Valeriu Victor Boeriu

## Bună dimineața!

Vă mulțumesc, domnule președinte.

„Sănătatea are nevoie de o finanțare corectă”

Sistemul de sănătate din România nu se ridică la nivelul așteptărilor și se situează foarte departe de performanțele sistemelor din țările vestice. Medicii români pleacă în ritm de unu la șase ore. Principalul motiv îl constituie subfinanțarea sistemului, lucru cunoscut de toate partidele și nerezolvat tot de către toate partidele.

De câte ori se vorbește despre slăbiciunile sistemului, se dă invariabil vina pe risipă, pe corupție și pe performanțe slabe manageriale. Întotdeauna se ocolește adevărul. Chiar dacă nu s-ar fura, chiar dacă nu s-ar face risipă, chiar dacă am avea manageri perfecți, suma alocată sănătății nu ar fi acoperitoare pentru funcționarea în parametri acceptabili a sistemului de sănătate.

Zilele trecute am avut Ziua prevenirii cancerului de sân. Mai sunt și alte astfel de zile dedicate prevenției altor afecțiuni. Este adevărat că este mai ieftin să previi decât să tratezi. Este nu numai mai ieftin, dar este și de preferat, atât pentru binele cetățeanului respectiv, cât și pentru binele societății, care are astfel șansa de a avea mai puține persoane cu incapacitate de muncă.

Prevenția este, într-adevăr, mai ieftină, dar nu este gratuită. Prevenția costă și implică un efort bugetar, pentru că nu trebuie plătită din fondul CNAS. Bugetul, prin alocările pentru prevenție, face, de fapt, o investiție: cheltuiește azi pentru ca mâine să cheltuiască mai puțin. Din păcate, alocările pentru sănătate sunt foarte mici, lăsându-se aproape toată povara pe seama CNAS-ului, care nu poate colecta de la populație mai mult de 3,5-4% din PIB.

Orice discuție despre reforma în sănătate, inclusiv întărirea sectorului prevenției, trebuie să plece de la finanțarea sistemului. Nu putem avea mari pretenții de performanță folosind doar 4% din PIB pentru sănătatea românilor. Toate țările dezvoltate din vestul Europei alocă 8-10% din PIB pentru sănătate, să nu uităm, dintr-un PIB pe cap de locuitor de câteva ori mai mare.

În aceste condiții, nu putem aștepta să avem o asistență medicală comparabilă cu cea din aceste țări. Dacă acceptăm unanim că sistemul de sănătate este subfinanțat, atunci tot unanim trebuie să acceptăm și să susținem că sistemul are nevoie de cel puțin 6% din PIB, și asta ca etapă intermediară spre 8-10%, ca în țările din Europa de Vest. Este un obiectiv important, pentru care merită să ne implicăm cu toții.

Un progres durabil se poate construi doar cu oameni sănătoși și bine instruiți. Nu schimbând dintr-un condei toți directorii generali ai caselor județene de sănătate vom îmbunătăți asistența sanitară și nici acuzând corupția, care, neîndoielnic, mai există încă în sistem. Nici managementul, nici corupția nu sunt elementele principale ale ineficienței sistemului, ci subfinanțarea.

Guvernul ascunde subfinanțarea sănătății prin acuzații de slab management și, în loc să finanțeze sistemul de sănătate, schimbă toți directorii generali ai caselor județene de sănătate. Toți oare au fost manageri incompetenți? Oare cine i-a numit? Sau se încearcă încă o dată să se abată atenția publică pe o pistă falsă?