Gabriela Firea

Bună dimineața!

Mulțumesc, domnule președinte.

Titlul declarației mele politice este „Românii trăiesc în realitate, nu în statistici!”.

Până vor fi vizibile și pentru muritorii de rând roadele reformelor promise de Guvernul tehnocrat, un lucru se vede

cu maximă claritate: cetățeanul, contribuabilul, alegătorul..., românul a devenit pentru cei aflați în fruntea țării o cifră în statistici, în funcție de care se croiesc politicile publice.

Potrivit acestor statistici, câteva milioane de români nu declară niciun venit, ceea ce îi dă de bănuit secretarului de stat de la finanțe că ar supraviețui ori cu rădăcini, ori cu „supă de evaziune fiscală”, Domnia Sa înclinând către a doua variantă.

Ceva mai îngăduitoare se arată titulara portofoliului de la finanțe, care admite că există un număr semnificativ de persoane fără un contract de muncă, dar pune această stare de fapt pe seama mofturilor pe care le-ar face românii în fața unor salarii mai „de doi lei”, spre deosebire de muncitorii din țările BRICS, care, acceptând orice firimitură de la ospățul corporațiilor, au generat creșteri economice spectaculoase în țările lor.

Tot din statistici a extras și ministrul sănătății foarte recent niște date care atestă fără putință de tăgadă faptul că serviciile oferite de sistemul public de sănătate se situează peste nivelul mediu al contribuțiilor asiguraților, ceea ce ar face ca plângerile în legătură cu proasta funcționare a sistemului să devină caduce. E greu cu reforma în sănătate, știm asta de la ultimii 20 de miniștri, dar, dacă nu putem revoluționa peste noapte sistemul încasărilor, nu s-ar putea să facem în așa fel încât puținii bani colectați să fie folosiți cu eficiență maximă?

Partea proastă cu statisticile este că, deși oferă indicatori viabili pentru analize, în ele nu se regăsește nimeni din universul studiat. În cazul concret al sistemului de sănătate, cei care se află peste linia mediană trasată de ministru vor fi, în mod cert, nemulțumiți de serviciile primite, în timp ce restul, aflați sub linie, vor fi nemulțumiți de venituri.

Spre deosebire de statisticieni și analiști, care în mod necesar sunt interesați de medii și distribuții, miniștrii au obligația să fie preocupați și de soarta celor aflați sub medie, care în viața de zi cu zi nu se compensează cu cei aflați peste medie. Aici putem vedea limpede diferența dintre un cabinet tehnocrat, care guvernează pe baza unor obiective stabilite pe cale statistică, și unul politic, care nu are altă cale decât să guverneze pentru oameni.

Vă mulțumesc.