Gabriela Crețu

Bună dimineața, stimați colegi! Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea se numește „Fascismul social nu e o glumă, e un pericol!”.

Pentru liniștea colegilor mei, fac precizarea că nu folosesc sintagma „fascism social” în înțelesul Kominternului, iar declarația nu e o formă a urii de sine, ca social-democrată. E expresia unei îngrijorări profunde față de unele evoluții din spațiul public.

Mă refer la un fenomen strict contemporan, românesc și periculos: cel de criminalizare în bloc a unor grupuri de oameni, în întregimea lor, pentru opiniile politice pe care alții presupun că aceștia le-ar avea.

Fascismul făcea apologia unei rase sau a unei nații și cultiva ura pentru altele, considerate inferioare, incapabile de rațiune, degenerate. Ierarhiile fascismului erau cumva naturale. Fascismul actual nu se mai bazează pe natură. Nu e vorba de arienii care ar fi superiori semiților sau țiganilor. Asistăm la apariția unui fascism cultural, de generație și economic. El cultivă ura celor care au, la adresa celor care nu au nimic, disprețul celor care au apucat să facă o școală, adresat celor care nu au avut șansa să facă una, al tinerilor împotriva bătrânilor.

După alegerile prezidențiale recente, mai ales în mediul on-line, este o revărsare de frustrare și ură dinspre o parte a suporterilor celui care a câștigat înspre presupușii votanți ai celui care a pierdut, o revărsare de ură dinspre cei care se bucurau de o victorie, până la urmă, spre cei care suportaseră o înfrângere. Clase, grupuri, categorii sociale sunt taxate drept inapte pentru a participa la procesul electoral. Săracii, bătrânii și cei cu mai puțină educație sunt primii dintre cei vizați.

Fenomenul nu e nou. Până recent însă, se auzeau doar voci izolate, un fel de elitism găunos, care era pus imediat la punct. Explozia comunicării on-line pe teme politice a pus în evidență faptul că atitudinea este mult mai răspândită decât se putea crede, că dezbinarea folosită ca mijloc de stăpânire și control și-a atins scopul și apogeul.

## Dragi colegi,

Am vrut să trag un semnal de alarmă de la această tribună, pentru că e nevoie de fiecare dintre noi ca să apărăm democrația. Cei care s-au bucurat din suflet în 1989 nu știu dacă au visat să-și vadă fabricile în ruină sau copiii răspândiți prin lume. Sigur și-au dorit însă să fie auziți și să participe la deciziile care-i privesc.

Democrația nu e deloc doar despre alegeri și vot, democrația este despre binele comun, este _res publica_ , care poate fi atins doar împreună: și de cei care câștigă, și de cei care pierd. Dacă uităm asta, suntem cu toții pierduți. Mulțumesc frumos.