Mircea Irimescu

## Bună dimineața!

Vă mulțumesc, domnule președinte. Declarație politică: „Filme și realități” Stimați colegi,

Ni se întâmplă destul de des să asistăm la scene penibile, uneori greu de suportat. Pe stradă, în alte locuri publice, câteodată unde te aștepți mai puțin, riscăm contactul cu mizeria, mitocănia și nesimțirea. Împrejurările în care surprindem sărăcie, fețe necăjite de oameni apăsați de griji, nevoi și boli sunt tot mai răspândite. Și, peste aceste experiențe trăite nemijlocit, vine presa cu evenimentele cotidiene pe care le trăim indirect. Înșelăciuni, violențe, nedreptăți sociale, măgării politice, agresivități, bigotisme, contrafaceri și imposturi ne intră în minți și deformează sufletele celor sensibili și fără apărare. Din păcate, este imaginea veridică în care trăim. Din ce în ce mai rare sunt oazele vieții publice care găzduiesc normalitatea, frumosul, liniștea, fraternitatea.

Această realitate neconvenabilă trebuie asumată și înfruntată. Nu ajută la nimic eludarea evidențelor și ascunsul gunoiului sub preș. A ne vedea așa cum suntem este un act de sănătate publică și, slavă Domnului!, are cine ne pune oglinda în față. Analize, filme, reportaje, romane, studii sociologice se întrec în a ne prezenta tușele unei vieți românești de început de mileniu care nu ne fac întotdeauna cinste. Există și destule exagerări în aceste producții, unele sunt chiar mincinoase, însă nu se poate pune la îndoială utilitatea lor pentru menținerea și reglarea democrației. Prezentarea nudă a României de astăzi provoacă disconfort și neliniști la numeroși români. Mulți simt lipsa „realizărilor”, a faptelor frumoase și generoase, a căror prezentare corespunzătoare le-ar da o amăgitoare siguranță. Ei acuză media de căutare cu orice preț a senzaționalului și de promovare a unui naturalism exagerat.

Dar iată că, de mai bine de un deceniu, dorința unora de a vedea doar pozitivul pare a fi pe cale de împlinire. Posturi de televiziune din țară difuzează, de-a valma, cum le pică, filme artistice ale „epocii de aur”: filme istorice, ecranizări ale unor opere literare sau grosolane producții ale propagandei comuniste. Despre nocivitatea celor din urmă trebuie discutat. Probabil că prezentarea lor nu este făcută numai din interese ideologice, cele economice – de exemplu, costurile reduse pentru obținerea dreptului de difuzare – pot cântări greu în decizia de a le aduce pe micile ecrane. Însă, indiferent de motive, aceste filme realizate în scopul susținerii dictaturii comuniste ne inundă casele cu indiscutabile efecte de poluare psihică.

Să presupunem că un tânăr adult al zilelor noastre, dintre mulți aflați în această situație, și-a trăit primul sfert de secol din viață inadaptat la realitatea de care vorbeam la început. El își dorește să trăiască într-o lume cu criterii morale de promovare a valorilor, cu justiție eficientă, în dreptate socială, dar are parte doar de o angoasă care nu se mai sfârșește. Nu are o experiență personală legată de sistemul politic căzut în 1989 și urmărește săptămânal producțiile cinematografice ale propagandei comuniste. Lipsit de informații adecvate și de spirit critic, în condiții de criză economică, el poate fi păcălit foarte ușor de atmosfera acelor producții cinematografice în care, mincinos meșteșugit, binele învinge răul, dreptatea biruiește totdeauna și solidaritatea socială – după care legitim tânjește – răsare la tot pasul. Pentru un astfel de om urmarea este logică: sistemul politic și social salvator este dictatura, pe nedrept ponegrită de democrați.