Ioan Ghișe

Bună dimineața, domnule vicepreședinte și stimați colegi! Declarația mea politică se intitulează „Adevăr, principii și politică”.

Acum mai bine de două mii de ani, filozoful grec Aristotel a definit adevărul spunând: „Adevărul este ceea ce este și nu este ceea ce nu este.” Aceasta este una dintre cele patru definiții științifice acceptate în lumea academică în postura de definiție corectă a adevărului.

Principiile se spune că sunt idei fundamentale care exprimă legități existențiale. Principiile fundamentează morala. Politica, definită ca activitate pentru binele cetății, pentru interesul public, este un domeniu foarte complex și, de aceea, în lumea științifică sunt acceptate nu mai puțin de 232 de definiții ale politicii. Mai mult chiar, un fost președinte al Chinei – Mao Zedong – spunea, despre politică și război, că politica este război fără vărsare de sânge, iar războiul este politică cu vărsare de sânge.

Am făcut această pregătire și incursiune în definițiile celor trei concepte – adevăr, principii și politică – pentru a face trimitere mai exactă la unele activități guvernamentale care, în mod inevitabil, vor produce în continuare rău societății.

Oricare dintre studenții aflați pe băncile facultăților de drept, în anul II sau III, știe deja, după ce a citit la Constituție, că ordonanțele de urgență nu pot fi emise în domeniul drepturilor și libertăților fundamentale. Noi avem nefericita situație ca, în primele nouă ordonanțe de urgență emise de Guvern la începutul acestui an, două să se afle în această situație de a fi emise pe domenii privind drepturile și libertățile fundamentale. Mă refer la Ordonanța de urgență nr. 2/2016, aceea care suspendă un articol dintr-o lege, și mă refer la Ordonanța de urgență nr. 9/2016, cea privind interceptările telefonice făcute de o altă instituție decât procurori, în speță de către Serviciul Român de Informații, interceptări făcute pe alte domenii decât cele care privesc siguranța națională.

Și, acum, care este problema de fond a celor două ordonanțe de urgență: cea cu numărul 2 și, respectiv, Ordonanța de urgență nr. 9?

Ordonanța de urgență nr. 2/2016, la modul banal și logic, dacă o analizăm, ea este inadmisibilă nu doar constituțional, ci și logic. Sigur, într-o logică bivalentă, în care acceptăm că o propoziție este adevărată sau falsă. Și anume, dacă se poate admite principial că, potrivit Constituției noastre, Guvernului îi este permis să suspende pe o perioadă de timp un articol dintr-o lege, păi înseamnă că, tot principial, îi este permis să suspende legi. Și, dacă tot suspendă legi, înseamnă că Guvernului îi este permis să suspende toate legile. Și, dacă este așa, înseamnă că Guvernului îi este permis să suspende Parlamentul, unica autoritate legiuitoare a poporului suveran. Așadar, bazându-ne pe adevăr și pe principii, ca să nu mai spun inclusiv pe Constituția României, nu poate fi admisă Ordonanța de urgență nr. 2/2016, care suspendă un articol dintr-o lege, chiar dacă în politică – de cele mai multe ori la noi, mai puțin la alții – adevărului i se spune că este fals și falsului i se spune că este adevăr.