Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·3 octombrie 2018
Declarații politice · adoptat
Ion Hadârcă
Discurs
Bună dimineața!
Vă mulțumesc, stimată doamnă președinte.
Onorat prezidiu,
Stimați colegi,
Titlul declarației de astăzi este „Elena Alistar și conștiința Unirii”.
Zilele trecute, la New York, la tribuna Adunării Generale a Națiunilor Unite ale lumii au urcat și au vorbit în fața unui for compus din șefi de state și conducători de guverne doi reprezentanți ai celor două state românești: unul șef de stat și altul conducător de Guvern. Problemele abordate de ei, pornind de la prioritățile celor două state despărțite geografic de apele Prutului, sunt importante, actuale și relevante.
„Conflictele prelungite din regiunea Mării Negre rămân o amenințare”, a subliniat de la tribuna Națiunilor Unite șeful statului român cu capitala la București. La rândul său, conducătorul de Guvern al celui de la Chișinău s-a plâns că „exercițiile militare desfășurate în regiunea transnistreană de către trupele ruse în comun cu structurile de forță ale regimului secesionist de la Tiraspol, inclusiv cu utilizarea tehnicii militare pentru forțarea râului Nistru, sunt o adevărată provocare de securitate la adresa Republicii Moldova”.
Ambii conducători, unul mai voalat, al doilea cu text deschis, vorbesc despre o amenințare: „Acum o sută de ani” – subliniază Președintele României – „românii și-au îndeplinit marele vis, acela de a trăi împreună într-o singură țară unită. Centenarul României Moderne Unite nu se referă doar la trecutul țării mele, ci mai ales la viitorul ei.”
Despre acel trecut cumplit de greu, dar glorios și plin de învățăminte pentru veacuri înainte, prim-ministrul Republicii Moldova – nicio vorbă. Nici la Chișinău și cu atât mai mult la Națiunile Unite. Ideea unui viitor mai demn pentru cetățenii țării lui nu intră in vizorul său. De ce? Pentru că gașca politică din care face parte prim-ministrul moldovean ignoră cu rea-credință trecutul de acum 100 de ani, Unirea de la 1918, eveniment salvator, realizat de elitele intelectuale și politice ale vremii de pe ambele maluri ale Prutului.
Această gașcă este pătrunsă de un pragmatism cinic. Esența acestuia rezidă în sacrificarea interesului național al unei întregi comunități pe altarul interesului mărunt al câtorva indivizi. Îmbuibarea este scopul și obiectivul suprem al politicienilor de acest tip, iar interesul lor este ca populația să rămână timp cât mai îndelungat în mlaștina sărăciei și a rătăcirii de neam.
Probabil se așteaptă să fac referințe la modele similare, pe care „pragmaticii” oligarhi moldoveni cuibăriți azi la putere în Republica Moldova le imită la Chișinău. Nu voi recurge la acest tip de comparație, deși, cunoaștem, nici România nu duce lipsă de asemenea modele.
Gândul mă duce din nou la generația de la 1918, cea care ne-a dat modele de urmat pentru secole și milenii înainte. Unul dintre ele este Elena Alistar, unica doamnă membru al Sfatului Țării. S-a născut în Basarabia istorică, județul Ismail, și s-a format în școlile din Chișinău și din Iași. A avut o poziție de viață activă și prin lumina cărților și-a putut da seama de marea nedreptate prin care românii moldoveni din stânga Prutului erau ținuți izolați de un secol de ceilalți frați ai lor.