Nicolae Nasta

Bună ziua, domnule președinte! Doamnelor și domnilor senatori,

Titlul declarației de astăzi este „De ce România nu poate fi Germania, Elveția sau Austria?”.

Titlul declarației de astăzi este preluarea titlului unei emisiuni televizate în care a fost invitat un om politic liberal, un primar provenit dintr-o anumită minoritate etnică și care este apreciat și, deopotrivă, invidiat de majoritatea liderilor politici români.

Respectivul primar este un caz unic de cetățean de origine etnică alta decât cea română care conduce un oraș cu majoritate românească. Unic este și modul său de management public pe care îl folosește pentru administrarea municipiului respectiv, dar unic este și modul său de gestionare publică, care atrage întrebarea: „De ce țara noastră nu poate fi condusă de lideri politici locali cu disciplină administrativă și managerială exemplară?”

În perioada interbelică, la un moment dat, prin anii ’30, România era considerată o mică Elveție, datorită, în mare parte, influențelor etnice pe care le aveau provinciile unite cu vechiul regat. Mă refer aici la Transilvania, Banat, Bucovina, Maramureș, Crișana și Basarabia. De atunci a trecut o veșnicie și, în afară de influențele balcanice sau sud-dunărene și cele slavice, mentalitatea sistemului public românesc nu a mai beneficiat de eterogenitate inventivă, ci de o comoditate a organizării administrative.

Ne place de multe ori să lăudăm modul de gândire germană în afaceri, educație, cultură, politică sau administrație, dar atunci când suntem puși în fața faptului de a aplica practic tehnici de eficiență, rigoare sau responsabilitate occidentală, de multe ori fiind invocat modelul germano-nordic, dăm din colț în colț și nu ne mai place acel mod de organizare.

Vrem, nu vrem, dar atâta timp cât nouă – fie politicieni sau alegători – ne plac bârfa, capra vecinului, jocurile de culise sau scenarii privind utilizarea banilor publici în interes personal sau, de ce nu?, privind moravurile, incultura, promovarea nonvalorilor și puterii banului în detrimentul investițiilor educaționale, mai concret, atâta timp cât nu ne vom schimba noi ca atitudine sau acțiune politică, nu vom putea accede la acele modele pe care le admirăm. Atâta timp cât un președinte care declara în 2009 că primarul Iohannis nu este compatibil politic cu prioritățile României, pentru faptul că un lider trebuie supus unui sistem ancestral coordonat de Băsescu, iar opinia publică accepta acest fapt în acel an, nu cred că avem încă maturitatea de a înțelege importanța reformării unei societăți ca a noastră.

Adulăm modul de viață anglo-saxon sau scandinavo-german, dar prin mentalul, aroganța sau lipsa de viziune pe care liderii societății actuale le manifestă, nu ne vom asigura bunăstarea socială sau economică așa cum ne-o dorim cu toții. ## Stimați colegi,

Nu doresc să fiu sumbru prin cele afirmate, ci doar realist, în sensul că, atâta timp cât nu vom face un efort real tripartit, de genul clasa politică – mediul economic – societatea civilă, de reformare în consens a principalilor piloni instituționali, ne vom bloca în experimente sau false acțiuni politice, care nu au decât un impact demagogic, populist și de moment.