Viorel Salan

Bună dimineața!

Vă mulțumesc, doamna președinte de ședință. Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația politică de azi pe care am s-o prezint am intitulat-o „Despre desecretizare și demagogie anostă”.

O recentă inițiativă legislativă a generat reacții politice pasionale și extreme. Proiectul respectiv, adoptat de comisiile din Senat, prevede ca la data intrării în vigoare a legii toate documentele clasificate în baza Hotărârii CSAT nr. 17/2005 privind combaterea corupției, fraudei și spălării banilor, inclusiv cele similare cu protocoalele încheiate de Serviciul Român de Informații cu Direcția Națională Anticorupție, să fie „declasificate de drept, fără a mai fi necesară o altă procedură”, devenind astfel informații de interes public și care nu vor mai produce efecte de nicio natură.

Scopul este foarte clar exprimat în expunerea de motive la proiect: se oferă astfel cetățenilor posibilitatea de a decide singuri în ce măsură protocoalele încheiate între instituții au putut fi folosite ca premise pentru abuzuri comise pe perioada derulării unor anchete ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, și nu numai.

Cel mai fervent opozant al acestei declasificări s-a dovedit a fi europarlamentarul Monica Macovei. Argumentul principal al contestării a fost acuzația că inițiatorii urmăresc, de fapt, revizuirea sentințelor de condamnare și mai ales reproșul că a fost introdus în lege un articol prin care „se permite persoanelor care se consideră vătămate de efectele acestor documente să facă acțiuni pentru revizuirea condamnărilor și pentru despăgubiri civile”. Dacă însă dorim ca justiția să funcționeze și în România ca în democrațiile occidentale, la care ne referim atât de des ca la niște modele, atunci, după părerea mea, o asemenea prevedere deschide cetățenilor o posibilitate de a repara un eventual abuz, aducând prin aceasta un climat de normalitate în societate.

Și-atunci: care ar putea fi motivul real al unei opoziții atât de vehemente? Cel mai probabil hotărârea respectivă a Consiliului Suprem de Apărare a Țării poartă semnătura ministrului justiției de la acea vreme, iar în anul 2005 ministrul justiției era chiar europarlamentarul Monica Macovei. De ce ar putea fi o astfel de semnătură o problemă acum? Nu ar trebui să fie decât dacă protocoalele încheiate pe baza

acestui document inițial au stabilit cu literă de lege măsuri sau proceduri de urmărire penală de natura celor prevăzute în Codul de procedură penală.

În aceste circumstanțe, desecretizarea Hotărârii CSAT nr. 17/2005 și a tuturor protocoalelor întocmite în baza acesteia ar putea să ducă la dezvăluirea unor grave abuzuri și încălcări ale drepturilor constituționale ale unor persoane aflate în urmărire penală sau inculpate, situație în care eșafodajul de lamentări și îngrijorări alarmiste ale Monicăi Macovei în ceea ce privește independența procurorilor și a judecătorilor s-ar dovedi doar o demagogie anostă.