Remus Mihai Goțiu

Bună dimineața!

Stimate colege și stimați colegi,

Mă număr printre cei care privesc viitorul României cu optimism. Spun asta ținând cont de modul în care cetățenii au ales să se implice în ultimii ani în schimbare. În 2002 am început să documentez și să scriu despre ce se întâmplă la Roșia Montană. Am avut șansa să văd cum, pornind de la opoziția unui grup de localnici și a unor tineri plini de energie, s-a ajuns la mișcarea civică care a surprins întreaga lume în toamna lui 2013. Roșia Montană a fost modelul care i-a inspirat pe cetățeni să se implice și în alte cauze și care a readus încrederea pentru sute de mii și milioane de cetățeni români că lucrurile se pot schimba în bine și în România.

Pe 1 decembrie 2018, la o sută de ani de la Marea Unire, m-am reîntors la Alba Iulia cu steagul cu care am fost și pe 1 decembrie 2011, când acolo s-a strigat pentru prima dată „Uniți salvăm Roșia Montană!”, slogan preluat, doi ani mai târziu, de protestatarii din orașele României și din diaspora și dus mai departe în „Uniți salvăm întreaga Românie!”. M-am reîntâlnit la Alba Iulia cu locuitori ai Apusenilor care au crezut și au luptat pentru viitorul lor, dar și cu prieteni ori necunoscuți din Cluj, Timișoara, Deva, Arad, Alba Iulia, din Madrid, Milano ori Tenerife și din multe alte locuri în care trăiesc și muncesc și visează la un viitor mai bun pentru ei și pentru țara asta. Cu unii dintre ei am reușit să schimb câteva vorbe și să le strâng mâna, alții au apucat doar să-mi transmită prin gesturi simple – degetul mare ridicat în sus, un zâmbet și mesaje precum „Succes!” ori „Nu vă lăsați!” – că există susținere pentru luptele pe care le ducem.

În zona centrală a cetății, colegi din filialele USR Cluj și Alba, arși de soare vara asta, în timpul campaniei „Fără penali în funcții publice”, înfruntau acum gerul, strângând semnături pentru inițiativa „Oameni noi”, care își propune să reformeze sistemul electoral și clasa politică autohtonă,

pentru că cea actuală (majoritară) e departe, mult prea departe – și nu doar în timp – de cea care a pus fundamentele Unirii. Pentru că sărbătoarea Centenarului nu a fost doar despre cei care au luptat și s-au sacrificat pentru a-și îndeplini visurile, ci și despre asumarea responsabilității că ceea ce au realizat ei nu se va pierde.

Cu asemenea oameni, România are un viitor. Un viitor fără corupți, cu autostrăzi și căi ferate moderne, cu servicii medicale de calitate, cu un aer mai respirabil și cu orașe mai verzi, cu locuri de muncă bine plătite, în industrii avansate, care nu distrug mediul, cu păduri așa cum le știm din copilărie și din poveștile bunicilor, cu ape curate, cu parcuri naționale și cu un patrimoniu cultural de care să ne bucurăm pe deplin și cu care să-i atragem și pe alții să ne viziteze și să ne cunoască țara.

Nu e o promisiune festivistă și nici o previziune hazardată. Pentru cei care aveți temeri, gândiți-vă din nou la Roșia Montană, la acea mână de localnici și de tineri care îi susțineau, cărora extrem de puțini le dădeau vreo șansă în lupta lor cu sistemul corupt, alimentat de sutele de milioane de dolari puși la bătaie de cei care intenționau să arunce în aer munții Apuseni, să dinamiteze patrimoniul cultural excepțional de acolo și să scufunde pădurile în cianură. Dacă acea mână de oameni a reușit să facă atât de mult pentru România, gândiți-vă la cât de multe putem face când suntem zeci de mii, sute de mii și milioane de cetățeni care au încredere atât în forțele proprii, cât și în cei de lângă ei. Gândiți-vă la cât de multe putem face împreună!