Gabriela Firea

Bună dimineața!

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Scurte răspunsuri în legătură cu afirmațiile care m-au vizat, făcute de la această tribună, după declarația mea, tocmai pentru a nu mânca din timpul colegilor.

Declarația mea politică se intitulează „Demolatorii economiei au prins glas”.

De curând, dragi colegi, au avut loc în fostul partid de guvernământ alegeri pentru posturile de vicepreședinți, iar secretul succesului unora dintre cei care s-au văzut aleși pare a fi capacitatea de a împroșca cu invective adversarii politici, dacă se poate, pe un ton vecin cu zgomotul făcut de creta pe tablă: scârț-scârț!

După săptămâni bune de lupte fratricide, foștii conducători ai țării și-au adus aminte că sunt în opoziție, așa că și-au îndreptat tirul către activitatea Guvernului. Fotoliile calde din partid fuseseră deja cucerite. În principiu, așa și trebuie, numai că la ultima ieșire publică pe teme economice nu au reușit decât o performanță similară cu călcatul pe dinții unei greble.

Ce credeți că au găsit de cuviință să reproșeze Guvernului Ponta? Nimic mai mult decât că urmează o criză a gazelor generată atât de scumpirile anunțate pentru 1 iulie și 1 octombrie, cât și de mutarea sediilor Romgaz și Transgaz la București. În urma acestei crize ar avea de suferit nu numai populația, ci și trei mari companii vor fi devastate: InterAgro, ArcelorMittal și Dacia.

Cât de ipocrit trebuie să fii pentru a susține astfel de enormități tu, un partid care ai semnat acordul cu Fondul Monetar Internațional ce prevedea, cât se poate de clar, calendarul eliminării prețurilor administrate la energia electrică și gaze naturale, care ai sistat în 2010 livrările de gaze către combinatele chimice, inclusiv InterAgro, după ce

reprezentantul Fondului Monetar Internațional, domnul Franks, de la al cărui cuvânt nu te-ai abătut niciun milimetru, a spus că Guvernul României subvenționează exporturile furnizând gaz ieftin.

Ce treabă are un guvern cu disputele dintre sindicaliștii de la Dacia și patronat? Cum poate să spună un politician de tip nou, cu pretenții de specialist în economie, că deschiderea unui sediu secundar al unei companii de talia Transgaz poate genera cheltuieli atât de semnificative încât să se reflecte în prețul gazelor?

Înțeleg drama prin care trec cei care s-au trezit orfani de tată politic și cu greutățile vieții în față, trebuie să se descurce singuri, dar îmi permit să le sugerez colegial să-și aleagă cu mai multă atenție temele de atac și comunicatorii, nu de alta, dar cad în ridicol și oameni mai rezonabili, și care pun preț pe argumente, împreună cu cei superficiali și dornici de afirmare, fără o documentare temeinică.

Taxe, sărăcie, economie sufocată și cheltuială nesăbuită a banului public, asta ne reproșează partidul care a mărit TVA-ul cu 5%, care a tăiat salarii și pensii, care a dus în pragul falimentului zeci de mii de firme, care a permis drenarea de bani publici către clientela de partid – vezi cazurile Oltchim și Hidroelectrica, pentru a da doar două exemple.