Florian Dorel Bodog

Bună dimineața, domnule președinte! Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Apel la rațiune”.

Stimați colegi,

Am avut, în ultima perioadă, numeroase întâlniri, atât la cabinetul meu parlamentar, dar și în colegiu, cu oameni dezamăgiți. În general și din nefericire, politica ultimelor două decenii nu a adus prea multe motive de bucurie sau de mândrie românilor, iar frământările prin care trece USL de câteva săptămâni încoace nu fac decât să întărească și mai mult lipsa de încredere a românilor într-o clasă politică din care, stimați colegi, facem și noi parte.

Oamenii cu care am discutat mi-au spus, cu subiect și predicat, că pe ei nu-i interesează deloc nici cine este ministru, nici cine este vicepremier, nici dacă noi, cei din USL, suntem frați sau prieteni sau doar colegi. Tot ceea ce vor românii de la noi, de la USL, este un alt fel de politică și alt fel de rezultate. Ei vor ca noi să guvernăm altfel și vor ca viața lor să fie mai bună decât pe vremea PDL. Nimic mai mult.

De aceea, stimați colegi, atunci când apărem pe la televiziuni, în presă sau oriunde ne simțim datori ca politicieni să ne facem auziți, cred că trebuie să avem, înainte de orice, obligația și, subliniez, decența de a ne întreba: facem noi tot ceea ce ține de noi pentru ca, la finalul acestui mandat, oamenii să poată spune că România s-a schimbat în bine? Facem tot ce ține de noi pentru ca românii să nu-și piardă speranța? Iar oamenii dezamăgiți cu care am discutat tocmai aici riscă să ajungă: să-și piardă și această speranță, să piardă o nouă speranță. Și de ce? Pentru că politicieni fac jocuri? Pentru orgolii? Asta ne dorim?

USL era – și eu sper că mai poate fi – prima construcție politică din România postdecembristă care să-și ducă mandatul la bun sfârșit cu succes, singura alianță care să nu dispară îngropată în cinism și în ambiții mărunte. Pentru că orice e mărunt, stimați colegi, în fața obiectivului pe care ni l-am propus, acela de a schimba în bine România.

Nu sunt un naiv și nici oamenii din colegiul meu nu sunt, dar, în numele lor și împreună cu ei, de la tribuna Senatului României, fac un apel la rațiune, un apel la responsabilitate și la bun-simț, un apel către toți cei care – și nu vreau să fiu mai explicit de atât –, pe lângă chelneri, chinezării, scenarii imposibile și ipocrizie, pentru că asta se numește când vrei să călărești doi cai odată, ar fi trebuit să contribuie, încă din primăvara lui 2012, de când reprezintă jumătate din Guvernul României, la păstrarea speranței și, așa cum își doresc oamenii, la schimbarea în bine a acestei țări. Vă mulțumesc.