniel Cristian prezent Popa Nicolae Vlad prezent Flutur Gheorghe prezent Popescu Corneliu Frătean Petru Alexandru prezent Popescu Dumitru Dian Geoană Mircea Dan Popescu-Tăriceanu Călin Constantin Anton prezent Ghilea Găvrilă Purec Ion Simeon prezent Ghișe Ioan Rădulescu Cristian Grapă Sebastian prezent Rogojan Mihai Ciprian prezent Grigoraș Viorel prezent Rotaru Ion prezent Hașotti Puiu delegație Saghian Gheorghe Ichim Paul Savu Daniel prezent Igaș Traian Constantin Severin Georgică prezent Iliescu Lucian prezent Silistru Doina delegație Ilieșiu Sorin prezent Stuparu Timotei Ioniță Dan Aurel Suciu Matei prezent Iovescu Ioan prezent Șova Dan Coman Isăilă Marius Ovidiu prezent Tánczos Barna prezent Jipa Florina Ruxandra prezentă Klárik László Attila prezent Tămagă Constantin prezent László Attila prezent Tătaru Dan prezent Lazăr Sorin Constantin prezent Tătaru Nelu prezent Teodorovici Eugen Orlando prezent Luchian Dragoș Luchian Ion prezent Tișe Alin Păunel Marian Dan Mihai prezent Toma Ion prezent Marian Valer prezent Todirașcu Valeriu prezent Marin Nicolae prezent Tomoiagă Ștefan Liviu prezent Markó Béla Tudor Doina Anca prezentă Mazăre Alexandru Țapu-Nazare Eugen prezent Mihai Alfred Laurențiu Antonio Valeca Șerban Constantin Mihai Cristian Dănuț prezent Vasiliev Marian prezent Mihai Neagu Vegh Alexandru prezent Mihăilescu Petru Șerban prezent Verestóy Attila Miron Vasilica Steliana Vochițoiu Haralambie prezent Mitu Augustin Constantin prezent Voinea Florea Mocanu Victor Volosevici Andrei Liviu prezent Moga Nicolae prezent Vosganian Varujan Mohanu Nicolae prezent

Motoc Octavian prezent Mutu Gabriel prezent **Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:** Nasta Nicolae Năstase Ilie prezent Doamnelor și domnilor senatori, Declar deschisă ședința plenului Senatului și vă anunț că Neagu Nicolae prezent Neculoiu Marius prezent din totalul de 164 de senatori și-au înregistrat prezența 114, Nicoară Marius Petre prezent cvorumul legal de lucru fiind îndeplinit. Voi conduce ședința plenului asistat de domnii secretari Nicolae Șerban Nistor Vasile delegație Mario Ovidiu Oprea și Ion Simeon Purec. Niță Mihai prezent V-a fost distribuită ordinea de zi, dacă sunt intervenții? Nițu Remus Daniel Da. Obreja Marius Lucian delegație Domnul senator Popa... Oprea Dumitru prezent **Domnul Mario Ovidiu Oprea**

**:** Oprea Gabriel prezent Oprea Mario Ovidiu prezent Nu, Boboc!

Declar deschisă ședința plenului Senatului și vă anunț că din totalul de 164 de senatori și-au înregistrat prezența 114, cvorumul legal de lucru fiind îndeplinit.

Voi conduce ședința plenului asistat de domnii secretari Mario Ovidiu Oprea și Ion Simeon Purec.

V-a fost distribuită ordinea de zi, dacă sunt intervenții? Da.

## **Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:**

## Popa a ridicat mâna!

Pentru domnul Boboc... Domnul Boboc nu poate să ridice?! Am glumit.

Da, domnule senator, vă rog.

## Mulțumesc, domnule președinte.

În numele Grupului parlamentar al PNL, vreau să repetăm aceeași solicitare ca și în Biroul permanent, în sensul introducerii suplimentar pe ordinea de zi a Legii privind darea în plată a unor imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, ca urmare a cererii de reexaminare transmise de Președintele României.

Fac precizarea că această lege se află în dezbaterea comisiilor (juridică și economică) din data de 2 februarie. În repetate ședințe, toate instituțiile abilitate să-și exprime un punct de vedere au fost invitate și au fost dezbateri îndelungate, motiv pentru care considerăm că, raportul fiind depus, poate fi dezbătut astăzi în ședința plenului Senatului. Mulțumesc.

## **Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:**

Mulțumesc, domnule senator.

Țin să precizez că această solicitare a fost făcută și în cadrul Biroului permanent, unde a întrunit numai 4 voturi. A fost respinsă solicitarea.

Da. Domnul senator Fifor.

## Domnule președinte, Stimați colegi,

Am dori doar să explicăm votul. Nu ne opunem ca această lege să intre pe plenul Senatului. Așa cum am discutat și în Biroul permanent astăzi, dorim ca această lege să intre în calupul de săptămâna viitoare, poate chiar luni, ca să dăm acest vot. Despre asta este vorba, nimic altceva. Mulțumim.

## Mulțumesc.

Atunci supun ordinea de zi votului dumneavoastră. Votul este deschis.

96 de voturi pentru, 7 voturi împotrivă și 5 abțineri.

Doresc să vă anunț că ședința Birourilor permanente reunite ale Senatului și Camerei, programată la ora 11.30, a fost anulată.

Așadar, programul de lucru este până la terminarea subiectelor înscrise pe ordinea de zi la secțiunea I.

Vă rog să aprobați programul de lucru.

105 voturi pentru, 3 voturi împotrivă și două abțineri. Stimați colegi,

Înainte de a intra în ordinea de zi propriu-zisă, de la secțiunea I, permiteți-mi să vă prezint nota pentru exercitarea de către parlamentari a dreptului de sesizare a Curții Constituționale.

Așadar, în conformitate cu prevederile art. 15 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, s-au depus la secretarul general al Senatului, în vederea exercitării de către senatori a dreptului de sesizare a Curții Constituționale, următoarele legi:

– Lege pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Emiratelor Arabe Unite pentru evitarea

dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, semnat la Dubai la 4 mai 2015;

– Lege privind ratificarea Convenției dintre România și Republica Bulgaria pentru evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, semnată la Craiova la 24 aprilie 2015;

– Lege privind ratificarea Convenției dintre România și Republica Italiană pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit și prevenirea evaziunii fiscale și a Protocolului adițional la convenție, semnate la Riga la 25 aprilie 2015;

– Lege privind ratificarea Convenției dintre România și Regatul Norvegiei pentru evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, semnată la Oslo la 27 aprilie 2015.

Termenul pentru sesizare este de 5 zile pentru legile adoptate în procedură de drept comun, de la data depunerii – astăzi, 24 februarie 2016.

Termenele se calculează luând în considerare ziua anunțului de astăzi, 24 februarie 2016.

La punctul 1, secțiunea I a ordinii de zi, avem aprobarea programului de lucru al Senatului pentru perioada 29 februarie – 5 martie 2016.

Aveți programul în mapa dumneavoastră. Dacă sunt intervenții în legătură cu acest program? Doamna senator Anghel. Microfonul 3.

## **Doamna Cristiana Irina Anghel:**

## Mulțumesc, domnule președinte.

Cu tot respectul, dacă avem și miercurea activitate, de ce nu încercăm să ducem comisiile în așa fel încât să nu se mai suprapună una cu cealaltă?

Eu am avut ieri cinci comisii. Cum să mă împart?! Unde să mă duc mai repede?!

Miercuri, îmi pare rău, uitați-vă în program, nu este prevăzut lucru în comisii. Este prevăzut marți și joi.

Atunci faceți programarea în așa fel încât să putem să ajungem și la comisiile în care suntem membri de drept și la comisiile în care avem inițiative legislative.

Este un program cumplit! Alergi ca disperatul și nu reușești...

Doamnă senator, comisiile sunt marți și joi, și nu Biroul permanent programează comisiile, programul de lucru. Vorbiți cu colegii din comisia dumneavoastră.

Nu, dar Biroul permanent poate să ridice această problemă.

## **Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:**

## Vă mulțumesc.

Sunt alte intervenții în legătură cu acest program? Dacă nu sunt,

La punctul 2, secțiunea I a ordinii de zi, avem solicitarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție adresată Senatului României în vederea formulării cererii de începere a urmăririi penale față de domnul senator Gabriel Oprea, fost viceprim-ministru pentru securitate națională și fost ministru al afacerilor interne, în Dosarul nr. 20/P/2016 al Direcției Naționale Anticorupție.

Având în vedere dispozițiile art. 109 alin. (2) din Constituția României, dispozițiile Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prevederile art. 149–152 din Regulamentul Senatului, precum și Decizia Curții Constituționale nr. 261/2015, Biroul permanent vă propune următoarea procedură pentru desfășurarea lucrărilor la acest punct al ordinii de zi:

a) dezbaterea cererii de începere a urmării penale în Senat se face pe baza raportului întocmit de Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, art. 150 alin. (1) din Regulamentul Senatului, raport care a fost înscris cu prioritate pe ordinea de zi a Senatului, potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (2) din Legea nr. 115/1999;

b) la dezbaterile din cadrul Senatului prezența celui în cauză este obligatorie. Lipsa nejustificată nu împiedică desfășurarea lucrărilor;

c) proiectul de hotărâre privind cererea de urmărire penală întocmit de Comisia juridică se adoptă cu votul majorității senatorilor prezenți, cu respectarea prevederilor art. 67 din Constituția României, republicată.

Votul este secret și se exprimă prin bile;

d) hotărârea privind aprobarea sau respingerea cererii de urmărire penală se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Dacă sunt observații cu privire la această procedură? Supun la vot procedura expusă.

De asemenea, Biroul permanent a hotărât să propună repartizarea timpului maxim alocat pentru dezbateri, după cum urmează:

– domnul senator Gabriel Oprea intervine la începutul și la încheierea dezbaterilor, în total 30 de minute;

– timpul maxim alocat grupurilor parlamentare pentru dezbateri este de 30 de minute, potrivit numărului membrilor grupului, calculat la 10 secunde pentru fiecare parlamentar.

Astfel, PSD are 10 minute, PNL – 10 minute, UNPR – 4 minute, ALDE – 3 minute, UDMR – două minute, senatorii neafiliați – un minut.

Dacă sunt observații cu privire la aceste propuneri?

Dacă nu sunt,

S-a aprobat.

Îl invit pe reprezentantul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări pentru prezentarea raportului și a proiectului de hotărâre.

Domnul senator Boboc. Microfonul nr. 7.

Mulțumesc, domnule președinte.

Raport asupra solicitării Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție de formulare a cererii de efectuare a urmăririi penale față de domnul senator Gabriel Oprea, fost viceprim-ministru pentru securitate națională și fost ministru al afacerilor interne

Comisia juridică a analizat, în ședința din 23 februarie 2016, materialele de la dosar. Au analizat materialele transmise de domnul senator Gabriel Oprea, precum și ascultarea... au ascultat punctul de vedere al acestuia, iar la final membrii comisiei s-au pronunțat prin vot secret asupra

solicitării Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Cu majoritate de voturi, au adoptat un raport favorabil cu privire la solicitarea Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 20/P/2016, transmisă în vederea formulării cererii de începere a urmăririi penale împotriva domnului senator Gabriel Oprea.

Anexăm, de asemenea, la prezentul raport Proiectul de hotărâre privind cererea de urmărire penală a domnului senator Gabriel Oprea, pe care vă rog să-mi permiteți să-l citesc acum sau după dezbateri... proiectul de hotărâre.

Da, acum.

Hotărâre privind cererea de urmărire penală a domnului Gabriel Oprea, fost viceprim-ministru pentru securitate națională și fost ministru al afacerilor interne

Articol unic. – Senatul cere urmărirea penală a domnului Oprea Gabriel, fost viceprim-ministru pentru securitate națională și ministrul afacerilor interne, în prezent membru al Senatului României, pentru faptele care fac obiectul Dosarului nr. 20/P/2016 al Direcției Naționale Anticorupție – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Vă mulțumesc, domnule senator.

În continuare, îl consult pe domnul senator Gabriel Oprea dacă dorește să-și expună punctul de vedere cu privire la solicitarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea formulării cererii de efectuare a urmăririi penale.

## **Domnul Gabriel Oprea:**

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Vreau să vă spun, în câteva cuvinte, simplu, omenește, colegial, faptele, să vă spun că sunt nevinovat și vreau să vă spun adevărul.

În toată cariera mea de ministru, de parlamentar, și cu ajutorul dumneavoastră, m-am bătut, în sensul bun al cuvântului, pentru drepturile militarilor din Armata Română, ale celor de la interne și din celelalte instituții din domeniul securității naționale. Am reușit, de cele mai multe ori, cu ajutorul dumneavoastră, și bine am făcut!

Ca viceprim-ministru și ministru de interne, în timpul mandatului meu vreau să vă spun că nu s-a achiziționat în mod legal doar o mașină! Peste 5.000 de mașini au fost achiziționate în mod legal, transparent. Nu a fost nicio problemă și a fost foarte important.

Vreau să vă spun că în anul 2015 – sunt documente, inclusiv în memoriul trimis de fostul șef al DIPI, domnul Nicolae, la Comisia juridică – toate instituțiile abilitate, mă refer la SRI, serviciul secret al armatei, interne, au identificat amenințări la adresa fostei conduceri a Ministerului de Interne, inclusiv a mea.

În acest sens, Direcția de Informații și Protecție Internă a acționat în consecință: au reînființat o unitate care exista și înainte, „Acvila”, pentru paza conducerii și protecția Ministerului de Interne. Au plecat de la zero. În acest sens, au achiziționat, printre altele, și o mașină. Nu am cerut eu acest lucru. Se poate dovedi. Sunt documente. De fapt, acest fapt este recunoscut în memoriul trimis Comisiei juridice de fostul șef al DIPI. Această mașină a fost achiziționată în mod legal. N-am făcut decât, ca orice ministru de interne, să mă supun legii și acestor prevederi legale specializate de protecție ale DIPI.

Stimați colegi, acestea sunt faptele.

Vreau să vă spun că întotdeauna în cariera mea mi-am făcut datoria, am respectat legea, sunt nevinovat și, în consecință,

Acum urmează intervențiile din partea grupurilor parlamentare, în ordine.

Din partea Grupului PSD, dacă dorește să intervină cineva? Nu.

Din partea Grupului PNL? Nu.

Din partea Grupului UNPR? Doamna senator Jipa.

Mulțumesc, domnule președinte, dar avusesem o rugăminte, inițial, pe care nu mi-ați satisfăcut-o. Nu-i nimic, am s-o explic...

Doamnă senator, îmi pare rău, am așteptat să ridicați mâna!

Am să o explic colegilor acum! Stimați colegi,

Vreau să vă spun că timpul afectat pentru studierea dosarului a fost... mai puțin de 10 ore, nici atâtea..., pot să spun, deci pentru avocați, pentru cei din Comisia juridică...

Și vreau să vă mai spun un lucru, care e foarte important, vă rog să mă credeți că acest dosar are patru volume. Noi n-am avut la dispoziție decât două volume. Ieri s-a cerut de către avocatul domnului senator Oprea să se ceară de la DNA să ne trimită și celelalte volume.

Credeți că era cazul ca, în cadrul comisiei, să se supună la vot acest lucru? Ei, să știți că acest lucru nu s-a făcut. Și vin astăzi în fața dumneavoastră... l-am păstrat ca să vi-l spun dumneavoastră astăzi: dacă noi nu suntem în cunoștință totală de cauză, cei din Comisia juridică – și mă îndoiesc că foarte multe persoane s-au aplecat să vadă ce era în acele dosare sau măcar în raport –, dumneavoastră, colegii mei din sală, cum veți vota?! După ce anume?! Că nu cunoașteți situația de fapt. N-o cunosc nici eu în totalitate. Vreau să vă spun că lumină în această cauză mi-a făcut în cel mai mare grad un secretar de stat, care este și dânsul coautor la această faptă alături de domnul Oprea.

Sunt lucruri de serviciu secret. Nu îndrăznesc să vi le spun dumneavoastră, pentru că bănuiesc că erau destinate celor din Comisia juridică și, așa cum raportul a fost luat pe semnătură, nici aceste lucruri nu vi le pot aduce la cunoștință.

Ce vă pot spune, că, din ce am studiat eu, cât am avut la dispoziție, și din ceea ce mi-a prezentat acest minunat domn, și din concluziile avocatei domnului senator Oprea, mi-a reieșit cu claritate că este o falsă problemă.

Acest serviciu înființat, care n-avea la dispoziție niciun mijloc de transport, trebuia să achiziționeze o mașină care să nu fie deconspirată. Ce s-a întâmplat în această situație? S-a făcut exact să se deconspire acel autoturism.

Deci care este vina domnului Oprea? A folosit în interesul dânsului această... a achiziționat-o pentru dânsul? Nu! Pentru acest serviciu din cadrul Ministerului de Interne. Însă, în măsura în care s-a făcut atâta publicitate, nici măcar

acest mijloc de transport nu mai este... Este deconspirat, da?!

În această situație, vreau să vă explic: domnul senator Oprea nici n-a luat acest autoturism să-l ducă acasă la dânsul, nici celelalte lucruri de care este..., jenant, și am să mă refer la asta acum, canapele, birou... Dar dânsul trebuia să stea într-o cameră goală în Ministerul de Interne, la funcția pe care o avea?! Vă întreb, așa..., pentru că, pe aici, toată lumea se bate pentru tablete, pentru laptopuri și alte minuni, da?! Și un ministru de interne și viceprim-ministru pe probleme de securitate națională cum trebuia să stea în birou?! Este ilar!

Tot acest dosar este ceva care n-are nicio noimă. S-a pornit acțiunea penală _in rem_ și bineînțeles că se vrea să fie pornită cercetarea penală împotriva domnului senator Gabriel Oprea la această dată.

Stimați colegi,

Dacă aveți conștiință, dacă nu aveți cunoștință nici măcar de cât am putut eu să am la dispoziție, eu vă rog foarte mult să votați după conștiința dumneavoastră. Vă mulțumesc.

Mulțumesc doamnei senator.

Vă rog să-mi mai lăsați jumătate de minut microfonul. Stimați colegi,

Dacă s-a ajuns în această situație, deci să nu avem la dispoziție nici măcar dosarele cu totul, vreau să vă spun că mai este un pas și vom avea la dispoziție o simplă hârtie prin care ni se cere nouă, parlamentari, senatori care facem parte din Comisia juridică, să încuviințăm arestarea dumneavoastră, să încuviințăm pornirea urmăririi penale și așa mai departe. Deci, dacă vom ajunge, cu o simplă hârtie, să facem asta – e jalnic! Deja suntem porniți pe un drum greșit.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:**

Mulțumesc, doamnă senator.

Din partea Grupului liberal-conservator (ALDE), dacă dorește cineva să ia cuvântul?

Nu.

Din partea Grupului UDMR? Nu.

Din partea senatorilor neafiliați? Nu.

Îl consult pe domnul senator Oprea dacă dorește să intervină la finalul acestor discuții.

Nu, dacă doriți acum să interveniți? Nu.

Vă mulțumesc. Stimați colegi,

Vă reamintesc că, în conformitate cu prevederile art. 15 din Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială, republicată, cu modificările ulterioare, cererea de urmărire penală, potrivit procedurii prevăzute de acest act normativ, se adoptă cu respectarea prevederilor art. 67 și ale art. 76 alin. (2) din Constituția României, republicată, iar votul este secret și se exprimă prin bile.

Regulamentul Senatului, de asemenea, stipulează, la art. 150 alin. (3), că hotărârea se adoptă cu votul majorității senatorilor prezenți, adică minimum 42.

Potrivit dispozițiilor regulamentare, constatarea rezultatului votului și întocmirea procesului-verbal se fac de către o comisie constituită din câte un reprezentant al fiecărui grup parlamentar, în baza art. 135 din Regulamentul Senatului.

Așadar, urmează să alegem o comisie de numărare a voturilor și pentru întocmirea procesului-verbal, formată din câte un reprezentant al fiecărui grup parlamentar.

Rog grupurile parlamentare să prezinte propunerile pentru comisia de numărare a voturilor.

Are cuvântul liderul Grupului parlamentar al PSD.

Din partea Grupului Partidului Social Democrat, domnul Laurențiu Coca.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul Popa.

Grupul parlamentar al PNL îl propune pe domnul senator Titus Pașca.

Da. Grupul parlamentar al UNPR, domnul Vochițoiu. Microfonul 3.

Grupul UNPR îl propune pe domnul senator Ioan Iovescu.

Da. Grupul parlamentar liberal-conservator, domnul Ehegartner. Microfonul 2.

Din partea Grupului liberal-conservator, pe doamna Cristiana Anghel.

Doamna Anghel.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul Barna. Microfonul 2.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR îl propunem pe domnul senator Pataki Csaba.

## **Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:**

Stimați colegi, urmează să exercităm votul. În acest sens, vă reamintesc procedura de vot.

Bila albă introdusă în urna albă și bila neagră introdusă în urna neagră înseamnă vot „pentru” adoptarea Proiectului de hotărâre privind cererea de urmărire penală a domnului senator Oprea.

Bila albă introdusă în urna neagră și bila neagră introdusă în urna albă înseamnă vot „contra”.

Începem procedura de vot.

Rog chestorii să vină în dreapta, aici, pentru înmânarea bilelor pentru exercitarea votului.

Domnul senator Purec va striga apelul în ordine alfabetică pentru derularea procedurii de vot.

Domnule senator Purec, vă rog.

|**Domnul Ion Simeon Purec:**|| |---|---| |Bună ziua, stimați colegi!<br>Vă rog, un pic de atenție, începem!<br>Domnul Suciu Matei, prezent.<br>Agrigoroaei Ionel<br>Andronescu Ecaterina<br>Anghel Adrian<br>Anghel Cristiana Irina<br>Antonescu George Crin Laurențiu|prezent<br>prezentă<br>delegație<br>prezentă| |Arcaș Viorel|prezent| |Ardelean Ben Oni<br>Te rog, la vot!|| |Ariton Ion|absent| |Atanasiu Teodor|prezent| |Badea Leonardo<br>Badea Viorel Riceard|prezent<br>prezent| |Banias Mircea Marius|prezent| |Barbu Daniel Constantin<br>Barbu Tudor<br>Bădălău Niculae|prezent<br>prezent<br>prezent| |Bălu Marius|absent| |Belacurencu Trifon<br>Bereanu Neculai<br>Biró Rozalia Ibolya|prezent<br>prezent<br>absentă| |Blaga Vasile<br>Boagiu Anca Daniela<br>Boboc Cătălin|prezent<br>prezentă<br>prezent| |Bodea Cristian Petru<br>Bodog Florian Dorel<br>Boeriu Valeriu Victor|prezent<br>prezent<br>prezent| |Bota Marius Sorin Ovidiu|prezent| |Bujor Dumitru Marcel|prezent| |Bumbu Octavian Liviu<br>Burlea Marin|prezent<br>prezent| |Butnaru Florinel|prezent| |Butunoi Ionel Daniel|prezent| |Cadăr Leonard<br>Calcan Valentin Gigel|prezent<br>prezent| |Câmpeanu Mariana<br>Chelaru Ioan<br>Chiriac Viorel<br>Chiru Gigi Christian|prezentă<br>prezent<br>prezent<br>prezent| |Chiuariu Tudor Alexandru|absent| |Coca Laurențiu Florian<br>Constantinescu Florin<br>Cordoș Alexandru|prezent<br>prezent| |Corlățean Titus<br>Coste Marius<br>Costoiu Mihnea Cosmin<br>Cotescu Marin Adrănel<br>Crețu Gabriela<br>Cristache Iulian<br>Cristina Ioan<br>Croitoru Cătălin<br>Deneș Ioan<br>Dincă Mărinică|delegație<br>prezent<br>prezent<br>prezent<br>prezentă<br>prezent<br>prezent<br>prezent<br>prezent<br>absent| |Dobra Dorin Mircea<br>Dobrițoiu Corneliu<br>Donțu Ovidiu Liviu<br>Dumitrescu Cristian Sorin|prezent<br>prezent<br>prezent| |Dumitrescu Florinel|| |Dumitrescu Iulian|absent| |Durbacă Eugen|absent| |Duruț Aurel|prezent| |Ehegartner Petru|prezent| |Federovici Doina Elena|prezentă| |Fifor Mihai Viorel|prezent|

## MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA a II-a, Nr. 27/4.III.2016

## 26

Filip Petru prezent Popa Florian prezent Firea Gabriela prezentă Popa Ion prezent Florian Daniel Cristian Popa Mihaela prezentă Flutur Gheorghe prezent Popa Nicolae Vlad prezent Frătean Petru Alexandru prezent Popescu Corneliu absent Geoană Mircea Dan prezent Popescu Dumitru Dian prezent Ghilea Găvrilă absent Popescu-Tăriceanu Călin Constantin Anton prezent Ghișe Ioan absent Purec Ion Simeon prezent Grapă Sebastian prezent Rădulescu Cristian prezent Grigoraș Viorel prezent Rogojan Mihai Ciprian prezent Hașotti Puiu delegație Rotaru Ion prezent Ichim Paul absent Saghian Gheorghe absent Igaș Traian Constantin absent Savu Daniel prezent Iliescu Lucian prezent Severin Georgică prezent Ilieșiu Sorin prezent Silistru Doina delegație Ioniță Dan Aurel absent Stuparu Timotei absent Iovescu Ioan prezent Suciu Matei a votat Isăilă Marius Ovidiu prezent Șova Dan Coman absent Jipa Florina Ruxandra prezentă Tánczos Barna prezent Klárik László Attila prezent Tămagă Constantin prezent László Attila prezent Tătaru Dan prezent Lazăr Sorin Constantin prezent Tătaru Nelu prezent Luchian Dragoș absent Teodorovici Eugen Orlando prezent Luchian Ion prezent Tișe Alin Păunel absent Marian Dan Mihai prezent Toma Ion prezent Marian Valer prezent Todirașcu Valeriu prezent Marin Nicolae prezent Tomoiagă Ștefan Liviu prezent Markó Béla absent Tudor Doina Anca prezentă Mazăre Alexandru absent Țapu-Nazare Eugen prezent Mihai Alfred Laurențiu Antonio Valeca Șerban Constantin absent Mihai Cristian Dănuț prezent Vasiliev Marian prezent Mihai Neagu Vegh Alexandru prezent Mihăilescu Petru Șerban prezent Verestóy Attila absent Miron Vasilica Steliana prezentă Vochițoiu Haralambie prezent Mitu Augustin Constantin prezent Voinea Florea absent Mocanu Victor absent Volosevici Andrei Liviu prezent Moga Nicolae prezent Vosganian Varujan Mohanu Nicolae prezent Stimați colegi, dacă cineva a fost omis... Motoc Octavian prezent Mulțumesc. Mutu Gabriel prezent Nasta Nicolae absent **Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:** Năstase Ilie prezent Luăm o scurtă pauză pentru numărarea voturilor. Neagu Nicolae prezent Invit, așadar, comisia de numărare a voturilor în Sala Neculoiu Marius prezent „Constantin Stere” pentru a-și exercita atribuțiile. Nicoară Marius Petre prezent Nicolae Șerban prezent PAUZĂ Nistor Vasile delegație * Niță Mihai prezent Nițu Remus Daniel absent * * Obreja Marius Lucian delegație DUPĂ PAUZĂ Oprea Dumitru prezent Oprea Gabriel prezent **Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:** Oprea Mario Ovidiu prezent Dau cuvântul domnului senator Coca să prezinte Oprea Ștefan Radu prezent procesul-verbal cu privire la rezultatul votului. Pașca Liviu Titus prezent Pașcan Emil Marius prezent **Domnul Laurențiu Florian Coca:** Pataki Csaba prezent Vă mulțumesc, domnule președinte. Pavel Marian prezent Proces-verbal referitor la rezultatul votului secret cu bile Păran Dorin prezent exprimat asupra Proiectului de hotărâre privind cererea de Păunescu Teiu prezent urmărire penală a domnului Gabriel Oprea, fost Pelican Dumitru absent viceprim-ministru pentru securitate națională și fost ministru Pereș Alexandru prezent al afacerilor interne Pop Gheorghe concediu Procedându-se la numărarea voturilor exprimate de către medical senatori, prin vot secret cu bile, asupra Proiectului de Pop Liviu Marian prezent hotărâre privind cererea de urmărire penală a domnului Popa Constantin prezent Gabriel Oprea, fost viceprim-ministru pentru securitate

Luăm o scurtă pauză pentru numărarea voturilor. Invit, așadar, comisia de numărare a voturilor în Sala „Constantin Stere” pentru a-și exercita atribuțiile.

Dau cuvântul domnului senator Coca să prezinte procesul-verbal cu privire la rezultatul votului.

Proces-verbal referitor la rezultatul votului secret cu bile exprimat asupra Proiectului de hotărâre privind cererea de urmărire penală a domnului Gabriel Oprea, fost viceprim-ministru pentru securitate națională și fost ministru al afacerilor interne

Procedându-se la numărarea voturilor exprimate de către senatori, prin vot secret cu bile, asupra Proiectului de hotărâre privind cererea de urmărire penală a domnului Gabriel Oprea, fost viceprim-ministru pentru securitate națională și fost ministru al afacerilor interne, s-au constatat următoarele:

Numărul total al senatorilor – 164.

Numărul total al votanților – 124, din care:

- voturi pentru – 71;

- voturi contra – 52;

- voturi anulate –1.

Ca urmare a faptului că, în urma votului exprimat, a fost întrunit votul majorității senatorilor prezenți, în conformitate cu dispozițiile art. 15 din Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cele ale art. 150 alin. (3) din regulament, Senatul adoptă proiectul de hotărâre prin care cere urmărirea penală a domnului Gabriel Oprea, fost viceprim-ministru pentru securitate națională și fost ministru al afacerilor interne și, în prezent, membru al Senatului României, pentru faptele ce fac obiectul Dosarului nr. 20/P/2016 al Direcției Naționale Anticorupție, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

## **Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:**

## Vă mulțumesc.

La punctul 3, secțiunea I a ordinii de zi, avem Cererea ministrului justiției nr. 2/16.273/19.02.2016, însoțită de solicitarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, de încuviințare a reținerii și arestării preventive a doamnei senator Doina Anca Tudor, formulată în Dosarul nr. 171/P/2014 al Direcției Naționale Anticorupție.

Stimați colegi,

În legătură cu cererea ministrului justiției, însoțită de solicitarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Biroul permanent a hotărât să propună repartizarea timpului maxim alocat pentru dezbateri după cum urmează:

Doamna senator Doina Anca Tudor intervine la începutul și la încheierea dezbaterilor, timp total – 30 de minute.

Timpul maxim alocat grupurilor parlamentare pentru dezbateri este de 30 de minute, potrivit numărului membrilor lor, calculat la 10 secunde pentru fiecare senator:

- Grupul PSD – 10 minute;

- Grupul PNL – 10 minute;

- UNPR – 4 minute;

- liberal-conservator (ALDE) – 3 minute;

- UDMR – 2 minute;

- senatori neafiliați –1 minut.

Sunt observații cu privire la aceste propuneri?

Dacă nu sunt observații,

Microfonul 7, doamna senator Federovici.

Mulțumesc, domnule președinte.

Raport asupra solicitării Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, de încuviințare a reținerii și arestării preventive a doamnei senator Doina Anca Tudor

În conformitate cu dispozițiile art. 72 alin. (2) din Constituția României, republicată, ale art. 24 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, republicată, precum și ale art. 172 din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005, cu modificările și completările ulterioare, ministrul justiției, cu Adresa nr. 2/16.273/19.02.2016, a adresat Senatului României solicitarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, de încuviințare a reținerii și arestării preventive a doamnei senator Doina Anca Tudor în Dosarul nr. 171/P/2014 al Direcției Naționale Anticorupție.

Cu privire la această speță, în data de 23 februarie 2016, membrii Comisiei juridice, analizând dosarul transmis și ascultând declarațiile doamnei senator Tudor și ale avocaților Domniei Sale, s-au pronunțat, prin vot secret, asupra solicitării Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Astfel, cu majoritate de voturi, au hotărât să adopte un raport favorabil asupra cererii de reținere și arestare preventivă a doamnei senator Tudor Doina Anca.

Anexăm la prezentul raport Proiectul de hotărâre cu privire la cererea de încuviințare a reținerii și arestării preventive a doamnei senator Tudor Doina Anca.

Proiectul de hotărâre va fi supus spre dezbatere și adoptare plenului Senatului, împreună cu prezentul raport.

## Vă mulțumesc.

În continuare, o consult pe doamna senator Doina Anca Tudor dacă dorește să-și expună punctul de vedere cu privire la solicitarea transmisă de Ministerul Justiției.

Aveți cuvântul, doamnă senator, la microfonul central.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Așa cum știți, începând de joi, 18.02, am calitatea de inculpat într-un dosar penal.

Afirm cu responsabilitate și tărie în fața dumneavoastră că acuzele care mi se aduc sunt complet nefondate, neprobate și nereale.

Calitatea mea reală nu este de inculpat, ci de nevinovat.

Nu mi-am dorit niciodată să prezint în public aspecte din viața mea personală, dar, din păcate, situația în care mă aflu mă obligă s-o fac, în apărarea mea. Și, din păcate, trebuie să retrăiesc momente dintr-o perioadă foarte grea pentru mine.

Sunt acuzată că, în anul 2013, am fost complice la luare de mită, alături de fostul meu soț, Tudor Daniel.

Perioada pentru care îmi sunt aduse aceste acuze coincide cu cel mai cumplit moment din viața mea personală, despărțirea de soțul meu, după 28 de ani de conviețuire. În ianuarie 2013 am aflat de relația extraconjugală a lui și de dorința de a divorța.

Nu există cuvinte care să poată reda suferința unei femei într-o astfel de situație.

Câțiva dintre colegii mei care-mi sunt și prieteni au aflat direct de la mine despre suferința mea și despre problemele de sănătate pe care le-am avut ca urmare a acestei situații.

Restul lumii a aflat toate amănuntele acestei povești din presă, canale de televiziune și internet. Și, astfel, viața mea, oricum distrusă, era expusă, spre știință, tuturor.

Ca urmare a situației tensionate și discuțiilor interminabile din casă, în februarie 2013 soțul meu a părăsit domiciliul conjugal.

Ce a urmat e greu de povestit.

În același an au fost depuse două cereri de divorț, nefinalizate, la începutul lui 2014, a treia, nefinalizată, divorțul definitiv pronunțându-se abia la a patra încercare, în mai 2014.

Au fost cei mai negri doi ani din viața mea și doar Dumnezeu, familia și prietenii știu prin ce am trecut, iar acum sunt nevoită să retrăiesc acele momente.

Vă mărturisesc șocul meu la aflarea acuzelor, dar afirm cu toată convingerea că acuzațiile care se aduc în dosar, atât mie, cât și fostului meu soț, sunt complet neadevărate. Am studiat dosarul la Comisia juridică și, în afara unui denunț mincinos, nu există nicio probă incriminatoare. Implicarea mea în acest dosar este, practic, halucinantă.

Stimați colegi, ca urmare a prezentării pe care v-am făcut-o a stării de fapt, ridic două întrebări.

Un bărbat îndrăgostit, plecat pe un alt drum decât cel al familiei anterioare, va mai apela la serviciile celei de care se desparte?

Dar o femeie în poziția mea, rănită și părăsită, mai poate fi capabilă să-l ajute pe cel care șterge trecut și viitor cu buretele?

Cum ar putea crede cineva așa ceva?

Simpla logică arată că eu nu aș fi fost niciodată persoana de încredere care să-l reprezinte în aceste presupuse – și repet, doar presupuse – relații de intermediere.

Dar, și mai grav, cum poate cineva atât de mârșav să acuze, fără să aibă nici cea mai mică dovadă, doi oameni doar pentru a-și acoperi propriile ilegalități și șmecherii?

Aceasta este realitatea, stimați colegi, fără picanterii sau multe amănunte, doar purul adevăr.

Acuzațiile care mi se aduc sunt bazate pe denunțul unei singure persoane, având calitatea de inculpat în dosar, care le-a formulat pentru a-și îmbunătăți propria situație juridică.

Nu există dovezi care să indice implicarea mea. Precizez însă că există nenumărate neconcordanțe în acest denunț mincinos, inclusiv faptul că în perioada în care denunțătorul afirmă că mi-a remis cu date sumele de bani eu nu mă aflam în țară.

Precizez că am depus dovezi în sensul celor afirmate. Sunt copii ale pașaportului meu cu data de ieșire și data de intrare în America și biletele de avion.

Acest om, secretar general al Senatului, susține că ne-am întâlnit într-un cadru privat în afara Senatului, dar fără a putea dovedi acest fapt.

Mărturisesc că eu personal l-am întâlnit la fel ca oricare dintre dumneavoastră, doar în calitatea sa instituțională în cadrul Senatului.

Stimați colegi, repet: calitatea mea în acest caz nu este de inculpat, ci de nevinovat, târât într-o mocirlă greu de imaginat sau de anticipat. Sunt de acord că justiția trebuie să-și facă datoria până la capăt, dar o poate face și fără reținerea sau arestarea mea, cu atât mai mult cu cât m-am prezentat la toate solicitările organelor de anchetă și sub nicio formă nu cred că reprezint un pericol public iminent și imediat, așa cum se arată în referatul DNA.

În data de 18 februarie, un domn procuror mă acuză că aș fi primit pentru fostul meu soț, cu titlul de mită, suma de 200.000 de euro. În aceeași zi resping acuzația în mod ferm prin declarația de la DNA.

Pe data de 19.02. a.c. un judecător de drepturi și libertăți de la Înalta Curte de Casație și Justiție – și nu oricare, ci fostul vicepreședinte –, analizând probele cu privire la presupusa mea activitate infracțională, arată că nu există probe sau date despre acest fapt.

Și vă rog să-mi permiteți să citez: „Încheierea nr. 141, pronunțată în ședința din camera de consiliu din 19.02.2016, în Dosarul nr. 819/1/2016, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală

De asemenea, nu s-a putut, până în acest moment, dovedi nici faptul că inculpatul Tudor Daniel George ar fi încasat suma de 200.000 de euro prin intermediul soției sale, senator Tudor Doina Anca, pentru că această împrejurare este susținută numai de inculpatul Marian Ovidiu.

Inculpata nu a dat decât o declarație în calitate de suspectă, în care nu a recunoscut învinuirea adusă.

Procesele-verbale de interceptare a convorbirilor purtate nu evidențiază existența sumei de 200.000 de euro primite în vreun fel de la inculpatul Ovidiu Marian.”

Alt punct. „Procesele-verbale de redare a convorbirilor dintre inculpatul Marian Ovidiu și inculpata Tudor Doina Anca și, respectiv, inculpatul Marian Ovidiu și inculpatul Tudor Daniel George, redate deja, nu susțin remiterea sumei de 200.000 de euro.”

Avem, pe de o parte, denunțul lui Ovidiu Marian, dovedit infractor, și prin recunoașterea faptelor. Pe de altă parte, sunt declarațiile mele, care au la bază probe materiale, ceea ce domnul Ovidiu Marian nu a putut justifica, depune sau avea în posesie.

Și, mai mult decât atât, avem analiza unui judecător imparțial și independent.

Stimați colegi, eu nu vă spun ce să alegeți sau cum să votați, dar sper că va fi calea corectă. Vă mulțumesc mult.

Mulțumesc, doamnă senator.

Trebuie să întreb grupurile parlamentare dacă desemnează să intervină la dezbateri.

Grupul PSD. Da.

Domnul senator Șerban Nicolae.

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi, îmi cer scuze pentru întârzierea de astăzi de la ședință. Aș fi vrut să iau cuvântul înainte de a începe dezbaterile și la cazul precedent. Nu din dorința de a deveni vedetă, ci din dorința de a atrage încă o dată atenția asupra unui lucru pe care, probabil, o să-l repet până la sfârșitul mandatului, măcar că avem stenograme, măcar că avem înregistrări video și, poate, cineva o să dea răspuns unei chestiuni, în principal, de procedură, dar care ține de statutul nostru în asemenea chestiuni.

Am mai spus-o: din punctul meu de vedere, o solicitare adresată Senatului României, aidoma unui proiect de lege, propunere legislativă, ar trebui distribuită tuturor membrilor Senatului. Ea nu trebuie repartizată strict Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări, pentru că toți avem obligația ca atunci când votăm să fim în cunoștință de cauză direct, și nu intermediar.

Pe de altă parte, Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări nu trebuie să dea decât un raport de legalitate, în sensul în care certifică, cu valoarea profesională pe care o au colegii din această comisie, că cererea este adresată de către autoritatea îndrituită, că privește o chestiune care face obiectul atribuțiilor Senatului, că a fost făcută în forma și procedura cerute de lege, de Constituție, de Regulamentul Senatului și așa mai departe. Atât și nimic mai mult.

Faptul că, de atâta vreme, Comisia juridică este pusă în situația să dea un vot pe care, trebuie să-l recunoaștem, îl dă eminamente politic pe asemenea chestiuni care țin de competența plenului Senatului mie mi se pare nefiresc. Și este valabil indiferent despre cine este vorba, indiferent în ce situații, indiferent că este vorba despre o cerere prin care Senatul trebuie să încuviințeze reținerea, arestarea sau percheziționarea unui coleg senator sau că se pronunță asupra unei cereri de începere a urmăririi penale împotriva unui membru al Guvernului sau pentru fapte săvârșite în calitate de membru al Guvernului care deține și calitatea de senator.

Aceste două chestiuni sunt de procedură, dar, din punctul meu de vedere, sunt foarte importante pentru statutul nostru, pentru votul pe care îl dăm și clarifică și poziția fiecăruia dintre noi, lăsând, poate, fără obiect speculații potrivit cărora acestea sunt cereri ale justiției, că, prin votul nostru, dăm curs justiției sau blocăm cursul justiției, că ne substituim instanțelor de judecată sau că îndeplinim o funcție nefirească într-o democrație. Aș vrea ca, respectând aceste chestiuni de procedură, fiecare să aibă responsabilitatea propriului vot, să aibă o explicație publică și să nu fie o chestiune care să țină de o decizie politică, de o decizie de partid sau de o decizie de neprofesionist.

Votul s-a dat în cazul precedent. Senatul s-a pronunțat și decizia este respectată. Eu am studiat și referatul transmis în legătură cu senatorul Gabriel Oprea, și referatul trimis în legătură cu senatoarea Doina Tudor.

Am observat acolo, mă refer doar la speța care mai face obiectul dezbaterii noastre, că nu se clarifică chestiunea absenței din țară a doamnei senator la data când se pretinde prin denunț că a primit bani. Nu rezultă de acolo în ce constă participarea Domniei Sale la pregătirea și punerea în aplicare a activității infracționale, în ce fel a participat la elaborarea condițiilor prin care s-a pregătit această chestiune și, în general, de ce este necesară arestarea Domniei Sale.

Vreau să vă atrag atenția asupra faptului că instanța de judecată a respins cererea de arestare preventivă a celui care este considerat capul răutăților, respectiv Tudor George Daniel. Deci într-o chestiune în care nu intervine Parlamentul instanța de judecată a apreciat că tocmai cel care este principalul autor al infracțiunii de trafic de influență, primire de foloase necuvenite sau ce s-a mai reținut acolo nu este necesar a fi cercetat în stare de arest preventiv.

Eu nu fac niciun fel de sugestie, nu am să spun nici cum am să votez, dar v-aș ruga respectuos să reflectați asupra acestor aspecte. Și dacă totuși dăm bani ca să facem înregistrări video ale ședințelor, dăm bani ca să avem stenograme ale intervențiilor în plen, repet, nu din dorința de a fi vedetă, Biroul permanent să decidă dacă totuși este procedural corect ca toți membrii Senatului să primească o copie a acestor solicitări venite din partea Parchetului sau ministrului justiției, după caz. Și, de asemenea, dacă este corect procedural ca în avizul sau în raportul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări să se facă doar un aviz de legalitate procedurală a acestor chestiuni în legătură cu care, potrivit Constituției, și nu altui text normativ, Senatul se pronunță doar în plen.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule senator.

Am luat notă de propunerile pe care le-ați făcut și pe care le voi ridica colegilor din Biroul permanent.

Vă mulțumesc pentru intervenție.

Din partea Grupului senatorial PNL cine dorește să intervină?

Nu dorește să intervină.

Din partea Grupului UNPR? Nu.

Doamna Jipa.

## Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Vreau să vă spun un singur lucru: eu voi rămâne constantă în ceea ce-mi dictează conștiința mea. În șaisprezece ani de parlamentar n-am votat niciodată reținerea și arestarea vreunui coleg.

Sunt fapte care pot fi foarte bine făcute în libertate. Libertatea este starea de normalitate, nu starea de arest. Înțelegeți o dată pentru totdeauna acest lucru, nu vă mai lăsați influențați. Doamne, și în necunoștință de cauză!

Eu, sincer, n-o cunosc pe colega dumneavoastră din PNL, dar pot să vă spun un lucru de la acest microfon și nu mi-e frică să vă spun: voi vota „contra”. Nu vreau să-mi încarc

conștiința. Șaisprezece ani n-am făcut-o și nu vreau s-o fac nici acum, la sfârșit de mandat.

Și vă mai spun un lucru, gândiți-vă foarte bine: cine a înclinat balanța atunci când s-a deschis cutia Pandorei la Comisia juridică de la Senat? Vă aduceți aminte, în cazul Cătălin Voicu, cine a înclinat balanța? Domnul Greblă și domnul... acel copil pe care eu îl iubeam și-l protejam, da? Unde au ajuns amândoi? În „Beciul Domnesc”.

Dacă vi se pare că lucrurile aceste nu vi se întorc, vă înșelați amarnic. Atunci când faci rău, rău vei avea. Vă mulțumesc.

## **Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:**

Mulțumesc, doamnă senator.

Din partea Grupului liberal-conservator (ALDE), dorește cineva să ia cuvântul?

Doamna Anghel.

Mulțumesc, domnule președinte.

Aș vrea să fac doar o completare, dacă voi putea să fac tot în același stil, pentru ceea ce a spus domnul Nicolae.

Imunitatea apără instituția, nu persoana, și imunitatea nu se pierde.

Deci noi, de fapt și de drept, acum nu ridicăm nicio imunitate. Cei care vor vota „pentru” cer – dumnealor, pur și simplu – ca doamna Doina Tudor să fie arestată pentru că ar fi un pericol public.

Eu nu spun că voi vota „pentru” sau „contra”, spun numai că eu vreau să dorm cu conștiința împăcată, să n-am coșmaruri și să nu fiu blestemată. Pentru că spuneam, o repet și o voi repeta tot la fel până la sfârșitul mandatului, dacă va fi cazul și-n mandatul următor: ce faci, ție îți faci; ce dai, ție îți dai!

Gândiți-vă că sunt jocuri politice. Multe. Murdare. Gândiți-vă că sunt anumite persoane care sunt ca o rotiță, blochează mecanismul și trebuie să scăpăm de ele. Nu pentru că am avea ceva cu rotița respectivă, ci doar pentru că mecanismul nu mai funcționează din cauza rotiței.

Gândiți-vă că e vorba de suflete și de oameni, oameni care n-au dat în cap, care n-au violat, care n-au ucis și care pot „să-și demonstreze nevinovăția”, ceea ce este cea mai mare idioțenie, pentru că, normal, tu, cel care acuzi, trebuie să aduci niște probe indubitabile, irefutabile, astfel încât să mă convingi că omul acela reprezintă un pericol public.

Avem conștiință toți. Mă rog la Dumnezeu s-o avem la noi!

Mulțumesc.

Din partea Grupului UDMR? Nu.

Senatorii neafiliați? Nu.

Mai sunt alte intervenții?

Dacă nu, o consult pe doamna senator Tudor dacă dorește să intervină la finalul dezbaterilor.

Nu dorește.

Am s-o rog pe doamna senator Federovici să dea citire proiectului de hotărâre a Senatului, pe care nu l-am solicitat să fie citit înainte. Înaintea votului doresc să luați cunoștință de el.

Vă rog, doamnă senator.

Mulțumesc, domnule președinte.

Proiect de hotărâre privind încuviințarea reținerii și arestării preventive a doamnei senator Doina Anca Tudor Având în vedere solicitarea ministrului justiției, doamna Raluca Alexandra Prună, de încuviințare a reținerii și arestării preventive a doamnei senator Doina Anca Tudor, în Dosarul nr. 171/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, transmisă Senatului cu Adresa nr. 2/16.273 din 19 februarie 2016,

În temeiul dispozițiilor art. 72 alin. (2) din Constituția României, republicată, ale art. 24 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, republicată, cu modificările ulterioare, și ale art. 172 din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28 din 2005, cu modificările și completările ulterioare,

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

Articol unic. – Senatul încuviințează reținerea și arestarea preventivă a doamnei senator Doina Anca Tudor în Dosarul nr. 171/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție.

## **Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:**

## Vă mulțumesc.

## Stimați colegi,

Vă reamintesc că, potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) și (4) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, republicată, coroborat cu dispozițiile art. 172–173 din Regulamentul Senatului, cererea de reținere/arestare a unui senator se adresează președintelui Camerei din care face parte de către ministrul justiției. Senatul hotărăște asupra cererii, cu votul secret al majorității membrilor prezenți, în condițiile respectării prevederilor art. 67 din Constituția României, republicată.

Hotărârea Camerei se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, și se comunică de îndată ministrului justiției.

În conformitate cu prevederile art. 133 din Regulamentul Senatului, în cazul în care nu se stabilește o anumită procedură de vot obligatorie, procedura de vot se va hotărî de Senat, la propunerea președintelui sau a oricărui senator.

În aceste condiții, vă propun ca votul asupra Cererii ministrului justiției nr. 2/16.273/19.02.2016, la solicitarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, în vederea încuviințării reținerii și arestării preventive a doamnei senator Doina Anca Tudor, formulată în Dosarul nr. 171/P/2014, să fie vot secret cu bile.

Sunt observații cu privire la această propunere?

Dacă nu,

S-a aprobat modalitatea de vot secret cu bile.

## Stimați colegi,

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 261/2015 referitoare la cererea de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Senatul României, instanța de contencios constituțional a stabilit că asupra cererii de încuviințare a reținerii, arestării sau percheziționării senatorului sau deputatului, formulată în condițiile legii, Camera Parlamentului este obligată să dezbată și să se pronunțe printr-o hotărâre.

Față de considerentele expuse în decizia Curții Constituționale anterior menționată, se desprind două ipoteze procedurale.

În situația în care cererea privind încuviințarea reținerii și arestării preventive a doamnei senator Doina Anca Tudor întrunește votul majorității membrilor prezenți, în condițiile respectării prevederilor art. 67 din Constituția României, republicată, Senatul adoptă Hotărârea privind încuviințarea reținerii și arestării preventive a doamnei senator Tudor.

Cealaltă situație, în care cererea privind încuviințarea reținerii și arestării preventive nu întrunește votul majorității membrilor prezenți, în condițiile respectării prevederilor art. 67 din Constituția României, republicată, Senatul adoptă Hotărârea privind respingerea cererii de încuviințare a reținerii și arestării preventive a doamnei senator Doina Anca Tudor.

Sunt observații, intervenții pe această chestiune de procedură?

Dacă nu sunt,

Stimați colegi,

Potrivit dispozițiilor regulamentare, constatarea votului și întocmirea procesului-verbal se fac de către o comisie constituită din câte un membru... un reprezentant al fiecărui grup parlamentar, conform art. 135 din Regulamentul Senatului. Urmează să alegem o comisie de numărare a voturilor și pentru întocmirea procesului-verbal, formată din câte un reprezentant al fiecărui grup parlamentar.

Rog grupurile să prezinte propunerile pentru comisia de numărare a voturilor.

Are cuvântul liderul Grupului PSD.

Domnul Fifor, din partea Grupului PSD, propunerea pentru comisia de numărare a voturilor.

Domnul senator Coca.

Domnul senator Coca.

Din partea Grupului PNL, domnul senator Popa. Vă rog.

Domnul senator Titus Pașca.

Domnul senator Titus Pașca.

Din partea Grupului UNPR, domnul Vochițoiu.

Domnul senator Ioan Iovescu.

Domnul senator Iovescu.

Din partea Grupului parlamentar liberal-conservator, domnul Pelican.

Doamna senator Cristiana Anghel.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul senator Tánczos Barna.

Din partea UDMR, domnul Pataki Csaba.

Domnul Pataki?

## **Domnul Tánczos Barna:**

Da. |**Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:**|Coca Laurențiu Florian|prezent| |---|---|---| |Da.

|Rog chestorii să vină pentru înmânarea bilelor pentru<br>rcitarea votului.|Fifor Mihai Viorel<br>Filip Petru|prezent<br>prezent| |Începem votul.<br>Îl rog pe domnul senator Oprea să dea citire listei<br>atorilor în ordinea alfabetică.|Firea Gabriela<br>Florian Daniel Cristian<br>Flutur Gheorghe|prezentă<br>prezent| |**Domnul Mario Ovidiu Oprea:**|Frătean Petru Alexandru<br>Geoană Mircea Dan|prezent| |Agrigoroaei Ionel<br>prezent<br>Andronescu Ecaterina<br>prezentă<br>Anghel Adrian<br>delegație<br>Anghel Cristiana Irina<br>prezentă<br>Antonescu George Crin Laurențiu<br>Arcaș Viorel<br>prezent<br>Ardelean Ben Oni<br>prezent<br>Ariton Ion|Ghilea Găvrilă<br>Ghișe Ioan<br>Grapă Sebastian<br>Grigoraș Viorel<br>Hașotti Puiu<br>Ichim Paul<br>Igaș Traian Constantin<br>Iliescu Lucian|prezent<br>prezent<br>delegație<br>prezent| |Atanasiu Teodor<br>prezent<br>Badea Leonardo<br>prezent<br>Badea Viorel Riceard<br>prezent<br>Banias Mircea Marius<br>prezent<br>Barbu Daniel Constantin<br>prezent<br>Barbu Tudor<br>prezent<br>Bădălău Niculae<br>prezent<br>Bălu Marius|Ilieșiu Sorin<br>Ioniță Dan Aurel<br>Iovescu Ioan<br>Isăilă Marius Ovidiu<br>Jipa Florina Ruxandra<br>Klárik László Attila<br>László Attila<br>Lazăr Sorin Constantin|prezent<br>prezent<br>prezent<br>prezentă<br>prezent<br>prezent<br>prezent| |Belacurencu Trifon<br>prezent|Luchian Dragoș|| |Bereanu Neculai<br>prezent|Luchian Ion|prezent| |Biró Rozalia Ibolya|Marian Dan Mihai|prezent| |Blaga Vasile<br>prezent|Marian Valer|prezent| |Boagiu Anca Daniela<br>prezentă|Marin Nicolae|prezent| |Boboc Cătălin<br>prezent|Markó Béla|| |Bodea Cristian-Petru<br>prezent|Mazăre Alexandru|| |Bodog Florian Dorel<br>prezent|Mihai Alfred Laurențiu Antonio|| |Boeriu Valeriu Victor<br>prezent|Mihai Cristian Dănuț|prezent| |Bota Marius Sorin Ovidiu|Mihai Neagu|| |Bujor Dumitru Marcel<br>prezent|Mihăilescu Petru Șerban|prezent| |Bumbu Octavian Liviu<br>prezent|Miron Vasilica Steliana|prezentă| |Burlea Marin<br>prezent|Mitu Augustin Constantin|prezent| |Butnaru Florinel|Mocanu Victor|| |Butunoi Ionel Daniel<br>prezent|Moga Nicolae|prezent| |Cadăr Leonard<br>prezent|Mohanu Nicolae|prezent| |Calcan Valentin Gigel<br>prezent|Motoc Octavian|prezent| |Câmpeanu Mariana<br>prezentă|Mutu Gabriel|prezent| |Chelaru Ioan<br>prezent|Nasta Nicolae|| |Chiriac Viorel<br>prezent|Năstase Ilie|prezent| |Chiru Gigi Christian<br>prezent|Neagu Nicolae|prezent| |Chiuariu Tudor Alexandru|Neculoiu Marius|prezent|

Da.

<br>Suciu Matei|| |Șova Dan Coman<br>Tánczos Barna<br>Tămagă Constantin<br>Tătaru Dan|prezent<br>prezent<br>prezent| |Tătaru Nelu<br>Teodorovici Eugen Orlando|prezent<br>prezent| |Tișe Alin Păunel|| |Toma Ion|| |Todirașcu Valeriu|prezent| |Tomoiagă Ștefan Liviu|prezent|

Tudor Doina Anca prezentă Țapu-Nazare Eugen prezent Valeca Șerban Constantin Vasiliev Marian prezent Vegh Alexandru prezent Verestóy Attila Vochițoiu Haralambie prezent Voinea Florea Volosevici Andrei Liviu prezent Vosganian Varujan

PAUZĂ * * * DUPĂ PAUZĂ

Dau cuvântul domnului senator Coca să prezinte procesul-verbal cu privire la rezultatul votului.

Proces-verbal referitor la rezultatul votului secret cu bile exprimat cu privire la solicitarea privind încuviințarea reținerii și arestării preventive a doamnei senator Doina Anca Tudor

Procedând la numărarea voturilor exprimate de către senatori prin vot secret cu bile, în conformitate cu art. 135 și 136 din Regulamentul Senatului, comisia de numărare a voturilor a constatat următoarele:

Numărul total al senatorilor – 164.

Numărul total de voturi exprimate – 120, din care:

- voturi pentru – 61;

- voturi contra – 57;

- voturi anulate – 2.

Ca urmare a faptului că, în urma votului exprimat, a fost întrunit votul majorității senatorilor prezenți, în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (4) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, republicată, Senatul încuviințează reținerea și arestarea preventivă a doamnei senator Doina Anca Tudor, în Dosarul penal nr. 171/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție.

Vă mulțumesc, domnule senator. Declar ședința încheiată.

## _Ședința s-a încheiat la ora 12.55._

„Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare)

Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.401.00.70, fax 021.401.00.71 și 021.401.00.72 Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A.

&JUYDGY|942714]

**ISSN** 1220–4870

**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 27/4.III.2016 conține 32 de pagini.**

Prețul: 80,00 lei