Ion Ganea

Bună dimineața, dragi colegi! Doamna președintă,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Ce-i lipsește României?”.

Stimați colegi,

Interminabila noastră discordie politico-mediatică ne întunecă orizontul și ne întinează sărbătorile. Cu cât ne apropiem mai mult de sfintele zile de 30 noiembrie, închinată creștinării noastre de către Sfântul Andrei, și de 1 decembrie, a Marii Uniri, devenită cu îndreptățire ziua națională, cu atât controversele și bălăcărelile par a fi atins cote greu acceptabile. Până și ofranda oferită nouă, celor de azi, de iluștrii noștri înaintași, făuritorii României Mari, în tumultosul an 1918 este maculată în fel și chip.

Centenarul Marii Uniri a devenit pentru unii subiect de bășcălie șovină sau de forțată căutare de umor și ironie cu orice preț. O reclamă la grătare, fripturi și mici invocă în zeflemea Centenarul. Un confrate minoritar popularizează

harta României Mari sub forma unei fleici bine rumenite. Alți interpreți satirizează fără nicio urmă de inteligență și talent clipa astrală a unității naționale. Până și un reputat academician califică sărbătorirea Centenarului ca neinspirată și minată de eventuale distorsiuni contraproductive, afirmând că „nu trebuia să ne repezim la sărbătorirea unui secol de Românie întregită, fiindcă pot veni și alții să ne dea cu mia lor de ani în cap”. De parcă Centenarul este al vechimii noastre pe aceste meleaguri, pe care dăinuim de milenii, și nu al unității naționale, care este cu totul altceva.

Din toată vânzoleala și larma aceasta mediatică, o întrebare simplă, dar plină de sens și de încărcătură dramatică reține atenția publicului serios, responsabil și sensibil la problematica destinului nostru național: „Ce-i lipsește României?”

Chiar așa, bună întrebare. Cinste cui a formulat-o! Ce-i lipsește României ca să fie o țară normală, o țară dezvoltată, care să asigure cetățenilor săi un standard de viață, de cultură și de civilizație apropiat de cel al celorlalte țări europene? Îi lipsesc cumva factorii naturali, terenul fertil, rețeaua hidrografică, varietatea reliefului, ieșirea la mare, clima temperată? Îi lipsesc resursele naturale? Nu are rezerve de petrol și gaze, zăcăminte de cărbune, de cupru, aur, metale și minerale rare? Nu are codri și izvoare? Nu are înaintași virtuoși, care să-și fi dat viața pentru perpetuarea acestui inestimabil tezaur în timp până la noi? Nu are un patrimoniu material și spiritual valoros? Nu îi are pe Eminescu, Brâncuși, Enescu, Coandă, Iorga, Bălcescu? Nu are un trecut glorios? Nu îi are pe Mihai Bravu, Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare și Sfânt, pe Tudor Vladimirescu și pe Avram Iancu? Nu s-a sacrificat destul, inclusiv în contemporaneitate, pentru întregirea structurilor politicomilitare și economice euroatlantice?

Poate că e timpul să ne punem cu toții această întrebare simplă și să ne răspundem la unison: ne lipsește unitatea în jurul marilor idealuri naționale, unitate care implică patriotism autentic, promovarea competențelor, primatul legii, reconsiderarea muncii cinstite ca unică sursă de bunăstare și afirmare socială, poziția demnă în fața partenerilor și respectul valorilor condiției umane.