Liliana Sbîrnea

Bună ziua, domnule președinte de ședință!

Obiectul declarației mele politice de astăzi este „Virusul separatismului în țările Europei Occidentale”.

Stimați colegi,

În contextul situației tensionate din Catalonia, provincie din nord-estul Spaniei în care trăiesc și muncesc și, mai nou, se simt amenințați foarte mulți conaționali, am ales ca subiect al declarației mele politice de astăzi să vorbesc despre pericolul răspândirii acestei adevărate „gripe spaniole”, cum o numesc unii analiști de politică externă.

Doamnelor și domnilor,

Terorismul ca flagel are un contracandidat redutabil, care până acum a pândit mocnit de sub mănușa de catifea a unei Europe a națiunilor: separatismul din țările occidentale. După destrămarea Uniunii Sovietice și a Iugoslaviei, părea că nimic semnificativ nu se poate întâmpla pe frontul de vest al Europei. Și totuși granițele Europei vestice, neclintite de foarte multă vreme, au început să pară multor popoare prea strâmte. Europa globală, aparent un spațiu idilic și generos, este de mult timp teatrul de operațiuni pentru conflicte latente naționaliste și identitare.

Predictibilă încă din septembrie 2014, de la referendumul din Scoția, mișcarea separatistă de amploare din Catalonia a aprins fitilul revoltei într-o zonă foarte sensibilă a Europei. Până de curând cu un nivel ridicat de autonomie culturală și politică și cu propriul parlament regional, catalanii nu s-au mulțumit cu privilegii de acest gen, ci au țintit direct spre fructul oprit de o austeritate generală, dublată și de o intransigență administrativ-economică, văzută de unii prea exagerată. Catalanii țintesc acum spre o autonomie economică, considerându-se dezavantajați prin comparație cu restul Spaniei încă din anii adâncirii crizei economice mondiale. O încercare simbolică sau informală de revoltă în eprubetă a mai existat și în noiembrie 2014, când Parlamentul spaniol a decretat drept ilegal votul pentru independența celor aproape două milioane de catalani.

Istoria promite să se repete însă, atât în Scoția, cât și în Catalonia. În Scoția, pretextul este dat de Brexit și de faptul că scoțienii, deși au respins inițial independența prin referendum, acum își doresc să rămână în Uniunea Europeană, deci s-au schimbat „circumstanțele material”, potrivit premierului scoțian Nicola Sturgeon.

Barcelona a devenit, din orașul cultural al lui Gaudi, oraș sub asediu. În urmă cu două zile au ieșit în stradă sute de mii de catalani, care au demonstrat la Barcelona pentru unitatea Spaniei. De cealaltă parte, alte sute de mii țin isonul de tip insurecțional al liderului separatist Carles Puigdemont.

Guvernul spaniol de la Madrid, prin vocea premierului Mariano Rajoy, a decis măsuri extreme, inclusiv activarea art. 155 din Constituția Spaniei, care ar permite suspendarea autonomiei Cataloniei. Aparent, doar mobilizarea civică unanimă și alegerile regionale convocate pentru 21 decembrie mai au șansa să pareze escaladarea tensiunii în regiune.