Dan Mihai Marian

Bună dimineața, stimați colegi!

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Regionalizarea României: o discuție despre beneficii și costuri”.

Regionalizarea este un proces de reorganizare teritorială și descentralizare administrativă a unui stat prin care

structurile administrativ-teritoriale se reamenajează din punct de vedere geografic, cu o nouă proiecție asupra infrastructurii, distribuției populației și activităților economice, în scopul dezvoltării economice durabile, concomitent cu reducerea disparităților dintre vechile forme de organizare și regiunile nou-create.

Procesul de regionalizare a României trebuie să fie fundamentat pe un proiect politic care, evident, trebuie să fie asumat de Guvernul României și care, pentru a-și atinge obiectivele, are nevoie nu numai de o majoritate parlamentară considerabilă, ci și de o abordare consensuală între toate forțele politice aflate la putere sau în opoziție, societate civilă și cetățeni.

Partidul Democrat Liberal și-a propus să pună în practică acest proiect politic încă din 2009, când forma o supermajoritate parlamentară cu PSD, așa cum este cea a USL-ului de astăzi. Din păcate, anul electoral 2009, cu alegerile europarlamentare și cele prezidențiale, nu a fost favorabil obținerii unui consens politic pentru demararea regionalizării României.

Proiectul PDL de la acea dată prevedea crearea unui număr de 12 regiuni, prin redesenarea și ajustarea actualelor regiuni teritorial-statistice și desființarea județelor, a căror configurație a fost stabilită prin Legea nr. 2/1968. La nivel teritorial, s-a inițiat o serie de dezbateri între autoritățile județene și cele locale pentru a vedea ce atribuții pot prelua de la serviciile deconcentrate ale ministerelor din județe, în condițiile în care activitatea acestora urma să fie reorganizată la nivel regional.

Practic, noi am urmărit o descentralizare administrativă de la nivel central spre nivel regional și o deconcentrare a atribuțiilor serviciilor județene către autoritățile locale. Însă astăzi, ca și atunci, cel mai mare pericol la adresa regionalizării este introducerea unor discuții despre persoanele care vor guverna aceste regiuni de dezvoltare și mai puțin despre instituții și proceduri.

De asemenea, se impune o dezbatere publică, fără pasiuni politice sau alte interese netransparente, despre beneficiile și costurile procesului de regionalizare a țării. Una este să reduci birocrația într-un județ ca Timiș, unde rata șomajului este cea mai mică din țară (2%), și alta este să debirocratizezi administrația județului Vaslui, județ care înregistrează o rată a șomajului de peste 10% și cu o capacitate redusă a pieței muncii de a absorbi disponibilizări din sectorul public.

Solicit Guvernului României și, în special, Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice să transparentizeze și să extindă consultările în cadrul acestui proiect și prin implicarea parlamentarilor din opoziție sau a autorităților județene și locale, altele decât cele ale USL.