Florian Dorel Bodog

Bună dimineața! Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Sănătatea, prioritate permanentă a Guvernului”. Stimați colegi,

Incertitudinile legate de conducerea Ministerului Sănătății au luat sfârșit. Va veni, poate, o vreme în care vom avea răgazul să evaluăm mandatul fostului ministru, așa cum a fost el, cu bune și cu rele. Acum însă este vremea să acționăm, este vremea să ne respectăm angajamentele, să ne facem datoria față de oameni și să continuăm modernizarea și reformarea actului de sănătate din țara noastră. Poate că reforma este un cuvânt de care oamenii s-au cam săturat, însă, cel puțin în domeniul sănătății, eu cred că reforma este nu un obiectiv, ci un proces permanent.

Suntem încă foarte departe de nivelul la care ar trebui să fim și de ceea ce românii așteaptă din partea sistemului sanitar. Știm însă foarte bine ce avem de făcut și suntem pregătiți să ne apucăm de muncă. Acum. Toți cei care, așa, ca noi, social-democrați, cred în rolul esențial al serviciilor trebuie să se gândească în permanență la modul în care ele pot deveni mai bune, mai eficiente, mai folositoare românilor.

Pentru orice Guvern responsabil și mai ales pentru un guvern condus de un prim-ministru social-democrat, sănătatea și, în opinia mea, educația reprezintă priorități fundamentale. Însă pentru ca sănătatea, ca prioritate fundamentală, să fie un domeniu bine guvernat și bine administrat trebuie să acționăm coerent, conform unui plan și unei viziuni bazate pe obiective, să luăm decizii fundamentale și, în mod obligatoriu, să respectăm modelele de bune practici europene.

Nu putem ignora – și nu o vom face vreodată – starea de frustrare a românilor atunci când se gândesc la sistemul sanitar. Nu putem să nu vedem cazurile în care acest sistem eșuează în a-și îndeplini misiunea și niciodată nu vom putea ignora greutățile cu care medicii și angajații din domeniul sănătății se confruntă zi de zi, an de an.

Miile de români obligați să facă tot posibilul, de multe ori cu eforturi supraumane, pentru a se trata în străinătate, precum și presiunea pe care această realitate o pune asupra bugetului sunt semne grave și urgente, sunt semnale care ne cer să nu pierdem vremea, ci să acționăm. Acum. Ceea ce propun, așadar, sunt câteva priorități puse în ordine logică, care să ne ghideze acțiunile și de care Ministerul Sănătății sper să țină seama în viitor.

Vă mulțumesc.