Andrei Daniel Gheorghe

Declarații politice și intervenții ale deputaților: – Constantin Cătălin Zamfira – declarație politică referitoare la decizia Curții Constituționale în ceea ce privește neconstituționalitatea desemnării lui Ludovic Orban pentru un nou mandat de premier; – Dănuț Bica – declarație politică intitulată „Green Deal reprezintă o șansă pe care România nu are voie să o rateze!”; – Nicolae Daniel Popescu – declarație politică despre cadastrarea proprietăților prin Programul național de cadastru și carte funciară 2015–2023; – Alexandru Teacă – declarație politică intitulată „Politicile responsabile din domeniul gazelor naturale. Zona Întorsura Buzăului din județul Covasna, prioritate națională în rețeaua de gaze naturale”; – Ovidiu Victor Ganț – intervenție cu privire la comemorarea a 75 de ani de la deportarea etnicilor germani în fosta URSS; – Alina Teiș – declarație politică cu titlul „Logica PNL-istă, pe înțelesul tuturor”; – Laurențiu Dan Leoreanu – declarație politică cu titlul „Ordonanțele de urgență adoptate de Guvernul Orban sunt în folosul cetățenilor. PNL e partidul faptelor, nu al vorbelor!”; – Mihai Cătălin Botez – declarație politică intitulată „Viața înainte de toate! Siguranța pe drumurile României”; – Ionuț Simionca – apel către autoritățile române în luarea unor măsuri pentru limitarea răspândirii coronavirusului și pentru protecția românilor din străinătate; – Andrian Ampleev – intervenție consacrată împlinirii a 30 de ani de la înființarea Comunității Rușilor Lipoveni din România; – Aida Cristina Căruceru – declarație politică: „Iohannis și Partidul Național Liberal aruncă România în criză, jucându-se cu nominalizările pentru funcția de premier”;

586 cuvinte

Analiza discursului

Populism: 1 · moderat2 marcheri
Anti-pluralism: 0 · fără
DQI: nivel 2 · justificare calificată
Voce: voce proprie

Codat de flash-lite. Metodologie

Discurs

Bună dimineața! Domnule președinte, Stimați colegi,

Declarația mea politică: „Nevoia unei reforme în privința funcționării Curții Constituționale se impune urgent, iar această reformă nu poate fi decât una de natură constituțională”.

Până în anul 2003 în Constituția României exista un paragraf prin care Parlamentul României putea exercita o ultimă capacitate de control asupra deciziilor CCR, respectiv posibilitatea de a respinge o decizie a Curții Constituționale prin votul a două treimi din membrii Parlamentului.

Dar, în ultima perioadă, ați văzut și dumneavoastră că în România avem de fapt trei Camere: Camera Deputaților, Senatul și Curtea Constituțională, care este un fel de supracameră de cenzură și care, de multe ori, atât în folosul puterii, cât și al opoziției, atât în avantajul ori dezavantajul PSD, cât și în avantajul ori dezavantajul PNL* și al celor din opoziție, a luat o serie de decizii.

Ar trebui ca noi, parlamentarii aleși de români, să ne gândim cu mai mare atenție la ceea ce înseamnă delimitarea clară a prerogativelor Curții Constituționale.

Nu întâmplător, am văzut, chiar ieri, ultima decizie a Curții Constituționale privind conflictul dintre Președintele României, Klaus Iohannis, și cele două Camere ale Parlamentului, reprezentate de președinții celor două Birouri permanente ale Camerelor, ambii de la PSD. Am observat o situație în care Curtea Constituțională a emis o hotărâre de declarare a conflictului constituțional, dar, de data aceasta, cel puțin la prima vedere, înainte de a vedea motivarea scrisă a Curții, vedem o serie de chestiuni care țin mai curând de subiectivitate.

Președintele României nu l-a propus pe prim-ministrul desemnat pentru ca acesta să pice. Nu aceasta este procedura. Dar Curtea Constituțională vedem că în ultima

perioadă judecă în baza unor declarații politice sau nici măcar în baza unor declarații politice, ci a unor bârfe care se discută pe posturile TV sau care apar prin presă.

În contextul ședinței