Adrian Alda

Bună dimineața! Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se numește „Satul românesc, împins spre apusul său cu concursul guvernanților”.

Marele scriitor Lucian Blaga era convins că „veșnicia s-a născut la sat”. „Marii” noștri guvernanți, care ne-au amanetat și pe noi, și pe generațiile viitoare la FMI și Banca Mondială, sunt convinși că satul ar cam trebui să dispară. Că urbanizarea este viitorul. Că doar orașele favorizează progresul și dezvoltarea economiei.* La fel și profitul. Adio, sat! Adio, tradiții milenare! Bine ai venit, capitalism forțat prin agricultură modificată genetic și la sat! Sau la ce a mai rămas din satul românesc.

Secolul trecut, în perioada interbelică, s-a creat o adevărată mișcare socială de salvare a satului românesc, direcționată către ridicarea nivelului de trai și de conștiință ale țăranului român. Acum, în ciuda unui climat pașnic, degeaba specialiștii etnologi încearcă să dezvolte conștiința locuitorilor de la sat în respectul tradiției și să susțină păstrarea dezvoltării vieții rurale după modele vechi, dar care, obligatoriu, să includă noul dacă guvernanții sunt nepăsători față de înțelegerea realistă a dinamicii acestor zone.

Dacă vom accepta apusul satului românesc, vom accepta să nu mai avem repere identitare și să nu mai știm de unde venim. Satul este spațiul de referință pentru însăși cultura românească. Satul va fi întotdeauna locul genezei noastre, însă nu trebuie să ajungă să nu depășească limitele manualelor de istorie, ci să continue să existe, firește că adaptat la inovația care îi este benefică.

Spre deosebire de