Ioan Ghișe

Bună dimineața!

Vă mulțumesc, domnule vicepreședinte al Senatului. Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează „Dreptate socială prin sistemele de salarizare și de pensii”.

Potrivit Institutului de Cercetare a Calității Vieții de pe lângă Academia Română, coșul minim de consum de azi în România ar fi de 1.850 de lei. În curând, salariul minim pe economie va fi de 1.250 de lei, salariul brut; net ar însemna mai puțin, ceea ce înseamnă că, muncind în mod cinstit, normă întreagă, un salariat cu o calificare modestă nu-și poate asigura într-o lună, din muncă cinstită, nici măcar coșul minim de consum pentru o persoană. Ce să mai vorbim dacă are familie și mai mulți copii?!

Anul trecut, sindicatele, patronatele împreună cu Guvernul Ponta au convenit pentru o lege unică a salarizării, care să menționeze ca raportul dintre salariul minim și cel maxim să fie de 1 la 15.

Plecând de la acest acord social și economic, propunem, din partea Partidului Puterii Umaniste (social-liberal), pe care îl reprezint în calitate de vicepreședinte, o singură lege a salarizării, o singură lege a pensiilor, fără legi speciale.

Guvernele, indiferent care ar fi ele, spun, de regulă, că pentru salarii și pensii nu sunt suficienți bani. Dacă analizăm prin raportare la produsul intern brut care este costul muncii în Uniunea Europeană și, respectiv, în România, descoperim că media europeană este de 54 de procente din produsul intern brut – costul muncii –, în timp ce în România este de doar 36 de procente, ceea ce înseamnă că, pe ansamblul produsului intern brut, salarizarea în România este mult inferioară.

Dacă s-ar adopta o singură lege a salarizării și, respectiv, o singură lege a pensiilor, atunci, prin legiferarea grilei de 1 la 15, s-ar crea un sistem echitabil. Ar urma ca o perioadă de timp să primească creșteri salariale, respectiv creșteri de pensii doar acele grupuri socioprofesionale care, în baza legii unice a salarizării și, respectiv, a legii unice a pensiilor, s-ar găsi sub nivelul din grila de salarizare, respectiv a pensiilor, iar categoriile care sunt la nivelul grilei sau deasupra grilei, o perioadă de timp, mai scurtă sau mai lungă, să-și mențină

Deși guvernanții ne spun, de regulă, că nu sunt bani pentru salarii și pentru creșteri salariale – nu sunt bani DUPĂ PAUZĂ

salariile și pensiile pe care le au acum, chiar dacă ele sunt mult mai mari decât pentru alte categorii socioprofesionale.

Cu alte cuvinte, principiul potrivit căruia o unică lege a salarizării, respectiv o unică lege a pensiilor ar trebui să funcționeze este acela potrivit căruia nimeni să nu piardă, iar la început să câștige mai mult cei defavorizați prin inechitatea din sistemele de salarizare și de pensii din prezent.

Sigur că prima întrebare – și legitimă, în același timp, dilemă – este: da, dar de unde bani?