Stenogramă plen

Mulțumesc.

Sănătate vă doresc, domnule senator.

Domnul senator Pop Liviu – Grupul parlamentar al PSD. Se pregătește domnul senator Marin Burlea.

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Declarația mea politică se numește „«Conpet», sursă de venituri ilicite pentru «băieții deștepți»!”.

În timp ce sute de salariați ai Oltchim, ai Mechel și ai altor companii protestează în stradă pentru neprimirea salariilor, în timp ce mii de salariați muncesc onest și câștigă salarii mizere, există o serie aparte de angajați care sfidează prin câștigurile nemeritate tot ceea ce înseamnă munca cinstită în România.

Un exemplu în acest sens îl constituie compania Conpet – SA. După cum bine cunoașteți, săptămâna trecută a fost făcut public raportul Corpului de control al Guvernului, raport care arată neregulile și abuzurile care s-au făcut în interiorul companiei.

În raportul Corpului de control al primului ministru se menționează că, în perioada 1 ianuarie 2009 – 31 decembrie 2012, directorul general al SC Conpet – SA a avut la dispoziție un fond de premiere în sumă totală de 3.687.948 de lei, din care a acordat prime în mod preferențial, printre cei favorizați aflându-se și Corneliu Anastase, tatăl democrat-liberalei Roberta Anastase.

Astfel, Corneliu Anastase, consilier-șef director general sau șef Departament management, comunicare, a încasat prime în cuantum total de 126.508 lei, din care suma de 86.189 de lei provenea din fondul de premiere aflat la dispoziția directorului general.

Distribuirea sumelor aferente fondului de premiere s-a realizat exclusiv în baza protocolului negociat de directorul general al societății cu Sindicatul liber „Conpet Ploiești”, neexistând o procedură internă sau o metodologie referitoare la modul de calcul sau la criteriile de repartizare a acestor fonduri. Persoanele care au ocupat funcții de conducere în cadrul SC Conpet – SA au încasat, suplimentar față de salariu, din fondul de premiere, sume cuprinse între 13.836 și 61.587 de lei.

În raport se mai precizează și faptul că, pe 17 iunie 2010, a fost înființat Departamentul management, comunicare, iar a doua zi, în funcția de șef al departamentului, asimilată unei funcții de conducere, a fost numit Anastase Corneliu, care a beneficiat de un salariu lunar de 9.800 de lei, similar celui de director. O nimica toată, ar spune doamna Roberta Anastase.

Un alt abuz este legat de încălcarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 26/2012. Astfel, după data de 12 iunie 2012, odată cu intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative, Conpet nu mai putea achiziționa servicii juridice decât în situații temeinic justificate și numai în condițiile în care reprezentanții statului în Adunarea Generală a Acționarilor ar fi primit mandat special în acest sens din partea Ministerului Economiei, în calitate de ordonator principal de credite.

Însă, fără a fi întrunite condițiile de excepție expres reglementate de respectiva ordonanță, reprezentanții Conpet au încheiat, după data de 12 iunie 2012, un număr de patru contracte de asistență și reprezentare juridică, respectiv câte două contracte pentru un litigiu, în baza cărora au fost efectuate plăți în cuantum total de 108.190 de lei, inclusiv TVA. Documentul remis de corpul de control mai menționează că, în 2011, Conpet – SA a efectuat cheltuieli mai mari cu 13.648.600 de lei față de cele prevăzute în buget, din acestea cheltuielile de exploatare depășind cu 5,70% prevederile din buget.

Raportul mai punctează că, în perioada 2009–2012, rezultatele financiare ale SC Conpet – SA au fost influențate de includerea în categoria cheltuielilor efectuate în scopul realizării de venituri și a cheltuielilor de funcționare a Clubului Sportiv „Conpet”, ceea ce a determinat diminuarea profitului impozabil și, implicit, a impozitului pe profit datorat statului.

Toate acestea în timp ce Guvernul PDL din vremea respectivă tăia din salariile bugetarilor, dădea lecții de reducere a cheltuielilor și cerea populației înțelegere pentru măsurile de austeritate pe care le promova.

Mulțumesc.

Mulțumesc și eu, domnule senator. Domnul senator Burlea Marin.

Se pregătește domnul senator Marian Dan Mihai.

Mă numesc Marin Burlea, senator de Iași, Circumscripția electorală nr. 24 – Iași, Colegiul uninominal nr. 5, Grupul parlamentar al PNL.

Declarația mea se numește „Aeroportul Internațional Iași – cheia dezvoltării unei întregi regiuni”.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Modernizarea Aeroportului Internațional Iași va crea premisele ca Iașiul și întreaga regiune a Moldovei să fie revigorate din punct de vedere economic și social. Fiind cea mai săracă zonă din arealul Uniunii Europene, regiunea Moldovei are nevoie de realizarea acestui proiect de anvergură pentru a stimula investițiile și infuziile de capital, adică cele două motoare indispensabile unei zone emergente.

Forța de muncă extrem de bine calificată din Iași, în care statul român a investit resurse financiare considerabile prin universitățile publice, și nu numai, va avea parte de oportunități mai mari aici, în România, decât dacă ar emigra. Prin modernizarea aeroportului putem crea un climat propice pentru investiții, care să ofere perspective încurajatoare tinerilor absolvenți din regiune.

Aerogara modernizată va deschide Iașiul și zona Moldovei către investitori și va oferi condiții de infrastructură optime pentru întreprinderile particulare care creează locuri de muncă sustenabile și care aduc bani la bugetul județean, cu care administrația locală va demara proiecte de interes mare pentru ieșeni.

Actuala conducere a Consiliului Județean Iași a făcut eforturi intense încă de la preluarea mandatului pentru realizarea acestui obiectiv. Prima etapă a modulului o reprezintă realizarea unei piste de 2.400 de metri. Așadar Aeroportul Iași va beneficia de o nouă pistă, de 2.400 de metri, susținută financiar din bugetul autorităților județene, deci bani proprii. Costurile pentru proiectarea și realizarea pistei cu structură flexibilă sunt estimate la 157 de milioane de lei, fără TVA. În cel mai scurt timp va fi anunțat câștigătorul licitației demarate pentru construcția noii piste.

În calitate de senator ieșean vreau să vă transmit un mesaj ferm și, în același timp, sper și convingător: consider că este nedrept ca Iașiul să nu primească niciun sprijin financiar de la Guvern pentru modernizarea Aeroportului Iași, în condițiile în care aeroporturile din Cluj, Timișoara, Sibiu, pentru a da numai câteva exemple, au fost finanțate din fonduri de la administrația centrală. Faptul că nu mai puțin de trei aeroporturi din Transilvania au beneficiat de un astfel de sprijin este un argument foarte puternic în favoarea finanțării de către Executiv a lucrărilor care vizează modernizarea Aeroportului Iași, care deservește întreaga regiune a Moldovei, adică o treime din România.

Vreau, totodată, să menționez că actuala conducere a Consiliului Județean Iași, prin Cristian Adomniței, președinte, a depus un proiect de finanțare în cadrul POS Transport care vizează construirea a două căi de degajare rapidă, Bravo și Charlie, a unei platforme de îmbarcare-debarcare, precum și instalațiile aferente acestora: balizaj, sisteme de iluminare. Cererea de finanțare aferentă proiectului a trecut de etapa verificării eligibilității și conformității. Pe 29 ianuarie anul curent, Consiliul Județean Iași a fost informat cu privire la decizia de admitere a proiectului pentru etapa de verificare tehnico-economică.

Pe lângă acestea, faptul că administrația județeană din Iași este în plin proces de obținere de fonduri europene pentru Centrul intermodal regional de transport marfă în zona Iași, care este în strânsă legătură cu proiectul de modernizare a aeroportului și care vizează construcția unei platforme de depozitare temporară a unităților intermodale de marfă, containere în special, asigurarea utilităților – rețele electrice, instalații de drenare, alimentare cu apă, canalizare etc. –, accesul feroviar și lucrări aferente de infrastructură feroviară și lucrările aferente infrastructurii rutiere și feroviare din interiorul terminalului, arată că există, la nivelul consiliului județean, o strategie integrată și coerentă pentru a pune în valoare la maximum Aeroportul Internațional Iași și pentru a transforma Iașiul într-un _hub_ de afaceri dinamic.

În același timp, vreau să precizez că specialiștii din Iași – și aici mă refer la domeniul medical – vor avea posibilitatea să acorde consultații, intervenții chirurgicale, inclusiv cardiace sau de transplant, prin această deschidere către Europa și către lume.

Vreau să închei prin a reitera poziția mea fermă în legătură cu necesitatea ca Guvernul României să sprijine activ proiectul de modernizare a aerogării ieșene.

Vă mulțumesc foarte mult.

Mulțumesc, domnule senator.

V-aș ruga, pe viitor, să pregătiți declarație politică, nu o simplă informare, că aceste declarații politice apar în Monitorul Oficial.

Adică mai scurtă, concretă și să fie declarație politică, da? Vă rog.

Domnul senator Marian Dan Mihai – Grupul parlamentar al PDL.

Se pregătește domnul Butunoi Ionel.

## Bună dimineața!

Stimați colegi, declarația mea politică de astăzi se intitulează „Ipocrizia PSD în problema explorării și exploatării gazelor de șist”.

În urmă cu un an de zile, Constantin Constantinescu, primarul PSD al municipiului Bârlad, braț la braț cu Adrian Solomon, deputat PSD de Bârlad, organizau și mobilizau mii de cetățeni din urbea lor și dimprejur pentru a protesta împotriva exploatării gazelor de șist în județul nostru. Premierul de atunci, Mihai Răzvan Ungureanu, era înfierat în stil proletar, acuzat de trădarea interesului național și de pactizare cu imperialismul american în România. Mai mult decât atât, pe 24 aprilie 2012, deputatul Solomon îl amenința public pe premierul Ungureanu că, dacă îndrăznește să treacă prin Bârlad, va avea soarta lui Aldo Moro.

Bârlădenii s-au încrezut în bunele intenții ale celor doi reprezentanți ai comunității locale, care clamau protejarea mediului înconjurător, și au ieșit, cu mic, cu mare, elevi și pensionari, biserică și popor, ONG-uri și partide politice de stânga, pentru a protesta sub sloganul „Noi nu ne vindem țara!” împotriva Guvernului de dreapta și a companiei americane Chevron. Degeaba unele voci raționale încercau să le explice cum stă treaba cu exploatarea gazelor de șist, că, de fapt, perimetrele unde urmau să fie amplasate sondele de explorare fuseseră deja concesionate de Guvernul PSD condus de Adrian Năstase, chiar pe finalul mandatului său, în 2004.

Bieții oameni, și așa greu încercați de criza economică, erau dezinformați și manipulați de o șleahtă de ipocriți reuniți în jurul primarului PSD Constantinescu și al finului său, deputatul PSD Solomon. Biserica și o seamă de activiști civici locali și de aiurea au fost atrași într-un perfid joc politic, care avea ca miză câștigarea alegerilor locale și generale din 2012. Mitingurile anti-Chevron, care adunau mii de oameni, nu au avut alt scop decât organizarea și mobilizarea oamenilor în jurul unui subiect care, altfel, necesita o abordare rațională, calmă, echidistantă.

Primul Guvern USL condus de Victor Ponta a fost instalat ca urmare a adoptării unei moțiuni de cenzură depuse împotriva Guvernului Ungureanu, în care se formulau acuzații legate tocmai de exploatarea gazelor de șist. După finalizarea alegerilor parlamentare din 2012 și instalarea celui de-al doilea Guvern USL condus de Victor Ponta, vasluienii au asistat consternați la modul cinic în care conducerea PSD a Consiliului Județean Vaslui, anti-Chevron cu câteva luni în urmă, a acordat, în ianuarie 2013, trei certificate de urbanism pentru explorarea gazelor de șist în trei perimetre din județul Vaslui.

O lună mai târziu, președintele PSD Vaslui, Dumitru Buzatu, organiza, sub auspiciile Consiliului Județean Vaslui și în colaborare cu reprezentanții Chevron România, o dezbatere cu ușile închise, având ca temă strategia companiei americane de a explora gazele de șist în perimetrul concesionat în zona Bârlad. Acesta a fost momentul în care cetățenii județului Vaslui au realizat că au fost păcăliți de USL și, evident, protestele au reînceput cu mai multă forță, de data aceasta împotriva Guvernului Ponta și a reprezentanților săi în teritoriu.

Cei care mai ieri dădeau autorizații la liber pentru protestatari acum îi hingheresc pe aceștia cu jandarmii și cu

amenințarea dubelor de poliție prin Bârlad, Vaslui sau pe unde se mai nimeresc să se reunească. Între timp, sub fereastra primarului Bârladului se cântă melodia „Ieși afară, javră ordinară!”.

Pe 4 aprilie, mii de oameni s-au adunat în marile orașe din țară să protesteze împotriva explorării gazelor de șist prin tehnologia fracturării hidraulice, iar premierul Ponta tace chitic. „Ieși afară, javră ordinară!” se va auzi tot mai des la Palatul Victoria. Și nu numai din cauza gazelor de șist. Bumerangul minciunii și ipocriziei politice se va întoarce și îi va lovi pe useliști când le va fi lumea mai dragă.

Vă mulțumesc.

Și eu vă mulțumesc.

Domnul senator Butunoi Ionel – Grupul parlamentar al PSD.

Se pregătește domnul senator Vochițoiu Haralambie.

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

## Doamnelor și domnilor,

Declarația mea politică se referă la parteneriatul public-privat. Guvernul României se vede nevoit ca, într-un termen foarte scurt, să abroge actuala Lege a parteneriatului public-privat, în urma criticilor formulate atât de Comisia Europeană, cât și de reprezentanții mediului de afaceri, și să promoveze în regim de urgență un nou act normativ, care să aducă claritate și simplitate în domeniu, în conformitate cu cele mai bune practici la nivel european și internațional. Și nu pentru că nu ar avea alte probleme de rezolvat, ci pentru că sub forma adoptată de vechiul Guvern Legea parteneriatului public-privat este inoperabilă în România, fapt dovedit și de inexistența vreunui parteneriat semnat în baza acestei legi.

România are, așa cum bine știm, dragi colegi, nevoie uriașă de parteneriat public-privat în multe domenii, în special în cel al sănătății. Este nevoie de o lege foarte bine structurată, care să nu dea naștere la interpretări și să nu creeze probleme. România este una dintre țările care stau cel mai prost la infrastructură, iar din cauza nefuncționării Legii parteneriatului public-privat s-au pierdut proiecte majore.

Trebuie să recunoaștem că actuala lege, aflată în dezbatere publică, conduce către sporirea transparenței procedurilor, având în vedere că toate anunțurile vor fi publicate pe internet în Serviciul Electronic de Achiziții Publice (SEAP), iar cele pentru proiecte cu valoarea peste 5 milioane de euro vor fi publicate și în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Astfel, suspiciunile de orice fel vor fi înlăturate și încrederea partenerilor privați va spori.

Un alt aspect pozitiv îl reprezintă acordarea drepturilor partenerilor publici să poată autoriza investitorilor privați să prezinte oferte alternative. Această prevedere poate duce la aprobarea și folosirea altor metode și tehnologii, ce pot fi mai avantajoase în realizarea proiectului decât cele pe care partenerul public le avea în vedere inițial. Totul este ca partenerul public, autoritățile centrale sau locale, să înțeleagă beneficiul și oportunitatea unor oferte alternative și să apeleze la această unealtă. Să sprijinim, așadar, stimați colegi, adoptarea unei asemenea legi, care să vină în ajutorul celor trei domenii extrem de importante pentru dezvoltarea României: infrastructura, agricultura, turismul, domenii care vor cunoaște o evoluție spectaculoasă prin parteneriatul public-privat.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc frumos.

Domnul senator Vochițoiu – Grupul parlamentar al PP-DD. Se pregătește doamna senator Tudor Doina Anca.

„Atac fără precedent la Biserica Ortodoxă Română” Domnule președinte,

Stimați colegi,

Asistăm în această perioadă la atacuri fără precedent la adresa Bisericii Ortodoxe Române. Nu contează numele persoanelor și nici partidul sau alianța din care acestea fac parte, pentru că, dacă le pronunțăm, îi facem oameni. Și ei nu sunt. Ei sunt doar Satana ajuns în Parlamentul României.

Prin exprimările injuste și insultătoare, prin atitudinea lor acești indivizi promovează ostilitatea față de biserică și incită la ură față de o categorie socioprofesională, preoțimea, într-o perioadă în care în societatea românească există multă confuzie și incertitudine.

Astăzi, aici, în Senatul României, o să mă refer, în principal, la activitatea socială a Bisericii Ortodoxe Române, la modul cum a înțeles această instituție fundamentală să se implice în sprijinul românilor: asistență pentru copiii abandonați, pentru persoanele fără adăpost, pentru familiile monoparentale sau sărace, pentru persoanele cu HIV sau SIDA, pentru victimele violenței în familie sau ale traficului de persoane, pentru bătrâni sau persoane cu nevoi speciale, pentru persoane dependente de droguri etc. Acestea sunt preocupările sociale din ziua de azi ale Bisericii Ortodoxe Române.

Viziunea Bisericii Ortodoxe Române este aceea de a fi o biserică mereu vie prin membrii săi și relevantă prin faptele sale pentru oameni și comunitățile lor.

La data de 2 octombrie 2007, Guvernul României și Patriarhia Română au încheiat, pentru o perioadă de 10 ani, Protocolul de cooperare în domeniul incluziunii sociale. Obiectul acestui protocol constă, în principal, în elaborarea de programe și proiecte comune în domeniul incluziunii sociale, în vederea găsirii de răspunsuri în comun la nevoile sociale ale persoanelor aflate în dificultate.

La data de 24 iulie 2008, Ministerul Sănătății Publice și Patriarhia Română au încheiat, pentru o perioadă de 10 ani, Protocolul de cooperare privind parteneriatul „Asistență Medicală și Spirituală”. Scopul colaborării este o comunitate sănătoasă din punct de vedere fizic, psihic, social și spiritual, prin creșterea gradului de conștientizare și implicare în acțiuni de prevenire și combatere a practicilor care dăunează sănătății.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat, în ședința din 7 iulie 2010, implementarea Programului pastoral și social în vremurile de criză economică. Acest program

cuprinde un număr de 14 măsuri și are următoarele obiective principale:

- ajutorarea familiilor de vârstnici cu pensii mici;

- ajutorarea familiilor sărace cu mulți copii, dar cu venituri

- mici;

- ajutorarea bolnavilor săraci.

În ansamblu, pentru susținerea activităților social-filantropice și pentru sprijinirea sinistraților, în anul 2012, la nivelul Patriarhiei Române s-au cheltuit 69.474.776 de lei.

Iată, am enumerat numai câteva dintre preocupările sociale ale Bisericii Ortodoxe Române.

O treime dintre angajații Patriarhiei Române nu primesc contribuție la salariu de la bugetul de stat, iar pentru celelalte două treimi completarea din fonduri proprii la sprijinul primit de la stat implică un efort financiar important din partea Patriarhiei. Mai mult decât aceasta, sprijinul statului pentru salariații Patriarhiei, în anul 2012, a fost de 6.959.169 de lei, iar impozitul pe salarii plătit de Patriarhie către stat a fost de 13.332.917 lei, deci aproape dublu. Vreau, astfel, să arăt acelora care denigrează Biserica Ortodoxă Română că nu au niciun fundament, doar mințile rătăcite.

Opera filantropică, medicală și socială a Bisericii izvorăște din Evanghelia iubirii lui Cristos pentru toți oamenii, deoarece prin rănile Lui toți ne-am vindecat. Mesajul meu de astăzi, stimați colegi, este acela de a lua atitudine atunci când în Parlamentul României sunt derapaje ce afectează instituții fundamentale ale statului român. Or, Biserica Ortodoxă Română este instituția în care românii au cea mai mare încredere.

Propun, în încheiere, să trecem și la fapte concrete. Astfel, vă rog, domnule președinte al Senatului României, și pe dumneavoastră, stimați colegi, să încheiem cât mai curând un protocol de cooperare cu Patriarhia Română. Vă mulțumesc.

Și eu vă mulțumesc, domnule senator.

Doamna senator Tudor Doina Anca – Grupul parlamentar al PNL.

Se pregătește domnul senator Gigi Christian Chiru. Vă rog.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Declarația mea se intitulează „Soarta unui combinat de renume internațional – «Ductil Steel Buzău»”.

Situația actuală de la uzina Ductil Steel Buzău este bine cunoscută în mass-media națională și în rândul autorităților centrale. Pentru a cunoaște mai bine ce reprezintă pentru industria românească combinatul buzoian o să vă prezint un scurt istoric al societății.

Ductil Steel Buzău este un producător de sârmă și derivate din sârmă și unul dintre cei mai importanți jucători de pe piața de profil din România. Compania a fost înființată în anul 1963, cu numele Întreprinderea de Sârmă și Produse din Sârmă Buzău.

În 1991, Întreprinderea de Sârmă și Produse din Sârmă Buzău devenea, prin procesul de privatizare, SC Ductil – SA Buzău. Divizarea acesteia, în 1999, coincide cu ultima etapă a procesului de privatizare și duce la apariția a trei companii: SC Ductil, având ca obiect de activitate producerea și comercializarea consumabilelor de sudură, SC Ductil Iron Powder – SA, producător de pulberi feroase, și SC Ductil Steel – SA, axată pe producerea și comercializarea sârmelor și a produselor din sârmă.

Cele trei companii au fost preluate, treptat-treptat, de firme aparținând multinaționalei Mechel. Astfel, perle ale coroanei industriei românești au intrat în controlul unor companii care nu aveau interesul de dezvoltare și menținere a profitabilității economice românești, ci doar epuizarea industrială și, ulterior, marginalizarea pe piața internațională. Cu toate acestea, dintre cele trei, SC Ductil Steel – SA Buzău a rămas singura firmă cu profituri considerabile.

În 2008, conform presei de specialitate, Ductil Steel Buzău a obținut în primul semestru un profit net de 11,6 milioane de lei, adică 3,1 milioane de euro, în creștere cu 5% față de nivelul de 11,03 milioane de lei din perioada similară a anului 2007, iar veniturile au avansat cu 20%, la 89,9 milioane de lei, adică 24,6 milioane de euro. Ulterior, începând cu 2010, Ductil Steel se îndreaptă misterios spre faliment. După ce a fost vândută de grupul rus Mechel, fabrica buzoiană Ductil Steel a intrat în insolvență. Dosarul a fost aprobat de Tribunalul Buzău, care a și numit un administrator judiciar. Pentru salariați, intrarea fabricii în insolvență este un semnal de alarmă, pentru că ar putea reprezenta un prim pas către pierderea locurilor de muncă, dacă planul de redresare va eșua.

Conform presei locale, în data de 13 martie, Tribunalul Buzău a aprobat în cazul fabricii buzoiene intrarea în insolvență. Dacă pentru o societate insolvența este sinonimă cu reorganizarea, pentru angajați înseamnă frica de sărăcie. Asta pentru că de la insolvență la faliment este numai un pas, în cazul în care Ductil Steel Buzău nu se redresează din punct de vedere economic.

La Ductil Steel Buzău lucrează în prezent în jur de 1.200 – 1.400 de salariați. Deocamdată, unitatea funcționează la jumătate din capacitate. Acum, sindicaliști, autorități locale, angajați, chiar și parlamentarii județului, interesați de soarta acestei uzine, așteaptă planul de reorganizare ce va fi stabilit de administratorul judiciar care se va ocupa de monitorizarea activității de producție, recuperarea datoriilor și achitarea creanțelor.

În urmă cu o săptămână au avut loc întâlniri cu noii patroni ruși, Invest Nikarom, care preconizau o serie de comasări între Laminorul Brăila și Ductil Steel Buzău, noul acționariat promițând că va aduce investiții.

În acest sens, fac un apel către membrii Guvernului României, susținut de mine ca parlamentar USL, de sprijinire a autorităților locale în scopul încheierii unui parteneriat sau în orice altă formă posibilă prin care să se cumpere de la noul patron incinta combinatului și să o transforme în parc industrial, deoarece are toate cele necesare: căi de acces, alimentare cu utilități, poziție strategică etc.

În altă ordine de idei, în urmă cu câteva luni, în mass-media se vorbea de posibilitatea sprijinirii înființării unor întreprinderi sociale pentru fabricile care se preconizau a fi închise de Mechel, inclusiv cea de la Buzău, și chiar s-a discutat și despre un proiect cu o finanțare europeană ca mijloc de salvare a uzinei buzoiene. Sper ca un astfel de demers să fie aplicabil și să fie găsite soluții pentru cele câteva mii de familii care așteaptă un miracol decizional.

## Stimați colegi,

Prin această declarație de la nivelul Senatului României încerc să vă atrag atenția și asupra unor teme de importanță economică care ar trebui tratate cu pozitivism politic și de identificare a unor potențiale soluții de către toți senatorii României. În astfel de chestiuni, culoarea politică nu cred că contează și nici raportul putere versus opoziție. Consider că trebuie să dovedim toți parlamentarii că avem maturitatea politică de a analiza obiectiv și de a veni chiar cu proiecte legislative de sprijinire și de evitare a unor situații de genul Ductil Steel Buzău, Mechel Câmpia Turzii și altele. Mulțumesc.

Și eu vă mulțumesc.

Domnul senator Chiru Gigi Christian – Grupul parlamentar al PDL.

Se pregătește domnul senator Badea Leonardo. Vă rog, domnule coleg.

„Doamnelor și domnilor colegi din USL, domnule prim-ministru Victor Ponta, asumați-vă public problema gazelor de șist!”

## Onorat prezidiu,

## Doamnelor și domnilor senatori,

Problema gazelor de șist este la fel de importantă ca multe alte probleme cu care se confruntă România astăzi. Cele două guverne, Ponta 1 și Ponta 2, au aruncat o grămadă de teme politice și sociale în fața opiniei publice, o manipulare continuă care poate fi dată exemplu de specialiști. Au ridicat arta manipulării la rang de virtute și spun acest lucru pentru că oamenii știu bine teoria potrivit căreia, dacă nu ai soluții, creează cât mai multe probleme, dacă nu poți rezolva o problemă politică ori socială, lansează cât mai multe teme în spațiul public, care bineînțeles că vor fi dezbătute de oameni care nu știu despre ce se discută sau care e direcția Guvernului.

Guvernul USL, împreună cu majoritatea parlamentară, lansează teme false, fără să dea niciun răspuns concret, fără să-și asume ceva concret, fără să explice cetățenilor României. O situație asemănătoare este și cu gazele de șist, iar în afară de bâlbele Guvernului cetățenii nu știu altceva.

Ca orice alt cetățean al aceste țări, eu, senatorul Christian Gigi Chiru, doresc ca prim-ministrul să explice public dacă gazele de șist afectează mediul pe termen lung și scurt. Pot înțelege că noi, cetățenii, vom avea un beneficiu economic, care, de asemenea, nu a fost explicat. Deși cu ocazia vizitei oficiale în Franța prim-ministrul a declarat că România își va diminua dependența față de Rusia prin exploatarea gazelor de șist, nu se întrevede o soluție reală.

## Domnule prim-ministru,

Sunteți dator să le explicați românilor de ce erați împotriva gazelor de șist atunci când vă aflați în opoziție, iar astăzi vă feriți să le explicați schimbarea de abordare. Totodată, spuneți-le românilor dacă părintele, tatăl a doi copii, prim-ministrul Victor Ponta ar cumpăra o casă și s-ar muta, alături de ai săi, în zonele unde se vor monta sondele de foraj pentru gaze. Explicați-le românilor care este misiunea în domeniul energiei a consilierului dumneavoastră american, acuzat de crime de război în fosta Iugoslavie, Wesley Clark. ## Întrebările sunt multe.

Cetățenii din Dobrogea vor consuma apă contaminată, dacă se va începe exploatarea gazelor de șist? Riscăm să ne îmbolnăvim de la apă? Se vor produce cutremure din cauza detonării de exploziv, riscăm să ne cadă casele? Se va folosi tehnologie poluantă sau aditivi cancerigeni? Câmpul acvifer va fi contaminat? Vor fi eliberate la suprafață substanțe radioactive precum radium 233? Se va distruge pânza freatică? Care va fi riscul seismic?

Puteți, domnule Ponta, să răspundeți acestor întrebări? Doamnelor și domnilor din USL,

Nu încercați să fugiți de cetățenii României. Sunteți aleșii lor, ei v-au dat puterea, ei vă vor lua-o! Vă mulțumesc.

Și eu vă mulțumesc, domnule coleg. Domnul senator Badea Leonardo – Grupul parlamentar al PSD.

Se pregătește domnul senator Nasta Nicolae.

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică este intitulată „Numirea procurorilor, un gest de responsabilitate, dincolo de sentințe publice și riscuri de imagine”.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Nu mi-au plăcut niciodată excesele. Oriunde și oricum, am considerat că ele agravează, în loc să aplaneze, dezbină, în loc să adune, creează mai multe probleme decât rezolvă. Indiferent de natura lor – gesturi, reacții, discursuri –, lejeritatea propagării și încurajării lor în spațiul public anulează dezbaterea rațională obligatorie.

În politică, felul acesta de a gândi lucrurile nu e întotdeauna cel mai avantajos. Un anume echilibru în abordarea problemelor și refuzul de a trata întotdeauna orice subiect pe tonuri tăioase oferă unora, cumva, din păcate, motivația pentru a acuza, pentru a construi în spațiul public imaginea existenței unor înțelegeri ascunse, pentru a manipula opinia publică și a anunța, asemenea falșilor profeți, lucrurile cumplite ce or să vină.

Trecând de la preambulul vag de mai sus la realitatea autohtonă, am avut de curând tabloul perfect al unui tip de abordare publică în raport cu o situație concretă – numirea procurorilor, subiect delicat, fără îndoială, cu implicații majore în toate sferele de activitate, cu un context controversat și, în fine, cu o ploaie de sentințe la adresa unei persoane, prim-ministrul Victor Ponta, care și-a asumat responsabilitatea deblocării unui sistem de interimat continuu și perfid.

Ce a făcut în fapt ministrul interimar al justiției, Victor Ponta? A înaintat o serie de nominalizări, care, de neimaginat pentru unii, nu au făcut și nu fac parte din sferele sau cercurile apropiate PSD/USL, asumându-și în mod conștient riscuri de imagine personală pentru interesul comun al unui semnal credibil pe plan internațional.

Primul pas a fost făcut. Rămâne ca persoanele nominalizate să dovedească că sunt dincolo de disputele politice. Numai așa vom avea o șansă reală pentru proiectul de modernizare a statului. Nu sunt cuvinte mari aruncate la întâmplare, ci esența unui demers matur, adaptat contextului.

Spunea cineva mai înțelept decât noi că „maturitatea nu ține de vârstă, ci de ancorarea în realitatea în care trăim”. Or, nu e asta ceea ce a făcut Victor Ponta?

Desigur, a fost mai la îndemână să se strige „Ponta egal cu Băsescu!” și toate variațiunile pe subiect. Și s-a strigat nonstop pe alocuri, fără pauză de respirație.

Haideți să înțelegem demersul pe fondul lui. Haideți să privim dincolo de mărginirea impulsurilor date de talibanismul politic. Haideți să vedem imaginea de ansamblu, haideți să înțelegem că un adevărat om de stat pune mai presus interesul național față de interesul politic de partid. Pentru că, altfel, ne vom trezi epuizați într-o singură luptă, pierzând, de fapt, războiul.

Există și o maximă celebră care spune: „Eu pot să greșesc, tu poți să ai dreptate, dar noi, împreună, avem de găsit o soluție.” E cazul s-o înțelegem.

Mulțumesc.

Mulțumesc.

Domnul senator Nasta Nicolae – Grupul parlamentar al PNL.

Se pregătește domnul senator Isăilă Ovidiu. Vă rog, domnule prieten.

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Doamnelor și domnilor senatori,

Am să abordez în această declarație politică tema regionalizării, dar nu neapărat din perspectiva afirmațiilor și tezelor strict politice vehiculate din 2010 până în prezent.

În toate dezbaterile publice privind acest subiect, al reorganizării administrativ-teritoriale, nu s-au avut în vedere, cu excluderea punctelor de vedere liberale, criteriile regionale de omogenitate economică, de oportunitate a sectoarelor de activitate financiară care necesită investiții, a rețelei de comunicații și infrastructură rutieră adecvată între localitățile apropiate și, nu în ultimul rând, de pondere demografică regională. Altfel spus, nu s-a abordat subiectul unei noi reconfigurații administrative decât ținând cont de criterii și de orientări politice.

Un astfel de subiect, după o primă abordare în 1988, și atunci tangențial, timid, din perspectiva creionării unor regiuni de dezvoltare economică fără personalitate juridică, a fost abordat în ultimii ani numai din prisma jocurilor electorale de majoritatea actorilor politici.

Realitatea este că înlocuirea județelor cu regiuni este o necesitate. Poate nu neapărat în perioada imediat următoare, când opinia publică trebuie să se obișnuiască cu viitoarele regiuni, dar peste șase-opt ani este o cerință imperioasă pentru a crea un alt decupaj administrativ-teritorial al dezvoltării economice și sociale a României.

Să nu uităm că politicile de dezvoltare teritorială ale Comisiei Europene sunt concepute pentru regiuni cu potențial natural, economic și uman diferit de cel fărâmițat al județelor. Finalitatea regionalizării este crearea unui cadru al dezvoltării economice și sociale a țării, iar obiectivul major al acestei dezvoltări nu poate fi decât asigurarea unui standard de viață mai ridicat pentru populația regiunilor și, la nivel agregat, pentru populația țării. În sprijinul acestei ipoteze am avut în vedere și studiul „Regionalizarea României”, o abordare demografică a profesorului Vasile Ghețău, directorul Centrului de cercetări demografice al Academiei Române, care afirma:

„Criteriul demografic apare astfel ca unul dintre criteriile majore ale regionalizării și reprezintă obiectul și obiectivul principal. Reculul demografic la nivel național este rezultatul scăderii naturale și al imensei migrații externe și o tentativă de cuantificare a celor două componente pentru întreaga perioadă dintre recensămintele din anii 1992 și 2011 relevă că la un recul general de aproape 3,8 milioane de locuitori componenta naturală a contribuit cu doar 20%. Declinul demografic, sumar analizat, se întinde pe aproape 25 de ani, are mecanisme solide și acestea vor amplifica scăderea naturală în viitor, odată cu predominanța generațiilor mai mici, născute după anul 1990, în populația de la care provin născuții unui an calendaristic – populația de 20-40 de ani.

Din această perspectivă, viitorul populației regiunilor nu poate fi subestimat ca impact general asupra dezvoltării societății românești și o imagine prospectivă asupra populației la nivel regional ar trebui să ne ofere repere de mare semnificație.

Plecând de la noua populație stabilă – 19 milioane de locuitori –, admițând o continuare a ascensiunii speranței de viață la naștere și menținerea fertilității la valoarea din ultimii aproape 20 de ani, respectiv 1,3 copii la o femeie, și fără a include o ipoteză asupra dezvoltărilor viitoare ale migrației externe, imposibil de prevăzut și de cuantificat ca dimensiune, structură pe sexe și vârste, populația țării ar ajunge la 14,8 milioane de locuitori la mijlocul secolului și 13,4 milioane de locuitori în anul 2060”, ne-a avertizat profesorul Ghețău.

Acest studiu poate fi ușor identificat pe internet, cu câteva cuvinte de căutare, reprezentat în câteva _slide_ -uri... o realitate alarmantă atunci când abordăm subiecte de genul reorganizării administrativ-teritoriale prin regiuni.

Pe scurt, o abordare demografică privind rolul regionalizării va avea următoarele efecte:

1. Speranța de viață la naștere, pe sexe, va continua să crească, menținându-se însă în continuare particularitățile regionale din anul 2010;

2. Ratele de fertilitate pe vârstă și rata fertilității totale – numărul mediu de copii pe care îi aduce pe lume o femeie –, pe regiuni, se vor menține la nivelul anului 2010, însemnând o rată a fertilității totale medie de 1,3 copii la o femeie, valoare constantă în ultimii aproape 20 de ani;

3. Până în anul 2030, migrația internă netă regională se va menține la valorile din anul 2011.

Concluzia demografică privind regionalizarea este, conform profesorului Ghețău, următoarea: „Prudența se impune în orice abordare prospectivă a populației pe termen lung. Ea reprezintă însă un indispensabil instrument de sondare a viitorului și de elaborare a unor strategii și programe de dezvoltare care vizează un orizont pe termen lung, inclusiv în domeniul populației, al stării demografice a țării. Regionalizarea poate fi un astfel de proiect.”

Stimați colegi,

Am dorit, prin această intervenție, să vă atrag atenția asupra faptului că această temă, a reorganizării administrativ-teritoriale prin regiuni, trebuie să aibă în vedere o stopare a declinului demografic, cu implicații

financiar-investiționale și o stabilitate a populației pentru eliminarea discrepanțelor economice dintr-o zonă sau alta a țării. Abordarea doar din interes politic clientelar de moment și pentru satisfacerea unor orgolii locale poate transforma acest proiect într-un pericol pentru viitorul acestei țări.

Vă mulțumesc.

Și eu vă mulțumesc.

Domnul senator Isăilă Ovidiu Marius – Grupul parlamentar al PDL.

Se pregătește doamna senator Cristiana Anghel.

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimați colegi,

Declarația mea politică se referă la un aspect important, zic eu, privind paradisurile fiscale.

Stimați colegi,

Mă simt dator să atrag atenția asupra unei probleme economico-politice mondiale și mă refer, bineînțeles, la paradisurile fiscale și la toate consecințele ce decurg de aici.

În contextul în care vorbim despre o criză economică globală în care punem sub semnul întrebării viitorul Uniunii Europene și al monedei euro și în care privim cu neliniște la falimentul bancar din Cipru, iată că s-au adus în atenția publică documente care arată că în paradisurile fiscale se ascund între 21 și 32 de mii de miliarde de dolari. Ni se demonstrează cum băncile facilitează accesul oamenilor politici, afaceriștilor, traficanților de arme, oligarhilor la instrumente care asigură evitarea plăților taxelor, fraude fiscale și spălare de bani. Mai mult decât atât, un întreg aparat format din contabili, avocați și intermediari s-a dezvoltat pe serviciile aferente acestei nișe. Sesizați cuvântul „nișă”.

Cum pe lista celor care își ascund bani în sistemul off-shore din paradisurile fiscale se regăsesc și cetățeni români, este necesar, stimați colegi, să privim și să tratăm cu mare seriozitate, repet, cu mare seriozitate această situație.

Avem unul dintre cele mai scăzute niveluri de colectare a taxelor și impozitelor din Uniunea Europeană, în jur de 75%, și, în plus, evaziunea fiscală la CAS și TVA depășește 10% din PIB. Pe de altă parte, ni se demonstrează clar cum unii dintre cei mai bogați oameni din țară aleg să încalce regulile fiscale prin ascunderea unor sume importante de bani în afară.

Vi se pare onest să împovărați și mai mult cetățenii care aleg să-și plătească la timp datoriile la stat, păstrând totodată privilegiile celor bogați? Este o întrebare. Din asemenea situație se dezvoltă neîncrederea populației în stat și în instituțiile sale, precum și mai ales în sistemul bancar.

De altfel, credibilitatea băncilor este pusă serios sub un semn de întrebare când preferă să împrumute statul cu dobânzi ridicate și să ajute bogătașii României să ocolească taxele și impozitele, în loc să impulsioneze economia prin creditarea micilor întreprinzători.

De aceea, vă întreb care este poziția în acest caz, stimați guvernanți, și mă refer în mod special la domnul ministru de finanțe și la președintele ANAF-ului, care se ocupă în mod deosebit de această problemă. Vă mai întreb dacă veți lăsa să treacă această problemă fără nicio acțiune, rezolvând problema bugetului de stat prin taxe suplimentare, ca în cazul coplății la internare.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc.

O invit la microfon pe doamna senator Cristiana Anghel – Grupul parlamentar al PC.

Aveți la dispoziție trei minute.

Se pregătește doamna senator Crețu Gabriela.

Mulțumesc, domnule președinte.

Nu știu dacă poate să poarte un titlu. Am putea să zicem că „S-a descoperit inamicul public numărul unu al României – senatoarea Cristiana Anghel”.

De o săptămână încerc să tac și încerc să tac pentru că este Postul Paștelui și pentru că în religia noastră creștină, și nu numai, postul nu înseamnă neapărat post de alimente. Se poate face post și prin tăcere, pentru că păcătuim și prin ceea ce vorbim. Și tăcerea, ținută în mod conștient, este un post al minții, mai puternic decât un post obișnuit, crește foarte mult puterea voinței, puterea de a îndura, crește liniștea interioară, crește enorm stăpânirea de sine, cunoașterea perfectă a sinelui și a aproapelui nostru.

Numai că, în viața noastră de toate zilele, în momentul în care taci se spune că nu ai argumente și că ești vinovat și de aceea taci. Deși, dacă aduci argumente, se poate spune că cine se scuză se acuză.

Chestiunea este aceasta: Cristiana Anghel este senatoarea care este inamicul public numărul unu. Este imorală și infractoare, până la urmă, dacă a mâncat banii de cazare ai Senatului și n-a dat socoteală pentru ei.

Lucrul acesta se întâmplă de peste opt zile, un adevărat „jihad”, pe două posturi de televiziune. Și, culmea, acest lucru se întâmplă cu susținerea unor colegi din Parlament, deși în regulamentul nostru este stipulat foarte clar că nu avem dreptul să ne atacăm și să facem astfel de atacuri murdare și suburbane la adresa persoanei ca atare. Poți să discuți situația, dar în momentul în care ești coleg cu mine și ai un număr de telefon, în ziua sau în emisiunea în care vrei să te pronunți, te interesezi și vezi: este adevărat ce se spune sau Cristiana Anghel a deranjat pe cineva și trebuie pusă la colț, să tacă, să nu mai vorbească?

Pentru că – nu-i așa? – în Constituție ce se spune? Un senator trebuie să fie la ordin, trebuie să spună lucrurilor pe nume când i se dă voie și, eventual, nu trebuie să iasă niciodată din rând. Nu-i așa?

Un coleg, chiar de-al meu, de partid, spunea: „Mă desolidarizez de doamna Anghel”, domnul fiind membru al Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupției și petiții, care ar fi trebuit să se autosesizeze cu ceea ce se întâmplă.

O altă colegă, și dumneaei, spune: „Doamna trebuie pedepsită pentru ceea ce spune.” Știm foarte clar că imunitatea la lucrul acesta se referă, nu la altfel de fapte. Și doamna este membră a Comisiei pentru cultură, arte și mijloace de informare în masă și ar fi putut să tragă la răspundere cele două televiziuni că fac ceea ce fac.

Mă așteptam, în toată această perioadă de opt zile, ca cineva din acest Senat să iasă, pe argumente, după ce m-a întrebat care este situația, și să-mi apere reputația, așa cum se face cu un judecător, a cărui reputație trebuie apărată.

Dragilor, ceea ce se întâmplă astăzi cu mine se poate întâmpla mâine cu dumneavoastră. Ce faci ție îți faci și ce dai ție îți dai! Aduceți-vă aminte, când va fi rău, că a fost un moment în care Cristiana Anghel, fără motiv, a fost pusă la zid.

Am argumente pentru fiecare lucru, argumente contracarante la ceea ce s-a spus la cele două televiziuni, dar nimeni nu a vrut să audă argumentele mele. În momentul în care mi s-a cerut un interviu, mi s-a cerut numai pentru a putea râde pe chestiune și a putea fi pusă și agățată în insectar.

Pentru a nu abuza...

Vă mulțumesc.

Mai am o frază de spus.

Vă rog, doamnă senator.

## Am să citesc o parabolă.

Clevetirea este păcatul în care cazi atât de ușor încât nici nu bagi de seamă. În „Pateric” se povestește de un Ava care a trăit zeci de ani în tăcere, nevorbind cu nimeni, iar într-o zi a venit la el un frate mai puțin sporit duhovnicește și a povestit ceva despre un om rău. Și atât a zis Ava cu tristețe: „Of, of, of!” Și după câteva zile s-a trezit Ava cu îngerul Domnului spunându-i: „Frate iubitor al lui Dumnezeu, m-a trimis Hristos să te întreb despre omul acela, care ai aprobat că e rău: unde să-l ducem, în Rai sau în Iad?” Și a plâns Ava restul vieții sale.

Vă mulțumesc.

Doamna senator Crețu Gabriela – Grupul parlamentar al PSD.

Se pregătește domnul senator Ichim Paul.

Bună dimineața, stimați colegi!

Declarația mea se numește „Oameni de stat sau avocăței de provincie” și e o formă elegantă de a exprima o trăire mult prea omenească: m-am săturat de papagali.

Nu putem duce țara asta înainte dacă, precum o placă de vinil stricată, repetăm aceleași refrene la aceiași stimuli. Stă cetățeanul și se uită la televizor și, dacă n-ar fi făcut-o Pavlov pe câini, ar putea studia reflexul condiționat pe oameni, ba chiar pe unii care se visează oameni de stat.

Îi putem vedea pe reprezentanții opoziției, care, cu mare aplomb și aparent argumentat, critică astăzi ceea ce susțineau cu ardoare ieri. Mai rău, resping măsurile pe care le promovau în timpul guvernării, ca și cum pierderea alegerilor și a puterii le-ar fi produs o iluminare bruscă. Văd acum că oamenii suferă că n-au salarii, locuri de muncă, că prețurile sunt prea mari raportate la veniturile prea mici. Văd că există contracte și înțelegeri cu consecințe discutabile pentru cetățeni sau banul public. Un singur lucru nu-l văd: semnătura lor de pe ele. Probabil că asta se cheamă daltonism partinic.

M-am săturat și de toți economiștii de doi bani, care se dau experți pe lângă fiecare putere. Și mă supără și puterile, care nu sunt capabile să-i taxeze drept ceea ce sunt – slujitori ai unei unice puteri: banul. Dar nu în mod abstract, ci slujitori ai celor care au bani, și nu doi, ci mulți.

M-am săturat, uneori, chiar și de amicii politici care repetă cuvinte care descriu o lume care tocmai se dărâmă de parcă ar vorbi despre viitorul luminos care ne așteaptă: piețele libere, investitorii străini, speranța privatizărilor, impozitele directe cât mai mici și taxele indirecte cât mai mari, forță de muncă ieftină.

Dragi colegi, nu există forță de muncă ieftină nicăieri. Există doar forță de muncă prost plătită.

Și nu vreau să mai aud, de la președintele statului până la ultimul dintre colegi, că unicul obiectiv al României este intrarea în Schengen cu orice cost și orice preț. Vreau să stabilim, de la această tribună, că obiectivul central al României ar trebui să fie ca fiecare copil să aibă hrană, să poată merge la școală și să învețe carte. În fiecare comună să existe dispensar și în fiecare oraș spital, cu doctori buni, care să facă prevenție și să nu semneze doar acte de deces. Obiectivul este ca fiecare om activ să aibă unde se duce dimineața și un loc al lui unde să se întoarcă seara și toate aceste lucruri să se întâmple, dacă se poate, în România, nu în alte părți.

Acestea sunt obiective pentru care merită să înfrunți chiar și opoziția. Dacă e greu de înțeles, mă angajez să mă transform eu însămi în papagal și să vă spun aceste lucruri în fiecare marți dimineață, poate înțelegeți. Mulțumesc frumos.

Și eu vă mulțumesc. Domnul senator Ichim Paul – Grupul parlamentar al PNL. Urmează domnul senator Ungureanu Mihai Răzvan.

Dacă am înțeles bine, nu este ordine de zi azi.

Nu.

Atunci, putem vorbi mai lejer, nu sub presiune.

Vă rog, domnule senator. Domnule senator, cu plăcere.

Am ascultat declarația politică precedentă și, vă spun cinstit, încerc sentimentul că, dacă am face țara asta după declarațiile politice, ar merge tare bine!

Ce ne facem noi... îmi pare rău, trebuie să fiu solidar – este în afara declarației politice – cu doamna colegă Cristiana Anghel. Nu sunt de acord cu multe din ce spune dânsa, dar nu dă dreptul nimănui să-și atace un coleg în

Senat și poate încetează unii să mai facă treaba asta și să învețe să fim solidari. Toată țara se uită la noi. Noi, chipurile, am fi oamenii care să fim un exemplu în stat. Atunci, de ce ne mai mirăm că țara merge așa, dacă noi dăm un exemplu așa de prost?

Declarația politică, cum este și normal, este din domeniul medical. Zic „normal” pentru că sunt din domeniul medical.

Am să încep declarația politică cu sfârșitul și am să pun la sfârșit titlul declarației politice.

Situația în domeniul medical este așa de tragică încât consemnez cu o oarecare satisfacție intervenția de ieri televizată, la postul „Realitatea TV”, în care un om, în fața căruia îmi scot pălăria, a avut curajul și tăria să facă o emisiune în care oamenii beneficiari ai sistemului să-și spună punctul de vedere, inclusiv specialiștii din domeniu.

Surprinderea mea este că celelalte posturi de televiziune, de știri, pe care noi le consumăm destul de insistent, mai ales că vrem să vedem ce vorbesc despre noi, discută despre ce vrăji a mai făcut prietenul nostru de la Cotroceni, ce mare accident de circulație s-a mai întâmplat. Deci ne ocupăm cu toate nimicurile și mediatizăm un personaj. Nu cred că asta e realitatea din România. Realitatea din România este cea din domeniul medical, care e catastrofală și care cred că a depășit deja interesele de partid și vremea doar a declarațiilor politice și este un interes general comun, iar lumea așteaptă intervenții de la noi.

După o guvernare – trebuie să recunosc, nu mi-o luați în nume de rău – care a făcut mai mult ordine și reformă doar la televiziune, iar ce a făcut a făcut rău – îmi pare rău, trebuie să spun asta –, cred că e vremea ca noi, care am venit, să nu repetăm aceleași greșeli. Cred că e cazul să ne sfătuim și să rezolvăm problema.

Problema pusă în discuție astăzi este cea a medicamentelor.

Normal, trăim în capitalism, asta am dorit, iar regula afacerilor este a identifica nevoile: vezi de ce are nevoie omul, vezi populația-țintă, oportunitățile, facilitățile legislative sau lipsa de reglementare și atunci profiți să faci profit. Astfel, pe lângă spitalele mari, au apărut, dacă o să vă uitați: bănci – bolnavii au nevoie de bani; farmacii – au nevoie de medicamente și materiale sanitare; pompe funebre – pentru cei care nu vor mai vota; florării și restaurante de pomeni. Dau exemplu Spitalul Județean din Galați. Pe 200 de metri ai șase farmacii și niciuna nu dă faliment. Oare de ce?

Populația este în scădere, procentul de vârstnici este în creștere, bolnavii cronici și cei cu afecțiuni oncologice sunt în creștere, iar veniturile scad. Populația ar trebui să nu mai cumpere medicamente, dar cumpără. Farmaciile nu dau faliment.

Lipsesc și medicamentele generice, producătorii acuză, pentru că prețul reglementat de stat este prea mic și nu-și acoperă cheltuielile de producție. Lipsesc medicamentele originale. De exemplu, cele oncologice se găsesc foarte greu. Și atunci te întrebi: dacă populația nu găsește medicamente, nu cumpără, farmaciile cum nu dau faliment? Și vine autoritatea statului și-mi spune: prin export secundar.

Aici, ar mai fi ceva de comentat. În ultimii patru ani au fost vreo patru taxe _clawback_ . Toți producătorii și mai ales importatorii de medicamente originale au zis: dăm faliment. Nu a dat nimeni faliment. Plățile la medicamente s-au făcut cu o întârziere nepermisă, de sute de zile, și nu a dat nimeni faliment.

Importatorii de originale au avut, surprinzător, cheltuieli de protocol. Au dat bani și la medici, și la farmaciști, pe ici, pe colo, și nu au dat faliment. De unde? Din profit. Care profit? Nu o fi venit de afară! Profitul din țară.

Atunci, clar, lanțurile de farmacii trăiesc prin export secundar. Deoarece prețul reglementat de stat este prea mic, ei trebuie să-și rezolve existența, dar pacientul nostru nu găsește medicamentele.

Oare menirea farmaciilor să fie profitul unora și nu ne mai interesează de oameni?

Titlul declarației politice: „Problema medicamentelor – ecuație cu mai multe nevăzute”. Am zis nevăzute, și nu necunoscute, deoarece sunt cunoscute.

Concluzia de final este în felul următor, fără a fi populist: dar cu populația cum rezolvăm problema? Mulțumesc.

## **Domnul Nicolae Moga:**

Mulțumesc, domnule senator.

Am făcut, la începutul ședinței..., am precizat că aceste declarații politice sunt publicate în Monitorul Oficial al României. Vă împărtășesc multe dintre lucrurile pe care le-ați spus la început, dar, în calitatea mea de președinte de ședință, nu am voie să fac comentarii. Dar cred că știți ce fel de comentarii aș face.

Îl rog pe domnul senator Tudor Barbu să ia cuvântul, cu rugămintea, domnule senator Ungureanu, să luați cuvântul după domnul senator Tudor Barbu.

Vă mulțumesc.

Vă rog, domnule senator.

## **Domnul Tudor Barbu:**

Doamnă și domnilor colegi,

Nu am nicio declarație politică scrisă. Mi-am permis să folosesc puținele minute care au rămas Grupului parlamentar al PP-DD, determinat fiind să vin la microfon – și rog colega de la stenogramă să nu uite că este singura probă pe care o am la momentul acesta – doar ca să spun că ipocrizia, tupeul și, uneori, inconștiența fac casă comună și se transformă fie în declarații politice, fie în acțiuni politice, fie în reacții la acțiuni politice, ceea ce este extrem de grav.

De ce? Pentru că ele nu se întâmplă nici în iarmaroc, nu se întâmplă nici la un post de televiziune obscur sau cu audiență națională, ci se întâmplă de la microfonul Senatului României, una dintre cele două Camere ale forului legislativ, ceea ce este grav.

Am ascultat-o pe colega mea, doamna senator Anghel, și am spus că nu merită să cobori la microfon și să-i dai o replică, pentru că doamna înțelege foarte puțin din ceea ce i se întâmplă în calitate de senator. Și-mi asum ce spun. A venit, în schimb, un distins coleg senator care, deși a înțeles și a dovedit că a înțeles lucrurile în plenitudinea lor, s-a solidarizat, pe un anumit tronson, cu doamna senator Anghel, ceea ce m-a speriat.

M-a speriat și mi-a adus aminte că, în urmă cu câțiva ani, fiind membru al Consiliului de administrație al Televiziunii Române, am sesizat comisia de specialitate, Comisia pentru

cultură, artă și mijloace de informare în masă, că în Televiziunea Română se fură. Și nu am sesizat-o verbal, și nu am sesizat-o după ureche. Nu, din postura de membru al consiliului de administrație informam Parlamentul, care era forul de control și de abilitare în funcționarea SRTV, că acolo se fură. Și mi s-a spus – nu am să dau nume, din respect pentru acea persoană, Dumnezeu să o odihnească! – să fiu solidar. „Domnule Barbu, haideți să fim solidari!” Și eu am rămas stupefiat. Mi se cerea să fiu solidar cu niște oameni care luau bani din banul public și întruneau elementele constitutive ale unor infracțiuni grave.

Nu am putut să mă solidarizez și efectul a fost – prima oară în istoria Televiziunii Române de peste jumătate de secol – demiterea conducerii, în totalitate. După doi ani de mandat, acel consiliu de administrație al Televiziunii Române a fost demis. A venit altul, care a furat mai mult decât acela.

Bun, nu am rezolvat nimic, dar ca să fim solidari cu niște oameni care mimează că nu înțeleg cât de grave sunt faptele pe care le comit, cu emblema de senator în piept, înseamnă să fim solidari în a-i prosti în continuare pe cei care ne-au trimis în Parlament. Și spun în continuare pentru că, de 23 de ani, într-o măsură mai mare sau mai mică, sunt prostiți și am constatat, cu tristețe, că de multe ori le și place să fie prostiți, având în vedere că votul următor se duce tot către cei care i-au prostit. Este alarmant!

Eu, Tudor Barbu, nu pot fi solidar cu doamna Anghel, de vreme ce dânsa a primit zeci de milioane de lei, multe zeci de milioane de lei pentru cazare, în ultimele două luni – cel puțin așa arată cifrele din contabilitatea Senatului –, iar Domnia Sa ocupă, în mod abuziv și, bineînțeles, ilegal, un loc de cazare într-o clădire în care ar putea sta un angajat al Ministerului Educației sau un student eminent.

Și nu este nici pudibonderie, nu este nici populism, nu este nici râcă politică, pentru că nu mă cobor în a avea o râcă politică cu membrul unui partid de șase ori mai mic în scor electoral decât partidul pe care îl reprezint, vă puteți imagina! Dar să vii la microfon să-ți ataci o colegă, să ataci Parlamentul, să spui că nu suntem în stare să înțelegem ce s-a întâmplat, este dincolo de ceea ce mi-am imaginat că poate face un senator.

Acesta este motivul pentru care declarația mea politică se numește „Gata cu ipocrizia și basta cu iresponsabilitatea de la acest microfon!”.

Nu am vrut să fac, în această sesiune parlamentară și, probabil, nici în toată legislatura nicio declarație politică, pentru că văd cât de inutile sunt și majoritatea dintre ele se transformă – și înțeleg de ce, micimea gestului justifică de multe ori gestul –, ele reprezintă niște mesaje fără efect către circumscripția electorală din care a venit colegul sau colega senator.

Mi-am propus să nu fac declarații politice, pentru că, repet, sunt doar două camere de filmat, dintre care bănuiesc că niciuna nu funcționează în acest moment. În sală sunt 14 senatori, deci undeva 8% din membrii Senatului. Nu are sens, dar ca să lași să treacă două declarații politice, care ambele converg către aceeași idee, că trebuie să ne solidarizăm cu oameni care sunt mandatați să reprezinte interesele poporului, dar, de fapt, cheltuiesc banii poporului într-un mod absolut halucinant, era peste putere să trec cu vederea.

Să vă dea Dumnezeu sănătate!

Și eu vă mulțumesc, domnule senator, dar sunt obligat să vă spun că declarațiile politice nu sunt inutile, fac parte din activitatea parlamentară și, chiar dacă sunt 35 de senatori care și-au depus astăzi declarațiile politice, eu încurajez colegii să facă declarații politice, pentru că fac parte din activitatea noastră și îi încurajez să facă declarații politice punctuale.

Domnul senator Mihai Răzvan Ungureanu – Grupul parlamentar al PDL.

Se pregătește domnul senator Coca Laurențiu.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Înainte de a da citire declarației mele politice, doresc să vă spun că sunt întru totul de acord cu definiția pe care ați dat-o declarației politice și nevoii de exprimare politică prin intermediul a ceea ce regulamentele noastre și legile în vigoare convin. Este tribuna reprezentativității noastre democratice și o folosim ca atare.

Declarația mea politică se intitulează „Legea restituirii proprietăților”.

Aproape un an, atât a avut răgaz Guvernul României pentru a rezolva, o dată pentru totdeauna, problema retrocedării și a compensării proprietăților confiscate în mod abuziv de regimul comunist.

Proprietarii de drept, mulți dintre ei vârstnici, batjocoriți de fostul regim, așteptau de la actuala putere soluția dreaptă, care să le aducă pace în ultimii ani de viață și să repare vechi nedreptăți. Deznodământul în chestiunea retrocedărilor ar fi fost cu totul altul, dacă Guvernul actual ar fi fost capabil de responsabilitate, justețe și respect pentru aceste victime ale comunismului.

Ocupați, pe parcursul anului trecut, cu „remarcabila” activitate de catapultare a României în haos, guvernanții au ignorat, deși erau în deplină cunoștință de cauză, o problemă a cărei soluționare a fost amânată, în mod cinic, timp de două decenii, prin peticirea, cu repetiție, a unor legi încropite.

În momentul în care numărătoarea inversă pentru prorogarea termenului-limită impus de Curtea Europeană a Drepturilor Omului – CEDO s-a apropiat de final, actualul Guvern a realizat contratimpul în care se află. Și ce a făcut? Pe viteza repede înainte, căci domnului Ponta știm că-i place să apese pedala de accelerație, a însăilat o inițiativă legislativă și a trimis-o la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Nu a contat faptul că, într-o chestiune de asemenea anvergură, nu au fost inițiate dezbateri publice și nici faptul că nu s-a apelat la opinia unor experți. A fost, de asemenea, irelevant pentru guvernanți faptul că reprezentanții asociațiilor de proprietari, cei pe deplin îndreptățiți să dea girul unor astfel de propuneri, au fost excluși de la orice fel de consultări.

Rolul proprietarilor, ca și al întregii societății românești, a fost doar să ia cunoștință. Să ia cunoștință de o soluție absurdă, fabricată superficial în micul și dezorganizatul laborator al Guvernului, apoi oferită sub forma unui proiect legislativ prin care se amână finalizarea procesului de despăgubire departe în viitor, undeva după anul 2027.

Ca reacție previzibilă la absurditatea acestui proiect legislativ, CEDO a atras atenția, într-un document de 22 de pagini, asupra unui număr mare de neclarități și inadvertențe pe care acest proiect le conține. Lipsa de predictibilitate, viabilitate, eficiență și transparență, acestea sunt doar câteva dintre calificativele pe care le primește respectiva propunere legislativă de la experții Curții. Aceștia critică cu intransigență și desființează, punct cu punct, legea propusă.

În primul rând, se face în mod expres referire la dificultatea de implementare a metodei de despăgubire.

Mecanismul prin care, în loc de case, terenuri sau păduri, se acordă, de acum, faimoasele puncte corespunzătoare valorii proprietăților care fac obiectul restituirii este, de asemenea, pus sub semnul întrebării.

Este considerată o problemă și lipsa unui model prin care să se poată face indexarea valorii imobilelor cu rata inflației, în condițiile în care valoarea proprietăților este calculată conform grilei notariale din 2013, iar plățile vor fi acordate eșalonat din 2017 până cel mai devreme în 2027.

Oficialii CEDO sunt nedumeriți și în legătură cu valoarea imobilelor naționalizate care ar putea fi returnate în natură. 18 luni, din octombrie 2011, nu au fost suficiente pentru a se face inventarul imobilelor existente în România. În aceste condiții, și pe bună dreptate, reprezentanții Curții se întreabă cum de va fi suficientă perioada de 180 de zile, stipulată în acest scop în actualul proiect.

Nu în ultimul rând, oficialii Curții atrag atenția asupra faptului că aceste probleme ar putea duce la apariția unor dificultăți în validarea de către Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei, precum și judecarea la Curte a viitoarelor cauze. De altfel, Consiliul Legislativ, care a dat în final un aviz favorabil, a făcut observații importante la peste 90% din articole. Aceste observații arată, printre altele, că toți cei care au cumpărat drepturi litigioase ar putea primi, prin mecanismul „gândit” de actualul Guvern, o valoare mai mare decât valoarea bunului cesionat.

Criticile aduse legii inițiate de Guvernul Ponta de către experții CEDO au fost, practic, ignorate, în legea trimisă în Parlament pentru asumarea răspunderii apărând doar mici modificări.

Din păcate pentru România și pentru proprietarii de drept, aroganța cu care au fost tratate recomandările CEDO și observațiile Consiliului Legislativ ne amintește de guvernarea mentorului premierului Ponta, domnul Adrian Năstase. Subterfugiile și plăsmuirile care acoperă demagogia deja evidentă a domnului Ponta sunt demontate de documentul CEDO și aceste pagini, revin, detaliază motivele pentru care reprezentanții Curții nu susțin proiectul Ponta. Sofismele premierului sunt aruncate în derizoriu de duritatea dovedită de oficialii CEDO, după analizarea inițiativei primite de la Guvernul României.

Proiectul de lege depus și înregistrat la Parlament de Forța Civică în data de 5 martie 2013 are susținerea parlamentarilor din Grupul parlamentar al PDL din Senat și se raliază la cerințele CEDO, oferind garanția apărării drepturilor foștilor proprietari și degrevarea bugetului de plata unor sume care nu vor putea fi onorate. Noi nu oferim licitații și puncte, ci venim cu mai multe soluții fezabile, cu un termen de rezolvare a problemei proprietății de maximum cinci ani, cu acordarea de imobile în echivalent valoric, acordarea de acțiuni la companiile în care statul este acționar, respectiv obligațiuni de stat cu scadența la 7-10 ani.

Având la bază principiul prin care proprietarul este cel care are posibilitatea să aleagă dintre variantele de despăgubire propuse de proiectul nostru de lege, inițiativa Forței Civice și a PDL prevede termene precise și sancțiuni clare pentru reprezentanții autorităților care vor încălca termenele respective.

În plus, inițiativa noastră a fost supusă unor dezbateri extinse, la care au participat și reprezentanții asociațiilor de proprietari, pe lângă numeroși experți în materie. Asociațiile de proprietari, în integralitatea lor, și-au asumat proiectul respectiv, trimițând în acest sens la Guvern, în februarie 2013, și la ANRP, tot în februarie 2013, textul acordului cu Forța Civică, text care a fost respectat și care a stat la baza elaborării legii noastre.

În acest moment, proiectul nostru se află în proces de legiferare, înregistrat la Senat pentru dezbatere. Prin angajarea răspunderii asupra proiectului de lege a restituirii proprietăților, Guvernul României ar opri procedura parlamentară, ceea ce ar însemna împiedicarea Parlamentului de a-și îndeplini atribuțiile constituționale ca instituție unic legiferatoare în procesul legislativ. În acest sens, reamintim Guvernului faptul că, prin Decizia nr. 1.431/2010, Curtea Constituțională a dat o dispoziție definitivă și general obligatorie, prin care statuează faptul că, în situația în care inițiativa legislativă se află în proces legislativ, Guvernul nu își mai poate asuma răspunderea pe un proiect care tratează același domeniu.

În acest sens, suntem dispuși să sesizăm Curtea Constituțională în scopul constatării conflictului juridic de natură constituțională dintre Guvern și Parlament. Ținând cont de precedenta decizie a Curții Constituționale într-o speță similară, avem convingerea că legea adoptată prin asumarea răspunderii Guvernului va fi anulată, astfel încât să se asigure continuarea procesului legislativ al proiectului inițiat de Forța Civică și susținut de Partidul Democrat Liberal.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Vă mulțumesc, vă doresc sănătate.

Îl invit la microfon pe domnul senator Păran Dorin – Grupul parlamentar al PNL.

Urmează domnul senator Coca Laurențiu.

Vă informez că, chiar dacă depășim timpul regulamentar, timpul care ne-a fost alocat, o să dăm posibilitatea tuturor colegilor să-și expună declarațiile politice.

Vă rog, domnule senator.

Declarația mea politică se intitulează „Finalizarea retrocedărilor”.

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor senatori,

În sfârșit s-a ajuns ca un guvern să rezolve și această problemă, a retrocedărilor, și să adopte un proiect de lege pentru finalizarea restituirilor, în natură sau prin echivalent, ale imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist din România. Guvernul își angajează răspunderea pe acest

proiect de lege tocmai pentru a arăta importanța a ceea ce reprezintă în sine restituirea.

Din păcate, momentul s-a lăsat prea mult așteptat. Multă lume a trăit cu ideea că nu o să se facă o reglementare clară prea curând, dar lucrurile au evoluat.

Potrivit unui comunicat al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, reprezentanții CEDO au apreciat că, deși noul proiect legislativ este extrem de complex, va rezolva problemele apărute din aplicarea legilor anterioare privind restituirile, emise în ultimii 20 de ani.

Proiectul de lege prevede că imobilele preluate abuziv în perioada regimului comunist vor fi restituite foștilor proprietari doar dacă aceștia își asumă obligația de a nu le schimba destinația timp de 25 de ani. Actul normativ cuprinde și un nou sistem de compensare, conform căruia foștii proprietari care nu pot fi despăgubiți în natură vor primi puncte în valoare nominală de un leu. Aceste puncte vor putea fi folosite pentru achiziționarea de alte imobile sau pot fi preschimbate în bani, însă abia începând cu anul 2017.

Practic, proiectul de lege are la bază trei principii, și anume:

- restituirea în natură a tuturor imobilelor ce pot fi astfel

- restituite;

- restituirea în numerar a tot ceea ce nu se poate restitui

- în natură;

– impozitarea drepturilor litigioase.

Noile dispoziții se aplică cererilor formulate și depuse în termen legal, nesoluționate până la data intrării în vigoare a noilor reguli, precum și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii. În același timp, de noile prevederi pot beneficia și persoanele care au pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului cereri a căror analiză a fost suspendată în temeiul hotărârii-pilot pronunțate în cauza „Maria Atanasiu și alții împotriva României”.

Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele deja aprobate de Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile se va face în termen de cinci ani, în tranșe egale, începând cu data de 1 ianuarie 2014. Cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 5.000 de lei.

De asemenea, legea prevede că, pentru toate clădirile care vor fi retrocedate, dar care în acest moment sunt folosite ca școli, spitale sau instituții de cultură va exista obligația să se păstreze această destinație pentru o perioadă de cel puțin 10 ani.

## Doamnelor și domnilor senatori,

Chiar dacă legea se adoptă prin asumarea responsabilității Guvernului Ponta, noi, parlamentarii puterii USL, avem datoria să explicăm cetățenilor noua lege a retrocedărilor, prin organizarea de dezbateri publice și atitudini prin presa locală sau centrală. Prin legea care se promovează acum nu se mai restituie în natură niciunui cesionar, ci doar proprietarilor. Tot legea mai prevede că parcurile și spațiile verzi vor fi total exceptate de la retrocedare. Se pot oferi doar măsuri compensatorii.

Statul român își asumă astfel rezolvarea unei probleme create la sfârșitul anilor 1940, o restanță istorică ce trebuie rezolvată.

Vă mulțumesc.

Și eu vă mulțumesc.

Îl invit la microfon pe domnul senator Coca Laurențiu – Grupul parlamentar al PSD.

Se pregătește domnul senator Pașcan Emil.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică de astăzi poartă titlul „Ziua Internațională a Francofoniei”.

În fiecare an, la 20 martie, statele membre și observatoare din cadrul Organizației Internaționale a Francofoniei, din cinci continente, celebrează Ziua Internațională a Francofoniei. De fiecare dată, în ultimii 20 de ani, România marchează acest eveniment, alături de celelalte 76 de state și guverne francofone din întreaga lume, printr-o serie de manifestări culturale, artistice și educaționale, organizate atât în țară, cât și în străinătate, prin intermediul misiunilor sale diplomatice.

România a devenit membru observator al comunității statelor și guvernelor având în comun limba franceză în cadrul summitului de la Versailles, în 1991. În 1993, la summitul de la Mauritius, România a obținut statutul de membru cu drepturi depline al acestei structuri. Astfel că în acest an marcăm cea de-a 20-a aniversare a aderării României la francofonie.

De altfel, acestei aniversări îi este dedicată acțiunea cea mai semnificativă a acestei celebrări, și anume inaugurarea în ziua de 14 aprilie 2013 a Pieței Francofoniei în București, în prezența reprezentantului secretarului general al Organizației Internaționale a Francofoniei, a ministrului afacerilor externe al Guvernului României, domnul Titus Corlățean, și a primarului general al capitalei, domnul Sorin Oprescu.

Denumirea Pieței Francofoniei a fost decisă în Consiliul General al Municipiului București, pe 29 ianuarie, ca urmare a propunerii Ministerului Afacerilor Externe și aceasta se situează în apropierea Palatului Parlamentului, la intersecția dintre Bulevardul Libertății și Calea 13 Septembrie, spațiul fiind amenajat de Primăria Municipiului București.

Acest proiect, reprezentativ pentru vocația francofoniei, va simboliza tradiția francofonă și francofilă a țării noastre și activitatea României pe linia francofoniei instituționale, al cărei scop este edificarea unui spațiu al solidarității, fundamentat pe principiile umanismului, democrației, și al respectării diversității culturale și lingvistice.

Programul sărbătoririi Zilei Internaționale a Francofoniei este realizat prin cooperarea Ministerului Afacerilor Externe cu Ministerul Culturii, grupul ambasadelor, delegațiilor și instituțiilor francofone acreditate la București, cu mass-media și alte instituții ale statului, în spiritul dialogului și al solidarității specifice francofoniei.

În acest spirit doresc să înscriu și declarația mea și să apreciez totodată vocația francofoniei de a uni popoarele sub emblema valorilor sale, de a se implica în viața cotidiană a oamenilor și de a-i invita la apropiere prin cultură. Este esențial să promovăm aceste valori în rândul tinerilor și să-i încurajăm să utilizeze limba franceză ca sursă de idei și aspirații și ca mijloc de comunicare și acces la piața muncii.

De altfel, de la momentul aderării țara noastră a contribuit în mod constant l-a promovarea valorilor francofone atât în

plan național, cât și în regiunea noastră, folosind instrumentele specifice ale organizației și propriile sale inițiative.

S-au bucurat de o apreciere deosebită, atât din partea cetățenilor români, cât și pe plan internațional, inițiative precum adoptarea la summitul de la București a „Vademecumului privind utilizarea limbii franceze în organizațiile internaționale” și realizarea Programului de burse doctorale „Eugen Ionescu”. Angajamentul României în serviciul francofoniei a dus la recunoașterea onorantă a rolului său de stat-fanion al francofoniei în Europa Centrală și de Est.

Am ținut să marcăm și noi, în Senatul României, cei 20 de ani de francofonie, să spunem „La mulți ani!” francofoniei și Organizației Internaționale a Francofoniei, ca organism interguvernamental al său.

Mulțumesc.

Mulțumesc.

Îl invit la microfon pe domnul senator Pașcan Emil – Grupul parlamentar al PDL.

Se pregătește domnul senator Lazăr Sorin Constantin.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Distinși colegi,

Declarația mea politică se intitulează „Sfidare și bătaie de joc la adresa proiectelor de dezvoltare ale județului Mureș”.

De-a lungul timpului s-a încetățenit politic o cutumă, aceea ca, în temeiul unui rezonabil și responsabil patriotism local, liderii politici să susțină prioritar și să facă lobby pentru proiectele de dezvoltare economică din zonele pe care le reprezintă. S-a întâmplat acest lucru de-a lungul timpului în toate legislaturile și, moralmente, dacă nu este încălcată granița culpabilă a unui posibil trafic de influență, coalizările politice pentru susținerea prioritară a unor programe locale intră în registrul firescului.

Am constatat însă, în actualul mandat de senator, că lucrurile în ce privește județul Mureș stau exact pe dos. Mai precis, la toate amendamentele pe care le-am propus la Legea bugetului de stat pentru anul în curs și care priveau importante proiecte de dezvoltare a județului Mureș au votat împotrivă chiar și parlamentarii mureșeni reprezentând USL. Este o situație cât se poate de bizară și îi descalifică pe cei în cauză în fața mureșenilor, pe care i-au copleșit cu promisiuni în campania electorală.

Iată însă că sfidarea și desconsiderarea programelor de dezvoltare ale județului Mureș continuă, parcă într-o coalizare de forțe malefice de la cel mai înalt nivel politic. Mai întâi, în urma unei interpelări pe care am adresat-o ministrului transporturilor, Relu Fenechiu, privind soarta Aeroportului „Transilvania” Târgu-Mureș, am fost informat că acest important obiectiv, care privește în ansamblu dezvoltarea județului Mureș și a întregii regiuni, a rămas în afara Rețelei Transeuropene de transport – TEN-T, respectiv rețeaua centrală sau rețeaua globală, neinteresând în vreun fel Guvernul României. Cu toate acestea, conducerea Consiliului Județean Mureș se încăpățânează să finanțeze activitatea aeroportului cu zeci de miliarde de lei pe an din bani publici, fără a căuta o soluție alternativă privitoare la existența acestui obiectiv. Pe de altă parte, în urma altei interpelări, pe care am adresat-o ministrului Dan Coman Șova, reprezentând Departamentul pentru proiecte de infrastructură și investiții străine, privind gravele deficiențe referitoare la lucrările de reabilitare executate pe drumul național DN15 Târgu-Mureș – Reghin, aflu stupefiat, după un răspuns conținând un bla-bla politicos, dar superfluu, că în anul 2012 „constructorul s-a mobilizat și a atins un progres fizic de 66%. Era avută în vedere finalizarea lucrărilor până la sfârșitul lunii august 2013, însă, având în vedere că bugetul alocat este zero lei, acest lucru nu va fi posibil”. Este absolut revoltător, iresponsabil și condamnabil, o bătaie de joc la adresa mureșenilor.

Am fost prefect al județului Mureș în legislatura trecută și am demonstrat ce înseamnă responsabilitatea și respectarea cuvântului dat în fața mureșenilor. Am susținut reabilitarea drumului național pe relația Reghin – Toplița, materializând acest important proiect. Actualii guvernanți și conducerea județului Mureș nu sunt capabili nici măcar să ducă la bun sfârșit proiectul privind DN Reghin – Târgu-Mureș, aprobat de Ministerul Transporturilor în mandatul meu.

Cu atât mai mult, mureșenii sunt văduviți și de punerea în funcțiune a Amenajării hidrotehnice Răstolița, cea mai importantă investiție a județului Mureș, care, deși trebuia să pornească la o primă capacitate în toamna anului trecut, se confruntă acum cu concedierea lucrătorilor și intră, _sine die_ , în conservare.

Fără investiții, fără continuarea lucrărilor de infrastructură, fără vreun program de dezvoltare economică viabil pe termen lung, județul Mureș începe să performeze doar la capitolul insolvență și șomaj. Poate că aceasta era perspectiva glorioasă promisă de USL în campania electorală, iar mureșenii, entuziaști pentru schimbare și absolut ingenui, nu au priceput.

Vă mulțumesc pentru atenție.

## Și eu vă mulțumesc.

Îl invit la microfon pe domnul senator Lazăr Sorin Constantin – Grupul parlamentar al PSD.

Se pregătește domnul senator Grapă Sebastian.

Cu îngăduința dumneavoastră, o să salutăm prezența unor oaspeți, niște tineri, din balconul Senatului.

Vă urăm bun sosit în Parlamentul României și vă dorim să ajungeți cât mai repede în locul nostru!

Vă rog, domnule senator.

Mulțumesc, domnule președinte, Stimați colegi,

## Stimați oaspeți,

Declarația politică de astăzi are titlul „Regionalizarea, o necesitate”.

În ultima vreme am asistat la diverse discuții pro sau contra pe tema regionalizării. Este un proiect care trebuie pus în practică, așa cum foarte multe state au făcut-o, dându-ne un exemplu real de dezvoltare economică și teritorială.

Nu se pune problema, stimați colegi, ca titulatura României de „stat național unitar” să fie pusă în pericol, ci regionalizarea înseamnă gospodărirea proprie a cetățenilor unei zone, căci ei își cunosc cel mai bine nevoile și

oportunitățile. Și, mai mult acum decât oricând, ar trebui să finalizăm această temă, deoarece astfel s-ar distribui echilibrat fondurile europene de care România are mare nevoie.

Așa cum bine spunea și prim-ministrul țării, o parte din atribuțiile Executivului, stimați colegi, ar trebui transferate regiunilor, județelor sau orașelor. Un astfel de transfer al unor atribuții administrative va conduce la costuri mai mici și la mai multă eficiență, inclusiv în ceea ce privește atragerea fondurilor europene.

Actuala divizare administrativ-teritorială în 42 de unități a constituit și constituie o frână majoră în dezvoltarea țării. Politicile de dezvoltare teritorială ale Comisiei Europene sunt concepute pentru regiuni cu potențial natural, economic și uman diferit de cel atât de fărâmițat al județelor.

Finalitatea regionalizării înseamnă, stimați colegi, crearea unui alt cadru al dezvoltării economice și sociale a țării, iar obiectivul major al acestei dezvoltări este asigurarea unui standard de viață mai ridicat pentru populația regiunilor și, la nivel global, pentru populația țării. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc și eu, domnule senator.

Dacă-mi permiteți, o scurtă remarcă...

Vă rog, domnule senator.

...la cele spuse de domnul secretar Barbu. Poate dumnealui nu a citit în Constituție, unde este stipulat dreptul senatorilor de a folosi această tribună ca tribună fundamentală a opțiunilor politice, iar declarațiile politice nu este obligatoriu a fi scrise: pot fi făcute prin imagini, prin strigăte sau oricum altcumva. Dacă citește, poate își schimbă atitudinea în legătură cu cele pe care le-a spus.

Mulțumesc.

## Da.

Îl invit la microfon pe domnul senator Grapă Sebastian – Grupul parlamentar al PNL.

Urmează doamna senator Gabriela Firea.

## Onorat prezidiu,

## Stimați colegi,

Cu certitudine vă pot spune că niciodată nu voi fi un foarte bun om politic, pentru că, din nefericire pentru mine, răspund la provocări. Mă bucur extrem de mult că încă este prezent în sală distinsul nostru coleg, domnul senator Barbu, pentru că aș dori să-i fac Domniei Sale câteva remarci, câteva considerente de ordin personal.

## Domnule senator,

Reperul meu moral în politică, și nu numai, este tatăl meu. Vreau să vă dau o veste care, zic eu, este tristă pentru dumneavoastră: l-ați pierdut de fan când, în urma emisiunii de săptămâna trecută, ați înfierat, cu mânie proletară, o distinsă colegă de-a noastră, pe doamna senator Anghel, în momentul în care ați acuzat-o de niște lucruri care este posibil să aducă oarece atingere regulamentului.

Însă, repet, sunt considerente de ordin personal, fapt pentru care îmi permit să vă aduc aminte de un regretat coleg de-al nostru, care acum ne privește, probabil, din cer; se numește Adrian Păunescu. Mult timp dânsul s-a produs în acest Parlament și vă spicuiesc doar două strofe dintr-o incredibilă poezie:

„Muncim ca niște sclave zi de zi,

Frumoase-am fost pe cel dintâi traseu

Și condamnarea de-a ne urâți

Chiar voi ce ne iubiți ne-o dați mereu. (...)

Și uneori păcătuim curat,

Crezând, prin lacrimi mari, de ochi atei,

Că însuși Dumnezeu este bărbat

Și nu le înțelege pe femei.”

Cu certitudine, domnule senator, vă spun că dumneavoastră nu înțelegeți femeile.

Sunt de partea doamnei senator Anghel în tot ceea ce a întreprins și va face de acum încolo, pentru că în discuția purtată cu tatăl meu acesta m-a întrebat: „De ce o condamnați? A făcut o economie de aproximativ 4.000 și ceva de lei, la un buget așa prăpădit cum este al nostru.” Eu am adus argumentul juridic: „Tată, este un regulament, iar unii spun că a fost încălcat.” La care tatăl meu m-a întrebat: „Dar un regulament care să stopeze risipa și jaful banului public nu aveți?”

Domnule senator, stimați colegi,

Nu i-am răspuns la această întrebare.

Și acum revin la declarația politică.

Vă salut încă o dată.

Declarația mea politică este făcută la persoana a doua plural și se numește „Bucureșteni, vi se pregătește ceva!”.

Vorbesc despre posibila acțiune iresponsabilă a unor societăți cu răspundere limitată din București care sunt interesate de descărcarea și preluarea încărcăturii toxice de pe bomba ecologică nava Flaminia.

La începutul lunii iulie, nava germană MSC Flaminia se întorcea din Charleston (America) spre Anvers (Belgia), fiind încărcată cu 2.876 de containere, dintre care 153 conțineau materiale periculoase. La mijlocul drumului a avut loc o explozie, în urma căreia un marinar și-a pierdut viața, altul a fost dat dispărut, iar alți trei sunt grav răniți. Explozia a distrus mai multe containere, iar echipajul a fost nevoit să abandoneze nava. Timp de patru zile, Flaminia s-a deplasat prin apele Atlanticului de Nord fără a avea vreo direcție și nici căpitan. La trei zile după prima explozie, s-a produs o a doua. MSC Flaminia a fost tractată spre coasta britanică, unde a fost ancorată. Aici a fost examinată de o echipă din Garda de coastă britanică și Comandamentul central german pentru urgențe maritime. Au fost prelevate probe pentru a se indica gradul de toxicitate rezultat în urma exploziilor și cauzele care au declanșat incendiul. În urma rezultatului analizelor, Franța, Anglia, Spania, Belgia și Olanda nu au dorit ca nava Flaminia să ajungă în apele lor pentru a fi reparată, temându-se de substanțe nocive. A ajuns însă în România.

După o lună și jumătate de la accident, ONG-ul francez „Robin des Bois” dezvăluie, cu confirmarea prefecturii

maritime a Canalului Mânecii și a Mării Nordului, că în containere se află și alte substanțe periculoase.

Transportul era destinat uzinei Trédi din Saint-Vulbas, din Franța, singura unitate agreată – accentuez singura unitate agreată – în lume pentru a decontamina și a elimina PCB, adică policlorobifenil. Substanțele cancerigene erau trimise spre noi pentru a fi anihilate în singurul loc din lume unde există utilaje și experiență necesare.

Vă întreb: atunci, la noi, cum se face și cum se vor neutraliza acele substanțe? Pentru că ele se află pe această navă, care este ancorată la 3 mile în rada portului Constanța.

Inițial, reprezentanții societății Ecomaster, aparținând Grupului Rompetrol, au făcut o ofertă pentru depozitarea deșeurilor toxice de pe nava Flaminia, ulterior s-au răzgândit.

Vă citesc comunicatul Departamentului de comunicare și relații publice al Grupului Rompetrol: „Referitor la speculațiile privind o eventuală depozitare a deșeurilor de pe nava Flaminia la Aricești, Prahova, precizăm că Ecomaster nu are și nici nu va avea în viitor un contract pentru tratarea, transportarea sau depozitarea deșeurilor de pe nava Flaminia, direct sau prin intermediari.”

## Bucureșteni, vi se pregătește ceva!

Sâmbătă au apărut reprezentanții societății UNI-recycling – SRL din București. Din echipa autorităților locale care a inspectat Flaminia au făcut parte și reprezentanții societății UNI-recycling – SRL. „În calitate de prestatori, am vizitat și noi nava Flaminia, am luat probe pe care le-am trimis la trei laboratoare: în Germania, Ungaria și România. În cazul în care totul va fi bine, vom putea demara acțiunea de decontaminare a navei. Noi avem un contract de prestări servicii cu beneficiarul, adică cu Șantierul Naval Mangalia”, a spus Cornel Varvara, directorul general al societății UNI-recycling. Societatea s-a asociat cu alte trei SRL-uri pentru a se ocupa de încărcătura periculoasă de pe Flaminia. Citesc din obiectul de activitate, conform codului CAEN: „Această societate se ocupă de colectarea deșeurilor nepericuloase.”

Mă întreb: ce capacitate tehnică și de specialitate au aceste SRL-uri? În căsuța aia din București, în Aviatorilor, unde este sediul societății, deține tehnologie de neutralizare a substanțelor toxice mai performantă decât singurul laborator din lume, Trédi din Saint-Vulbas, din Franța? Sau vom găsi containerele și substanțele abandonate, cum s-a încercat la Codlea și Făgăraș – și vă spun în cunoștință de cauză – și în multe alte locuri din România care dețineau rezervoare ale industriei chimice abandonate, unde aproape toată populația manifestă simptome ale unor boli rare de ficat, plămâni, endocrine și așa mai departe.

Vă citesc câteva lucruri din activitatea societății UNI-recycling. Ea se ocupă de eliminarea a peste 6.300 de tone de nămol. Oficialii UNI-recycling spun că nămolul preluat de la stația de epurare este tratat cu var și, ulterior, depozitat în noua groapă de gunoi a Bacăului. Nămolul provenit din stația de epurare se va depune parțial în depozitul ecologic județean, iar parțial va fi valorificat prin coincinerare, producere de biogaz sau compostare. SRL-ul acesta va trata cu var 8.000 de tone de deșeuri toxice și va produce biogaz din ele, le va arde la groapa de gunoi din București sau va escamota această cantitate prin cine știe ce inginerie. Avem mari lacune legislative: orice societate cu răspundere limitată poate să facă ce vrea în România, dacă are în obiectul de activitate. Atrag atenția că este posibilă infestarea Bucureștiului sau a unui alt mare oraș prin transportarea la groapa de gunoi a 8.000 de tone de substanțe toxice și posibil cu cantități radioactive.

Solicit tuturor organismelor specializate ale statului să declanșeze operațiuni de verificare și monitorizare a acestei bombe ecologice, dar și în cazul celor trei SRL-uri asociate care și-au depus oferta pentru neutralizarea substanțelor chimice.

Vă mulțumesc.

Eu nu pot să vă mulțumesc, dar vreau să vă atrag atenția – și solicit liderilor de grup – să fiți mai scurt, pentru că am depășit timpul cu 12 minute. Declarații cât mai scurte, la obiect.

Rog liderii de grup să facă un instructaj cu senatorii, că a trecut deja o sesiune și nu s-a înțeles ce înseamnă declarații politice. Nu putem să povestim aici, la tribuna Parlamentului. Așa, luăm o carte și venim și începem să povestim din carte.

Mi-am permis lucrul ăsta și o invit la microfon pe doamna senator Gabriela Firea – Grupul parlamentar al PSD. Se pregătește domnul senator Badea Viorel. Vă rog, doamnă senator.

Bună dimineața!

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Scurte răspunsuri în legătură cu afirmațiile care m-au vizat, făcute de la această tribună, după declarația mea, tocmai pentru a nu mânca din timpul colegilor.

Declarația mea politică se intitulează „Demolatorii economiei au prins glas”.

De curând, dragi colegi, au avut loc în fostul partid de guvernământ alegeri pentru posturile de vicepreședinți, iar secretul succesului unora dintre cei care s-au văzut aleși pare a fi capacitatea de a împroșca cu invective adversarii politici, dacă se poate, pe un ton vecin cu zgomotul făcut de creta pe tablă: scârț-scârț!

După săptămâni bune de lupte fratricide, foștii conducători ai țării și-au adus aminte că sunt în opoziție, așa că și-au îndreptat tirul către activitatea Guvernului. Fotoliile calde din partid fuseseră deja cucerite. În principiu, așa și trebuie, numai că la ultima ieșire publică pe teme economice nu au reușit decât o performanță similară cu călcatul pe dinții unei greble.

Ce credeți că au găsit de cuviință să reproșeze Guvernului Ponta? Nimic mai mult decât că urmează o criză a gazelor generată atât de scumpirile anunțate pentru 1 iulie și 1 octombrie, cât și de mutarea sediilor Romgaz și Transgaz la București. În urma acestei crize ar avea de suferit nu numai populația, ci și trei mari companii vor fi devastate: InterAgro, ArcelorMittal și Dacia.

Cât de ipocrit trebuie să fii pentru a susține astfel de enormități tu, un partid care ai semnat acordul cu Fondul Monetar Internațional ce prevedea, cât se poate de clar, calendarul eliminării prețurilor administrate la energia electrică și gaze naturale, care ai sistat în 2010 livrările de gaze către combinatele chimice, inclusiv InterAgro, după ce

reprezentantul Fondului Monetar Internațional, domnul Franks, de la al cărui cuvânt nu te-ai abătut niciun milimetru, a spus că Guvernul României subvenționează exporturile furnizând gaz ieftin.

Ce treabă are un guvern cu disputele dintre sindicaliștii de la Dacia și patronat? Cum poate să spună un politician de tip nou, cu pretenții de specialist în economie, că deschiderea unui sediu secundar al unei companii de talia Transgaz poate genera cheltuieli atât de semnificative încât să se reflecte în prețul gazelor?

Înțeleg drama prin care trec cei care s-au trezit orfani de tată politic și cu greutățile vieții în față, trebuie să se descurce singuri, dar îmi permit să le sugerez colegial să-și aleagă cu mai multă atenție temele de atac și comunicatorii, nu de alta, dar cad în ridicol și oameni mai rezonabili, și care pun preț pe argumente, împreună cu cei superficiali și dornici de afirmare, fără o documentare temeinică.

Taxe, sărăcie, economie sufocată și cheltuială nesăbuită a banului public, asta ne reproșează partidul care a mărit TVA-ul cu 5%, care a tăiat salarii și pensii, care a dus în pragul falimentului zeci de mii de firme, care a permis drenarea de bani publici către clientela de partid – vezi cazurile Oltchim și Hidroelectrica, pentru a da doar două exemple.

În final aș vrea să ofer un scurt citat despre performanțele economice ale Guvernului Ponta, cel acuzat că a pus economia pe butuci chiar de către demolatorii economiei, care, iată, au prins glas.

„Aș vrea să profit de onoarea pe care o am să fie Guvernul aici și să observ că, pe primele două luni ale anului, este prima dată când avem un sold pozitiv al comerțului exterior. Cred că prima dată de la Revoluție”. Așadar, citatul este extras dintr-o declarație făcută ieri de președintele țării, chiar mentorul politic și spiritual al celor care acum văd paiul din ochiul Guvernului USL, dar nu-și mai simt propria bârnă, atât de tare s-au obișnuit cu ea.

Vă mulțumesc, dragi colegi, pentru atenție.

În legătură cu afirmațiile făcute puțin mai devreme de o colegă de-a noastră, fostă învățătoare, vreau să vă spun că mi se potrivesc citatele din popor: „Îmi merit soarta” și „Nicio facere de bine nu rămâne nepedepsită”.

Aseară, la un post privat de televiziune, tocmai am apărat-o, în ciuda evidențelor și în ciuda protestelor din studio, spunând că, poate, fiind foarte nouă în această activitate, poate nu a înțeles cum e cu deconturile, cheltuielile, nimeni nu a ajutat-o. Să-i dăm, așadar, circumstanțe atenuante și să nu o demolăm, am spus eu, ca doamnă, apropo de ce spunea colegul liberal, colegul senator, că trebuie să fim solidari între noi. Dar nu solidari în greșeli și, mai ales, în proastă creștere.

Vreau să-i transmit colegei noastre faptul că Comisia pentru cultură, artă și mijloace de informare în masă, din care fac parte, nu are ca obiect de activitate cenzurarea televiziunilor private, nu este în obiectul nostru de activitate să tragem la răspundere ceea ce se transmite la televizor de către reporteri și, cu atât mai puțin, nu putem să facem comisii sau subcomisii de anchetă în legătură cu anumite situații care sunt exprimate la televiziunile private și care îi vizează pe senatorii de la putere sau din opoziție. Asta ar însemna o atitudine flagrantă, antidemocratică și, repet, am reinventa cenzura. Dacă se dorește acest lucru, eu una nu mă solidarizez cu acest principiu. Dacă a fost doar o altă greșeală de comunicare, eu o să o iert, pentru că tot invoca Domnia Sa Postul Paștelui, pe care îl țin și eu, și nu doar „postul minții”. Trebuie să ținem postul așa cum spun cărțile sfinte, nu să inventăm noi peste noapte tot felul de posturi.

Vă mulțumesc pentru atenție și îl invit pe următorul coleg la cuvânt.

Vă mulțumesc și eu, doamnă senator.

Domnul senator Badea Viorel – Grupul parlamentar al PDL.

Urmează domnul senator Voinea Florea.

## Stimați colegi,

Declarația mea politică se numește „Români secondhand”.

Pe data de 2 aprilie anul curent, Biroul permanent al Senatului a adoptat un memorandum intern propus de către domnul secretar general Ovidiu Marian, de la PNL, și votat de către o mare parte dintre membrii USL și UDMR din conducerea Senatului, prin care se decide ca senatorii aleși în circumscripțiile electorale pentru românii cu domiciliul în afara României să nu se poată deplasa în colegiu decât de două ori pe an în timpul exercițiului parlamentar și de două ori în timpul vacanțelor parlamentare.

Ca senator ales de către cetățenii români din Europa și Asia, pentru al doilea mandat, consider că această decizie fără precedent a Biroului permanent este abuzivă, periculoasă, discriminatorie și, totodată, neconstituțională, deoarece, dacă vă aduceți bine aminte, dragi colegi, în art. 69 alin. (1) din Constituția României se menționează că „în exercitarea mandatului, deputații și senatorii sunt în serviciul poporului”.

## Stimați colegi,

Considerați că este posibil ca un parlamentar să-și exercite mandatul „în serviciul poporului”, obligat fiind să stea departe de acesta? Este oare posibil să promovezi inițiative legislative pentru cetățenii români din birou, pe internet, departe de cei care ți-au acordat încrederea lor?

Pot spune, fără a exagera, că este primul caz din istoria parlamentarismului românesc când unor membri ai Parlamentului li se interzice, în mod discriminatoriu, deplina exercitare a mandatului constituțional. Această nefericită decizie a Biroului permanent al Senatului, dominat de parlamentarii USL, nu urmărește altceva decât izolarea cetățenilor români din diaspora, considerați de actuala administrație ca cetățeni români de mâna a doua. Acest fapt este extrem de grav, mai ales dacă urmărim contextul general în care se încadrează.

Această declarație am intitulat-o „Români second-hand”, pentru că exact în acest spirit a fost luată decizia despre care vă vorbesc astăzi. Este încă o palmă, din multe altele, dată de guvernarea USL românilor din diaspora.

Mai întâi, administrația socialisto-liberală a dorit să îngrădească dreptul la vot al cetățenilor români din diaspora. Să ne amintim de declarația domnului Crin Antonescu, din iulie 2012, prin care propunea condiționarea dreptului la vot

„de plata a cel puțin unui impozit în țară, că e teren, că e casă, că e alt tip de venit impozitat”.

Mai apoi, în data de 5 martie 2013, aceeași majoritate uselistă, de la Camera Deputaților, a respins definitiv Proiectul de lege pentru introducerea votului prin corespondență – PL-x 336/2011 –, iar acum încearcă să ne îndepărteze pe noi, parlamentarii de diaspora, de cei care ne-au învestit cu încrederea lor.

Această acțiune discriminatorie trebuie să înceteze, altfel riscăm să generăm o ruptură ireversibilă între România și cetățenii săi care trăiesc și muncesc temporar în afara actualelor frontiere, cei care contribuie major la stabilitatea economică și politică a statului nostru, cei care reprezintă principalul investitor în România, cei care, cu greu, reușesc să-și prezerve identitatea națională și spirituală oriunde s-ar afla.

Mulțumesc.

Și eu vă mulțumesc. Domnul senator Voinea Florea – Grupul parlamentar al PSD.

Urmează domnul senator Oprea Dumitru.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Titlul declarației politice: „Paștele Uniunii Economice Europene”.

Acum două săptămâni, frații noștri creștini de rit romano-catolic au sărbătorit Învierea lui Iisus Hristos. Mi-am bucurat sufletul alături de ei și le spun, cu oarecare întârziere, dar din suflet: „Hristos a înviat!”

Nu intenționez să țin locul ecleziastului. Dimpotrivă, mesajul meu este profund laic. Se apropie Paștele ortodox și greco-catolic și, bineînțeles, cu toții vom fi preocupați să-l întâmpinăm potrivit tradițiilor și obiceiurilor strămoșești, pe care le respectăm cu sfințenie.

Paștele, indiferent de ritul în care este celebrat, este una din rarele ocazii în care simțim bucuria că suntem români, iar această bucurie nu o concepem fără fervoarea cu care anticipăm mersul la biserică în noaptea de Înviere și fără febrilitatea aprovizionării pentru masa pascală, de pe care nu trebuie să lipsească simbolurile pascale românești: mielul, pasca, ouăle înroșite, cozonacul, drobul și ceapa verde.

Și anul acesta românii vor încerca, după posibilități, să respecte tradițiile laice și cele religioase, însă cât de îndreptățiți mai suntem să spunem că sunt pe deplin ale noastre și că Paștele, pe care unii l-au sărbătorit și pe care alții urmează să-l întâmpine, mai este unul autentic românesc? Și asta pentru că economia românească pare din ce în ce mai incapabilă să ofere produsele pentru sărbători.

Toată oferta marilor retaileri este din import. Importăm în fiecare an milioane de ouă gata fățuite din Belgia, Ungaria și Polonia, legume din Olanda și Spania, carne de miel din Australia și Noua Zeelandă. Banala brânză telemea de Sibiu din tradiționala pască sau cea pe care o mâncăm cu ridichi din Olanda și ceapă verde din Italia este doar ambalată la noi, dar pe etichetă scrie că este produsă în Uniunea Europeană. Laptele cu care gospodina frământă cozonacul este marcă înregistrată a unui mare concern german, Müller, dar este colectat la prețuri derizorii de la fermierii români. Nucile românești, exportate în Italia și ambalate frumos acolo, se reîntorc pe piața din România la preț de Ferrari.

Și, în condițiile în care până și de sărbători suntem agresați de oferta produselor din comunitatea europeană, se mai naște o întrebare: care este locul producătorului român pe piețele de desfacere din Uniune?

Producătorii români sunt furnizori de materie primă foarte apreciată, de altfel, pentru raportul calitate–preț, dar sunt și suspecții de serviciu perfecți atunci când partenerii economici din Uniunea Europeană se simt amenințați de concurență. Așa am ajuns să asistăm la tupeul incredibil cu care am fost acuzați de atentat la sănătatea cetățenilor din diverse state ale Uniunii.

A început cu acuzația falsă de export de carne de cal. Ulterior s-a dovedit că exportatorii români de materie primă nu au nicio implicare în fraudele de care sunt perfect capabili, în mod independent, onorabilii comercianți din țările Uniunii Economice Europene. Nici nu ne-am dezmeticit bine, că a început scandalul legat de presupusa infestare a laptelui cu aflatoxină. O altă lovitură dată producătorilor români, explicabilă prin faptul că, în fiecare primăvară, fermierii noștri producători de lapte renegociază cu procesatorii prețurile de achiziție, astfel că procesatorii au contracarat pretențiile financiare ale fermierilor, lansând un atac murdar. Reamintesc că cel mai mare procesator de la noi din țară este concernul francez Danone.

Supermarketurile, marea majoritate cu capital străin, exercită un monopol distructiv pentru oferta internă de produse, încalcă orice regulă a bunelor practici comerciale și se fac vinovate, în mod dovedit, de încălcarea normelor de protecție a consumatorilor. Aceste instituții, simboluri ale capitalismului european consumatorist, s-au orientat cu precădere spre importul de produse, și nu spre stimularea producției autohtone. Ele reprezintă în România unul din factorii importanți ai creșterii deficitului de cont curent și, ca urmare, au contribuit decisiv la dispariția unui număr semnificativ de producători naționali de produse agroalimentare.

Un contemporan, economist român, pe care îl apreciez și căruia nu vreau să-i dau numele, spunea: „Națiunea este o forță atâta timp cât tradițiile, cultura și obiceiurile sale sunt susținute de potența și valoarea sa economică.”

Distrugerea producției agroalimentare interne se datorează, în mare măsură, supermarketurilor, în care producătorul român nu se regăsește decât în proporție de cel mult 30%. Singura soluție rămâne stimularea producției interne, cu accent pus pe producătorul material, și nu pe vânzător. În condițiile unei creșteri semnificative a producției agroalimentare interne se va rezolva și problema monopolului supermarketului. Numai un raport superior importului din punct de vedere calitate–preț le va determina să se aprovizioneze din interior.

Atâta vreme cât producătorii români sunt capabili să furnizeze pe piața europeană produse competitive și să concureze amenințând producătorii consacrați în Uniune, eforturile noastre trebuie să se concentreze pe crearea de mecanisme financiar-bancare care să susțină producția și consumul intern. Când vom reuși acest lucru, vom renunța și la sintagma „Paștele Uniunii Economice Europene”.

Vă mulțumesc.

Și eu vă mulțumesc.

Domnul profesor Oprea Dumitru – Grupul parlamentar al PDL.

Urmează domnul senator Pereș Alexandru. Vă rog.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Declarația are titlul „Bani pentru infrastructura USL”.

Este încă de notorietate virulența cu care USL ataca planurile Ministerului Dezvoltării, pe vremea Guvernului Boc. Fiecare investiție era contestată, atacată, devenind o sursă de marcat puncte electorale.

Iată însă că nu au trecut decât vreo câteva luni de la instalarea Cabinetului Ponta 2 și toată revolta față de proiectele derulate prin faimosul PNDI – Programul Național de Dezvoltare a Infrastructurii a dispărut ca prin farmec. Ba, mai mult, s-a transformat într-un fel de invidie politică din partea domnului Dragnea. Așa că a fost deja trecut prin Guvern un nou program pentru infrastructură, de 450 de milioane de lei. Surpriză mare, este izbitor de asemănător cu vechiul PNDI. Însă pune sume imense la dispoziția unui singur om, care poate dirija discreționar bani către ce regiune a țării dorește dumnealui.

Mai mult, ca un semn al puterii absolute, domnul Dragnea s-a asigurat că nimeni nu va intra pe „moșia” sa. Astfel, în vreme ce PNDI, aprobat tot prin ordonanță de urgență, în 2010, funcționa în baza unor norme de aplicare aprobate prin hotărâri de Guvern, noile norme metodologice de aplicare vor fi aprobate doar de Liviu Dragnea, prin ordin de ministru. Extraordinar semn de transparență și descentralizare, nu-i așa?

În acest context, trebuie să reamintim și virulentele acuzații de corupție aduse de USL în desfășurarea vechiului PNDI. Având în vedere extraordinarele dovezi de corectitudine date de domnul Dragnea la numărarea voturilor din Teleorman, precum și desăvârșita cinste în construirea de drumuri din același județ, suntem pe deplin liniștiți că ministrul în cauză este exact persoana potrivită pentru a concentra o putere imensă. Așa cum suntem convinși că nu va dirija banii pentru proiectele prietenilor politici din teritoriu.

Ați sesizat probabil tonul ironic al acestor constatări. Din păcate, e o ironie amară. Într-o perioadă în care avem probleme cu Uniunea Europeană pentru modul de utilizare a banilor europeni, USL arată că face ce vrea și cu banii României, impunând un regim discreționar acolo unde ar trebui să fie control și transparență. Este un semnal sumbru față de ce va urma și, totodată, o cheie pentru a înțelege puternicele lupte de culise între baronii guvernamentali. Vă mulțumesc.

## **Domnul Nicolae Moga:**

Și eu vă mulțumesc. Domnul senator Pereș Alexandru. Urmează, mai avem timp... Domnule senator Pereș Alexandru, vă rog.

Vreți s-o prezentați? Imediat, vă rog.

Domnule senator, vă rog.

Haideți! Îi cedez locul, nu mă grăbesc. Poftiți!

Poftiți, domnule senator. Vă rog frumos să vă încadrați în trei minute.

## Da, ca și ceilalți.

Declarația mea politică este intitulată „Procurorul-șef Morar, sluga preaplecată și avocatul principal al președintelui Băsescu”, care se pare că n-a prea stârnit interesul liderilor grupului meu parlamentar. Probabil că se urmărește o reevaluare și a procurorului-șef Morar.

Ex-procurorul-șef al Direcției Naționale Anticorupție, Daniel Morar, în ultimele luni procuror general interimar al României, a fost promovat în fruntea DNA de președintele Traian Băsescu în 2005, la propunerea ministrului justiției de atunci, Monica Luisa Macovei. Daniel Morar a fost propulsat în această funcție, la vârsta de 39 de ani, de la Cluj-Napoca, unde era procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, de către președintele PDL Emil Boc, care era, în perioada respectivă, primar al municipiului Cluj-Napoca și cu care a fost coleg de generație la Universitatea „Babeș-Bolyai” în perioada în care Boc a urmat cursurile Facultății de Filozofie. Anterior, procurorul Morar își începuse cariera la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureș, unde a avut o prestație mediocră pe linie de activitate judiciară, procuror de instanță, conform foștilor săi colegi.

Procurorul Morar a intrat în atenția opiniei publice, până la învestirea în fruntea DNA, datorită unor arestări abuzive și trimiteri în judecată imputabile, realizate la comandă politică, în perioada 1997 – 2000, sub guvernarea CDR – PD – UDMR, când a activat la Secția de Urmărire Penală a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, unde a înregistrat nu mai puțin de opt achitări. Achitările cele mai sonore au fost în cazul fostului director al Direcției regionale de drumuri și poduri Cluj, Liviu Ciupe, și în cazul fostului primar al municipiului Cluj-Napoca, Gheorghe Funar.

Pe fostul director Liviu Ciupe procurorul Morar l-a arestat pentru abuz în serviciu, la comanda prefectului PNȚCD de atunci al județului Cluj, pe fondul unor fricțiuni locale și centrale între PNȚCD și PD, în perioada guvernării coaliției. Achitat definitiv de instanțele din România, Liviu Ciupe a obținut din partea Curții Europene a Drepturilor Omului condamnarea și obligarea statului român să-i achite despăgubiri de 500.000 de euro pentru perioada în care a fost arestat abuziv de procurorul Morar.

Întrucât în perioada guvernării PSD dintre 2001 și 2004 a fost neglijat și marginalizat, neprimind nicio comandă politică și nicio funcție profesională, procurorul Morar a avut o reacție de frustrare și de răzbunare față de reprezentanții PSD, după ce acest partid a ajuns în opoziție în 2005.

Principala victimă și țintă a răzbunării sale, ca și a stăpânului său de la Palatul Cotroceni, a fost ex-premierul Adrian Năstase, fost președinte al PSD, care a fost supus unei adevărate hăituieli judiciare începând din 2005 și până în prezent. În cazul Năstase s-a ajuns până acolo încât completul mare de la Înalta Curte de Casație și Justiție a

modificat legea penală, recte Codul penal, în materia calculării prescripției răspunderii penale.

Alte ținte și victime care au fost supuse unei adevărate persecuții judiciare, pe bază de comandă politică, au fost secretarul general al PSD, Liviu Dragnea, pentru implicarea în organizarea referendumului din 29 iulie 2012 pentru demiterea președintelui Traian Băsescu, ex-senatorul PSD Cătălin Voicu, pentru implicarea în contestarea rezultatelor scrutinului prezidențial din 6 decembrie 2009, soldat cu realegerea președintelui Băsescu, motiv pentru care a fost blocat în trafic și reținut ilegal în plină stradă, iar după câteva luni a fost arestat nelegal pentru pretinse fapte de corupție, în baza unor interceptări nelegale, pe mandat de siguranță națională. Judecătorul Adrian Toni Neacșu, de la CSM, pentru contestarea fostelor șefe ale CSM, Alina Ghica și Oana Hăineală, a fost supus unei percheziții informatice nelegale și învinuit de presupuse fapte de înșelăciune, cu un prejudiciu estimat de 50.000 de lei, constând în deconturi fictive, care nu sunt de competența materială a DNA. Judecătorul Corneliu Bârsan, de la CEDO, a fost supus unor interceptări telefonice și unei percheziții domiciliare nelegale, efectuată fără avizul Curții Europene. Și cazul cel mai evident de persecuție politică: sute de participanți la referendumul pentru demiterea președintelui Băsescu au fost cercetați abuziv pentru modul în care au votat.

În schimb, sub conducerea lui Daniel Morar, DNA i-a protejat și i-a favorizat pe oamenii puterii portocalii, în mod deosebit pe apropiații lui Traian Băsescu, ca fostul ministru al dezvoltării regionale și turismului Elena Udrea și fostul consilier prezidențial Theodor Stolojan, în cazul Alro, fostul ministru al economiei Adriean Videanu, în cazul afacerilor „băieților deștepți” cu Hidroelectrica, Electrica și Transelectrica, fostul președinte al ANAF Sorin Blejnar, în cazul Said Baaklini și cauzele privind implicarea sa în contrabanda cu carburanți și țigări, fostul procuror general al României Laura Codruța Kövesi, fostul președinte al ANI Cătălin Macovei și actualul președinte al ANI Horia Georgescu, în cazul faptelor de abuz în serviciu și de corupție, semnalate prin declarații politice ale subsemnatului.

Sub comanda procurorului-șef Morar, DNA a consacrat practici represive nelegale, abuzive, ca interceptarea ilegală a convorbirilor telefonice, efectuată direct din sediile proprii de către procurori sau ofițeri de poliție judiciară, sau influențarea prin intimidare ori șantajare a judecătorilor și avocaților implicați în soluționarea dosarelor de corupție cu inculpați miniștri, parlamentari sau magistrați. Un exemplu sugestiv în acest sens este vizita înregistrată video a procurorilor DNA Lucian Papici, șeful Secției pentru combaterea corupției, și Marian Alexandru, șef serviciu în secția respectivă, în biroul judecătorului...

Domnule senator, vă rog, încă 30 de secunde.

...Anton Pandrea, pe atunci șeful...

Mă obligați să vă întrerup microfonul.

...Secției penale de la Înalta Curte de Casație și Justiție...

Domnule senator, e și 8 minute. Vă rog din tot sufletul.

Vă rog, dați-i microfonul.

Sunt 40 de minute în plus pentru declarații politice. Vă rog, terminați-vă declarația, dar mai scurt. Încheiați în două fraze.

Da, închei.

...Anton Pandrea, pe atunci șeful Secției penale de la Înalta Curte de Casație și Justiție și președintele completului de judecată care l-a arestat pe ex-senatorul Voicu.

Solicit Consiliului Superior al Magistraturii, Ministerului Justiției și Parchetului General să efectueze verificări, sub aspectul infracțiunii de favorizarea infractorului, față de experții care au fundamentat și față de procurorii care au emis, au comandat și avizat soluția de scoatere de sub urmărire penală a președintelui Traian Băsescu în dosarul „Flota”, caz la care nu m-am putut referi din motive de timp.

Totodată, solicit cercetarea fostului procuror-șef Daniel Morar și a subalternilor săi implicați în efectuarea de rețineri, percheziții și interceptări telefonice nelegale, sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu și al infracțiunilor prevăzute de Legea siguranței naționale.

Vă mulțumesc.

Domnule senator, aveți o experiență de patru ani.

Ați greșit sesiunea: asta este sesiunea de declarații politice.

Ce ați făcut dumneavoastră este o interpelare.

Vă mulțumesc.

Domnul senator Pereș – Grupul parlamentar al PDL.

Mulțumesc, domnule președinte. Și voi mulțumi și pentru răbdarea avută astăzi și cu reprezentanții Partidului Democrat Liberal.

Titlul declarației politice este „Adevăratul slogan al USL în 2013 – Zâmbește, mâine va fi mai rău!”.

A trăi în România devine pe zi ce trece o problemă de supraviețuire. Dispariția în ultimul an a circa 100.000 de locuri de muncă, creșterea alarmantă a taxelor și impozitelor, precum și a prețurilor principalelor mărfuri alimentare sunt de natură să-i pună pe gânduri pe români. Ceea ce îngrijorează însă cu adevărat este lipsa oricărei perspective.

Mediul de afaceri a atras atenția, la capătul primelor 100 de zile de activitate a Guvernului Ponta 2, că, din păcate, principala preocupare a guvernării este politica, și nu economia. Recentul scandal al numirii procurorilor-șefi o dovedește cu prisosință. Crin Antonescu a recunoscut el însuși, public, surprinzător, că Guvernul Ponta nu a reușit mai nimic în plan economic. Însă USL era cât pe ce să se rupă nu din cauza aceasta, ci pentru că la conducerea DNA a fost propusă o persoană neagreată de Partidul Național Liberal.

Comparativ cu aprilie 2012, când Partidul Democrat Liberal a predat puterea, majoritatea produselor alimentare s-au scumpit foarte mult: cartofii au înregistrat o creștere uriașă, de aproape 83%, grâul – 39%, fasolea – 36%, porumbul – 32%, carnea de pasăre – 26%, ouăle de găină – 23%.

Ca și cum aceasta nu ar fi fost destul, factura la utilități a început să ardă buzunarele românilor. În același timp, în pofida faptului că la nivel european prețul carburanților a scăzut și scade, în România benzina s-a scumpit cu 8%, de la 1,209 euro pe litru, la 30 aprilie 2012, la 1,306 euro pe litru, la 24 martie 2013, iar motorina cu 1,3%.

Gazele s-au scumpit sub guvernarea USL, începând cu 15 septembrie 2012, cu 5% pentru consumatorii casnici și cu 10% pentru cei noncasnici. De la 1 februarie 2013, potrivit calendarului de liberalizare, gazele s-au scumpit cu încă 5% pentru consumatorii noncasnici, urmând a se scumpi cu încă 5% la 1 iunie și cu încă 3% la 1 octombrie 2013. Consumatorii casnici vor suporta în plus la prețul gazului încă 8%, de la 1 iulie, și 2%, de la 1 octombrie.

În anul 2012, energia electrică s-a scumpit cu 5%, de la 1 iulie, pentru toate tipurile de consumatori și cu 2-3%, de la 1 septembrie, pentru consumatorii noncasnici. Principala bucurie adusă de guvernanți, chiar de la 1 ianuarie 2013, a fost scumpirea cu încă 10% a energiei electrice pentru toate categoriile de consumatori. Ajutorul dat de stat producătorilor de energie regenerabilă, eoliană, e suportat de cetățeni. „Zâmbește, mâine va fi mai rău!”, afirma celebrul cinic Murphy. De la 1 aprilie 2013 au venit noi scumpiri ale energiei electrice.

Povara fiscală a românilor a fost întregită începând cu februarie 2013, prin introducerea normelor de venit, a cotei unice pe veniturile din silvicultură și piscicultură, pentru terenurile agricole, precum și pentru veniturile din creșterea și exploatarea animalelor.

Putem adăuga introducerea unei taxe speciale pentru exploatarea resurselor naturale, altele decât gazele naturale, de 0,5%, aplicată veniturilor, introducerea obligativității de plată a impozitelor pe venit și CAS la diurna primită de toți angajații pe perioada delegării, introducerea timbrului de mediu pe autovehicule, creșterea accizei specifice la țigarete, bere, creșterea taxei pentru eliberarea pașapoartelor, introducerea coplății în sănătate, majorarea impozitelor și taxelor locale cu 16% și altele, și altele.

Nu e de mirare că proiecțiile BNR pentru rata inflației – peste 5% în primul trimestru, circa 6% în trimestrul al doilea – pentru acest an nu sunt deloc îmbucurătoare. Nu pot să nu mă întreb: oare cei 65% din votanți, care au adus USL-ul la putere, înțeleg azi minciuna teribilă căreia i-au căzut victimă? Vă mulțumesc pentru atenție.

## Și eu vă mulțumesc.

Domnule senator, știți că, în calitatea mea de președinte de ședință, n-am voie să fac comentarii, dar încep să cred că o să regretăm, din ce în ce mai mult, senatorii din mandatul trecut.

Îl invit la microfon pe domnul senator Florin Constantinescu – Grupul parlamentar al PSD. Vă rog, domnule senator.

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea de astăzi se intitulează „PSD trebuie să se concentreze pe subiecte importante”.

Doamnelor și domnilor,

Stimați colegi,

Foarte mulți colegi de-ai mei, președinți de organizații județene sau parlamentari, și-au propus să facă lungi pledoarii despre propunerile avansate de Remus Cernea privind reglementarea parteneriatului civil dintre heterosexuali și dintre persoanele de același sex, propunere care nu are susținere PSD și nici USL.

Consider că este un exercițiu de imagine, dar căruia nu ar trebui să-i acordăm foarte mare atenție. Fiind o inițiativă care vine din partea unui parlamentar, consider că abordarea trebuie să se plaseze în zona discuțiilor, cel puțin pentru moment.

În altă ordine de idei, săptămâna trecută, opinia publică s-a mai liniștit în ceea ce privește numirea persoanelor din Ministerul Public. Guvernul și-a întregit echipa cu ministrul justiției, care ieri a depus jurământul la Cotroceni. Având în vedere multitudinea problemelor din domeniul justiției, îmi doresc ca între PSD, PNL și PC să nu mai existe dispute. Știm cu toții că sunt foarte multe probleme, inclusiv dacă ne gândim la ultimul raport al Comisiei Europene privind traficul de ființe umane în Uniunea Europeană.

În acest raport, comisarul european pentru afaceri interne, Cecilia Malmström, arată că România și Bulgaria trebuie să facă mai mult pentru ameliorarea condițiilor de viață ale romilor, etnie din care fac parte multe dintre victime. Concret, cele mai multe victime ale traficului de ființe umane și cei mai mulți traficanți de carne vie puși sub acuzare în statele Uniunii Europene provin din România și Bulgaria, iar România are o problemă specială legată de exploatarea persoanelor pentru cerșetorie, așa cum arată primul raport al Comisiei Europene privind traficul de ființe umane în Uniunea Europeană.

Datele noi, apărute azi, coroborate cu dorința unui MCV favorabil României, care să ne permită intrarea în Schengen sau decizia favorabilă pentru intrarea în Schengen în luna decembrie trebuie luate în calcul de orice ministru de justiție. Aceste probleme consider că trebuie să le analizăm și să vedem exact unde avem de lucrat. Acestea sunt situațiile care, într-adevăr, vor da bătăi de cap României, și nu cele în care dezbatem problema ce om va fi șeful vreunei structuri sau inițiativele vreunui deputat sau unui senator, lipsite de substanță și fără susținere.

## Stimați colegi,

În această săptămână, opinia publică este concentrată pe organizarea Congresului PSD din 19–20 aprilie, dar și pe asumarea răspunderii pe Proiectul de lege privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist în România.

USL cu toate grupurile parlamentare și toate grupurile din interior susțin acest proiect de lege pe care premierul îl angajează în numele Guvernului, cu sprijinul întregului USL. Mesajul președintelui Victor Ponta a fost de susținere pentru acest proiect de lege. PSD a considerat dintotdeauna, cu atât mai mult acum, când pe tapet există această lege, că procesul de restituire trebuie să continue. Statul român

trebuie să efectueze plăți către românii cărora li s-au confiscat proprietățile în perioada comunistă, în valoare de 8 miliarde de euro, și mai are de soluționat 200.000 de dosare. Sunt cifre pe care administrația din România trebuie să le gestioneze în așa fel încât cei care au avut de suferit de pe urma regimului comunist să fie despăgubiți.

Din 1989 încoace, România „se chinuie” să rezolve problema, iar Guvernul Ponta este cel care vrea să rezolve această problemă istorică. Eu, în calitatea pe care o am, de senator al PSD, voi susține alături de colegii mei rezolvarea acestei situații critice, rămasă nerezolvată.

În legătură cu Congresul PSD precizez că, sub egida emoțiilor care țin de desfășurarea acestui eveniment, trebuie ca noi, membrii PSD de peste tot din țară, să acordăm importanța cuvenită. Vom alege conducerea PSD, echipa care își va asuma răspunderea pe anii ce vor urma pentru toate reușitele și eșecurile noastre.

Am vorbit despre echipă și așa ar trebui privit momentul respectiv: ca un eveniment ce strânge echipa în jurul președintelui. Am spus întotdeauna și dați-mi voie să repet: PSD este un partid democratic, un partid în care au loc toate proiectele și ideile.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Nicolae Moga:**

Și eu vă mulțumesc.

Dați-mi voie să prezint și eu declarația mea politică.

Declarația mea politică se intitulează sugestiv: „Cine salvează o viață salvează o lume întreagă.”

În urmă cu două săptămâni am avut plăcerea și onoarea de a participa la discuțiile care au pus baza unui proiect de importanță majoră pentru județul Constanța. Secretarul de stat Raed Arafat și consilierul ministrului sănătății, domnul Victor Mora, au vizitat Spitalul Județean de Urgență Constanța, unde au avut discuții cu managerul unității sanitare, cu șefii de secție și directorii de direcții sanitare.

Sunt încântat să vă anunț că, în cel mult două săptămâni, la Constanța va fi inaugurată baza de salvare aeriană Serviciul Mobil de Urgență, Reanimare și Descarcerare – SMURD, Constanța devenind, în felul acesta, al șaselea centru de acest gen din țară. Și avionul de mici dimensiuni a fost achiziționat cu sprijinul acordat de populația României care a donat 2% din impozit și a fost utilat ca ambulanță aeriană.

Baza aeriană va fi deservită de medicii de la Unitatea de Primire a Urgențelor Constanța, iar zborurile vor fi efectuate cu piloți din cadrul Ministerului Afacerilor Interne. În felul acesta Constanța câștigă un serviciu medical important, cea mai mare realizare fiind faptul că Unitatea de Primire a Urgențelor Constanța va prezenta mai multă încredere pentru cetățeni datorită noilor echipamente din dotare, dar și faptului că timpul de intervenție se va diminua considerabil.

Pe de altă parte, secretarul de stat Arafat a precizat că, începând de luna viitoare, Spitalul Clinic Județean Constanța va beneficia de o finanțare suplimentară. Tariful pe caz ponderal va crește de la 1.440 de lei pe pacient la 1.800 de lei pe pacient, astfel încât pacienții să nu mai fie nevoiți pe viitor să-și cumpere singuri medicamentele și materialele sanitare de care au nevoie. La acestea se adaugă și sume considerabile care vor veni prin Programul național de anestezie și terapie intensivă, care, implicit, va aduce și alți bani pentru cazurile critice care se tratează în terapie intensivă și care până acum erau subfinanțate.

Extinderea asistenței medicale în județ, particularizând prin prezența unui centru de permanență la Plopeni și în viitor a unui centru multifuncțional la Chirnogeni, reprezintă una din preocupările mele de a veni în sprijinul oamenilor din domeniul sănătății. Însă prezența SMURD la Constanța atestă două realități induse de importanța actului medical, susținute de valențele profesionale ale medicilor constănțeni și, în al doilea rând, de sentimentul de eliminare a anxietății în cazul accidentelor care seceră atâtea vieți și produc atâtea dizabilități fizice.

Vă mulțumesc.

Sunt, spre sfârșitul ședinței, obligat să citesc o notă privind exercitarea de către parlamentari a dreptului de sesizare a Curții Constituționale.

În conformitate cu prevederile art. 15 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, s-au depus la secretarul general al Senatului, în vederea exercitării de către senatori a dreptului de sesizare a Curții Constituționale, următoarele legi:

– Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 93/2012 privind înființarea, organizarea și

funcționarea Autorității de Supraveghere Financiară – procedură de urgență;

– Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 81/2012 pentru modificarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, precum și pentru modificarea art. 136 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară – procedură de urgență;

– Lege privind cooperarea dintre Parlament și Guvern în domeniul afacerilor europene – procedură de drept comun;

– Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 5/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate _–_ procedură de urgență.

Termenul pentru sesizare este de cinci zile, pentru legile adoptate în procedură de drept comun, și de două zile, pentru legile adoptate în procedură de urgență, de la data depunerii – astăzi, 16 aprilie 2013. Termenele se calculează luând în considerare ziua anunțului, adică 16 aprilie 2013.

Stimați colegi care mai sunteți, declar închisă ședința Senatului de astăzi, 16 aprilie 2013.

Mulțumesc tuturor colaboratorilor.

Vă doresc o zi bună.

„Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare) Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.401.00.70, fax 021.401.00.71 și 021.401.00.72 Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A.

&JUYDGY|647107]

**ISSN** 1220–4870

**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 51/25.IV.2013 conține 24 de pagini.**

Prețul: 60,00 lei