Vasile Cîtea

## Bună dimineața, dragi colegi!

Doamnă președinte,

Declar deschisă prima parte a ședinței noastre de astăzi, 28 martie 2017, dedicată declarațiilor politice și intervențiilor.

## Stimați colegi,

Cu îngăduința dumneavoastră, voi prezenta astăzi declarația politică intitulată „Basarabia – pământ românesc!”.

Dați-mi voie să vă reamintesc dispozițiile regulamentare cu privire la declarațiile politice. Ordinea luărilor de cuvânt Pe 27 martie 1918, Sfatul Țării a votat, la Chișinău, Unirea Basarabiei cu România, Basarabia fiind astfel prima dintre provinciile istorice care s-a unit cu România.

Așa cum drept se preciza în actul Unirii, „în numele poporului Basarabiei”, care, în principal, ocupa teritoriile dintre Prut, Nistru, Dunăre și Marea Neagră, „în puterea dreptului istoric și a dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure trebuie să-și hotărască soarta lor, de azi înainte, pentru totdeauna, se unește cu țara sa mamă România! Trăiască Unirea Basarabiei cu România!”.

Momentele de extremă emoție au urmat unei perioade mai mari de un secol în care teritoriul național, ca urmare a unor înțelegeri nedrepte, a fost victima negocierilor de pace dintre Imperiul Țarist și Imperiul Otoman, prin acestea fiind cedată Basarabia vecinilor de la est. Și mai dureros este faptul că această înțelegere a fost semnată tocmai la București, capitala României de mai târziu, și a fost, în fapt, un dictat asemănător celui de la Viena.

Moldova nu era parte a Imperiului Otoman în 1812 și, ca atare, acest imperiu nu avea dreptul istoric de a ceda Imperiului Țarist niște teritorii pe care nu le controla ca teritorii ale propriului stat, întărind și mai mult faptul că Pacea de la București din 1812 nu a fost altceva decât o împărțire nedreaptă a sferelor de influență, așa cum în secolul următor avea să fie Conferința de la Ialta.

O înțelegere între imperii nu reprezintă altceva decât o înțelegere între state care și-au obținut hegemonia teritorială în afara dreptului, dar în baza forței.

Anul acesta se împlinesc 99 de ani de la reîntregirea teritorială, moment în care s-a pus punct, temporar, rusificării forțate a unor teritorii pline de românism, stropite cu sângele eroilor români care nu au dorit altceva decât să trăiască cu toții între granițele aceluiași stat. Dreptul istoric urma să fie restabilit pentru o perioadă de timp care corespunde perioadei interbelice, după care rusificarea forțată a fost continuă, manifestându-se ca rod al înțelegerilor marilor puteri.

Dragi colegi,

Românismul din Basarabia nu a murit și, la 99 de ani de la reîntregirea teritorială, se manifestă din ce în ce mai evident. Tinerii noștri din Basarabia au păstrat de la părinții lor dorința de a trăi și a se manifesta românește. Deznaționalizarea nu a reușit, ba dimpotrivă, a întărit legăturile dintre cele două maluri ale Prutului. Câtă emoție a existat la primul pod de flori, în fapt o unire simbolică, care avea să demonstreze faptul că ani în șir de prigonire nu au alterat ființa românească de dincolo de Prut! O unire simbolică care nu a demonstrat altceva decât că românii din Basarabia nu au uitat jurământul înaintașilor lor din 1918... „Unirea cu țara-mamă să se facă pentru totdeauna!”