Csép Éva Andrea

## Bună ziua!

## Bună ziua, domnule președinte!

La mai bine de 30 de ani de la Revoluție și la mai bine de 20 de ani de la adoptarea Ordonanței de urgență nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență, sunt convinsă că mulți dintre noi nu mai credeau că vom avea de-a face vreodată cu o asemenea situație de criză.

Legea fundamentală a țării noastre, ai cărei factori de decizie suntem și noi, ne-a însărcinat pe noi să reglementăm regimul acestor stări și, implicit, măsurile menite a fi aplicate în cazul în care sunt decretate astfel de stări.

După cum ați putut observa, Executivul a avut nevoie de aproape o jumătate de lună pentru a elabora, a clarifica și a aplica măsurile introduse, pentru a facilita activitatea angajatorilor și a celorlalți profesioniști din România. Două săptămâni în care nu exista nimic concret pentru angajatori și pentru angajați, totul era în ceață, ceea ce crea o situație de panică în plus, într-o perioadă care oricum nu este ușoară pentru niciunul dintre noi.

Bineînțeles, este greu ca în asemenea situații, rar întâlnite, să stabilești de îndată o procedură care să poată fi aplicată din primul moment. Deci nu doresc să-i fac reproșuri Guvernului12, dar încerc să motivez de ce este nevoie să introducem și să reglementăm aceste măsuri și prin lege organică