Gabriela Crețu

Bună dimineața, stimați colegi!

Declarația mea se numește „Oameni de stat sau avocăței de provincie” și e o formă elegantă de a exprima o trăire mult prea omenească: m-am săturat de papagali.

Nu putem duce țara asta înainte dacă, precum o placă de vinil stricată, repetăm aceleași refrene la aceiași stimuli. Stă cetățeanul și se uită la televizor și, dacă n-ar fi făcut-o Pavlov pe câini, ar putea studia reflexul condiționat pe oameni, ba chiar pe unii care se visează oameni de stat.

Îi putem vedea pe reprezentanții opoziției, care, cu mare aplomb și aparent argumentat, critică astăzi ceea ce susțineau cu ardoare ieri. Mai rău, resping măsurile pe care le promovau în timpul guvernării, ca și cum pierderea alegerilor și a puterii le-ar fi produs o iluminare bruscă. Văd acum că oamenii suferă că n-au salarii, locuri de muncă, că prețurile sunt prea mari raportate la veniturile prea mici. Văd că există contracte și înțelegeri cu consecințe discutabile pentru cetățeni sau banul public. Un singur lucru nu-l văd: semnătura lor de pe ele. Probabil că asta se cheamă daltonism partinic.

M-am săturat și de toți economiștii de doi bani, care se dau experți pe lângă fiecare putere. Și mă supără și puterile, care nu sunt capabile să-i taxeze drept ceea ce sunt – slujitori ai unei unice puteri: banul. Dar nu în mod abstract, ci slujitori ai celor care au bani, și nu doi, ci mulți.

M-am săturat, uneori, chiar și de amicii politici care repetă cuvinte care descriu o lume care tocmai se dărâmă de parcă ar vorbi despre viitorul luminos care ne așteaptă: piețele libere, investitorii străini, speranța privatizărilor, impozitele directe cât mai mici și taxele indirecte cât mai mari, forță de muncă ieftină.

Dragi colegi, nu există forță de muncă ieftină nicăieri. Există doar forță de muncă prost plătită.

Și nu vreau să mai aud, de la președintele statului până la ultimul dintre colegi, că unicul obiectiv al României este intrarea în Schengen cu orice cost și orice preț. Vreau să stabilim, de la această tribună, că obiectivul central al României ar trebui să fie ca fiecare copil să aibă hrană, să poată merge la școală și să învețe carte. În fiecare comună să existe dispensar și în fiecare oraș spital, cu doctori buni, care să facă prevenție și să nu semneze doar acte de deces. Obiectivul este ca fiecare om activ să aibă unde se duce dimineața și un loc al lui unde să se întoarcă seara și toate aceste lucruri să se întâmple, dacă se poate, în România, nu în alte părți.

Acestea sunt obiective pentru care merită să înfrunți chiar și opoziția. Dacă e greu de înțeles, mă angajez să mă transform eu însămi în papagal și să vă spun aceste lucruri în fiecare marți dimineață, poate înțelegeți. Mulțumesc frumos.