Ion Hadârcă

Bună dimineața! Stimate domnule președinte de ședință, Stimați colegi,

Titlul declarației mele politice de azi este „România, între Pactul Ribbentrop–Molotov din 23 august 1939 și Acordul de procentaj din 9 octombrie 1944”.

Viața politică din România de azi și cea a ultimilor ani este aidoma unui vulcan înainte de erupție: mereu zguduită de cutremure și învăluită de vapori din ce în ce mai toxici. Situațiile de criză apar parcă de niciunde. Confruntarea electorală din decembrie 2016 a fost câștigată detașat de cel mai mare partid. Scorul nemaipomenit în istoria postrevoluționară a României și sprijinul popular masiv garantau un confort politic pe durata întregului mandat și o guvernare, în aceste condiții, aproape ideală, care nu putea avea altă desfășurare decât stabilitatea. Una inamovibilă, de nezdruncinat și garantată sută la sută. Dar n-a fost să fie. Căci, paradoxal, tocmai acest partid reușește contraperformanța să-și demită, din proprie inițiativă, două guverne în trei ani, iar mâine-poimâine să-l vadă demis, probabil, și pe al treilea. De data aceasta, ajutat de toate celelalte forțe parlamentare, unite anume în acest scop ca într-o acțiune, paradoxal, de binefacere. Piața financiară și analiștii semnalează alarmați că instabilitatea politică internă bulversează și vulnerabilizează România pe toate planurile.

Ridicându-se deasupra distorsiunilor de moment ale politicului, dar exact diagnosticând fenomenul, unul din cei mai luminați români ai timpurilor noastre, academicianul Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române, vine să ne spună în una din recentele sale conferințe un adevăr evident, de care s-ar părea că nu suntem pe deplin conștienți. Iar adevărul este că România și poporul român parcurg în ultimele decenii o perioadă dintre cele mai benefice din întreaga noastră istorie.

Este perfect adevărat, de la aderarea la Alianța Nord-Atlantică și la Uniunea Europeană, România și poporul român cunosc o perioadă de dezvoltare fără termen de comparație în istoria lor milenară. Numai în secolul XX, decimate crunt de două războaie mondiale, Europa și Occidentul au ajuns să creeze și să pună la dispoziția națiunilor europene, în condiții cvasiegale, două platforme puternice menite să le asigure prosperarea în condiții de pace și de securitate. Națiunile, mijlocii și mici, dar unite într-o Europă unită, au căpătat deodată, sub umbrela celor două structuri occidentale unificatoare, un statut de intangibilitate, fiind protejate în fața rechinilor și dispunând de numeroase mijloace politice, economice și financiare pentru dezvoltarea lor multilaterală.

Chemarea academicianului la conștientizarea perioadei benefice pe care o parcurgem trebuie privită nu ca o invitație la autosuficiență. Clasa politică, aprig luptătoare în sânul ei pentru avantajul de a conduce România, trebuie să conștientizeze că acest drept nu este menit pentru clientela partidelor, a găștilor de influență și a tot felul de oportuniști. Acest soi de comportament nu poate avea alt traseu