Gheorghe Baciu

Bună dimineața! Vă mulțumesc, domnule președinte. Mulțumesc și colegei pentru înțelegere.

Declarația mea politică de astăzi se referă la unele vizite private ale unor lideri ai Guvernului maghiar în România.

Ne-am obișnuit, de ani de zile, cu vizitele private ale liderilor Guvernului maghiar. S-ar crede că sunt tare îndrăgostiți de țara noastră, încât dau fuguța aici îndată ce preocupările lor interne le permit să respire ceea ce gândesc pentru ei și doresc pentru noi.

Nu știu să se fi făcut până acum cu aceeași asiduitate și cu același interes asemenea vizite în alte zone pitorești ale României, dar știu că în Transilvania se plimbă ca vodă prin lobodă, găsind fel de fel de pretexte pentru a ne onora cu prezența. Cel puțin domnul Viktor Orbán se prezintă aici ori de câte ori îi permit pauzele dintre manifestațiile antiguvernamentale din Ungaria, ca să ia câte o gură de aer electoral sau cu prilejul vreunui eveniment internațional din spuza căruia speră să-și redreseze imaginea sa, națională și europeană, în curs de deteriorare.

Pe noi, ardelenii, nu ne-ar deranja dacă aceste raiduri nu ar fi un prilej pentru șeful Executivului din țara vecină și prietenă de a profera jigniri la adresa românilor, de a face declarații din ce în ce mai belicoase la adresa României, precum și dacă nu i-ar ține hangul în asemenea ocazii liderii unei comunități care se bucură în România de chiar mai multe drepturi decât cele prevăzute de legislația internațională.

Un asemenea prilej, de fapt pretext, l-a constituit, recent, o aniversare istorico-religioasă, pe care domnii Orbán și Kelemen nu s-au sfiit să o folosească pentru a resuscita recursul permanent la trecut și la negarea evidențelor contemporane și pentru incitarea conaționalilor noștri de etnie maghiară la acte anticonstituționale.

În întrevederea apolitică și „curat constituțională”, perfectată la 30 septembrie a.c. la Cluj-Napoca, reprezentanții UDMR, partid reprezentat în Parlamentul României, și cei ai Fidesz, partid de guvernământ în țara vecină, „au convenit asupra unor proiecte care reprezintă interesele comunității maghiare din România și, în același timp, și interesele celor două țări învecinate”. Vedeți, nu au mai menționat și „prietenă”! Lăsând la o parte faptul că interesele celor două țări învecinate nu se discută într-un asemenea cadru, cu atât mai puțin între UDMR și Fidesz, nu cred că ele coincid, având în vedere că tema acestei întrevederi a constituit-o: „Afirmarea și extinderea drepturilor comunității maghiare, inclusiv reînființarea Liceului Teologic Romano-Catolic din Târgu-Mureș”.

Ne întrebăm legitim dacă prin „afirmarea intereselor comunității maghiare din România” se face referire și la alte interese decât cele ale celorlalte comunități din România, fie ele minoritar sau majoritar etnice. Nu cumva interesele reale ale comunității maghiare din România nu corespund cu interesele unora dintre liderii UDMR?