Stenogramă plen

Bună dimineața, stimați colegi!

Deschid ședința de astăzi, condusă de subsemnatul, Nicolae Moga, asistat de domnii secretari Mario Ovidiu Oprea și Ion Simeon Purec.

Dau cuvântul doamnei senator Silistru Doina – Grupul parlamentar al PSD.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică de astăzi am intitulat-o „PDL – cu un ochi la buget, cu celălalt la liberali”.

## Stimați colegi,

Probabil am ieșit din criză și nu știam, din moment ce domnul președinte Vasile Blaga îi îndemna, zilele trecute, pe toți parlamentarii responsabili să nu voteze proiectul de buget pentru 2014, despre care tot Domnia Sa spune că este „un buget fanariot”, „un buget parșiv, care dă cu o mână și ia cu trei”. De asemenea, sublinia domnul președinte Vasile Blaga, proiectul de buget ar fi „unul de involuție economică a României, nici măcar de stagnare”.

Evident, nu putem fi de acord cu aserțiunile dumneavoastră, domnule președinte, mai ales cu formularea „buget parșiv, care dă cu o mână și ia cu trei”, pe motiv că majorările de pensii și salarii anunțate de Guvern nu vor putea acoperi majorările de taxe preconizate pentru anul viitor. Cum poate fi parșivă o construcție bugetară care asigură continuitatea unei măsuri reparatorii? Oare ce-ar mai fi spus PDL, prin comunicatorii săi, dacă nu îndreptam acea „subțiere” a salariilor, măsură pe care ei au aplicat-o? Nimic, probabil, sau tot atât de multe, pentru că declarațiile politice nu respectă logica momentului și nici cronologia faptelor.

Proiectul de buget pentru 2014 nu este nici parșiv, nici fanariot, domnule președinte. Vă spun acest lucru în calitate de martor al multor proiecte de buget pe care partidul dumneavoastră le-a propus în ultimii anii. Din nefericire, în criză, niciun buget construit de PDL nu a fost orientat spre dezvoltare, cum ați fi dorit de la acesta, nici măcar spre stagnare, cum cu amărăciune concluzionați. Toate bugetele ultimilor ani au fost criticate. Și pe bună dreptate. Să ne amintim de perioadele în care baronii PDL îi cereau premierului Emil Boc acces direct la buget.

Pe de altă parte, de ce să nu dăm cărțile pe față? Este de înțeles strategia PDL în acest moment, cum foarte transparente sunt și tot mai desele invitații ale democrat-liberalilor adresate colegilor noștri liberali. Această curte asiduă, pigmentată cu acuzații și critici, inclusiv la adresa proiectului de buget, face parte din războiul de gherilă al unei opoziții care, în loc să încerce să construiască, vrea să demoleze.

## Stimați colegi,

Nu vă mai gândiți la alegeri, mai e mult până acolo. Veniți cu propuneri concrete în această construcție, ținând cont și de criză, și de situația europeană, destul de dificilă încă în foarte multe țări, inclusiv la noi. O colaborare în această direcție este mai de dorit decât amplele exerciții retorice pe care le faceți.

Îmi închei această scurtă intervenție cu speranța că mesajul meu va fi corect înțeles și, de ce nu?, asumat de toți parlamentarii responsabili din opoziție.

Mulțumesc.

Și eu vă mulțumesc.

Domnul senator Flutur – Grupul parlamentar al PDL –, pentru că are o întâlnire oficială. Se pregătește domnul senator Dobra.

Stafful, dați mai încet difuzoarele astea, că ne spargeți urechile.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se referă la investiții: „Guvernul USL, blocând investițiile, falimentează și primăriile”.

Blocarea investițiilor de către Guvernul USL înseamnă un adevărat dezastru pentru țară. Simte acest lucru fiecare investitor, dar și fiecare cetățean care spera la un loc de muncă, precum și primăriile care își făceau calcule pentru veniturile la bugetul propriu ca urmare a dezvoltării unor obiective de investiții.

Astăzi doresc să atrag atenția asupra unei astfel de consecințe a dezastruoasei guvernări: falimentarea primăriilor ca urmare a nefinanțării unor investiții. Sunt multe situații în județul Suceava, pe care îl reprezint, în Moldova, dar și în întreaga țară. Este și cazul Primăriei Municipiului Câmpulung Moldovenesc, care a ajuns să înregistreze datorii mai vechi de 90 de zile, de 7,5 milioane de lei, și s-a ales cu conturile blocate după ce a fost nevoită să includă în contabilitate facturi emise de firmele care au executat lucrări la pârtia de schi, deși programul inițial prevedea că acestea vor fi decontate de minister, lucru care s-a întâmplat până anul trecut.

Blocarea conturilor afectează întreg programul de investiții al municipiului, toate cofinanțările și creează probleme în plata drepturilor salariale și utilități.

Pa parcursul anului, guvernanții au promis sprijin pentru obiectivele de investiții de acest gen, dar, din păcate, nu s-au ținut de cuvânt.

## Stimați colegi,

Acum, când se vorbește despre rectificarea bugetară și despre Proiectul Legii bugetului pe 2014, atrag atenția Guvernului și majorității USL că astfel de situații, cum este cea de la Primăria Câmpulung Moldovenesc și cum sunt și altele, foarte multe în țară, ar trebui să-i preocupe mai mult și să aloce fonduri pentru obiectivele de investiții având ca beneficiari administrațiile locale, cu prioritate pentru investițiile realizate în proporție de peste 50%.

Nu putem pune bază pe declarațiile USL, dar ar fi cazul ca Guvernul să respecte măcar propriile decizii, cum ar fi ordonanța care prevede că stingerea arieratelor primăriilor este prioritară.

Vă mulțumesc, domnule senator.

Domnul senator Dobra Dorin – Grupul parlamentar al PNL. Se pregătește doamna senator Firea Gabriela. Mai operativ, domnule senator. Vă rog.

Mulțumesc, domnule președinte.

Titlul declarației mele politice: „Anul 2014 – anul luptei împotriva evaziunii fiscale”. ## Doamnelor și domnilor,

În condițiile puținătății bugetare, confirmată de ultima rectificare negativă, în România vorbim tot mai des și mai mult de evaziune fiscală, adică de modalitatea în care prea mulți indivizi sau agenți economici rău intenționați eludează legislația și obligațiile pe care le au față de bugetul țării, adică față de toți ceilalți și, în ansamblu, față de societatea în care trăiesc.

Ultimele date, estimative desigur, oferite în societate evaluează acest fenomen la 50 de milioane de euro pe zi, adică aproape 3 euro pentru fiecare cetățean. Aceasta înseamnă că, lunar, pentru fiecare dintre noi, aproape 100 de euro nu intră în circuitul financiar, iar anual mai bine de 1.000 de euro nu sunt impozitați.

Avem, de aceea, convingerea că începerea unor demersuri pentru o campanie publică de conștientizare și motivare ar fi foarte eficientă. Propunem, din acest motiv, declararea anului 2014 ca an al luptei împotriva evaziunii fiscale.

Mulțumesc.

## **Domnul Nicolae Moga:**

Și eu vă mulțumesc.

Doamna senator Gabriela Firea – Grupul parlamentar al PSD. Se pregătește domnul senator Tătaru Nelu.

Vreau să întreb: domnule Sorin Roșca-Stănescu, domnule coleg, aveți declarație politică?

## **Domnul Sorin Ștefan Roșca-Stănescu**

**:**

Nu!

Bine, mulțumesc. Vă rog, doamna senator.

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se intitulează „Cerșetoria infantilă trebuie tratată începând de la cauze, nu de la efecte”.

„Traficul de copii în toate formele sale, dar mai ales folosirea minorilor pentru cerșetorie trebuie să fie o problemă care ne privește pe noi toți, într-un context de migrație semnificativă în Europa”, spunea ambasadorul Franței la București în urmă cu doar câteva luni, cu ocazia prezentării concluziilor proiectului „Unde începe cerșetoria, se sfârșește copilăria”.

De altfel, cerșetoria a devenit o problemă acută pentru majoritatea țărilor europene, în multe dintre acestea fiind depuse inițiative legislative de interzicere a cerșetoriei, fenomen asociat, în majoritatea cazurilor, cu imigranții de etnie romă din Bulgaria și România.

Înainte însă de a deveni o problemă de export, cerșetoria este o problemă locală. Iar cerșetoria infantilă deține o pondere semnificativă în cadrul acestui fenomen. Potrivit studiului citat, sărăcia este principalul factor declanșator, indicat de 85% din adulții chestionați, în decizia de a cerși, iar influența familiei a fost indicată de către 40% din repondenți ca fiind principala cauză a faptului că unii minori cerșesc sau prestează activități lucrative. Percepția că familia influențează decizia de a cerși este și mai puternică în rândul copiilor, 75% dintre ei considerând că părinții sunt cei care îi trimit pe copii să cerșească.

În legislatura trecută au existat două proiecte de lege care își propuneau să diminueze acest fenomen, prin sancțiuni dure la adresa celor care îi forțează pe minori sau alte categorii de persoane dependente să cerșească, dar și prin amenzi aplicate cerșetorilor și chiar celor care le oferă bani acestora. Ambele proiecte au fost respinse, întrucât nu făceau altceva decât să suprareglementeze, iar în cazul celui care propunea amendarea celor care dau bani cerșetorilor erau aduse atingeri dreptului fiecărui cetățean de a dispune așa cum dorește de banii săi.

Principala problemă a celor două proiecte menționate nu era însă legată de formă, ci de fond. Și anume, deși combăteau cu fermitate efectele, nu tratau deloc cauza cerșetoriei. Există reglementări suficiente în Codul penal cu privire la aceste fapte și la cele conexe lor. Numai că nu este întotdeauna prea ușor de stabilit care este limita de demarcație dintre cerșetoria izvorâtă din nevoie și cea văzută ca o afacere.

Și eu vă mulțumesc și vă felicit pentru activitatea dumneavoastră din Comisia Roșia Montană.

Domnul senator Tătaru Nelu – Grupul parlamentar al PNL. Se pregătește domnul senator Ghilea Găvrilă.

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori,

Titlul declarației politice: „Moldova și Dobrogea sau Eldoradoul gazelor de șist”.

La fel ca și Roșia Montană, și gazele de șist sunt un subiect controversat. Consiliile locale din comunele vizate de investiția Chevron au refuzat, prin hotărâri proprii, avizarea activităților de explorare a gazelor de șist, iar localnicii au protestat în nenumărate rânduri.

Înțelegem cu toții care este principalul beneficiu în cazul acestei investiții – gaze mai ieftine și independență energetică –, dar acesta nu trebuie să fie un scop în sine și dus la îndeplinire cu orice preț. Independența energetică este bună și de dorit atâta timp cât nu plătim prea scump pentru ea, pentru că, atunci, ea se transformă în ceva rău.

Pe lângă beneficii, sunt și foarte multe riscuri și necunoscute. Poluarea aerului, poluarea pânzei freatice, poluarea apei cu reziduuri, cutremurele sunt tot atâtea pericole care vin la pachet cu investiția Chevron. Și ce ar trebui să facem în această situație? Să ne închidem într-un glob de sticlă, să ne opunem oricărei investiții străine sau să rămână bogățiile la noi în țară?

## Stimați colegi,

Este contraproductiv să respingem ceva fără să înțelegem pe deplin fenomenul, așa cum este contraproductiv să aprobăm ceva fără să analizăm nu doar câștigurile, ci și costurile. Strategia propusă de Chevron prezintă lucrurile strict din perspectiva proiectului propriu, dar noi, România, trebuie să fim raționali și pragmatici și să lărgim câmpul de analiză pentru a vedea și alte costuri pe care le mai avem.

Vom mai putea folosi pământul după terminarea exploatării? Ce vom putea face cu el? Cât timp după scoaterea sondelor persistă efectele negative asupra zonei? Afectează explorarea gazelor populația? Așadar, sunt multe dileme, multe necunoscute și multe puncte neclare.

Pentru că vorbim despre o miză economică majoră, cu impact pe termen lung, nu trebuie să ne grăbim să respingem, dar nici să acceptăm riscurile orbește și iresponsabil. Până nu vedem soluții tehnologice noi la problemele semnalate, până nu vedem date exacte, reale, care sunt câștigurile României, putem să oferim vreo garanție proiectului Chevron?

## Vă mulțumesc.

Domnul senator Ghilea – Grupul parlamentar al PDL. Se pregătește domnul senator Bujor Marcel.

## Domnule președinte, Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Cât ne costă incompetența ridicată la rang de virtute?”.

Printre ultimele – și cele mai mediatizate – decizii ale Curții Constituționale s-au numărat și cele care au amendat neconstituționalitatea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 91/2013 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, dar și a unor prevederi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Aceste veritabile rebuturi legislative, cauzate probabil de amatorismul și nepriceperea unor funcționari guvernamentali prea bine plătiți din bani publici, au generat nu numai haos în domeniile care trebuiau reglementate, dar și un vid normativ ale cărui consecințe încă nu au fost calculate.

Însă nu oportunitatea promovării unor acte normative în aceste domenii este discutabilă, ci faptul că punerea în aplicare a noilor reglementări a fost zădărnicită de modul vicios în care a fost redactat textul lor legal.

Este de domeniul evidenței că, atunci când opt din nouă magistrați ai Înaltei Curți îți desființează o lege, problema e la autorul textului legislativ, nu la instanța de control constituțional.

În aceste condiții, vinovații trebuie căutați în curtea ministerelor, și nu în plenul Curții Constituționale, pentru că nu această instanță sprijină evaziunea fiscală – cum eronat a declarat prim-ministrul Victor Viorel Ponta –, ci funcționarii guvernamentali neprofesioniști care redactează și promovează acte normative vicioase, lovite de nulitate absolută la prima adiere a legii.

Costurile bugetare și sociale ale incompetenței guvernamentale ridicate la rang de virtute sunt însă incalculabile și ne privesc, deopotrivă, pe toți.

Pentru că, dincolo de efortul financiar considerabil pe care îl presupune o amplă operațiune de recalculare a pensiilor pentru câteva sute de mii de cetățeni îndreptățiți – impusă de vigilența controlului constituțional –, promovarea unor acte normative redactate pe genunchi, cum este și cazul controversatei Ordonanțe de urgență a Guvernului nr. 1/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 263/2010, creează grave și nepermise inechități sociale.

## Vă mulțumesc.

Domnul senator Bujor Marcel – Grupul parlamentar al PP-DD. Se pregătește domnul senator Frătean Petru.

Dați-mi voie să-i salutăm și pe colegii din presă, care s-au sculat și ei de dimineață.

Vă rog, domnule senator.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Titlul declarației politice: „România – de la evaziune fiscală la sistem sanitar bolnav”.

## Stimați colegi,

Nu mai reprezintă pentru nimeni un secret faptul că țara noastră a devenit ținutul tuturor posibilităților, unde lipsește evoluția favorabilă a nivelului de trai al populației.

România poartă pe umerii ei fragilul sistem sanitar, corupt și subfinanțat cronic, un sistem educațional în care profesorii nu sunt motivați financiar pentru desfășurarea procesului instructiv-educativ de calitate și o rată a șomajului de 7,5%.

Sistemul de sănătate românesc se confruntă cu servicii medicale de o calitate îndoielnică acordate în unități spitalicești din țară, din cauza lipsei dotărilor de bază și a medicamentelor, a lipsei aparaturii moderne din spitale și a personalului medical, nemotivat financiar și profesional. Din cauza acestor puncte vulnerabile, serviciile medicale din România sunt considerate printre cele mai slabe, din punctul de vedere al calității, din Uniunea Europeană.

Lipsa calității nu se reflectă doar în sistemul sanitar, ci și în cel educațional, unde dascălii protestează nemulțumiți de salariile de zece ori mai mici decât media europeană. Ministrul educației naționale dorește o digitalizare a învățământului preuniversitar, în contextul în care școlile se dărâmă peste elevi, lucrările de reabilitare în cadrul unor unități de învățământ lipsind cu desăvârșire.

Românii, împovărați de grijile zilnice, se mai confruntă și cu lipsa locurilor de muncă. Tinerii cu vârste între 15 și 25 de ani, femeile și persoanele trecute de 45 de ani se luptă pentru a găsi de lucru, din cauza lipsei de oportunități de pe piața muncii. Criza locurilor de muncă a îngroșat rândurile șomerilor, deși în toate discursurile locurile de muncă reprezintă obsesia majoră a membrilor Executivului.

Guvernul USL a promis zero toleranță în fața evaziunii fiscale, însă România este țara care pierde zilnic 54 de milioane de euro din cauza evaziunii și fraudei fiscale, sume impresionante de bani care nu mai ajung în vistieria statului pentru a putea fi redirecționate către domenii care au nevoie vitală de buget.

## Eu vă mulțumesc.

Domnul senator Frătean Petru – Grupul parlamentar al PSD. Urmează domnul senator Dan Marian.

## Bună ziua!

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Consiliul de Onoare al Ordinului Național «Steaua României» apără onoarea României”.

În contextul întâlnirii Consiliului de Onoare al Ordinului Național „Steaua României” din 20 noiembrie, când se va lua în discuție cererea de retragere a Ordinului Național „Steaua României” domnului László Tökés, mă simt obligat să subliniez, din nou, câteva aspecte esențiale legate de acest subiect.

Domul László Tökés nu se dezminte: își continuă cu nonșalanță periplul pozițiilor sale antiromânești și extremiste, care aduc atingere caracterului național și unitar al statului român, în același timp jignind grav sentimentele și valorile românilor. Își duce mai departe proiectul separatist și exclusivist, construit pe criterii etnice, de a crea o zonă enclavizată în inima României, așa-numitul „Ținut Secuiesc”. Recentele poziții exprimate de Tökés la mitingul secuilor din Covasna și Harghita, în care, sub amenințarea escaladării acțiunilor de protest, își arogă rolul de negociator cu statul român pentru apariția unui teritoriu etnic care să se autoguverneze, completează lista celor peste 100 de

intervenții publice profund anticonstituționale și antiromânești.

Avem, astfel, o nouă dovadă că demersul pe care l-am făcut, alături de alți cavaleri, de a solicita retragerea Ordinului Național „Steaua României” lui László Tökés a fost corect și justificat și a generat o amplă dezbatere, drept premisă pentru decizia pe care trebuie să o ia Consiliul de Onoare al acestui ordin.

A trece cu vederea asemenea acțiuni și comportamente derapante, extrem de grave, fără a le sancționa, ar putea fi considerată o formă de complicitate. Iar eu, personal, nu pot și nu vreau să tolerez și să fiu complice la asemenea fapte.

Consiliul de Onoare, prin mandatul primit, are o mare responsabilitate pentru fiecare cavaler al ordinului, dar și pentru fiecare român în parte. Are responsabilitatea de a acționa în consens cu valorile ordinului, de a pune mai presus de orice interesul statului național român, unitar și indivizibil și de a apăra un cod de conduită și de onoare respectat de toți românii care își iubesc patria și neamul.

## Mulțumesc.

Domnul senator Dan Marian – Grupul parlamentar al PDL. Urmează domnul senator Pașcan Marius.

## Bună dimineața!

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică de astăzi am intitulat-o „Guvernul Ponta – USL dă cu o mână și ia cu două”.

Pe vremuri, la televizor se difuza un serial „Ce vrăji a mai făcut Samantha?”. Astăzi, parcă rulează serialul „Ce vrăji mai face Victor Ponta?”.

Dacă la începutul instalării sale în funcție premierul Ponta a pus între paranteze consolidarea democrației românești având ca nucleu funcționarea și respectarea statului de drept, la finalul primului an din cel de-al doilea mandat de premier, putem spune cu certitudine că a abandonat și dezvoltarea economiei românești. În momentul de față, România se află în situația cea mai dezastruoasă posibil: nici stat de drept, nici dezvoltare economică.

Faptul că la Bruxelles există realmente îngrijorări cu privire la respectarea statului de drept și independența justiției nu mai surprinde pe nimeni. În acest context, o misiune pe MCV condusă de secretarul general adjunct al Comisiei Europene va veni în România pe 25 noiembrie pentru a investiga „legăturile bolnăvicioase” dintre modul de funcționare a justiției, problemele acumulate în gestionarea fondurilor europene și achizițiile publice românești.

În timp ce la nivelul Comisiei Europene se acumulează mai degrabă regrese decât progrese în ceea ce privește MCV pe justiție, economia românească se sufocă sub presiunea birurilor impuse de Guvernul USL pentru a acoperi gaura de aproape un miliard de euro la încasările bugetare. Camera de Comerț Româno-Americană, Consiliul Investitorilor Străini din România, Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii, precum și alte organisme asociative din România au avertizat cu privire la blocarea economiei românești împovărată de suprataxarea uselistă. Însă „Ponta Taxează Tot” și Guvernul USL nu par să schițeze niciun gest de neliniște din cauză că și-au însușit cu mult timp în urmă, încă de prin anii ’90, tehnica datului cu o mână și luatului cu două, trei mâini.

Ponta știe foarte bine că, în general, românii se bucură când primesc câte ceva de la stat. Însă Ponta ar face bine să fie mărinimos din preaplinul realizărilor sale economice, nu pe spinarea mediului de afaceri și așa cocoșat de greutățile crizei economice.

Nu vreau să fac niciun comentariu.

Singurul comentariu: domnule senator, domnule profesor Oprea, data viitoare vă promit solemn că aduc ceasul cu 12 minute. Rugați-i pe colegii dumneavoastră să facă în așa fel declarațiile politice, încât să se înscrie în cele 12 minute. Vă rog din tot sufletul.

Domnul senator Pașcan – Grupul parlamentar al PDL. Urmează domnul senator Butunoi Ionel.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Distinși colegi,

Declarația mea politică se intitulează „Extremiștii și instigatorii la enclavizarea României trebuie să răspundă penal”.

În ultima vreme, atitudinile separatiste, iredentiste, extremiste, instigatoare și contrare Constituției României dobândesc o amploare îngrijorătoare. După ce Comisia Europeană a respins Inițiativa Cetățenească Europeană pentru protecția minorităților naționale – „Minority SafePack”,

Uniunea Democrată Maghiară din România acuză o decizie politică, iar Consiliul Național Secuiesc anunță public contestarea acesteia la Curtea Europeană de Justiție. Apoi, într-un gest de frondă și forță, UDMR, CNS și PPMT, eludând cu bună știință prevederile constituționale ale României, organizează „Marele marș secuiesc”. La această manifestare, întors parcă din vremuri medievale, președintele Consiliului Național Secuiesc, Izsák Balázs, a citit „Proclamația Marelui marș al secuilor”.

Potrivit proclamației, maghiarii solicită autoguvernarea Ținutului Secuiesc, revendică aplicarea normelor practicate în Uniunea Europeană, în așa fel încât secuii să își poată exercita dreptul la autodeterminare prin autonomia Ținutului Secuiesc și „își reafirmă atașamentul față de delimitarea provizorie a Ținutului Secuiesc, format din 8 scaune și 153 de autorități locale, așa cum aceasta a fost stabilită în Rezoluția Adunării Naționale de la Ditrău”. Pe de altă parte, organizatorii au instigat la atitudini de nesupunere civică.

Și, de parcă ar fi uitat că pe la Consiliul Europei invocau cu ipocrizie rolul stabilizator al minorităților naționale în cadrul statelor europene, reprezentanții UDMR, prin vocea vicepreședintelui politic al formațiunii, László Borbély, anunță că pregătesc un proiect de lege a autonomiei teritoriale. Modelele invocate ar fi cele din Tirolul de Sud sau Finlanda.

Pe de altă parte, într-o culme belicoasă a neobrăzării, deputatul Korodi Attila, fost ministru al mediului și gospodăririi apelor, s-a adresat, în calitate de parlamentar român, membrilor Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, mințind cu nerușinare că „maghiarii nu își pot utiliza limba maternă în administrație”, că susține utilizarea limbii maghiare, ca a doua limbă oficială, în cadrul proceselor administrative și jurisdicționale, iar în acest sens UDMR a solicitat organizarea unui referendum în șase județe din Transilvania, Korodi susținând luarea în considerare a dorinței naturale a comunității maghiare de a dobândi autonomia.

Și eu vă mulțumesc.

Domnul senator Butunoi Ionel – Grupul parlamentar al PSD. Se pregătește domnul senator Cadăr Leonard.

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se numește „Prețul plătit pentru defrișări masive și alte lacune”.

Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

A devenit o obișnuință să auzim cuvântul „inundații” la fiecare schimbare de anotimp, când precipitațiile devin semnificative. Din păcate însă, această obișnuință trădează incapacitatea de a preveni, în mod eficient și concret, efectele dezastruoase ale unor fenomene naturale. E normal să plouă, să ningă și, cu toate acestea, de fiecare dată auzim că autoritățile au fost luate prin surprindere și, mai grav, consecințele negative și pagubele imense arată că inclusiv cetățenii au fost luați prin surprindere.

Nu ar trebui să fie așa. Lipsește efortul conjugat al acestor două părți pentru a avea în mod concret rezultate. Oare nu plouă și în alte regiuni ale Europei? Oare nu ninge și în alte părți? De ce ne uităm în sus și dăm din umeri când oamenii își pierd munca de o viață sau, mai grav, pe cei dragi?

Nepăsarea și lipsa de acțiune fac victime mai mari decât ploile torențiale ce antrenează inundații catastrofale. În toamna acestui an, în zona Galați s-au înregistrat viituri deosebit de grave, fiind evacuate peste 6.000 de persoane din 39 de localități, în urma distrugerii a aproape 1.800 de gospodării.

Cauzele inundațiilor nu sunt o necunoscută. Există numeroase studii și documente care conțin informații clare despre acestea, precum și despre măsurile de prevenire a inundațiilor, dar, cu toate acestea, ele sunt ignorate an de an.

Cum s-a ajuns aici? Cum se poate ca asemenea dezastre să se mai petreacă încă în acest secol al inovațiilor tehnice și al planificării strategice duse la rang de artă? Dispunem de atâtea instrumente de anticipare a vremii, de organizare a resurselor și de comunicare imediată, încât este absolut îngrozitor când vedem cum, în realitate, ne lovesc mereu aceleași situații catastrofale.

Răspunsurile sunt multiple. În primul rând, avem defrișarea masivă, în condițiile în care reîmpădurirea rămâne doar o noțiune cu aplicare redusă în realitate. Apoi, avem sisteme de irigații cu pierderi mari de apă, fără măsuri adecvate de drenaj. Ambele răspunsuri sunt legate de acțiunea umană ce poate duce la inundații. Și mai avem destule: permisiunea de a se construi în zone inundabile, în condițiile în care există de ani de zile hărți în majoritatea regiunilor țării privind hazardul de inundații, neconstruirea barajelor de reținere pe fundul văilor râurilor care ies aproape anual din albie, lipsa unor bazine temporare pe unele porțiuni de luncă pentru a reține apa revărsată.

Mulțumesc și eu.

Domnule senator Cadăr, cu scuzele de rigoare, o rog pe doamna senator Federovici Doina – Grupul parlamentar al PSD. Se grăbește, are puțină treabă. Urmează domnul senator Ioan Cristina.

Vă rog, doamna senator.

## Bună dimineața!

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică de astăzi este intitulată „Anul 2014 este un an important nu doar din punctul de vedere al bătăliilor politice”.

Distinși colegi,

Probabil, ca și mine, vedeți, dincolo de dezbaterile de la televizor, că oamenii, în continuare, au încredere în USL și în Partidul Social Democrat. Nu am pierdut în încrederea oamenilor niciun procent, deși suntem de un an și jumătate la guvernare și, inevitabil, guvernarea erodează, inevitabil, când ești la putere, pierzi din încredere, nemulțumești, iei decizii dificile.

Faptul că am rămas în continuare în opțiunea românilor pe primul loc, în mod detașat de toate celelalte partide, înseamnă că direcția în care mergem este bună.

2014 este un an important nu doar din punctul de vedere al bătăliilor politice. Putem să încercăm să înțelegem virulența atacurilor împotriva măsurilor care au fost luate. De ce? Pentru că au fost luate și au fost anunțate măsuri care se adresează celor mulți, care au nevoie de ajutor, celor care au nevoie de sprijin, celor care votează Partidul Social Democrat, dar votează Uniunea Social-Liberală. Și mă refer la faptul că, da, e foarte bine că indexăm pensiile pentru peste cinci milioane de pensionari. E foarte clar, Traian Băsescu le-a tăiat pensiile. Noi le-am dat înapoi și le indexăm.

În 2014, cred că este foarte bine că mărim salariul minim, un salariu pe care-l primesc în continuare peste 800.000 de români, în special tineri. E un lucru foarte bun și ne mândrim cu acest lucru. Anul viitor o să dublăm aproape veniturile medicilor rezidenți și ale profesorilor debutanți, dar, în același timp, vom continua să plătim – și bine facem, pentru că este corect acest lucru – două miliarde de lei numai hotărâri judecătorești, decizii câștigate de profesori împotriva fostului Guvern Boc.

Nu ne face întotdeauna plăcere când plătim hotărâri judecătorești pentru unii funcționari care au fost părtași ai acelui Guvern și care, după aceea, s-au reorientat și și-au dat în judecată propriul Guvern, dar poate că acest lucru vom reuși să-l îndreptăm în perioada care vine. Însă, când e vorba de profesori, de medici, e dreptul lor. Un drept pe care Boc și Băsescu l-au afectat grav.

Mulțumesc, doamnă senator.

Domnul senator Ioan Cristina – Grupul parlamentar al PNL. Se pregătește domnul senator Constantinescu Florin.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Declarația politică se numește „Corupția din bani europeni, în atenția OLAF”.

În contextul dezbaterii publice a Acordului de parteneriat dintre Guvernul României și Bruxelles pentru atragerea fondurilor europene în exercițiul financiar 2014–2020, nu trebuie uitat că, atunci când vorbim de absorbția banilor comunitari, ar trebui să ne reglementăm mai bine sistemul de achiziții publice.

Mai concret, într-un studiu realizat de PricewaterhouseCoopers și Ecorys pentru Oficiul European de Luptă Antifraudă, avem, ca țară, o mare problemă cu privire la corupția din achizițiile publice. Astfel, comisionul ilicit este cea mai răspândită formă de fraudă la achizițiile publice în proiectele pe fonduri europene derulate în România și Spania.

Studiul respectiv analizează în cinci domenii – construcții rutiere și feroviare, apă și deșeuri, construcții urbane și lucrări de utilități publice, formare profesională, cercetaredezvoltare-tehnologie – importanța comisionului la nivelul

licitațiilor publice din opt țări europene, mai precis: Franța, Ungaria, Italia, Lituania, Olanda, Polonia, România și Spania.

Astfel: „Comisionul ilicit, o parte din suma pe care un contractant câștigător o primește, fiind destinată funcționarului în schimbul trădării publicului, este întâlnit în aproximativ unul din trei cazuri la nivelul tuturor celor opt state analizate. Această practică pare să fie mai degrabă răspândită în mod egal în toate sectoarele. Comisionul ilicit este cea mai frecventă formă de corupție întâlnită în Spania și România.”

În cadrul respectivei analize a celor de la PricewaterhouseCoopers, o altă problemă legată de cheltuirea banilor europeni este reprezentată de gradul scăzut de rentabilitate a proiectelor eligibile, România aflându-se printre țările analizate cu cazuri de corupție referitoare la lipsa de eficiență a cheltuirii fondurilor europene. Franța însă este țara cu cele mai multe astfel de proiecte oneroase din toate cele opt analizate.

## Stimați colegi,

În această scurtă declarație politică am dorit să aduc în atenția dumneavoastră o cercetare asupra unei realități pe care nu o luăm în calcul atunci când mediatizăm insuccesul nostru în atragerea fondurilor europene. Atâta timp cât comisioanele din licitațiile pentru achiziții publice din bani comunitari reprezintă un pilon al corupției instituționale, nu cred că putem transmite mesaje electorale de succes sau insucces, în funcție de ce parte a baricadei suntem: în opoziție sau la putere.

Domnul senator Constantinescu Florin – Grupul parlamentar al PSD. Se pregătește domnul senator Oprea Dumitru.

Domnule senator, ușurel cu treptele, să nu cumva să aveți vreun accident.

Vă rog.

Mulțumesc.

E greu de ajuns acolo, domnule președinte de ședință. Am intitulat declarația politică „România așteaptă cu speranțe Summitul de la Vilnius”.

Doamnelor și domnilor, Stimați colegi,

Săptămâna trecută s-a desfășurat la Chișinău cea de-a treia reuniune a Comisiei comune pentru integrare europeană dintre Parlamentul României și Parlamentul Republicii Moldova.

În calitate de copreședinte al acestei comisii, am fost onorat să conduc delegația română, formată din senatori și deputați ai Parlamentului nostru.

Această întâlnire între reprezentanții celor două parlamente a fost cea de-a treia, după o primă întâlnire la Chișinău și după o a doua întâlnire la București. Semnificația istorică a acestei întâlniri este de netăgăduit, fiind foarte importantă în ceea ce privește atingerea obiectivelor celor două state. În cadrul reuniunii, s-a stabilit importanța deosebită a Summitului Parteneriatului Estic de la Vilnius din 28–29 noiembrie 2013. Partea română a reafirmat susținerea față de Republica Moldova pentru atingerea obiectivelor europene: parafarea acordului de asociere, inclusiv a componentei de liberalizare a schimburilor, confirmarea perspectivei prin semnarea celor două documente până în toamna anului 2014, avansarea procesului de liberalizare a vizelor.

Am spus-o și dați-mi voie să repet: Summitul de la Vilnius va fi un punct important al drumului european pe care Republica Moldova l-a ales pentru dezvoltarea și integrarea ei în marea familie europeană. România va fi alături și va sprijini tot ceea ce va întreprinde Republica Moldova pentru atingerea acestui obiectiv măreț.

Integrarea României în Uniunea Europeană în 2007 nu a însemnat că demersurile noastre s-au oprit în acel an. Provocările au continuat, România muncind în continuare pentru a fi la înălțimea celorlalte state europene.

Dar, din 2007, românul a învățat să spună: „Sunt cetățean european și am drepturi!” Și nu numai că spunem această frază, dar am învățat să și profităm de ea, atât la nivel individual, cât și la nivel de țară. Românul este tratat ca orice cetățean german, francez, englez, italian, atât la noi în țară, cât și în Europa, ceea ce le doresc și moldovenilor. După integrare, Republica Moldova va intra în marea familie europeană și, ca într-o familie, va primi sprijinul tuturor statelor Uniunii Europene.

Vă mulțumesc, domnule vicepreședinte.

Domnul senator Oprea Dumitru – Grupul parlamentar al PDL. Se pregătește domnul senator Cadăr Leonard.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația de astăzi are titlul „Sacrificarea alocațiilor pentru copii e un cinism bugetar inacceptabil”.

Problema sprijinului statului pentru copii este una intens dezbătută în Parlament. Comisia pentru muncă a dat recent aviz negativ unei inițiative parlamentare ce ar fi îmbunătățit lucrurile în această privință. Prin respingerea inițiativei, alocația a rămas la acea sumă jenantă de 40 și ceva de lei pe lună, fără speranța unei creșteri în viitorul apropiat. Chiar și propunerea de a susține, cu 100 de lei, copiii care urmează activități de tip _after-school_ a fost trecută cu vederea de reprezentanții puterii. La acestea se adaugă neacordarea ajutorului de 500 de lei pentru nou-născuți.

Astfel, cu toate că România se află pe locul 168 în lume, chiar după state din Africa, în ceea ce privește raportul dintre alocația primită de copii și PIB, Guvernul are grijă să rămânem pe această poziție, pentru că nu asigură nici măcar corelarea alocațiilor cu inflația.

Motivarea oficială pentru această atitudine a puterii este, evident, lipsa banilor la buget. Acest motiv ar putea fi înțeles dacă Guvernul ar economisi în toate domeniile. Numai că acesta cheltuiește sume consistente pentru interesele partidelor din coaliție. Așa se vor mări, cel mai probabil prin ordonanță de urgență, salariile primarilor, viceprimarilor, președinților și vicepreședinților de consilii județene. La fel, s-au găsit resurse pentru sporuri substanțiale acordate, pe lângă pensie, foștilor diplomați – 37 de milioane pe lună.

Prin urmare, pentru acești guvernanți, încurajarea natalității și grija pentru educație pălesc în fața lefurilor susținătorilor politici din teritoriu.

Considerăm această atitudine ca fiind inacceptabilă, iar premierului îi amintim că și copiii acestei nații trebuie sprijiniți, chiar dacă ei nu votează.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc.

Domnul senator Cadăr Leonard. Se pregătește domnul senator Neculoiu Marius.

Domnule senator, vă rog să primiți și scuzele mele. Vă rog.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică este intitulată „Mai mult respect în folosirea denumirilor și simbolurilor naționale”.

Stimați colegi parlamentari,

Sunt complet dezamăgit de ceea ce se petrece în legislația românească, pentru că, deși știu că există prevederi legale care să definească în ce condiții termenul „național” poate fi folosit în denumirea unei societăți, fundații sau cluburi sportive, lucrurile ulterioare degenerează în situații neprevăzute. Nu de puține ori am întâlnit situații în care cluburi sau asociații sportive își arogă această denumire și acest statut, dar comportamentul lor face de rușine atât România, cât și cetățenii români.

În acest context, aș aduce aminte și de ceea ce se întâmplă în fotbalul românesc, unul dintre cele mai iubite și prețuite discipline sportive din România, afectată mereu ba de scandalurile „Ligii lui Mitică”, acest faraon al fotbalului românesc, cât și de luptele de putere din interiorul Federației Române de Fotbal. De la o vreme, acest domeniu „național” al fotbalului se cam consideră stat în stat, având puține pârghii de siguranță în cazul în care își depășește atribuțiile și decența. Iar din aceste motive caracterul național al echipei de fotbal a României pare mai mult privat, dominat de interese obscure ale unor oameni de afaceri puși doar pe profit.

În aceste condiții, e de datoria noastră, a politicienilor, să stabilim reguli mult mai drastice și să apărăm aceste simboluri naționale astfel încât România să fie reprezentată cu onoare atât în interiorul granițelor naționale, cât și oriunde altundeva pe glob, indiferent de domeniul de reprezentare. Mulțumesc.

## Și eu vă mulțumesc.

Domnul senator Neculoiu Marius – Grupul parlamentar al PNL. Se pregătește domnul senator Badea Leonardo. Vă rog, domnule senator.

Domnule președinte de ședință, Stimați colegi,

Titlul declarației politice de astăzi: „Agora democrației românești nu poate fi decât plenul Parlamentului”.

Scopul nostru, al celor trimiși de cetățeni în forul reprezentativ al democrației românești, este să-i reprezentăm cu cinste și să le susținem interesele. Senatul, Camera superioară a Parlamentului României, a reușit să-și păstreze statutul și poziția sa de elită prin aleșii care s-au adresat de-a lungul vremii de la tribuna sa.

Rolul nostru, al celor care reprezentăm cetățenii în această legislatură, este și acela de a duce mai departe bunul prestigiu al Senatului prin atitudinea noastră în plen.

Fără a intra în amănunte care ar aduce în față derapajele care nu fac cinste celor aflați sub cupola Senatului, vreau să fac un apel calm la decență în declarații și acțiuni din partea

colegilor și de a ne întoarce la adevăratul sens al parlamentarismului.

Românul se pricepe la toate, dar în realitate nu cunoaște decât foarte puțin din fiecare domeniu. El cunoaște orice limbă, deși nu știe decât 10–20 de cuvinte din limba respectivă. Nu-i sănătos deloc pentru nimeni să-și închipuie că el este atotștiutor. Din păcate, cam același lucru se întâmplă adesea și la noi, în Parlament. Există o lege în dezbatere, să presupunem Legea sănătății. Aici ar trebui să intervină cei pregătiți în domeniul medical și juridic, dar de multe ori intervin colegi de-ai noștri buni specialiști în alte domenii și spun vrute și nevrute, doar pentru a puncta încă o luare de cuvânt sau pentru a ieși în evidență.

Dezbaterea ar trebui să aibă la bază profesionalismul, competența și obiectivitatea, iar de acest lucru ar trebui să ținem cont noi, toți cei aflați în Parlamentul României. Legile trebuie dezbătute în plen, pentru a nu lăsa impresia că noi, parlamentarii, reprezentăm o mașinărie de vot aflată în slujba unui partid sau a unui guvern. Doar așa putem păstra și, de ce nu?, crește prestigiul Camerei superioare a Parlamentului. Vă mulțumesc pentru atenție.

Și eu vă mulțumesc și vă felicit pentru declarația asta. Domnul senator Badea Leonardo – Grupul parlamentar al PSD. Se pregătește domnul senator Bodog Florian.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică se intitulează „Echilibru și responsabilitate în relația cu Fondul Monetar Internațional”.

Declarația mea de astăzi vine în contextul invaziei de informații provocate de recenta vizită a reprezentanților Fondului Monetar Internațional și Comisiei Europene la București. Concluziile negocierilor dintre echipa Guvernului României și cea a misiunii externe au fost deja afirmate, iar unele au fost subliniate gros. E drept, am observat multă insistență din partea unor formatori de opinie în a promova apocaliptic anul 2014 și, în general, viitorul nostru, ca țară.

Încep cu afirmația asumată că noul cadru de măsuri, esențial pentru construcția bugetară de anul viitor, constituie fundamentul unei dezvoltări economice solide, pe termen mediu și lung. Vorbim acum de prudență, vorbim acum de echilibru. Nu sunt termeni sofisticați, nu atrag _breaking news_ -uri, nici măcar nu apar în vocabularul mediatic. Dar înseamnă, în cheia perspectivelor economice, responsabilitatea acestui Executiv tradusă în cifre.

Guvernul Ponta a negociat pentru viitor și a negociat bine. E adevărat că acest Guvern nu a negociat tăierea pensiilor, tăierea salariilor la bugetari sau creșterea TVA. Poate tocmai de aceea cei care au devenit brusc comentatori economici pe marginea acordului nu se simt confortabil, ignorând în mod voit istoria recentă. Desigur, de aceea fac și foarte mult zgomot și sunt greu de urmărit cu atenție.

În schimb, am ascultat cu atenție analiza guvernatorului BNR, domnul Mugur Isărescu, și voi prezenta două declarații care mi se par elocvente:

I. „Conform datelor noastre preliminare și unor prime evaluări pe baza unor modele, pentru că avem așa ceva, impactul” – care se referă la noile taxe și impozite anunțate – „este limitat undeva la 0,2% și consecințele în lanț sunt, de asemenea, limitate. Probabil că vom schimba doar balanța riscurilor, de la una echilibrată la una ușor în creștere.” II. „Nu vedem deloc o avalanșă de scumpiri, scumpiri în lanț. Acestea sunt tabuurile noastre de 20 de ani încoace. Impactul este limitat.”

Repet, declarațiile nu aparțin premierului sau ministrului de finanțe, sau vreunui parlamentar USL plin de bune intenții la adresa propriului Guvern, ci guvernatorului BNR.

Mulțumesc.

Domnule doctor, vă rog, declarația politică. Se pregătește domnul senator Pavel Marian.

## Mulțumesc.

Bună dimineața!

Domnule președinte,

## Domnilor colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Sănătatea nu este un cost, ci o investiție”.

În aceste zile, Guvernul României pregătește bugetul de stat pentru anul 2014. Profit de ocazie pentru a-mi exprima de aici, de la tribuna Parlamentului, speranța că acest Guvern USL va gândi și ne va prezenta un buget bazat pe înțelegerea problemelor și nevoilor reale ale românilor.

Vreau să cred că viitorul buget va fi unul orientat spre rezolvarea problemelor socioeconomice importante ale țării și, în primul rând, mă refer aici la rezolvarea problemelor din domeniul sănătății. Sunt încrezător că Guvernul USL, condus de Victor Ponta, înțelege faptul că sănătatea nu este un cost, ci o investiție și va acționa pe cale de consecință. Mi-aș dori să văd o orientare socială foarte clară a politicii bugetare, în sensul în care Guvernul să aibă curajul de a-și demonstra partizanatul pentru sectorul sanitar, atât pentru cei care lucrează în acest sector, cât și pentru beneficiarii serviciilor acestora.

Aștept, în primul rând, un buget care să asigure finanțarea corespunzătoare a sectorului medical. Așa cum am mai spus-o și cu alte ocazii, orice discuție privind sistemul de sănătate din România trebuie începută de la un mare și dureros adevăr: serviciile publice suferă de o lipsă cronică a investițiilor. De aici decurg toate neajunsurile în cascadă, iar subfinanțarea cronică a sistemului trebuie să înceteze.

Dacă nu se va întâmpla acest lucru, riscul este ca cea mai mare parte a pacienților, mai ales cei fără posibilități materiale, să fie lăsați în voia sorții și la mila unui sistem public demoralizat și destructurat. În aceste condiții, nu am face decât să trădăm principiul de justiție socială, fundamental pentru orice stat responsabil. Obiectivul nostru este ca niciunui pacient care și-a plătit conștiincios asigurarea de sănătate și care are o problemă să nu i se mai spună vreodată că nu poate fi tratat din cauza fondurilor insuficiente.

Personal, consider că prin sprijinirea sectorului medical se pot obține numeroase beneficii. Există analize serioase care arată că, investind în sănătatea oamenilor, se pot obține de cinci ori mai multă eficiență, venituri și creștere a PIB-ului. Pentru că oamenii sănătoși muncesc mai mult, iar prin aceasta putem crește plusvaloarea și bunăstarea.

## Mulțumesc și eu.

Domnul senator Pavel Marian – Grupul parlamentar al PSD. Se pregătește domnul senator Donțu Ovidiu.

Vă rog, domnule senator.

„Primarul viitorului” este declarația dumneavoastră.

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Declarația mea politică are titlul „Primarul viitorului”.

În prezent, conform Legii nr. 215/2001 a administrației publice locale, primarul are un rol decisiv în viața comunității, îndeplinind o funcție de autoritate publică. Acesta asigură respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățeanului, a prevederilor Constituției, precum și punerea în aplicare a legilor și a celorlalte acte normative ale autorității administrației publice centrale sau locale. De asemenea, primarul răspunde de buna funcționare a administrației publice locale în condițiile legii. Răspunderea acestuia este, ca și a consilierilor locali, o răspundere politică sau juridică, după caz. Răspunderea politică vizează în exclusivitate modul în care și-a exercitat mandatul încredințat, iar răspunderea juridică poate fi de natură administrativă, civilă sau penală, după caz. Totodată, primarul reprezintă comuna sau orașul în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum și în justiție.

Din nefericire însă, indemnizația primită de primari pentru activitatea desfășurată pentru comunitate este nemulțumitoare, având în vedere inclusiv faptul că există mulți funcționari publici în administrația publică locală sau centrală care încasează salarii duble sau chiar triple față de indemnizațiile care le revin lor. Mai mult decât atât, tot conform legii, acestor funcționari le este luată în calcul și vechimea în muncă. Lucrul acesta, în cazul primarilor, nu se întâmplă, conform alin. (5) al art. 57 din Legea nr. 215/2001. Astfel, având în vedere multiplele activități derulate de primari în desfășurarea activității lor, precum și responsabilitatea enormă pe care această funcție o implică, este vizibilă neconcordanța cu indemnizația primită.

Din punctul meu de vedere, primarul viitorului poate avea funcție de autoritate publică, remunerată corespunzător, în acord cu importanța și responsabilitatea pe care o are, sau funcție onorifică. Această funcție ar presupune ca fiecare candidat să fie independent și realizat din punct de vedere financiar, precum și să aibă dorința de a duce în mod voluntar aportul său comunității.

Vă mulțumesc că ați fost scurt.

Domnul senator Donțu Ovidiu – Grupul parlamentar al PSD. Se pregătește domnul senator Nasta Nicolae.

Declarația politică se intitulează „Adevărurile lui Traian Băsescu care nu mai pot fi trecute sub tăcere”.

Există o filozofie băsesciană pe care poporul român se chinuie să o descifreze de nouă ani de zile, filozofie care ascunde niște adevăruri ale marelui mentor politic și filozof Traian Băsescu.

De foarte curând, acesta a emis o nouă teorie economică, al cărei fundament se situează, de data aceasta, în zona nutriționismului: „omul gras, statul, care se așază pe omul slab, încă mult mai slab, care este economia reală”. Din conceptul nutriționist, Traian Băsescu a alunecat, în mod firesc și natural, în acela embriologic sau de fertilizare, vorbind despre conceperea unei Românii relansate economic doar din perspectiva IMM-urilor, ca mai apoi raționamentul filozofic al marelui om de stat să continue cu o trecere rapidă și succintă în revistă, în favoarea Domniei Sale, a momentelor de glorie și sacrificiu din anii 2005–2010.

Totul bun și frumos. Minunate sfaturi oferă domnul președinte Băsescu, iar filozofia Domniei Sale este, cu siguranță, unică în Pantheonul mondial. Doar că domnul președinte nu se află în poziția lui Platon, ca un cugetător și sfătuitor pe lângă un Pericle, și nici în poziția președintelui Woodrow Wilson, cu ale sale 14 puncte progresiste. Pentru că, dacă statul a devenit un om supraponderal, ca să ne adresăm politic corect, iar economia se află în stare de malnutriție, atunci, în mod cert, domnul președinte ar trebui să se îngrijoreze semnificativ în privința greutății personale și a poziției pe care o are stând deasupra statului și deasupra economiei. Iar dacă în anul 2013 Domnia Sa își evocă momentele de glorie de mult apuse, atunci se poate constata o plasare și o raportare anacronice în raport cu nevoile și realitățile din acest moment ale românilor și ale țării.

Cât despre fiscalitate, baze de impozitare, taxe și orice alte demersuri economice pe care le pronunță drept adevăruri imuabile, ce nu mai pot fi trecute sub tăcere, acest exercițiu ar fi trebuit să îl facă până în 2012, când a avut guvern personal, iar țara ajunsese deja anorexică.

Nu este așa, domnule președinte, că este comod să vorbești despre mâncare, taxe, impozite și nereguli după ce

Și eu vă mulțumesc.

Domnul senator Nasta – Grupul parlamentar al PNL. Se pregătește domnul senator...

Vreți să susțineți? Domnul senator Todirașcu. Vă rog, domnule senator.

Bună ziua, domnule președinte! Doamnelor și domnilor senatori,

Titlul declarației de astăzi este „De ce România nu poate fi Germania, Elveția sau Austria?”.

Titlul declarației de astăzi este preluarea titlului unei emisiuni televizate în care a fost invitat un om politic liberal, un primar provenit dintr-o anumită minoritate etnică și care este apreciat și, deopotrivă, invidiat de majoritatea liderilor politici români.

Respectivul primar este un caz unic de cetățean de origine etnică alta decât cea română care conduce un oraș cu majoritate românească. Unic este și modul său de management public pe care îl folosește pentru administrarea municipiului respectiv, dar unic este și modul său de gestionare publică, care atrage întrebarea: „De ce țara noastră nu poate fi condusă de lideri politici locali cu disciplină administrativă și managerială exemplară?”

În perioada interbelică, la un moment dat, prin anii ’30, România era considerată o mică Elveție, datorită, în mare parte, influențelor etnice pe care le aveau provinciile unite cu vechiul regat. Mă refer aici la Transilvania, Banat, Bucovina, Maramureș, Crișana și Basarabia. De atunci a trecut o veșnicie și, în afară de influențele balcanice sau sud-dunărene și cele slavice, mentalitatea sistemului public românesc nu a mai beneficiat de eterogenitate inventivă, ci de o comoditate a organizării administrative.

Ne place de multe ori să lăudăm modul de gândire germană în afaceri, educație, cultură, politică sau administrație, dar atunci când suntem puși în fața faptului de a aplica practic tehnici de eficiență, rigoare sau responsabilitate occidentală, de multe ori fiind invocat modelul germano-nordic, dăm din colț în colț și nu ne mai place acel mod de organizare.

Vrem, nu vrem, dar atâta timp cât nouă – fie politicieni sau alegători – ne plac bârfa, capra vecinului, jocurile de culise sau scenarii privind utilizarea banilor publici în interes personal sau, de ce nu?, privind moravurile, incultura, promovarea nonvalorilor și puterii banului în detrimentul investițiilor educaționale, mai concret, atâta timp cât nu ne vom schimba noi ca atitudine sau acțiune politică, nu vom putea accede la acele modele pe care le admirăm. Atâta timp cât un președinte care declara în 2009 că primarul Iohannis nu este compatibil politic cu prioritățile României, pentru faptul că un lider trebuie supus unui sistem ancestral coordonat de Băsescu, iar opinia publică accepta acest fapt în acel an, nu cred că avem încă maturitatea de a înțelege importanța reformării unei societăți ca a noastră.

## Și eu vă mulțumesc.

Domnule senator Todirașcu, vă rog.

Dar fiți scurt, pentru că am văzut că aveți vreo șapte pagini acolo. Timpul s-a epuizat de mult, deci vă rog să fiți..., citiți începutul și sfârșitul. Și așa, nu vedeți că aveți trei spectatori aici? Presa nu e interesată...

Da, vă rog, nu este dreptul meu, am glumit.

Vă rog, susțineți-vă declarația politică.

Vă mulțumesc frumos, domnule președinte de ședință. Declarația politică de astăzi se numește „Diminuarea costurilor sănătății prin introducerea asigurărilor private de sănătate”.

## Doamnelor și domnilor senatori,

La preluarea celui de-al doilea mandat, ministrul Nicolăescu a anunțat că în scurt timp se va definitiva pachetul serviciilor de bază din sănătate, servicii de care vor beneficia toți asigurații prin asigurarea publică de sănătate. Pachetul serviciilor de bază ar fi trebuit să fie croit în așa fel încât să poată fi acoperit pentru toți asigurații, în mod nediscriminatoriu, din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, mereu deficitar.

În fiecare an, acest fond se suplimentează de la bugetul de stat pentru a putea fi acoperite cheltuielile efectuate cu medicamentele compensate și spitalizările tot mai numeroase. Cu toate acestea și deși pacienții contribuie cu fonduri deloc neglijabile pentru achiziția de medicamente și materiale sanitare în spitale și cu plăți informale către personalul medical, îngrijirea medicală se acordă discriminatoriu, în funcție de contribuția informală a fiecăruia.

Constituirea unui pachet de servicii medicale de bază, într-adevăr limitat, care poate fi acoperit în întregime din banii colectați, ar fi putut crea premisele dezvoltării asigurărilor private de sănătate, asigurări ce ar fi adus, apoi, un plus de fonduri, atât de necesare creșterii calității actului medical și sporirii salariilor personalului medical. În loc ca ministrul Nicolăescu să facă ce a promis, propune mai nou un așa-numit pachet al serviciilor de sănătate de bază, care, de fapt, acoperă aceeași patologie ca până acum, cu excepția a 325 de diagnostice care nu ar mai beneficia de spitalizare.

Astfel, mult așteptatele asigurări private de sănătate vor întârzia în continuare să capete vigoare, iar bugetul sănătății va suporta în continuare aceleași găuri negre, din următoarele motive:

– pachetul de bază nu definește serviciile medicale incluse și cele excluse de la asigurarea publică de bază, așa că o asigurare suplimentară nu poate și nu va putea fi definită;

– pachetul de bază definește diagnostice care pot fi ușor evitate folosindu-se diagnostice echivalente, și nu servicii medicale specificate, așa cum ar fi fost rațional;

Domnul senator Damian Drăghici – Grupul parlamentar al PSD.

Vă rog, aveți cuvântul, microfonul central. Vă rog, Excelență.

„Ziua Patrimoniului Mondial UNESCO din România” Domnule președinte,

Stimați colegi,

## Doamnelor și domnilor senatori,

La această oră când are loc ședința în care noi, senatorii, susținem declarațiile politice săptămânale, la Salonul Alb al Senatului se desfășoară o importantă ședință aniversară a Comisiei permanente comune a Camerei Deputaților și Senatului pentru relația cu UNESCO.

Ca senator al României, salut sărbătorirea, pentru prima dată, a Zilei Patrimoniului Mondial UNESCO din România. Această primă sărbătorire a Zilei Patrimoniului Mondial UNESCO din România este un bun prilej pentru adoptarea unei declarații oficiale privind protejarea și promovarea monumentelor de patrimoniu înscrise pe lista UNESCO. DUPĂ PAUZĂ

De asemenea, salut sprijinul comisiei pentru candidatura României la o poziție în cadrul Comitetului Patrimoniului Mondial, cât și pentru acțiunile viitoare pe linie UNESCO.

Ca artist, știu ce valori imense de patrimoniu are România și, din acest motiv, am speranța că demersurile diplomatice de susținere a candidaturii României vor fi încununate cu succes. Am trăit mulți ani în Grecia, în mod categoric cea mai bogată țară din Europa ca patrimoniu cultural și istoric. Am trăit și în Olanda, și în America, și în alte țări care, poate, nu au un patrimoniu la fel de bogat ca al României, dar care știu să-și protejeze și să-și promoveze, printr-o strategie adecvată, toate locurile importante din punct de vedere natural sau istoric, ale căror conservare și salvare sunt esențiale pentru comunitatea mondială.

Bisericile din Moldova, bisericile de lemn din Maramureș, satele cu biserici fortificate din Transilvania, cetățile dacice din Munții Orăștiei, centrele istorice din Sibiu, Sighișoara sau Brașov, patrimoniul monumental brâncușian de la Târgu Jiu sunt comparabile ca valoare cu monumentele antice ale Atenei sau ale Romei. Ca să nu mai vorbesc de magnifica Deltă a Dunării, cea mai mare rezervație de ținuturi umede din Europa, acoperind o suprafață de 2.681 de kilometri pătrați.

Cu toate că Dumnezeu ne-a dăruit locuri magnifice, România are prea puține poziții de patrimoniu cultural și prea puține localități care poartă emblema UNESCO – Patrimoniu Mondial. Specialiștii spun că, pentru a fi inclus în lista UNESCO, un monument sau un sit trebuie să îndeplinească unul sau mai multe din cele șase criterii impuse:

Și eu vă mulțumesc, domnule senator. Stimați colegi, care mai sunteți...

Domnule Todirașcu, am văzut că mai citiți ceva prin bancă. Nu ați terminat declarația politică?

Prima parte a ședinței de astăzi, sesiunea de declarații politice, s-a încheiat. Ne revedem la ora 10.30.

O să-l rog pe domnul secretar Oprea, la 10.30, să facă prezența.

Vă mulțumesc și vă doresc o zi fructuoasă.

## **Domnul Mario Ovidiu Oprea:**

Bună dimineața tuturor! Voi da citire listei senatorilor.

|Agrigoroaei Ionel|prezent| |---|---| |Andronescu Ecaterina|prezentă| |Anghel Adrian|prezent| |Anghel Cristiana Irina|prezentă| |Antonescu George Crin Laurențiu|prezent| |Arcaș Viorel|prezent| |Ardelean Ben Oni|prezent| |Ariton Ion|prezent| |Atanasiu Teodor|prezent| |Badea Leonardo|prezent| |Badea Viorel Riceard|absent| |Banias Mircea Marius|prezent| |Barbu Daniel Constantin|absent| |Barbu Tudor|prezent| |Bădălău Niculae|prezent| |Bălu Marius|prezent| |Belacurencu Trifon|prezent| |Bereanu Neculai|prezent| |Biró Rozalia Ibolya|absentă| |Blaga Vasile|absent| |Boagiu Anca Daniela|absentă| |Boboc Cătălin|prezent| |Bodea Cristian Petru|prezent| |Bodog Florian Dorel|prezent| |Boeriu Valeriu Victor|prezent| |Bota Marius Sorin Ovidiu|prezent| |Bujor Dumitru Marcel|prezent| |Bumbu Octavian Liviu|prezent| |Burlea Marin|prezent| |Butnaru Florinel|prezent| |Butunoi Ionel Daniel|prezent| |Cadăr Leonard|prezent| |Calcan Valentin Gigel|prezent| |Câmpeanu Mariana|absentă| |Chelaru Ioan|absent| |Chiriac Viorel|prezent| |Chiru Gigi Christian|absent| |Chiuariu Tudor Alexandru|absent| |Ciorbea Victor|absent| |Coca Laurențiu Florian|prezent| |Constantinescu Florin|prezent| |Cordoș Alexandru<br>Corlățean Titus<br>Coste Marius|prezent<br>absent<br>prezent| |Cotescu Marin Adrănel|absent| |Crețu Gabriela<br>Cristache Iulian|prezentă<br>prezent| |Cristina Ioan|prezent| |Croitoru Cătălin|prezent| |Deneș Ioan|prezent| |Dincă Mărinică|absent| |Dobra Dorin Mircea|prezent| |Dobrițoiu Corneliu|prezent| |Donțu Ovidiu Liviu|prezent| |Drăghici Damian|prezent| |Dumitrescu Cristian Sorin|absent| |Dumitrescu Florinel|prezent| |Dumitrescu Iulian|absent|

PAUZĂ

16 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA a II-a, Nr. 144/21.XI.2013

Durbacă Eugen prezent Pavel Marian prezent Duruț Aurel prezent Păran Dorin absent Ehegartner Petru prezent Păunescu Teiu prezent Federovici Doina Elena prezentă Pelican Dumitru prezent Fifor Mihai Viorel prezent Pereș Alexandru prezent Filip Petru prezent Pop Gheorghe prezent Firea Gabriela prezentă Pop Liviu Marian prezent Florian Daniel Cristian prezent Popa Constantin prezent Popa Florian prezent Flutur Gheorghe prezent Frătean Petru Alexandru prezent Popa Ion prezent Geoană Mircea Dan absent Popa Mihaela prezentă Ghilea Găvrilă absent Popa Nicolae Vlad prezent Popescu Corneliu absent Ghișe Ioan prezent Popescu Dumitru Dian absent Grapă Sebastian prezent Popescu-Tăriceanu Călin Constantin Anton absent Greblă Toni prezent Purec Ion Simeon prezent Grigoraș Viorel prezent Rădulescu Cristian prezent Hașotti Puiu prezent Rogojan Mihai Ciprian absent Ichim Paul prezent Roșca-Stănescu Sorin Ștefan prezent Igaș Traian Constantin prezent Rotaru Ion prezent Iliescu Lucian prezent Saghian Gheorghe prezent Ilieșiu Sorin prezent Savu Daniel absent Ioniță Dan Aurel prezent Sârbu Ilie prezent Iovescu Ioan prezent Secășan Iosif absent Isăilă Marius Ovidiu prezent Severin Georgică prezent Jipa Florina Ruxandra absentă Silistru Doina prezentă Klárik László Attila prezent Stoica Ștefan prezent László Attila prezent Stuparu Timotei absent Lazăr Sorin Constantin prezent Suciu Matei absent Luchian Dragoș absent Șova Dan Coman absent Luchian Ion prezent Tánczos Barna prezent Marian Dan Mihai prezent Tămagă Constantin absent Marian Valer absent Tătaru Dan prezent Marin Nicolae prezent Tătaru Nelu prezent Markó Béla prezent Teodorovici Eugen Orlando absent Mazăre Alexandru absent Tișe Alin Păunel absent Mihai Cristian Dănuț prezent Toma Ion prezent Mihai Neagu absent Todirașcu Valeriu prezent Mihăilescu Petru Șerban prezent Tomoiagă Ștefan Liviu prezent Miron Vasilica Steliana prezentă Tudor Doina Anca prezentă Mitu Augustin Constantin prezent Țapu-Nazare Eugen prezent Mocanu Victor prezent Ungureanu Mihai Răzvan absent Valeca Șerban Constantin absent Moga Nicolae prezent Mohanu Nicolae prezent Vasiliev Marian prezent Vâlcov Darius Bogdan prezent Mora Ákos Daniel absent Vegh Alexandru prezent Motoc Octavian prezent Verestóy Attila prezent Mutu Gabriel prezent Vochițoiu Haralambie absent Nasta Nicolae prezent Voinea Florea prezent Neagu Nicolae prezent Volosevici Andrei Liviu prezent Neculoiu Marius prezent Vosganian Varujan absent Nicoară Marius Petre absent Zisu Ionuț Elie absent Nicolae Șerban prezent Nicula Vasile Cosmin prezent

Nistor Vasile prezent Au răspuns apelului 124 de colegi senatori. Niță Mihai prezent Nițu Remus Daniel prezent _Din acest moment, conducerea lucrărilor a fost preluată_ Obreja Marius Lucian prezent _de domnul senator George Crin Laurențiu Antonescu,_ Oprea Dumitru absent _președintele Senatului._ Oprea Gabriel absent Oprea Mario Ovidiu prezent Oprea Ștefan Radu absent **Domnul George Crin Laurențiu Antonescu:** Pașca Liviu Titus prezent Doamnelor și domnilor senatori, Pașcan Emil Marius prezent Declar deschisă ședința Senatului de astăzi, 12 noiembrie Pataki Csaba prezent 2013, ședința plenului, și vă anunț că, din totalul de 173 de

Doamnelor și domnilor senatori, Declar deschisă ședința Senatului de astăzi, 12 noiembrie 2013, ședința plenului, și vă anunț că, din totalul de 173 de senatori, și-au înregistrat prezența 127, cvorumul legal de lucru fiind îndeplinit.

Ședința plenului Senatului este condusă de subsemnatul, asistat de domnii secretari Mario Ovidiu Oprea și Ion Simeon Purec.

Ordinea de zi și programul de lucru au fost distribuite. Sunt comentarii în legătură cu ordinea de zi?

Dacă nu sunt comentarii,

Dacă nu sunt comentarii,

Înainte de a intra în ordinea de zi propriu-zisă, permiteți-mi să dau citire unei note pentru exercitarea de către parlamentari a dreptului de sesizare a Curții Constituționale.

În conformitate cu prevederile art. 15 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, s-au depus la secretarul general al Senatului, în vederea exercitării de către senatori a dreptului de sesizare a Curții Constituționale, următoarele legi:

– Legea pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Polonia privind cooperarea bilaterală în domeniul apărării, semnat la Varșovia la 5 iunie 2013 – procedură de urgență;

– Legea pentru ratificarea Acordului dintre România și Republica India pentru evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, semnat la New Delhi la 8 martie 2013;

– Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 38/2013 privind finanțarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

Termenul pentru sesizare este de cinci zile pentru legile adoptate în procedură de drept comun și de două zile pentru legile adoptate în procedură de urgență la data depunerii – astăzi, 12 noiembrie 2013.

Termenele se calculează luând în considerare ziua anunțului – astăzi, 12 noiembrie 2013.

Punctul 2 din ordinea de zi – Aprobarea programului de lucru al Senatului pentru săptămâna 18–23 noiembrie 2013.

Din partea Guvernului, domnul Adrian Gearâp, președintele Administrației Fondului pentru Mediu. Bună ziua!

Domnule președinte, aveți cuvântul, microfonul 10.

## **Domnul Adrian Gearâp** _**–** președintele Administrației Fondului pentru Mediu_ **:**

## Bună ziua!

Mulțumesc, domnule președinte.

Proiectul de ordonanță a Guvernului pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu este elaborat, în principal, pentru înlăturarea dificultăților întâmpinate până în prezent în ceea ce privește stabilirea și aplicarea corectă și echitabilă a taxelor și a contribuțiilor la Fondul pentru mediu.

Vă mulțumesc și eu.

Dau cuvântul domnului președinte al Comisiei pentru administrație publică, domnul senator Vâlcov. Domnule președinte, vă rog.

## Mulțumesc, domnule președinte.

În ședințele din 24 septembrie și 12 noiembrie 2013, membrii comisiei au hotărât, cu majoritatea voturilor membrilor prezenți, să adopte raport de admitere, cu amendamente admise și respinse, prezente în anexa care face parte integrantă din raport.

Comisia pentru administrație publică, organizarea teritoriului și protecția mediului supune spre dezbatere și adoptare plenului Senatului raportul de admitere, cu amendamente, și proiectul de lege.

Mulțumesc.

## **Domnul George Crin Laurențiu Antonescu:**

Vă mulțumesc.

Sunt intervenții?

Domnul senator Dumitru Oprea, Grupul parlamentar al PDL.

Sunt comentarii?

Dacă nu sunt comentarii,

Da, este program normal:

- luni și marți, plen;

- miercuri și joi, lucrări în comisii;

– vineri și sâmbătă, activități în circumscripțiile electorale.

Cu 88 de voturi pentru, niciun vot împotrivă și o abținere, programul a fost aprobat.

Punctul 3 din ordinea de zi – Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 31/2013 privind aprobarea Ordonanței Guvernului pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu.

## **Domnul Dumitru Oprea:**

Cred că și de data asta românul s-a obișnuit cu soluția miraculoasă: luăm bani de la român și pe cei europeni îi disponibilizăm.

Fac legătura cu declarația ministrului fondurilor europene, care renunță la alocările de bani din Fondul pentru mediu. De asemenea, și la transporturi, un prisos, fiindcă și acolo avem prea mulți bani.

Și, atunci, impozităm și picătura de benzină, impozităm tot ce se poate, taxă de drumuri la taxă de drumuri, pentru că românul ne oferă bani cu nemiluita.

Așa aveți impresia, domnule secretar de stat? Dumneavoastră considerați că este fairplay ca absolut tot ce mișcă în pădurea asta, „râul, ramul”, să fie taxat de la bietul român? Este corectă poziția dumneavoastră atunci când doar aspectul acesta îl vizați și mediul îl neglijați, renunțând la fonduri europene? Ce strategie ați avut?

Ce strategie ați avut?

Domnule ministru, vorbeam eu cu dumneavoastră și e un gest de politețe să mă și ascultați, da?

Deci ce strategie aveți vizavi de mediu, renunțând la banii europeni și taxând românul?

## **Domnul George Crin Laurențiu Antonescu:**

Mulțumesc.

Dacă nu mai sunt intervenții,

Da, eu am înțeles. De aceea am întrebat.

Doriți să răspundeți?

Nu e obligatoriu.

Eu am lăsat loc.

Supun votului raportul de admitere al comisiei, cu amendamente.

Vă rog să votați.

88 de voturi pentru, 17 voturi împotrivă și două abțineri. Raportul a fost adoptat.

Punctul 4 – Propunerea legislativă pentru modificarea alineatului (1) al art. 139 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii.

Inițiator – domnul Puiu Hașotti. Are cuvântul inițiatorul, microfonul 7. Domnule senator, aveți cuvântul.

## **Domnul Puiu Hașotti:**

Vă mulțumesc, domnule președinte. Distins Senat,

Voi încerca să vă rețin atenția un pic mai mult decât de obicei, decât atunci când o fac inițiatorii unor propuneri legislative. De fapt, sunt două. Ordinea firească poate ar fi fost cealaltă.

Despre ce este vorba? Este vorba ca ziua de 10 mai să devină sărbătoare națională. Și, acum, mare atenție: sărbătoare națională, nu zi națională! Zi națională rămâne 1 Decembrie.

Sărbătoare națională de ce?

Sunt trei zile de 10 mai de o importanță excepțională în istoria modernă a României: 10 mai 1866, când domnitorul Carol vine în locul lui Alexandru Ioan Cuza; 10 mai 1881, când România se declară regat și intră definitiv pe scena politică europeană, și 10 mai 1877.

De ce 10 mai, și nu 9 mai? 9 mai este o făcătură a comuniștilor, a istoriografiei comuniste. De ce 10 mai? Pentru că lucrurile au stat în felul următor.

Pe data de 9 mai, deputatul Nicolae Fleva, viitor disident al unei ramuri drapeliste, îl interpelează pe ministrul de externe Mihail Kogălniceanu. Atunci, interpelările se făceau nu cu doi, trei parlamentari, se făceau în plenul Parlamentului. Interpelarea îi cerea ministrului de externe să precizeze care este starea de fapt dintre Principatele Române – încă nu era regat pe 10 mai 1877 – și Imperiul

Otoman, care tocmai bombardase, dacă nu mă înșel, Calafatul. Ministrul de externe, Mihail Kogălniceanu, răspunde că ne aflăm în stare de război cu Poarta și, din punctul lui de vedere – acum, ce am învățat cu toții la școală –, suntem independenți, suntem o națiune de sine stătătoare.

Aflând de declarația ministrului de externe, Senatul cere convocarea Camerelor reunite, iar Camerele reunite, spre seară, adoptă o moțiune prin care-i solicită domnitorului Carol I să proclame independența. A doua zi, pe 10 mai, deci pe 10 mai, nu pe 9 mai, cum au spus comuniștii...

Domnule senator, în chestiuni juridice nu vă contrazic.

Pe 10 mai, o delegație importantă de parlamentari se duce la Palatul domnului, îi arată textul moțiunii și-i cere să emită un document prin care să arate independența Principatelor Române, ceea ce domnitorul Carol I face pe loc și, în aceeași zi de 10 mai, la Monitorul Oficial – că până când nu apare în Monitorul Oficial și astăzi legea nu este lege – se publică un text identic cu moțiunea adoptată de Parlament.

Acum, stimați colegi, acestea au fost argumentele istorice. După părerea nu a mea, ci a celor mai importanți istorici, cele trei zile de 10 mai înseamnă poate la fel de mult cât a fost 1 Decembrie. Dar vă repet: 10 Mai – sărbătoare națională, 1 Decembrie – zi națională. E cu totul altceva. În continuare rămâne 1 Decembrie.

Lucrurile se complică de ce? Pentru că, în afară de această propunere a mea, niște colegi deputați au făcut o propunere asemănătoare. Nu știu, dintr-o încurcătură, propunerea mea ajunge la Comisia pentru muncă, iar propunerea colegilor ajunge pentru raport la Comisia pentru cultură. Comisia pentru muncă, mai socialistă, mai de stânga, spune ce zice Guvernul. Comisia pentru cultură, mai de cultură, spune: „Da, este corect să fie sărbătoare națională.”

Disputa unde este? Să fie sau să nu fie zi liberă?

Eu am propus să fie zi liberă. De aceea propun și modificarea Codului muncii. Cum poate fi o sărbătoare națională și să nu fie zi liberă?!

Comisia pentru cultură spune: „Da, este în regulă.” Mai mult decât atât, la Comisia pentru muncă, Guvernul vine și spune: „Să fie sărbătoare națională, dar zi lucrătoare.” La Comisia pentru cultură, vine Guvernul și spune: „Să fie sărbătoare națională și zi liberă.”

Acum, noroc că nu sunt parlamentar al opoziției, că făceam alte comentarii, mai malițioase.

În curând, va veni și propunerea de la Camera Deputaților, care, în situația în care dumneavoastră veți vota această propunere, aceea este lipsită de obiect, de subiect, pentru că aceea se referă doar la 10 mai 1877, care este și cea mai importantă dintre cele trei zile de 10 mai.

Evident, dacă este o sărbătoare națională, cred că trebuie să fie și zi nelucrătoare. Se întâmplă ca, de Crăciun, 25 și 26 decembrie să cadă miercuri și joi și Guvernul – guvernele României, de când sunt, din 1990 – să mai dea o zi liberă, chipurile recuperându-se.

Domnule Moga, știu mai bine toate... lăsați.

Acum, care sunt soluțiile dumneavoastră, stimați colegi?

În situația în care votați ceea ce propun eu – și sunt legi organice –, se votează ca 10 mai să fie sărbătoare națională și zi liberă.

În situația în care spuneți ce a zis Guvernul la Comisia pentru muncă, înseamnă să fie sărbătoare națională și să nu fie zi liberă.

Dacă veți vota ce a zis Guvernul la Comisia de cultură, veți vota sărbătoarea națională și zi liberă.

O mică corectură aș vrea să mai fac. Dintr-o eroare materială, la a doua propunere legislativă, la art. 2... spune „10 Mai va fi zi liberă, nelucrătoare” și așa mai departe, „alineatul (1) al articolului 139”, nu 134, așa cum remarcă, de altfel, și Consiliul Legislativ.

Cam asta ar fi situația și vă mulțumesc pentru atenție.

Vă mulțumesc, domnule senator.

Punctul de vedere al Guvernului.

Domnul secretar de stat Codrin Scutaru, Ministerul Muncii.

Domnule secretar de stat, vă rog. Microfonul 8.

**Domnul Codrin Scutaru** _– secretar de stat în Ministerul_

_Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice_ **:**

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor senatori,

Referitor la propunerea legislativă de la punctul 4, pentru modificarea alin. (1) al art. 139 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, vrem să expunem următoarele.

Această inițiativă propune ca ziua de 10 mai să fie inclusă pe lista sărbătorilor legale în care salariații nu lucrează.

În contextul actual al evoluției macroeconomice interne și externe, propunerea trebuie analizată și prin prisma presiunilor la care este supus în prezent bugetul de stat, situație care impune adoptarea unei politici de restrângere a cheltuielilor bugetare și de abordare prudentă pentru eliminarea riscului depășirii țintei de deficit.

Din această perspectivă, nu sunt precizate sursele de finanțare necesare aplicării măsurii propuse, încălcându-se, practic, art. 138 alin. (5) din Constituția României, republicată, care prevede: „Nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanțare.”

Față de cele prezentate mai sus, Guvernul și Ministerul Muncii nu susțin prezenta propunere legislativă.

Mulțumesc.

Președintele Comisiei pentru muncă, domnul senator Liviu Pop.

Nu știu, mai socialist, mai liberal, habar nu am. Mulțumesc, domnule președinte.

Mai socialist, mai...

Vreau să completez că s-a mai întâmplat în 10 mai ceva, prin 1974, m-am născut și eu pe atunci, dar asta nu înseamnă că ce a spus domnul Hașotti nu este parțial adevărat.

E conflict de interese, dați-mi voie, domnule senator, intrați pe mâna ANI.

Domnia Sa a făcut o prezentare a ambelor propuneri legislative, cele aflate la punctul 4 și la punctul 5 ale ordinii de zi, unde lucrurile sunt foarte clare: la punctul 4 raportul este de respingere, pentru că nu este prevăzută sursa financiară, așa cum șade bine unei inițiative legislative, la punctul 5, așa cum ați văzut, este un raport de admitere pentru propunerea legislativă privind ziua națională... 10 Mai – sărbătoare națională.

Fapt pentru care Comisia pentru muncă propune plenului Senatului un raport de respingere a propunerii legislative. Senatul este prima Cameră sesizată. Vă mulțumesc.

## **Domnul George Crin Laurențiu Antonescu:**

Stimați colegi, Dau cuvântul...

Imediat.

Domnul senator Tudor Barbu. Va fi o dezbatere frumoasă.

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor colegi,

Dați-mi voie, deși nu este în uzanțele Parlamentului, să invoc memoria tatălui meu – Dumnezeu să-l odihnească! –, fost deținut politic, să vă spun că pentru el ziua de 10 mai era o zi specială din varii motive. Nefiind un om de calibrul și de cultura domnului Hașotti, nu le invoca atât de corect, așa cum a făcut-o domnul senator, dar am crescut într-o casă în care ziua de 10 mai era o zi importantă.

Am ascultat și punctul de vedere al Cabinetului Ponta, care pare a fi corect, nu există nicio sursă de finanțare în propunerea privind ziua liberă, căci bănuiesc că nimeni nu pune la îndoială că ar putea fi votată ca zi de sărbătoare națională. Asta este dincolo de orice dubiu. Acum vorbim de faptul că e sau nu e un proiect legislativ care va avea ca efect o zi liberă de calendarul de muncă al românilor. Și cum am avut atâtea exemple, slavă Domnului, în Parlamentul României, și fac apel la memoria colectivă și afectivă a noastră, a senatorilor și, bineînțeles, a deputaților, căci am avut zile libere pe care le-am recuperat – ghilimelele nu le am acum la mine, dar bănuiesc că fiecare le poate pune unde dorește –, le-am recuperat ca zile lucrătoare, așa sunt convins că națiunea aceasta va înțelege că este doar un mic pas, un foarte mic pas, în a ne recunoaște și a ne respecta istoria.

Și am să invoc, în ultimele 30 de secunde, un lucru care pe mine m-a impresionat profund în Statele Unite, unde am avut privilegiul să merg și să văd cam cum își respectă un popor puternic istoria.

Există unul dintre cele mai interesante memoriale: memorialul numit Iwo Jima. Bănuiesc că toată lumea știe despre ce e vorba. O subunitate de militari americani înfigând steagul de luptă, steagul Statelor Unite, într-una dintre cele mai cumplite bătălii din Pacific. Vreau să vă spun că acel monument fabulos pentru istoria și pentru poporul american este făcut după o fotografie – doar o fotografie! – care a fost transpusă într-un monument și care – Iwo Jima Memorial – are ziua lui, ziua acelei bătălii, în calendarul de respect al Statelor Unite. Nu știu dacă e zi liberă, dar, atenție!, o fotografie, o bătălie undeva în mijlocul Pacificului! De aia acel popor este un popor puternic!

Mulțumesc.

Vă mulțumesc.

Doamna senator Cristiana Anghel.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Îmi amintesc, cu câteva luni în urmă, a mai fost o discuție când s-a propus ziua de 9 mai. Și eu, atunci, aduceam argumente, ca și domnul senator Hașotti, pentru ziua de 10 mai.

Nu este o pledoarie _pro domo_ pentru Casa Regală de acum. Este vorba de respectarea istoriei noastre și de faptul că monarhia, le place unora sau nu le place, a avut un rol esențial în stabilirea statului modern român – România.

Prin urmare, a face o zi de sărbătoare pentru acest moment, a ne reaminti în fiecare an că la 10 mai s-au întâmplat niște lucruri, a ști toată lumea cine a fost Carol, cine a fost Ferdinand, cine a fost Maria, pentru că sunt prea puțini oameni care știu lucrurile acestea și confundă Casa Regală doar cu Regele Mihai și cu faptul că nu vor, acum, să se întoarcă monarhia constituțională.

Eu nu sunt monarhistă, dar spun că este normal să aprobăm această lege și dacă Ministerul Muncii nu are banii necesari, atunci fără zi liberă, dar trebuie stabilită ca sărbătoare națională, în așa fel încât istoria noastră să fie cunoscută și respectată de cetățenii acestei țări.

Mulțumesc mult.

Vă mulțumesc. Domnul senator Georgică Severin.

Domnule președinte, Stimați colegi,

La Comisia pentru cultură am dezbătut un alt proiect legislativ, dar fondul rămâne același: în ce măsură ziua de 10 mai este și trebuie să fie o sărbătoare națională.

Chiar în ziua în care am dezbătut, împreună cu colegii din comisie, acest subiect, am mai avut încă trei zile. Am dat avize favorabile sau rapoarte favorabile pentru Ziua Dobrogei, pentru Ziua Școlii Ardelene și mai era încă o zi, nu mai îmi amintesc, îmi cer scuze, și, evident, s-a pus și problema acestei zile de 10 mai.

Diferența era atât de mare ca importanță, încât se punea clar problema: dacă nu am fi acceptat ideea de 10 mai ca sărbătoare națională, toate celelalte sărbători, toate celelalte propuneri ar fi intrat în derizoriu și de aceea, practic, în unanimitate, Comisia pentru cultură a votat ca ziua de 10 mai să fie sărbătoare națională și zi nelucrătoare.

## Care au fost argumentele:

1. Rar se întâmplă să vină o propunere pentru o zi, pentru o sărbătoare națională, care să aibă loc într-o perioadă când, într-adevăr, se pot face acțiuni serioase. Luna mai este cea mai potrivită. Copiii sunt încă la școală, nu este frig, este un moment când se poate marca cu adevărat trecutul acestei țări. Dar a mai existat încă o modificare, un amendament pe care noi l-am votat la comisie, și anume acela ca ziua de 10 mai să aibă un nume și să fie „Ziua Independenței”. Pentru că, dincolo de simpatii pro sau antimonarhiste, dincolo de admirația pe care într-adevăr trebuie să o avem pentru Casa Regală și ce a reprezentat ea în istoria României, ziua independenței unei țări nu poate să nu fie sărbătoare națională. Ne place sau nu.

Avem o zi națională, ziua de 1 Decembrie, care știm că, într-un fel sau altul, este... hai să nu zic contestată, dar nu este privită cu ochii cei mai buni de o minoritate importantă din această țară. Ziua Independenței poate fi sărbătoarea națională de necontestat, pe care toți românii să o sărbătorească, fie că sunt la Târgu-Mureș, la Miercurea Ciuc, la Constanța sau la București, fără niciun fel de resentiment. Iar dacă ne vom uita la țările din zona noastră, marea lor majoritate au ca sărbătoare națională ziua obținerii independenței.

Mulțumesc.

Domnul senator Sorin Roșca-Stănescu.

## **Domnul Sorin Ștefan Roșca-Stănescu:**

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Domnul senator Georgică Severin a spus multe din lucrurile pe care mă pregăteam să le spun și eu aici, pentru că le-am dezbătut împreună și îndelungat în Comisia pentru cultură, e adevărat, pentru o altă lege cu același conținut.

Partea stranie este că îmi amintesc, chiar eu am pus întrebarea referitoare – întrebare adresată Guvernului atunci – la zilele libere și mi s-a spus că nu e nicio problemă ca această zi să fie zi nelucrătoare, întrucât România este printre statele Uniunii Europene cu cele mai puține zile nelucrătoare. Am susținut și am propus amendamentul final, care a rămas, și anume „Ziua Independenței” – nici măcar „Ziua Independenței României”, ca să nu o lungim, că era clar – „Ziua Independenței”, am votat pentru asta.

Dar este adevărat ceea ce susține domnul senator Puiu Hașotti, faptul că această zi de 10 mai are o triplă semnificație: pe de o parte, este ziua independenței, pe de altă parte, tot în ziua de 10 mai s-au petrecut alte două evenimente care ne-au înscris pe drumul european pe care a intrat de atunci România. Sigur că ele sunt legate și de destinul monarhiei din România, destin pe care îl apreciez în mod deosebit, la fel cum îl apreciază și domnul Puiu Hașotti.

Eu

Vă mulțumesc, domnule senator. Domnul senator Moga.

## Domnule președinte,

Nu vreau să ascund faptul că pe mine și pe domnul senator Hașotti ne leagă o prietenie de 25 de ani.

Știm cu toții că este un profesionist în domeniu – și arheologic, și istoric –, însă trebuie să susțin aici ziua de 30 noiembrie – Ziua Sfântului Andrei, care a creștinat Europa. Și, de multe ori, am avut discuții contradictorii cu domnul senator, întrebându-l dacă cumva Sfântul Andrei a luat-o prin Turcia și a ajuns în Europa. Sunt și documente pe care le-am citit, pe care le-am văzut, Sfântul Andrei a poposit în Dobrogea, de aici s-a dus în Europa, așa că ziua de 30 noiembrie rămâne o zi națională.

Dar eu am să votez cu tot sufletul această zi și sunt solidar cu propunerea legislativă. Într-adevăr, explicația profesionistului Puiu Hașotti, cred că și a profesionistului senator Georgică Severin, explicațiile sunt suficiente ca această propunere legislativă să treacă.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc.

Domnul senator Emil Pașcan.

## Mulțumesc, domnule președinte,

## Distinși colegi,

Consider că această triplă ipostaziere ca semnificație invocată de domnul Puiu Hașotti, domnul coleg senator, este absolut bine-venită. Cu atât mai mult consider că nu este cazul să ne postăm sau să ne situăm în posturi de promonarhiști sau regaliști sau antimonarhiști, republicani, întrucât aici nu ne raportăm la ipostaza noastră actuală, prezentă, la situația de republică a României, ci ne raportăm la istorie.

Or, așa cum bine spunea și filozoful american Santayana, cei care nu învață sau nu pot învăța din istorie sunt condamnați să o repete, iar Nicolae Iorga, într-o formulare similară: „Istoria își bate joc de cei care nu o cunosc, repetându-se.”

Prin urmare, stimați colegi, eu cred că noi, ca români, indiferent de orientarea politică, de ideologia care ne mână, de stânga sau de dreapta, în această ecuație a politicului, avem obligația să ne respectăm și să ne asumăm cu mândrie măcar momentele de glorie ale istoriei noastre.

Prin urmare, vă informez că, în numele colegilor de la PDL, vom susține acest proiect de act normativ.

Pe de altă parte, ar fi o rușine pentru noi, ca țară, să nu găsim resursele necesare pentru a sărbători ceea ce este cu adevărat demn de sărbătorit pentru noi, românii. Nu este un motiv și din această cauză cred că Executivul ar trebui să se preocupe mai mult de a găsi resurse pentru sărbători valide, și nu pentru unele inventate sau manifestate din orgolii sau egoisme de natură politicianistă.

O sărbătoare națională este și independența de stat a României, este, de asemenea, domnia lui Carol I, motiv și argument de mândrie națională, ca și întronarea primului rege al României. Deci această triplă ipostaziere istorică reprezintă un argument suficient pentru a găsi resurse și a promova această sărbătoare națională demnă.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc.

Domnul senator Mihai Răzvan Ungureanu:

## **Domnul Mihai Răzvan Ungureanu:**

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Vă rog să-mi permiteți să vorbesc în dublă calitate, și în cea de profesionist în studiul istoriei, și în cea de coleg al Domniilor Voastre, ca senator al României. Îi mulțumesc domnului senator Puiu Hașotti pentru faptul că mi-a împărtășit din timp această intenție a Domniei Sale, pe care o susțin întocmai. Și mă bucur că între noi există deja spiritul potrivit pentru restituirea a ceea ce istoria noastră națională are cel mai preț, și voi zice, alături de dumneavoastră, „da” pentru Ziua Independenței, și felicit membrii comisiei care au găsit această fericită formulare.

Mă bucur, de asemenea, să văd că există unanimitate subînțeleasă în ceea ce privește nu forma de guvernământ, Constituția e sacră, ci nevoia de a reveni la izvoarele adevărate ale istoriei noastre. Acel 10 mai 1877 nu este doar omagiul adresat unui monarh constituțional, în speță principelui Carol I, ci este omagiul adus tuturor membrilor Parlamentului acelei Românii care, pe 9 mai 1877, aproape în unanimitate, au adoptat o moțiune pe care, a doua zi, pe 10 mai 1877, principele Carol I a semnat-o și a oferit-o întregii lumi ca declarație de independență. Este o lecție pentru clasa politică românească, înseamnă asumare de răspundere, în termeni foarte simpli și foarte direcți.

Dar, doamnelor și domnilor, această decizie pe care o să o luăm astăzi vine să repare gesturi pe care niciunul dintre noi, cred, nu le-a uitat: sfârșitul anului 1990 și felul în care a fost primit Regele României atunci în propria țară. Acel moment este în continuare un moment rușinos și trebuie să ne aducem aminte de ce s-a întâmplat atunci.

Votul nostru de astăzi va fi însă un vot adresat istoriei și mulțumirii noastre că această istorie există.

Vreau să vă mai spun un lucru. Această reparație pe care o facem istoriei naționale este însă incompletă. Orice specialist în ale istoriei vă poate spune că, în 1991, când a fost redesenată stema de stat a României, a fost, cu bună știință, omis un detaliu decorativ care reprezintă nu monarhia, cât suveranitatea. Acel detaliu decorativ era coroana de oțel, semn al independenței și al suveranității, nu al dinastiei.

Vă mulțumesc, domnule senator. Domnul senator Deneș.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Deși nu sunt un monarhist și consider că, la ora actuală, României îi stă bine așa cum e – republică, după 23 de ani de la căderea oficială a regimului comunist –, cred că a venit momentul împăcării națiunii române cu istoria ei. S-a folosit anterior de către un antevorbitor un citat din Iorga și dați-mi voie să folosesc și eu un citat din Iorga, un mare om de stat al națiunii noastre, care spunea: istoria unei națiuni nu reprezintă evenimentele care am fi dorit să se întâmple, ci evenimentele care s-au întâmplat.

Drept urmare, indiferent de cum suntem acum, pro sau contra Casei Regale, trebuie să recunoaștem o realitate istorică: că această Casă Regală a contribuit la constituirea statului modern român, rol pe care noi, acum, avem posibilitatea să-l recunoaștem, în sfârșit, după 23 de ani, prin acest proiect legislativ de sărbătoare națională... ziua de 10 mai ca sărbătoare națională a României.

În încheiere, prin respectul pe care i-l port inițiatorului acestui proiect legislativ, vreau să-i spun domnului Puiu Hașotti, ca un creștin practician, că la fel de importante ca și această zi de 10 mai sunt și cele două zile libere de Rusalii și Sfântul Andrei pentru națiunea română.

Drept urmare, eu am să fiu pentru acest proiect legislativ și cred că și mulți dintre dumneavoastră vor fi pentru acest proiect legislativ, reparând astfel ceea ce trebuia să reparăm de mult timp.

Mulțumesc.

Mulțumesc. Domnul senator Șerban Nicolae.

## **Domnul Șerban Nicolae:**

Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor colegi,

După atâtea discursuri primite cu aplauze și care au evocat, pe alocuri, partea istorică și mai puțin legislativă, dați-mi voie să atrag atenția – din punctul meu de vedere, a rezultat cu claritate chiar din dezbaterile de până acum – că este cel puțin discutabil, dacă nu periculos, să tranșăm prin lege chestiuni istorice. A intra într-o zonă care face încă obiectul unor dezbateri între profesioniști, în principal, cu o măsură legislativă prezintă oarecare riscuri.

Din acest punct de vedere, să știți că există oameni care nu cred că Isus Cristos a înviat a treia zi, alții care îl cred un profet important, dar nu cel mai important. Nici măcar din acest punct de vedere lucrurile nu sunt pentru toți unanim acceptate.

Și, atunci, cu riscul de a deranja, eu aș vrea să spun că acea triplă ipostaziere de care vorbea colegul puțin mai devreme este rezultatul unor coincidențe. 10 mai 1877 nu a fost o zi aleasă întâmplător și nici o zi rezultată dintr-o interpelare, ci a fost un eveniment gândit, planificat ca să dea o anumită greutate unui personaj care nu era, la vremea respectivă, oricât ar vrea unii să ne convingă, foarte popular. Îi urmase pe tron lui Cuza, care era, într-adevăr sau cel puțin așa se spune, cel puțin creația populară îl arăta ca un personaj popular. Porecla de „Hop în țoale” nu am inventat-o eu și nici comuniștii, dar dincolo de chestiunea...

Bineînțeles, dar a devenit populară. Știu.

Iar ziua de 10 mai 1881, respectiv transformarea Principatelor Române în regat, nu a fost o coincidență istorică, ci a fost o zi aleasă anume, ca să dea aceeași greutate unui anume _statu-quo_ .

Același lucru se întâmplă și cu 25 octombrie, dar aia e o altă discuție. La urma urmei, și 25 octombrie poate fi consacrată ca o sărbătoare națională. Și 24 ianuarie ar putea fi consacrată ca o sărbătoare națională. Nu aș amesteca chestiunile istorice cu cele religioase. Intrăm și acolo pe un teren foarte fragil.

Din acest punct de vedere, eu nu am o problemă deosebită de discutat cu chestiunea monarhică. Ziua independenței, așa cum s-a invocat aici, nu a fost percepută de români ca fiind o zi națională până acum. Nu s-a pus problema să declarăm ziua de 10 mai, ziua independenței, zi națională. Românii s-au simțit mai apropiați de o zi care – ghinion! – pică iarna. Strămoșii noștri nu și-au dat seama de faptul că avem o climă temperat continentală și că 1 decembrie nu este o zi potrivită să faci adunări la Alba Iulia și să declari unirea și a ultimei provincii românești cu țara-mamă. Că așa rezultă din argumentația celor care spun că nu e o zi foarte bună pentru o sărbătoare națională.

Poate că exagerez. Vă rog să fiți de acord că am auzit și aici exagerări, puțin mai devreme, susținând un punct de vedere contrar.

Din acest punct de vedere, aș vrea să atrag atenția asupra unui lucru: o idee, un principiu sau o valoare pot fi discutate, pot fi dezbătute. Sunt, dacă vreți, un fanatic al diversității de opinie. Când vine vorba însă de chestiuni care trebuie legiferate, care trebuie să devină norme pentru toți cetățenii, atrag atenția că ele trebuie însușite de toți cetățenii și toți trebuie să se supună acelorași reguli. Și, atunci, v-aș ruga să luați în considerare respectarea unor sensibilități și a unor puncte de vedere care pot să fie total diferite, opuse. Eu sunt senator într-un colegiu în care Alexandru Ioan Cuza a fost ales, la 1880, senator de Severin. A venit pe Dunăre să intre în țara lui, înainte de 1990, înainte de 1991, cu vreo sută zece ani înainte, și a fost întors de la frontieră. Repet, fiind ales de români, cetățean român, senator de Severin. Mehedințenii nu s-au lăsat și l-au ales, anul următor, deputat de Mehedinți, pentru a i se permite să vină în țară.

Mulțumesc, domnule senator.

Domnul senator Agrigoroaei.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Știți că un procent covârșitor sunt nostalgici după 23 august?

Deci foarte mulți români își aduc aminte cu plăcere cum sărbătoreau vara, când era frumos, și mergeau, probabil, și la o bere, și la multe alte activități care îi făceau să se simtă mândri.

Avem o istorie extraordinar de bogată și frumoasă, cu evenimente excepționale, în care am reușit... Și avem atâtea argumente, că am putea continua până mâine să susținem această inițiativă. Sunt de acord sută la sută cu domnul președinte Severin. Deci sunt argumente clare. De fapt, majoritatea colegilor care au vorbit până acum au venit cu argumente de bun-simț și în interesul României. Dar haideți... Eu aș pune accent mai mult pe partea pragmatică, haideți, apropo de a face pentru alții ceva, haideți să facem pentru români. Să le oferim încă o zi, în mai, când este frumos, când iese iarba, când crește iarba, să le oferim un cadou românilor, pentru că nu dăm de la noi, tot ei își plătesc. Deci nu este un cadou excepțional din partea noastră.

Cu siguranță, unii dintre dumneavoastră – văd aici, în partea dreaptă – nu sunt de acord, dar eu cred că este absolut normal să ne gândim și la această parte pragmatică și, în luna mai, să le dăm posibilitatea românilor să se simtă bine.

Vă mulțumesc.

## **Domnul George Crin Laurențiu Antonescu:**

## Mulțumesc.

Gama interpretărilor se extinde, se îmbogățește. Imediat. Doamna senator Gabriela Crețu.

V-am notat, doamnă. Vă rog, răbdare!

Fericit inițiator, Puiu Hașotti. Iată ce dezbatere frumoasă. Vă rog, doamna senator.

## Mulțumesc.

În sfârșit, domnule președinte.

Această propunere legislativă și această dezbatere, dragi colegi, sunt, într-adevăr, infinit mai importante decât declararea unei sărbători, acordarea unei zile libere, din următorul motiv: ilustrează foarte bine felul în care ne-am propus să facem politică în ultimii 25 de ani. Noi nu vrem să construim viitorul. Noi vrem să reînviem trecutul, pentru că, dacă am fi ales 9 mai, ar fi fost un semn al asumării, în final, a statutului nostru european, căci 9 Mai este Ziua Europei, sărbătorită de la un capăt la altul al Europei.

1 Decembrie încă semnifică ziua afirmării României întregi, chiar de la un capăt la altul, în timp ce 10 mai, dincolo de importanța ei istorică, pe care nimeni n-o contestă, poate simboliza doar întoarcerea la provinciile... Principatele Unite, la o închidere și la un provincialism pe care, adeseori, îl manifestăm.

Știu că e mai frumos vara, dar voi vota împotriva acestei propuneri legislative.

Mulțumesc. Domnul senator Verestóy.

Vă mulțumesc. Doamna senator Anghel.

## **Domnul Verestóy Attila:**

## Domnule președinte,

## Onorați colegi,

Am avut parte să fiu în sala în care s-au dezbătut și s-au votat, de câteva ori, lucruri importante pentru o țară întreagă, cum au fost, sigur, din ’90 până astăzi, zile naționale, zile importante, imnul național, stema sub care stăm în sala asta.

Referitor la cele spuse până acum, eu sunt convins că e nevoie, pentru un popor întreg al acestei țări în care trebuie să fim și noi acasă, de o zi în care să simțim că putem să fim solidari, putem să fim împreună, putem să fim mândri că, sub această stemă, pe care am amintit-o, suntem pentru același scop: să avem o viață mai bună, mai demnă în această țară.

Trebuie să reamintesc că am vorbit de două ori până acum de acea stemă pe care Keöpeczi Sebestyén József a desenat-o, a creionat-o la cererea regelui, unde semnele heraldice de care era vorba reprezintă o sinteză a unor simboluri sub care ne simțim, sub care ne identificăm.

Iată de ce cred că, dincolo de opinii care pot fi juste ca temei istoric, din punctul de vedere al statalității, din punctul de vedere al acestei minunate ocazii de a avea, într-o singură zi, un sentiment comun, suntem alături și vom vota pentru o zi a independenței – Ziua Națională a României. Mulțumesc.

## Stimați colegi,

Cu toate că, practic, doar principele Carol, Alexandru Ioan Cuza și Sfântul Apostol Andrei au fost invocați direct, s-au cerut totuși trei drepturi la replică și le acord.

Domnul senator Mihai Răzvan Ungureanu.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Foarte scurt. În primul rând, n-aș vrea să perpetuăm în confuzia dintre zi națională, că este una singură – e vorba de 1 Decembrie –, și sărbătoarea națională. La urma-urmei, sărbătorile naționale pot fi oricâte. Nu e problema de a deturna semnificația unei zile către altceva.

Al doilea lucru. L-am ascultat cu mare atenție pe distinsul nostru coleg, pe domnul senator Șerban Nicolae. Sunt de acord cu ceea ce spune Domnia Sa. Dezbaterile istorice nu pot fi aduse în temeiul legii și nu pot constitui obiect de legiferare, dar, domnule senator, sărbătorim nu o dezbatere istorică, ci o certitudine. E vorba de independența României. Asupra acestei certitudini nici cei trecuți, nici cei prezenți și sperăm că nici cei viitori nu vor avea vreodată vreun dubiu. Depinde și de dumneavoastră aceasta.

Și închei spunându-vă următorul lucru: 1 decembrie 1918 n-ar fi existat fără 10 mai 1877.

Vă mulțumesc.

Exact acest lucru l-am spus colegului meu și voiam să-l spun. Poate că acest 1 decembrie n-ar fi existat fără 10 decembrie...

10 mai!

## 10 mai, scuzați-mă!

Dar voiam să mai spun altceva. Totuși trăim niște zile cumplite. Suntem umiliți în toată lumea și acceptăm umilința, deși suntem o națiune de sine stătătoare și independentă. Nu-i rău să avem măcar o zi pe an în care această nație să fie conștientă de faptul că s-a murit pentru această independență și că trebuie ca această flacără s-o păstrăm vie.

Nu trebuie să uităm încă un lucru. Regele, după aceea, de la 10 mai, a luptat pe front. Deci n-a stat undeva, departe. Era să fie omorât. Și prima coroană n-a fost făcută din aur, deși avea aur România cât voia, a fost făcută din tunul turcesc capturat de către armată.

Nu vorbim de regalitate. Am spus: nu sunt monarhistă, dar sunt momente în viața unui popor, momente cruciale, ore astrale, cum le numea un scriitor... Ei, 10 mai este o oră astrală a României, pe care ar trebui s-o sărbătorim cum se cuvine. N-a spus nimeni s-o facem zi națională, dar să o sărbătorim, să fie cunoscută de români, iar românii să fie mândri. Chiar dacă regele respectiv nu era român, s-a comportat mult mai demn și mult mai curajos decât mulți români care aveau conducerea în zilele respective.

Deci trebuie făcut lucrul acesta și voi vota, dacă s-ar putea cu ambele mâini, propunerea domnului Hașotti.

Mulțumesc. Domnul senator Severin.

Am solicitat să iau din nou cuvântul pentru niște precizări. Nu neapărat pentru un drept la replică adresat mie, ci, dacă vreți, pentru un drept la replică adresat istoriei.

Noi nu ne-am propus această zi de 10 mai neapărat pentru că vorbim de data de 10 mai; pentru că ea are deja o simbolistică ce face parte din istoria neamului nostru. Dacă ar trebui să căutăm chichițe, am putea să ne gândim la diferența dintre calendarul iulian și cel gregorian, la schimbarea care a avut loc. Nu ăsta este scopul. Scopul este să ne împăcăm cu istoria noastră, să o respectăm și să nu uităm un lucru: că orice țară, înainte de a se uni, trebuie să fie independentă. Puteam să fim uniți cu toții, fie sub coroană austro-ungară, sau puteam să fim într-o mare unitate, dar să fim gubernii rusești. Momentul independenței a marcat, în cu totul alt mod, nașterea noastră ca partener pentru restul Europei, dacă vreți, pentru restul lumii. În rest, nu eram decât niște simple principate aflate sub suzeranitatea Istanbulului.

Deci, din acest punct de vedere, a discuta dacă ziua independenței este sau nu importantă pentru România mi se pare un lucru caduc. În al doilea rând, aș vrea să spun un lucru. Împăcarea cu istoria se face, într-adevăr, și cu trecutul nostru monarhist. Într-adevăr, în 1990, primirea de care s-a bucurat Majestatea Sa Regele Mihai poate nu a fost cea corectă. Nu poate, sigur nu a fost cea corectă. Dar îmi aduc aminte că, săptămâna trecută, în dreapta Majestății Sale stătea premierul României. Un semn mai clar de împăcare cu istoria nu cunosc. În timp ce cel care este acum încă Președintele României, în 2012, vorbea de actul de la 23 august ca de un act de trădare națională. Unde sunt rușinea și lipsa de împăcare cu trecutul nostru? Să ne gândim la acest lucru.

Iar, în final, domnule președinte Antonescu, vă rog să supuneți totuși plenului amendamentul pe care l-am propus noi pentru celălalt text de lege, ca ziua de 10 mai să se numească simplu „Ziua Independenței”.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc. Domnul senator Iovescu.

## Vă mulțumesc, domnule președinte.

Mă bucur să văd că este o majoritate, toate grupurile, cu mici excepții, o să voteze această propunere legislativă, pentru care eu, personal, îl felicit pe domnul Puiu Hașotti.

Am venit să-mi exprim nedumerirea. Nu știu de ce mulți dintre colegii mei au venit în fața microfonului și au spus că nu sunt monarhiști. Chiar ne este rușine cu monarhia?

Și, mai mult, m-a deranjat o expresie a unui coleg, că Constituția noastră este sacră, adică termenul că țara noastră este republică este sacru. Nu este adevărat. Mai devreme sau mai târziu va trebui făcut un referendum și întrebat poporul ce își dorește.

Mulțumesc.

Mulțumesc.

Domnul senator Tudor Barbu.

## **Domnul Tudor Barbu:**

## Mulțumesc mult, domnule președinte.

Îmi cer iertare, în primul rând, că mi-am permis, fără a fi invitat de președintele Senatului la microfonul central, să fac acest lucru. Îl fac pentru că – și am apreciat că mi-ați permis și dumneavoastră – am invocat memoria tatălui meu, Dumnezeu să-l odihnească!

Dar pentru că tatăl meu nu a fost doar deținut politic, a fost și veteran de război al celui de Al Doilea Război Mondial, și pentru că am văzut că ceea ce eu am susținut și tatăl meu mi-a transmis educațional, respectul față de ziua pe care domnul Hașotti o propune ca sărbătoare națională, se transformă, ușor și nefiresc, din punctul meu de vedere, într-o corelare aiurea-n tramvai cu actuala Casă Regală... Nu are nicio legătură.

Domnule Severin,

23 august este un moment pe care tatăl meu l-a trăit pe front, la Cotul Donului. 23 august este o rușine pentru istoria modernă și contemporană a României, pentru că între 23 august și 12 septembrie, când au fost semnate cu adevărat documentele de întoarcere a armelor, am fost

singura națiune combatantă a cărei armată a suferit o tragedie. Zeci de mii de ostași și ofițeri români au fost duși în lagărele sovietice. România era atacată ziua de avioane germane și noaptea de anglo-americani, România a fost trei săptămâni a nimănui, pentru că a existat un act, absolut de necalificat – 23 august 1944. Da?

Deci eu votez cu două mâini ce a propus senatorul Hașotti, dar n-are nicio legătură cu actuala Casă Regală, cu 23 august, cu spusele distinsului domn senator Mihai Răzvan Ungureanu. Nu. Are legătură cu Carol. Da. Are legătură cu monarhia care a făcut România Mare. Da. Are legătură cu 1877. Da. 1866, da, dar n-are nicio legătură cu ce este acum.

## **Domnul George Crin Laurențiu Antonescu:**

## Stimați colegi,

S-au spus foarte multe lucruri. Cred că a fost una dintre cele mai frumoase și mai bogate discuții pe care le-am purtat până acum. Încă o dată zic: fericit inițiator. Vreau doar să adaug trei lucruri.

Pe de o parte, alăturându-mă onorabilului senator Ungureanu, să-i spun unui coleg pe care în chip deosebit și de mult îl prețuiesc, domnul senator, la fel de onorabil, Șerban Nicolae, că, într-adevăr, nu legiferăm asupra unei chestiuni istorice aflate în dubiu. Avem un fapt. În 10 mai 1877 s-a proclamat oficial independența statului român.

În al doilea rând, cred că este extrem de important ceea ce domnul senator Verestóy, presupun, în numele colegilor săi, ne-a spus. Cred că este foarte important ca o sărbătoare națională să fie trăită și de cetățeni români de altă etnie, așa cum Domnia Sa a descris-o.

Sigur, dacă 10 mai va deveni oficial sărbătoare națională, acesta va fi un prilej pentru monarhiști sau pentru simpatizanți ai ideii de monarhie să celebreze instituția monarhică, să celebreze partea de istorie a României care se confundă cu monarhia. Ce vedem rău în asta?

Așa cum avem zile libere și sărbători pentru toți cetățenii români în ziua de Rusalii sau de Sfântul Andrei, fără ca toți cetățenii României să fie creștini sau creștini practicanți, ba chiar unii, creștini redutabili, cum este senatorul Hașotti, îndoindu-se de prezența istorică a Apostolului Andrei pe teritoriul dobrogean, sărbătorile trebuie totuși să aibă, la scara micii noastre lumi, un caracter ecumenic.

În fine, domnule senator Nicolae, 10 mai a fost Ziua Națională a României. Este, în sensul acesta, o continuare, o întregire, o simbolistică națională care nu are de a face nici cu gradul de popularitate al principelui Carol într-un moment istoric, nici cu destinul dramatic al lui Alexandru Ioan Cuza, a cărui statură și al cărui loc în istoria României sau în sufletul posterității nu le afectează.

Lucrul la care mă gândesc și pentru care am și dorit să iau cuvântul este următorul: există legi, inițiative, decizii la care nu te gândești dacă să votezi sau nu. În fața unei asemenea propuneri, eu mă gândesc cum ar fi să n-o votăm.

## **Domnul Șerban Nicolae**

**:**

Drept la replică!

Domnul senator Hașotti, inițiator.

## **Domnul Puiu Hașotti:**

## Stimați colegi,

Mulțumesc sincer tuturor celor care au luat cuvântul, sincer, tuturor, inclusiv domnului senator, doamnei senator, care au adus în discuție niște chestiuni absolut reale. De ce mi-a fost frică, de asta n-am scăpat, dar poate a fost bine așa.

Am fost sigur că această propunere a mea va naște o dezbatere și o dispută istorică și s-a întâmplat așa.

Mulțumesc domnului senator Mihai Răzvan Ungureanu și domnului senator Georgică Severin, colegi istorici, la fel ca și domnului președinte Crin Antonescu, coleg istoric, pentru că au pus la punct niște chestiuni pe care voiam să le spun și eu și iată că m-au scutit de a avea o intervenție foarte lungă.

Ce vreau să vă spun este că doar cinci țări din Uniunea Europeană au zile libere cât noi sau ceva mai puțin. Unsprezece.

## Stimați colegi,

Încă o dată – cred că a cincea oară spun și au spus și alți antevorbitori –, zi națională este una și sărbătoare națională, 1 Decembrie, este altceva.

Toată discuția este dacă să se dea sau să nu se dea o zi liberă.

Și, într-adevăr, aici, domnul președinte al Senatului a spus foarte corect, este o discuție birocratică, strict birocratică.

Am să închei spunând, gândindu-mă la ce a spus doamna senator Crețu: „noi ne uităm în trecut, dar nu spre viitor”. Nu, noi nu putem să ne construim viitorul fără să ne înțelegem și să ne asumăm trecutul, cu bune, cu rele.

Și, acum, ultima chestiune, nu am nimic împotrivă... pentru ca nu cumva să fie cine știe ce fiori, nu am nimic împotrivă să adăugăm, dacă sunteți de acord dumneavoastră, stimați colegi, în plenul Senatului, 10 mai – Ziua Independenței.

Nu am nimic împotrivă și rezolvăm și problema pentru săptămâna viitoare. Și cu asta încheiem discuția.

Deci rămâne de votat, practic, prima propunere, modificarea Codului muncii, care este mai importantă, în care se introduce ziua de 10 mai – Ziua Independenței zi liberă, și cu asta se rezolvă toată problema, disputa și conversația

foarte interesantă, cu accente puternic istorice, pe care am avut-o.

Cea de-a doua propunere poate fi respinsă, poate fi adoptată, deja nu mai are nicio importanță.

## **Domnul George Crin Laurențiu Antonescu:**

Mulțumesc.

Ultimul cuvânt, concis, dacă doriți...

Sunt trei... domnul Șerban Nicolae, nu? Nu.

**Domnul Șerban Nicolae**

**:**

Procedură!

Procedură.

Domnul Severin?

## **Domnul Georgică Severin:**

Un foarte scurt drept la replică, nu voi da nume.

Ziua de 23 august a fost, în primul rând, condamnată încă din noaptea respectivei zile de Ana Pauker, care a trimis un mesaj: „Cum ați îndrăznit să faceți asta, când trebuia să venim noi să ocupăm Bucureștiul?”. Unul dintre marile reproșuri aduse lui Lucrețiu Pătrășcanu a fost tocmai faptul că a contribuit la momentul 23 august și la faptul că România nu a devenit o țară ocupată de trupele sovietice.

Nu știu de ce un președinte de țară este atât de încântat de faptul că România... sau, de fapt, atât de dezamăgit de faptul că România nu a fost ocupată în 23 august de trupele sovietice.

Dar să mai aducem în discuție probleme istorice, în acest moment, mi se pare pur și simplu, cum să spun, dincolo de ceea ce înseamnă demnitatea unei istorii naționale. Unii vor să promoveze regi de plastic, eu prefer să privesc la demnitatea Regelui Mihai.

Domnul senator Ilie Sârbu.

## **Domnul Ilie Sârbu:**

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Sincer, nu voiam să intervin – și timpul nu ne ajută, am legiferat astăzi suficient – și mă gândeam că, dacă tot am ajuns în etapa asta, să vin și eu să-mi spun un punct de vedere.

Dilema noastră mare nu este legată de ceea ce înseamnă ziua națională, că este sărbătoare națională, că... Rolul pe care l-a avut în istorie a fost subliniat aici de specialiști, de profesori. Am simțit cum spiritul patriotic a început să înflorească așa, deodată, în sală, toată lumea a fost animată, și este un lucru bun. Avem puține momente în relația noastră parlamentară pe care le putem trăi de această natură și ne bucurăm.

Dar, dincolo de asta, aș vrea să vă supun atenției dilema noastră: avem două inițiative legislative cu același obiect.

## **Domnul Puiu Hașotti**

**:**

Am spus și eu!

## **Domnul Ilie Sârbu:**

Cu același obiect, s-a spus.

Da, dar de aici s-a pierdut între timp... oamenii au intervenit pe cu totul alte teme: dacă intervenim în istorie cu lege, dacă nu intervenim, care este semnificația zilelor... sunt trei, sunt cinci, este legată de rege, de monarhie, de care monarhie, de prima, de a treia.

Nu vreau să mai reiau șirul discuțiilor, că nu aceasta a fost intenția mea. Deci noi avem o dilemă: votăm legea Puiu Hașotti, care vrea și zi liberă, sau votăm legea colegilor de la Cameră, care nu vor zi liberă.

Eu așa am înțeles. Mă rog, cea care a venit de la comisie, cu amendament, este fără zi liberă.

## **Domnul Puiu Hașotti**

**:**

Ba da, de la Comisia pentru cultură și media este cu zi liberă!

## **Domnul Ilie Sârbu:**

Lasă Comisia pentru cultură și media, eu văd raportul și știu ce am stabilit noi să votăm.

Spuneți-mi ce voință politică aveți și vă spun cum facem.

Nu, eu am vrut să subliniez alt lucru, că dacă v-ați referit la Guvern – ceea ce mi se pare firesc, dumneavoastră vă referiți într-un fel, noi ne referim într-un fel, că și noi susținem Guvernul, ca și dumneavoastră –, Guvernul pe una dintre inițiative spune că nu susține, fiindcă era vorba de zi liberă. Dar la a doua inițiativă vine și spune un lucru pe care dintotdeauna și în toate discursurile de aici ni l-am dorit cu toții. „Suntem anexa Guvernului, Guvernul ne impune...”. Iată, Guvernul spune: „Parlamentul este singurul în măsură să se pronunțe asupra adoptării acestei legi.” Asta, pentru a restabili adevărul.

Dacă tot vorbim de mari adevăruri, de istorie, de încărcătura istorică pe care o au adevărurile, că minciuna niciodată nu rezistă, are picioare scurte, atunci haideți să stabilim adevărul. Aceasta este poziția Guvernului vizavi de ziua națională, de sărbătoarea națională, cum vreți s-o numim. Nu a avut o poziție care s-o ducă în derizoriu și am vrut să stabilesc acest lucru aici, fiindcă este un moment important, așa cum am spus, cu conotații incredibile și puțin trăite în Parlament, când toată sala – am simțit și eu lucrul acesta – să aibă așa un sentiment patriotic debordant. Vă mulțumesc.

Vă rog. Inițiatorul este foarte activ. Vă rog.

## **Domnul Puiu Hașotti:**

## Mulțumesc.

Soluția o mai spun o dată – este a treia oară –, în situația în care votăm modificarea Codului muncii, adică propunerea ca 10 mai – Ziua Independenței să fie liberă, totul se rezolvă. Putem să votăm a doua propunere... putem să votăm împotriva celei de-a doua propuneri legislative, unde

Guvernul vine și spune: „Să facă Parlamentul ce crede de cuviință”.

Important este să rămână în Codul muncii zi liberă.

Guvernul vine, la a doua propunere, și spune: „Să hotărască Parlamentul”.

Păi, Parlamentul hotărăște la prima...

## **Domnul Liviu Marian Pop**

**:**

Domnule senator, vreau și eu să intervin după domnul senator Hașotti, că deja...

Da. Opinia mea este că, dacă se votează propunerea ca în Codul muncii să se introducă 10 mai – Ziua Independenței zi liberă, se rezolvă toate celelalte, inclusiv propunerea care va veni, săptămâna viitoare, de la Comisia pentru cultură și media.

Domnul președinte Pop.

## **Domnul Liviu Marian Pop:**

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Eu cred că suntem într-o confuzie sau cel puțin unii sunt într-o confuzie.

Propunerile legislative de la punctele 4 și 5 au același obiect de reglementare.

Punctul 5, art. 2 se referă la modificarea Codului muncii, cu această chestiune de 10 mai. Guvernul a spus foarte clar: o modificare pe Codul muncii înseamnă bani, inițiatorul să ne spună de unde aduce bani.

Iar la punctul 5 – și cu asta termin, domnule senator – inițiativa legislativă sună așa: „(...) declararea zilei de 10 mai sărbătoare națională”. Iar Guvernul a spus: este la latitudinea Parlamentului să stabilească dacă este sau nu este 10 mai sărbătoare națională.

Punctul de vedere al comisiei este la prima de respingere, pentru că nu este fundamentul financiar, pe a doua, cu art. 2 care să fie scos pentru că este modificarea Codului muncii, raport de admitere.

Deci despre asta discutăm în momentul de față, nu despre semnificații istorice. Mulțumesc.

Domnul senator Dumitru Oprea.

Domnul Hașotti a început corect pledoaria, dar s-a îndepărtat de afirmația inițială. Logic ar fi fost ca noi să discutăm L378, în care se fixa ziua de 10 mai – Ziua Independenței, după care, pe baza unei astfel de hotărâri luate în Senat, aceasta să fie inclusă în Codul muncii. Pentru că, altfel, includerea în Codul muncii fără... Toate celelalte au fost trecute anterior. Deci ar fi o acțiune forțată.

Or, în varianta astălaltă, întâi se recunoaște de către Senat ziua, cu modificarea propusă de domnul președinte Severin: 10 mai – Ziua Independenței, după care, natural, se modifică Codul muncii.

## Mulțumesc.

Și ultima intervenție sper, că trebuie să decidem după aceea, printr-o serie de voturi.

O secundă! Doamna senator Gabriela Crețu și după aceea.

## Da. Penultima.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Era un foarte scurt drept la replică. Sunt perfect de acord cu ceea ce spune domnul Hașotti, și anume că nu ne putem construi viitorul, dacă nu ne împăcăm și nu ne asumăm trecutul. Ceea ce observ însă este că noi suntem încă ocupați cu rescrierea lui.

Ca absolventă a aceleași Alma Mater ca unii dintre cei de față, adică a Facultății de Istorie, și ca iubitor de democrație, ca om care respectă Parlamentul, valoarea lui și voința populară, pentru mine, Ziua Independenței rămâne 9 mai, cea în care lumea a ieșit în stradă pentru a sărbători și a marca momentul voinței populare. Deci scriem istoria prin această lege, nu dăm doar o zi liberă.

Mulțumesc.

Vă mulțumesc. Procedură, domnul senator Șerban Nicolae.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Pentru că eu cred foarte mult în necesitatea unor cutume, după cuvântul președintelui Senatului, nu aș fi vrut să intervin, întrucât au făcut-o alți colegi, dar am solicitat să iau cuvântul pe o chestiune de procedură legată de dreptul la replică.

Instituția acestei norme regulamentare are la bază posibilitatea ca cel care s-a văzut vizat de o intervenție, nominalizat, afectat într-un interes legitim, să poată să-și exprime un punct de vedere.

Faptul că s-a folosit dreptul la replică pentru a se aduce aceleași argumente împotriva unor opinii a mele nu arată decât fragilitatea primei argumentații.

Aș fi vrut să propun – și mă bucur că a făcut-o Puiu Hașotti, se vede experiența parlamentară –, având în vedere termenul de adoptare tacită, aș fi vrut să fac aceeași propunere: să se retrimită la comisie, pentru că, așa cum chiar Domnia Sa a observat, am făcut considerații istorice pe o temă care viza modificarea Codului muncii și stabileam dacă 10 mai este un fapt istoric privind Ziua Independenței ca să modificăm articolul, nu mai știu, 139 alin. (1) din Codul muncii, atrăgând atenția asupra faptului că, în materie de legiferare, sunt alte rigori decât cele ale unei dezbateri academice, cu tot respectul pentru rigoare și pentru nivelul universitar adus în discuție.

De aceea, dacă sunteți de acord, aveam două variante, ca propunere de procedură: fie retrimitem la comisii, ceea ce ar putea permite o corelare între propunerile legislative – nu este o chestiune de calendar sau de orar, legile nu se adoptă pe ore și pe minute, ca să spunem cine a fost întâi: oul sau găina –, putem să declarăm 10 mai – Ziua Independenței ca sărbătoare națională și facem și modificarea, în consecință,

ca zi nelucrătoare în Codul muncii sau, este o chestiune neobișnuită, dar plenul este suveran, puteam să facem în plen amendamentul cu pricina, așa cum l-a propus senatorul Puiu Hașotti.

Din punctul meu de vedere, eu m-am referit strict la diferența dintre a legifera o chestiune care ține de Codul muncii și de caracterul nelucrător al unei zile și o dezbatere istorică, unde dați-mi voie să am și eu o opinie și să nu fie considerată un atac care necesită drept la replică, o opinie. Credeți-mă că o să am aceeași fervoare în a vă apăra dreptul dumneavoastră la opinie, dreptul de a avea o opinie, alta decât a mea, de multe ori chiar contrară.

## **Domnul George Crin Laurențiu Antonescu:**

## Vă mulțumesc.

Stimați colegi, acum avem mai multe variante.

În primul rând, întreb dacă există intenția unui amendament în plen, ca să supun la vot dacă acceptăm amendament în plen.

Deci

104 voturi pentru, 12 voturi împotrivă și două abțineri.

Acum, supun amendamentul care constă în formularea... Încă o dată, domnule senator Hașotti.

„10 mai – Ziua Independenței”, așa cum au hotărât colegii de la Comisia pentru cultură și cum a fost de acord și Guvernul, pentru că Guvernul a fost de acord la Comisia pentru cultură.

## **Domnul George Crin Laurențiu Antonescu:**

Odată acest amendament adoptat, ce votăm?

Votăm raportul comisiei, care este raport de respingere.

## **Doamna Cristiana Irina Anghel**

**:**

10 mai – Ziua Independenței.

Deci nu votăm dacă...

Doamna senator, nu votăm dacă 10 mai este sau nu sărbătoare națională, ci votăm raportul comisiei, care este _... (Discuții în sală.)_

Care votează împotrivă, votează împotrivă. Eu vorbesc de subiectul votului: raportul comisiei, care este de respingere. Vă rog, o secundă, până votăm.

Vă rog, domnule senator.

## **Domnul Puiu Hașotti:**

## Stimați colegi,

În situația... Vă repet. La Comisia pentru muncă, Guvernul a spus să nu fie zi liberă. La Comisia pentru cultura, Guvernul a spus să fie zi liberă.

Acum noi, Parlamentul..., noi legiferăm. Se pune la vot raportul comisiei. Raportul Comisiei pentru muncă, pentru că pe acesta îl discutăm, este să nu fie zi liberă.

Deci cine dorește ca 10 mai să fie sărbătoare națională – Ziua Independenței –, zi liberă, votează împotriva raportului, urmând ca votul să fie, după aceea, dacă nu trece...

## **Domnul George Crin Laurențiu Antonescu:**

Gata! Sunt.

Aici e raport de respingere!

## **Domnul George Crin Laurențiu Antonescu:**

Colegii senatori sunt de o mare agerime – nu vă îndoiți de asta –, știu, au înțeles.

Cu 53 de voturi pentru, 76 de voturi împotrivă și 4 abțineri, raportul a fost respins.

Listă!

## **Domnul George Crin Laurențiu Antonescu:**

Listă.

Vă rog, se solicită listă.

Este lege organică.

Raportul a fost respins.

## Listă!

## **Domnul George Crin Laurențiu Antonescu:**

Listă și aici, vă rog.

Propunerea legislativă a fost respinsă.

Punctul 5, Propunerea legislativă privind declararea zilei de 10 Mai – sărbătoare națională.

Din partea Ministerului Culturii, doamna subsecretar de stat Irina Cajal.

Vă rog, doamnă secretar de stat. Microfonul 8.

**Doamna Irina Sanda Marin-Cajal** _– subsecretar de stat în Ministerul Culturii_ **:**

## Mulțumesc, domnule președinte.

Inițiativa legislativă are ca obiect de reglementare declararea zilei de 10 mai ca sărbătoare națională, zi liberă, nelucrătoare pentru sistemul bugetar și privat.

Ziua de 10 mai are semnificații istorice multiple și importante pentru istoria României.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc. Comisia pentru muncă...

Vă rog, stimați colegi, să aveți puțină răbdare. Domnul senator Liviu Marian Pop, președintele Comisiei pentru muncă, familie și protecție socială.

## **Domnul Liviu Marian Pop:**

## Mulțumesc, domnule președinte.

În urma finalizării dezbaterilor, Comisia pentru muncă, familie și protecție socială a hotărât, cu majoritate de voturi, adoptarea propunerii legislative, cu un amendament admis. Este vorba de eliminarea art. 2 din propunerea legislativă. Fapt pentru care comisia propune plenului Senatului raport de admitere, cu un amendament, a propunerii legislative. Senatul este prima Cameră sesizată.

## **Domnul Puiu Hașotti**

**:**

Aici este fără zi liberă!

Domnul senator Puiu Hașotti.

## **Domnul Puiu Hașotti:**

Vă mulțumesc. Domnule președinte, Pentru a lămuri plenul Senatului...

Stimați colegi,

Vă rog să păstrați atmosfera de lucrări. Suntem în plen.

Pentru a lămuri plenul Senatului, raportul comisiei nu vorbește de zi liberă, vorbește de sărbătoare națională, și încă o dată mă întreb: cum poate fi o sărbătoare națională și să nu fie zi liberă?

Exact ca și 9 mai!

## **Domnul Puiu Hașotti:**

Dar aici sunt niște manifestări, niște instincte politice care țin de alte vremuri, dar am să le comentez la presă, poate.

Domnul senator Cristian Rădulescu.

Domnule președinte,

Guvernul, la această inițiativă, spune că decizia, sigur, aparține Parlamentului.

Tot e bine.

...dacă este zi liberă sau nu.

Care e propunerea acum pentru acest moment al ședinței?

Pe de altă parte, formulează un punct de vedere, un amendament prin care ziua cerută de inițiator ca nelucrătoare să devină lucrătoare.

Domnul Hașotti, ajungând la zi cu dezbaterea, spune: „Ce fel de sărbătoare națională este aceasta care nu este totuși o zi liberă?”

Aș vrea să ne coordonăm totuși pozițiile cerând o pauză de consultări.

De acord, o pauză scurtă. 5 minute, pauză de consultări. Rog liderii să se consulte.

## **Domnul George Crin Laurențiu Antonescu:**

## Pauza de consultări s-a consumat.

Rog colegii să-și reia locurile pentru a relua ședința plenului.

Stimați colegi, vă rog încă o dată să continuăm ședința, dacă ați încheiat consultările.

Rog inițiatorul să revină.

Da. Bineînțeles.

Vă rog.

Vă rog, stimați colegi.

Dacă, în urma consultărilor solicitate, ați ajuns la concluzii sau propuneri care se cuvin comunicate, vă rog s-o faceți. Inițiatorul.

Vă rog, domnule senator Hașotti, inițiator.

Înțeleg de la liderii grupurilor parlamentare că, pentru a doua propunere, s-a căzut de acord să se retrimită la comisie.

Comisia pentru cultură să vină săptămâna viitoare cu un raport. Să mai existe consultări cu Guvernul, eventual, și o decizie politică la nivelul colegilor de la Grupul parlamentar al PSD, iar săptămâna viitoare să se facă un amendament în plen – de acord, da? – sau în comisie, un amendament la comisie, care să fie adoptat și de plen, și să se tranșeze săptămâna viitoare dacă este sau nu este zi liberă, amendamentul urmând să se facă dacă se introduce sau nu se introduce în Codul muncii...

În fine, ceea ce va face fiecare grup săptămâna viitoare e problema grupului respectiv.

Tocmai a spus domnul senator!

Formulați-o ritos, careva. Propunerea!

Retrimiterea la comisie, domnule.

## **Domnul George Crin Laurențiu Antonescu:**

Retrimiterea la comisie, da? Bun.

Domnul George Severin, senator al Grupului parlamentar al PSD.

## Domnule președinte,

Pentru a elimina incoerența legislativă, solicit ca la acest punct care a fost retrimis la Comisia pentru muncă, familie și protecție socială să devină coraportor și Comisia pentru cultură și media, care nu a făcut parte din colectiv, pentru că sunt două proiecte diferite. Noi la acest proiect nu am dat nici măcar aviz, nu am fost introduși.

Mă tem că procedural asta e o chestiune care se hotărăște în Biroul permanent.

În consecință, procedural, aș solicita o prorogare de termen de o săptămână și Biroul permanent să ia o decizie.

Plenul este suveran!

## **Domnul George Crin Laurențiu Antonescu:**

## Bine.

Se invocă suveranitatea plenului.

Supun plenului propunerea ca la această propunere legislativă să fie coraportor, înțeleg, și Comisia pentru cultură.

Mulțumesc.

Punctul 6, Propunerea legislativă privind adopția în România.

Inițiator, domnul senator Sebastian Grapă. Este acolo. Vă rog, domnule senator.

Microfonul 5.

Mulțumesc, domnule președinte. Onorat prezidiu,

## Distinși colegi,

Aș dori foarte scurt să citez câteva date statistice, și anume în momentul de față există 64 de mii de copii într-o formă de asistență specială. Peste 5.000 de copii au fost abandonați în spitale în ultimii trei ani, nu sunt căutați de nimeni, iar statul cheltuiește sume enorme pentru ei. Aceasta este consecința Legii nr. 273, aprobată în 2004 și care încă este în vigoare.

De asemenea, vreau să dau citire câtorva articole care sunt sau neconstituționale sau încalcă anumite tratate și convenții internaționale.

Art. 3, de pildă, încalcă Convenția de la Haga, adică discriminează familiile din străinătate care vor să adopte copii. Art. 7 alin. (4) și alin. (5) încalcă art. 26 din Constituția României – Dreptul la intimitate și vreau să și explicitez. „Copilul din afara căsătoriei, recunoscut de tată pe cale administrativă, precum și copilul a cărui paternitate a fost stabilită prin hotărâre judecătorească (...) pot fi adoptați de către soția tatălui numai dacă filiația este confirmată prin rezultatele expertizei realizate prin metoda serologică ADN.”

De asemenea, în cazul adopției copilului de către soția celui care a recunoscut copilul născut în afara căsătoriei, instanța judecătorească va admite cererea de încuviințare a adopției numai dacă paternitatea este confirmată prin rezultatul respectivei expertize.

Art. 16 alin. (6) descurajează adopția națională: „Atestatul eliberat de direcția în a cărei rază teritorială domiciliază adoptatorul sau familia adoptatoare este valabil pentru o perioadă de un an. Valabilitatea acestui atestat se prelungește de drept până la încuviințarea adopției, în situația în care a fost introdusă pe rolul instanței judecătorești cererea de încredințare în vederea adopției, precum și în situația în care persoana/familia atestatoare are deja încredințați, în vederea adopției, unul sau mai mulți copii.”

Propunerea legislativă pe care v-o propun încurajează adopția națională, acordând valabilitate atestatului până la finalizarea procedurii de adopție.

De asemenea, foarte important, art. 26 alin. (1) și alin. (2) încalcă Convenția europeană de la Strasbourg în materie de adopție de copii, revizuită de Convenția de la Haga, și, de asemenea, Constituția României, art. 26 – Viața intimă, familială și privată.

## Mulțumesc.

Punctul de vedere al Guvernului, domnul secretar de stat Bogdan Panait – Oficiul Român pentru Adopții. Vă rog, microfonul 10.

## **Domnul Bogdan Adrian Panait** _– secretar de stat_

_în cadrul Oficiului Român pentru Adopții_ **:**

## Mulțumesc, domnule președinte.

Au fost foarte multe discuții pe această propunere legislativă în comisii. Cred că la foarte multe dintre aceste puncte pe care le-a prezentat domnul senator s-au dat și răspunsuri. Nu aș vrea să insist pe ele, numai dacă cineva dorește în mod deosebit.

Aș vrea să spun că Guvernul nu susține această inițiativă legislativă, măcar pentru faptul că propunerea elimină trei etape importante în procedura de adopție. Și, privitor la procedura de adopție, nu sunt lucruri care se regăsesc numai în România, ci în toată legislația privind adopția internațională, și anume: declararea adoptabilității copilului de către instanța judecătorească, realizarea de către specialiști a potrivirii copilului cu familia adoptatoare și încredințarea în vederea adopției. Sunt trei lucruri pe care am vrut să le subliniez. De asemenea, Consiliul Legislativ, deși a dat un vot pozitiv, spune că: „În considerarea celor de mai sus, prezenta propunere, neaducând un plus de valoare reglementărilor în vigoare în materia adopției, nu este recomandat a fi adoptată.”

Și aș vrea să mai fac o precizare pe care nu am făcut-o în comisii. În decembrie, acum doi ani, Comisia PETI din Parlamentul European a venit la București pentru trei puncte, unul fiind adopția. Am prezentat în fața întregii comisii, inclusiv în fața europarlamentarilor români, legea care de-abia intrase în vigoare. Lăsând la o parte faptul că ne-au felicitat, cei din Comisia PETI ne-au invitat în Parlamentul European să o prezentăm ca un model de bună practică.

În concluzie, ceea ce vreau să subliniez este că actuala lege respectă întru totul legislația europeană și legislația internațională la care România este parte.

Vă mulțumesc.

## Mulțumesc.

Avem raport comun: Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări și Comisia pentru muncă, familie și protecție socială.

Doamna senator Federovici.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Consiliul Legislativ a analizat proiectul de lege și a formulat un aviz favorabil, cu observații și propuneri.

Comisia pentru egalitatea de șanse a avizat favorabil prezentul proiect de act normativ.

Comisia pentru drepturile omului, culte și minorități a transmis, de asemenea, un aviz favorabil, cu un amendament.

Prezentul proiect de act normativ a fost dezbătut pe parcursul mai multor ședințe, la finalul cărora membrii comisiilor au hotărât, cu majoritate de voturi, să adopte un raport comun de respingere, deoarece propunerea legislativă nu întrunește condițiile impuse de lege în ceea ce privește elaborarea actelor normative.

Astfel, textul actului normativ nu este corelat cu legislația în vigoare în domeniu, respectiv prevederile Codului civil referitoare la instituția adopției, instituind norme paralele sau abrogând dispoziții necesare pentru o reglementare cât mai complexă.

Amendamentul formulat în aviz de către Comisia pentru drepturile omului, culte și minorități, supus votului, a fost respins și se regăsește în anexă ca parte integrantă din prezentul raport.

În consecință, Comisia pentru muncă, familie și protecție socială și Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări supun plenului Senatului spre dezbatere și adoptare raportul comun de respingere a propunerii legislative.

În raport cu obiectul de reglementare, propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice, Senatul fiind prima Cameră sesizată.

Mulțumesc.

Sunt intervenții la dezbateri generale? Domnul senator Nicolae Popa.

## Domnule președinte,

Aș vrea întâi să discut despre o chestiune care mie mi se pare o rușine pentru activitatea legislativă, modul acesta de „rezolvare”, de expediere a unor propuneri unde s-a muncit, unde s-a lucrat, cu câteva fraze. Și fraza pe care a citit-o doamna colegă, doamna președinte, este următoarea: „(...) nu întrunește condițiile impuse de lege în ceea ce privește elaborarea actelor normative; (...) nu este corelat cu legislația în domeniu, respectiv prevederile Codului civil”.

Mai încolo, aveți dumneavoastră în dosar evaluarea primară, făcută de organele competente ale Senatului.

În evaluarea primară veți vedea următoarea frază: „(...) este constituțională și propunerea se integrează în sistemul legislativ existent”.

Și, atunci, eu mă întreb, dumneavoastră aveți experiența specializată în domeniu, iar eu știu în același timp că nimic nu este perfect și totul poate fi îmbunătățit, de ce Dumnezeu nu se poate ca în două comisii să se pună un amendament, să se discute, să vedem, într-adevăr, de ce nu corespunde? De ce să expediem cu un verdict, o ștampilă de respingere și cu asta să nu intrăm într-un domeniu extrem de delicat?

Nu spun că dumneavoastră nu aveți dreptate. Eu știu, am făcut parte din Comisia de integrare încă din anul 2001, știu exact ce anume ni s-a... de ce am fost acuzați, ce s-a invocat, dar asta nu înseamnă că noi nu putem îmbunătăți în domeniul acesta sistemul și tehnica adopției în România.

Ceea ce pe mine mă îngrijorează este un singur lucru: mă îngrijorează faptul că un număr foarte mare de copii cu dizabilități nu au absolut nicio șansă. Chestiunea aceasta mă doare când știu și văd că există anumite persoane, anumite familii care ar dori să facă aceste adopții, și aici eu nu înțeleg de ce nu putem găsi... Poate nu este perfectă formula. Accept și această chestiune, dar de ce să nu găsim împreună, să facem prevederi sau mai bine zis reglementări care să acopere întreaga sferă de probleme în domeniu. Pentru că sunt și e păcat de Dumnezeu, că suntem o țară cu atât de mulți copii care stau într-un anumit sistem care nu e nici una, nici alta, nu e nici adopție, nu e nici instituție, stau pe la niște oameni care au sau nu au calități de a-i educa. Oricum lucrurile nu merg bine în acel domeniu. Și una dintre explicații este că legislația, reglementările nu sunt bune sau, mă rog, sunt perfectibile.

Mulțumesc.

Are cuvântul doamna senator Gabriela Firea.

Mulțumesc, domnule președinte.

Sunt absolut convinsă că inițiativa colegului nostru senator este mânată de bune intenții și felicit preocuparea Domniei Sale pentru acest subiect, și îl anunț că nu este singurul și îi propun ca pe viitor să ne constituim într-un grup de lucru al parlamentarilor preocupați de acest subiect.

Este adevărat că legea în vigoare, Legea nr. 273/2004, este o lege considerată bună, europeană, dar, potrivit chiar statisticii prezentate de domnul senator, ea și-a dovedit limitele și, într-adevăr, trebuie îmbunătățită. De aceea, propunerea mea era pentru un proiect de lege de amendare a cadrului legislativ existent, și nu pentru o lege nouă. Și vă spun și de ce, doar două-trei elemente de profunzime. Am vorbit în prima frază doar de ceea ce se vede la suprafață, de formă, nu de fond.

În 2004 s-a creat această lege europeană tocmai pentru că se vorbea la CNN, Euronews și în toată presa internațională despre faptul că românii sunt niște oameni fără inimă, sunt niște oameni care își abandonează copiii în maternități, pe străzile orașelor sărace sau ale satelor sau, pur și simplu, că nu le pasă de acele orfelinate. Nu uităm acele imagini care ne-au făcut atât de mult rău. Ideea era să nu ne întoarcem la aceeași situație, să nu deschidem calea unor abuzuri, să nu transformăm din nou, prin această propunere legislativă, adopția – o afacere. Eu nu acuz, ridic doar un semn de întrebare, și acest semn de întrebare îl explic.

Din momentul în care, prin această propunere legislativă, dăm drept de activitate acestor OPA – organizații private autorizate –, care pot să intervină în toate fazele adopției în egală măsură sau poate mai important decât reprezentanții statului, aceste ONG-uri putând fi și plătite, pentru că se specifică doar în cazul reprezentanților statului că nu au dreptul să primească foloase necuvenite, bani sau cadouri, pentru că înlesnesc o adopție, dar, în cazul OPA, aceste organizații private autorizate pot să primească și sponsorizări, și donații, și parte din taxa de timbru...

Dragi colegi,

Ideea este să îmbunătățim cadrul legislativ privitor la adopție și să nu mai stea copiii în orfelinate, dar să o facem cu discernământ și interzicând ca România să devină din nou o afacere pentru piața internațională a doritorilor de a lua copii români pentru adopție.

Vă mulțumesc, doamnă senator.

Acum a venit vremea să se audă cuvântul senatorului Ardelean Ben Oni.

Mulțumesc tare mult.

Vreau, în primul rând, să-l felicit pe domnul senator Grapă, care nu doar a lucrat la acest act normativ, dar, în același timp, a reușit în timpul acesta foarte scurt să mobilizeze un întreg arsenal de factori decidenți și, în același timp, de experți în domeniu, în dezbaterile publice pe care le-a organizat atât aici, în Parlament, cât și în alte locații.

În același timp, ceea ce vreau este să atrag atenția cu foarte multă seriozitate asupra faptului că permanent România este criticată pentru blocajul acesta vizavi de adopții și permanent noi am mers pe următoarea lozincă: nu reușim noi să facem nimic pentru acești copii, dar nici nu lăsăm pe alții.

Eu cred că este de bun augur și, în același timp, o responsabilitate civică pe care o avem, și anume aceea de a debloca aceste adopții, bineînțeles, fiind în asentimentul doamnei senator Firea vizavi de semnele de întrebare pe

care le avem și de problematicile care trebuie rezolvate în privința controlului și a ceea ce se întâmplă în acest întreg proces de adopții, pentru că nu vrem să avem de-a face cu abuzuri și, în același timp, dorim ca acest proces să fie unul transparent și cât se poate de bine controlat.

Vă mulțumesc tare mult și vă sfătuiesc, și vă îndemn să votăm această propunere legislativă pe care o consider bună și benefică pentru România, în general.

Vă mulțumesc.

Domnul președinte Liviu Pop.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

1. Adopțiile internaționale se fac, condiția este ca unul dintre părinți să fie român.

2. În anul 2012 a fost republicată această lege privind adopțiile, o lege care a fost republicată odată cu adoptarea de către România, în 2011, a Convenției europene în materie de adopții de copii.

Mulțumesc.

Mai sunt două intervenții.

Propun să ne oprim aici cu intervențiile, să-i ascultăm și pe colegii care au solicitat cuvântul, că ne expiră timpul de lucru pentru azi.

Domnul senator Șerban Mihăilescu și apoi domnul senator Șerban Nicolae.

## **Domnul Petru Șerban Mihăilescu:**

Mulțumesc, domnule președinte.

Iertați-mă, am o primă întrebare. Votăm astăzi ceva?

Iertați-mă, domnule președinte, votăm această lege acum?

Dacă nu aveți nimic împotrivă, da.

Nu, ca să știu – legat de timp – cât de mult vorbesc. Ideea de bază e următoarea – două minute vreau să vă rețin –, suntem într-o situație foarte clară și pot să spun că devin chiar filozof. Toată lumea are dreptate. Legea din 2004, într-adevăr, și eu cred că poate fi considerată o lege care și-a trăit traiul. Problema cea mai grea este următoarea: condiția de bază a Uniunii Europene la acea vreme a fost următoarea: să reducem dramatic numărul de unități în care stau copiii în regim rezidențial și să-i îndreptăm spre familii, plus o serie întreagă de chestiuni care urmau, ca noi să avem o situație din ce în ce mai bună în acest domeniu.

Din păcate, acest lucru nu s-a întâmplat și există destul de puțină transparență ca să putem spune, la opt ani sau nouă ani, exact cum se mai întâmplă lucrurile. Deci aici este un lucru delicat, pentru că progrese au fost puține.

2. Schimbările care au fost promovate în 2012, în mod clar, au îmbunătățit adopția internă.

3. Adopția rămâne în continuare, indiferent ce ar dori unii colegi să spună, o chestiune de excepție, ea este un domeniu care nu trebuie să fie încadrat ca preocupare totală.

## **Domnul George Crin Laurențiu Antonescu:**

Vă mulțumesc și eu.

Ca să fim formal în regulă,

Domnule senator Șerban Nicolae, vă rog.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

Am mai spus și o repet: noi suntem în proces de legiferare sesizați cu o inițiativă legislativă. Chestiunile de principiu cu care putem fi mai mulți de acord decât cei care sunt de acord cu legea propusă fac obiectul unei alte dezbateri și ar trebui să nu apară în plen decât atunci când avem și concluziile acelor dezbateri.

Ce spune domnul senator Popa este, de principiu, corect, dar în cazul de față nu se poate aplica, pentru că nu putem să venim cu o propunere care reglementează o chestiune de interes general pe motiv că legea în vigoare are unele lacune, și aici să preluăm o activitate de legiferare în care să devenim toți inițiatori, autori de amendamente și de texte normative.

Din acest punct de vedere, nu așa funcționează procedura de legiferare în toată lumea civilizată. Și, atunci, mie mi se pare că este un argument nefiresc să se invoce că legea în vigoare ar fi din 2004, când ea a suferit în 2012 modificări fundamentale și – nu aș vrea să fac o chestiune politică – ea a intrat în vigoare, dacă nu mă înșel, în aprilie, la inițiativa guvernelor anterioare Guvernului Ponta.

De acord că e nevoie de o serie întreagă de modificări. Cunosc foarte bine neajunsurile, mai ales în ceea ce privește procedura în instanță la reglementarea actuală, dar asta nu înseamnă că pentru un scop corect e bine să adăugăm și lucruri care fac obiectul unor discuții încă nerezolvate.

Acele critici despre care se vorbea veneau dintr-o zonă extraeuropeană și știm foarte bine acest lucru. A spune că este o încălcare a Constituției României, a unor convenții internaționale privind viața privată, faptul că nu se mai permite aceeași șmecherie după care o persoană de sex masculin se declara părintele unui copil ca să faciliteze adopția doar de către soție – nu mi se pare că este foarte în regulă. Acesta nu este un argument și vă asigur – atâta cât mă pricep și eu, o dungă, două, la probleme de drept – că nu este o dispoziție neconstituțională, dincolo de faptul că ar fi nefiresc ca cineva să devină părinte prin simpla declarație a paternității, în timp ce pentru alții să fie nevoie de o întreagă procedură de adopție. Ar fi mult prea simplu și, repet, nefiresc.

De aceea, eu, unul, sunt împotriva acestei propuneri legislative. Eu am urmărit-o de când a fost depusă, am încercat să fac amendamente, dar mi-am dat seama că amendamentele pe care aș fi vrut să le fac, în spiritul celor spuse de domnul senator Popa, ar fi modificat complet intenția inițiatorului.

Și, atunci, nu avea rost să ajung la un alt rezultat decât cel al inițiatorului, să-mi spun punctul de vedere, că sunt împotriva propunerii legislative și, ca atare, voi vota pentru raportul comisiei și împotriva legii.

Vă mulțumesc.

## **Domnul George Crin Laurențiu Antonescu:**

Stimați colegi, suntem și așa în prelungiri.

Mai sunt două intervenții, rog scurte, și după aceea să

Alte subiecte...

Vă mulțumesc, domnule președinte. Voi restrânge cât pot.

Ce știu este că această lege îi umilește pe majoritatea care vor să adopte un copil și spun lucrul acesta nu din citit, ci, efectiv, din sesizări...

Care lege?

Legea veche pe care vrem să o modificăm prin actuala lege. Am sesizări chiar și din Caracal. O familie care a avut copil, a avut ghinionul să-i moară copilul și a fost supusă la umilințe. De doi ani de zile, nici măcar nu a reușit să i se propună un copil să-l vadă.

În momentul în care spunem că nu este normal ca un copil să nu aibă familie, în momentul în care spunem că interesul primar este al copilului, de ce nu facem în așa fel încât lucrurile să devină mult mai simple, spre interesul copilului?

Prin urmare, dacă toți recunosc că legea veche are probleme și de aplicare, și de interpretare, de ce să nu încercăm să facem ceva nou și bun?

Încercăm.

Domnul senator Dumitru Oprea.

Doar o chestiune de tehnică legislativă și îi mulțumesc unuia dintre antevorbitori, care, după o săptămână, îmi dă dreptate.

Am întrebat și eu de ce Legea parteneriatului publicprivat, votată de toată lumea în 2010, vine printr-un proiect de la Guvernul României cu altă lege?

Mulțumesc.

Mulțumesc.

S-au încheiat vorbitorii extra...

Domnul Cristian Rădulescu, liderul Grupul parlamentar al PDL, face un anunț sau nu știu...

Vă rog.

Nu. Nu.

Voiam să intervin aici. Tot așa...

Eu încerc totuși să maschez acest favor... pe care vi-l fac și dumneavoastră mă turnați...

Vă rog.

...vorbind în cunoștință de cauză.

Modificarea la legea aceasta a fost la Comisia pentru muncă pe vremea când eu activam, în legislatura trecută, acolo.

Vorbesc în cunoștință de cauză.

Am introdus o modificare care permitea o abatere de la interzicerea adopției internaționale, dar pentru cetățenii români, socotind că copiii din România au dreptul la o soartă mai bună într-o altă țară, mai ales dacă părinții care vor să-i adopte pe aceștia sunt părinți români. Și era vorba de restabilirea unei egalități de șanse și a unui tratament egal în fața legii pentru toți oamenii din România care vor să fie părinți.

Pe parcursul funcționării legii, nu am întâlnit niciodată critică de neconstituționalitate. Legea respectivă a traversat multe regimuri. Multe partide au fost la putere și, cu toate acestea, în datele ei esențiale, legea nu a fost modificată decât tot de către Guvern, în urmă cu câțiva ani buni de zile, venind cu o listă întreagă de modificări.

Ni se spune de către inițiator că încalcă tratatele internaționale. Comisia ne spune că sunt vreo 30 de încălcări ale acestei inițiative pe tratatele internaționale.

Cum a funcționat legea până acum – este o lege care este în interesul copilului –, aș vrea să funcționeze așa și în continuare.

## **Domnul George Crin Laurențiu Antonescu:**

Mulțumesc.

Domnule senator, vă rog frumos. Haideți, vă rog, ziceți, dar să închidem odată. Supun la vot sistarea dezbaterilor. Vă rog.

Mulțumesc, domnule președinte.

Un respectabil coleg senator a declarat mai înainte faptul că adopția este o situație de excepție. Eu aș zice că situația de excepție este prelungirea unui sistem instituționalizat pentru un copil.

La Tulcea, aproape jumătate din bugetul consiliului județean este destinat acestei instituții – Direcția pentru protecția copilului. Sunt resurse extrem de importante și, prin încurajarea adopției, putem să reducem acest efort considerabil financiar din partea statului.

Aș dori să mai adaug că, pe de altă parte, eficiența acestui efort este una extrem de redusă, din cauza faptului că, la 18 ani, noi lăsăm acești copii în lume, în viață, fără să fie pregătiți pentru ea și mare parte dintre ei ajung delincvenți.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc și eu. Ultimul cuvânt, inițiatorul, vă rog.

Vă mulțumesc din suflet, domnule președinte. Câteva ultime considerente. Mici. Așa vor fi, foarte mici. V-am citit niște date care există în statistica Ministerului Muncii. Afirmăm că vrem să rămână și să funcționeze această lege în continuare.

Ce decidem acum este ceea ce se va întâmpla. Vă spun însă că mi-am schimbat optica dintr-un punct de vedere și v-o spun cu certitudine.

Dacă până acum vorbeam, pentru că așa am crescut acasă, atunci când aveam ceva de spus, încercând să contribui la o decizie sau chiar s-o infirm, m-am hotărât, de câte ori am ceva de spus, să ridic mâna, și o voi face, domnule președinte, pentru că argumentele invocate de către unii dintre colegi pe mine mă sperie. Să așezi pe poziție antagonistă decizia Consiliului Legislativ _versus_ Comisia juridică... Păi, în această comisie, din care cu onoare fac parte, această lege nu a avut nicio șansă să fie dezbătută, pentru că nici nu a fost pe ordinea de zi săptămâna trecută, marți, iar într-un mod cu totul... cu ghilimelele de rigoare, nu știu cum să-l calific, că nu vreau să jignesc, am fost sunat la ora 14.55 că ea apare acolo. Nicio șansă nu am avut să-i chem pe cei care mă ajută și care trebuie să convingă membrii Comisiei juridice să vină la acea comisie s-o facă. Nu analizez de ce. Vă spun doar, atâta tot. Există o șansă, avem o certitudine, din 2004 până acum, de cum funcționează în direcții, în sistemul de protecție această lege, care sunt efectele ei: 64.000 de copii – șaizeci și trei de mii două sute și un pic – și 5.000, în momentul de față, abandonați în spitale.

Situația poate să continue prin dorința noastră sau se poate schimba.

Vă spun însă cu certitudine un lucru: că încerc să învăț, din păcate din propriile greșeli, și sub nicio formă nu pot abandona o chestiune cu care cu toții ne mândrim atunci când ieșim în fața electoratului, și anume problema copiilor.

Actuala lege nu este în interesul superior al copiilor. Actuala lege este în echilibru, dacă-mi permiteți, cu puterile europene.

Ceea ce propun eu este, într-adevăr, în interesul copilului, chiar dacă este posibil să existe anumite nume cu sonoritate de origine britanică care să fie deranjate.

Mulțumesc.

Doamna senator Federovici.

Mulțumesc, domnule președinte.

Vă asigur că am toată considerația față de colegul senator Grapă, colegul meu de comisie, de altfel, din Comisia juridică.

Propunerea a fost discutată săptămâna trecută în Comisia juridică. A fost supusă votului introducerea pe ordinea de zi. Domnia Sa a susținut în cadrul Comisiei pentru muncă punctul de vedere, alături de colegii care l-au susținut.

Vreau doar câteva chestiuni să punctez. Această propunere legislativă omite să reglementeze principalul

aspect fundamental din cadrul procesului de adopție, și anume modul și procedura prin care un copil devine adoptabil. Tratează cu lejeritate, dar și cu insuficiență acest aspect deosebit de important. Se limitează doar la trei situații și...

Doamna senator, iertați-mă, nu vreau să vă întrerup. Nu am făcut-o la nimeni, dar, pe fond, în legătură cu propunerea legislativă, v-ați pronunțat la început. Pentru că, după aceea, o să mai vrea domnul Grapă și nu mai plecăm. Adică punctul de vedere al comisiei este clar. Am reținut.

OK!

## **Domnul George Crin Laurențiu Antonescu:**

Vă propun să

Este lege organică.

Raportul de respingere a fost respins.

Încheiem aici ședința plenului de azi. Declar ședința închisă. Mulțumesc.

- La revedere!

## _Ședința s-a încheiat la ora 13.15._

„Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare)

Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.401.00.70, fax 021.401.00.71 și 021.401.00.72 Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A.

&JUYDGY|648036

**ISSN** 1220–4870

**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 144/21.XI.2013 conține 36 de pagini.**

Prețul: 90,00 lei