Ionuț Simionca

Bună dimineața, domnule președinte!

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se numește „Ion din România, înlocuit la muncă de Dorel din Vietnam”.

În urmă cu câțiva ani, un macaragiu stângaci din Vietnam a agățat, din greșeală, o linie de înaltă tensiune, lăsând 10 ore fără curent electric o treime din țară.

Mi-am amintit această știre zilele trecute, când reprezentanții Camerei de Comerț și Industrie au anunțat, pentru județul Bistrița-Năsăud, un deficit major de forță de muncă, aproximativ 3.000 de posturi neocupate. Și nu este vorba numai de personal supercalificat sau cu anumite specializări de nișă, sunt locuri de muncă obișnuite, mai ales în industrie și construcții. Mi-am dat seama că Ion din BistrițaNăsăud a plecat la muncă în Occident, iar în locul lui urmează să îl angajăm pe Dorel din Vietnam.

Costurile legate de instruirea și aducerea muncitorilor vietnamezi în România se ridică la mai multe mii de euro, acestea cuprinzând instruirea lor, atât în țara de origine,

cât și în România, transportul periodic la familie, cazarea, eventual, hrănirea pe timpul contractului de muncă.

Firmele românești trebuie să se ocupe de partea birocratică românească, cum ar fi vizele de muncă, traducerea actelor și a calificărilor și, pe lângă toate celelalte, trebuie să asigure măcar salariul minim pe economie, pe perioada contractuală, de obicei, doi ani, cu posibilitatea de prelungire.

O inițiativă corectă, ați putea spune la prima vedere. Așa am zis și eu prima oară, însă apoi m-am răzgândit.

Ce-ar fi dacă am folosi noi, toți, acești bani nu pentru Dorel din Vietnam, ci pentru a-l convinge pe Ion al nostru să se întoarcă acasă din străinătate și să muncească din nou acasă?

Calculul e simplu și ușor de pus în practică. Pentru plata angajaților români, care aleg să revină în țară, avem deja un salariu minim dat de angajatori, la care se adaugă și costurile cazării, câteva sute de lei pe lună, tot de la angajatori. Și Guvernul ar putea să contribuie cu încă o parte, cât un ajutor social sau chiar poate puțin mai mult, că doar dă o subvenție cetățenilor noștri care vor munci și vor plăti impozite și taxe. Miile de euro folosite pentru calificarea muncitorilor vietnamezi, împreună cu banii lor de transport la țara de origine și în România, pot fi dați românilor întorși acasă, ca primă de relocare.

Și, uite-așa, vom avea nu numai locuri de muncă bine plătite pentru ai noștri, putem a crea și a finanța ușor programe de readucere în țară a bistrițenilor, a românilor care au emigrat și care doresc să revină acasă, la cei dragi.

Stimați colegi, dacă vom pune în practică un asemenea program, vom reîntregi astfel forța de muncă tânără a României și vom ajuta la reunirea familiilor despărțite de nevoi și vremuri.

Copiii vor avea părinții alături, antreprenorii nu vor trebui să discute cu angajații prin translatori, Guvernul va avea încasări suplimentare din venituri și astfel toată lumea va fi pe câștig.