Uniunea Salvați România va vota în favoarea decretului de prelungire a stării de urgență.*O facem pentru că noi considerăm că aceasta este atitudinea rațională și responsabilă, dacă ar fi să ascultăm și doar poziția epidemiologilor.* Nu e niciun loc de interpretare aici!
Sănătatea și siguranța oamenilor sunt prea importante ca să le riscăm*, din nerăbdare, cum am văzut zilele acestea, sau pentru că nu reușim să luăm deciziile corecte la timpul corect.
Vom vota acest decret și pentru că sperăm că nu va fi nevoie de încă unul, la câteva săptămâni după ce, în sfârșit, sperăm că într-o lună, poate ceva mai mult, restricțiile se vor ridica. Însă vreau să avertizez foarte clar Guvernul să înceteze să mai ia aceste voturi ca pe niște cecuri în alb, că nu sunt nici pe departe așa.
Suntem la o lună, peste o lună de la instaurarea stării de urgență, și Cabinetul se comportă, cel puțin în ultima perioadă, de parcă tocmai a descoperit că a intrat la guvernare.* Spun aceasta pentru că vedem miniștri care se contrazic cu alți miniștri, vedem miniștri care spun total altceva decât spune apoi premierul sau vedem miniștri care încasează scatoalce de la președinte. Să mai amintesc oare de ping-pongul cu subiectul șomajului tehnic, o temă dramatică pentru foarte mulți dintre români, sau joaca la limita responsabilității cu restricțiile impuse și cerute prin ordonanță militară și relaxate apoi prin diverse acorduri semnate de ministrul de interne?!
Toată această hârjoană se întâmplă pe fondul unor temeri majore pe care le resimte fiecare familie din România: temeri privind locul de muncă, temeri privind perspectivele afacerii din care mulți dintre ei trăiesc.
Noi sperăm că nu putem să continuăm să-i lăsăm pe oameni să ghicească în ce fel de lume se vor găsi peste o lună sau două, când, fără îndoială, situația de urgență va trebui să fie ridicată.
Una din vorbele populare pe care le știm toți spune că „omul înțelept își face iarna car și vara sanie”. Un guvern înțelept ar trebui să facă acum, în perioada de criză, planul pentru ce urmează după. Aceasta este marea întrebare care se află pe buzele fiecărui cetățean. Deocamdată vedem doar reacții, unele mai bune, altele mai puțin inspirate, dar nu vedem niciun fel de strategie. Nu sunt planuri concrete, nu există nicio viziune dincolo de azi. Știm că nu vor fi bani, dar nu facem nimic să recuperăm sumele pierdute din pensii speciale. Este o temă pe care societatea ne-o cere în mod repetat. Refuzăm să ne ocupăm de acest subiect.
Știm că economia va suferi, dar nu încurajăm nicicum antreprenorii. Din contră, se creează – vedem zilele acestea – noi linii de business medical pentru companiile de stat. Avem peste un milion de contracte de muncă suspendate, sute de mii desființate, dar nici urmă de reducere a cheltuielilor statului.
Cum ne uităm noi în ochii acestor oameni dacă statul pare că nu mișcă niciun deget pentru ei? Tocim cuvântul acesta, pe care-l folosim toți, în toate intervențiile – solidaritate –, îl golim de sens, dar nu facem nimic ca să arătăm ce înseamnă în termeni concreți pentru stat acest termen. Da, vorbesc de zona bugetară, pentru că avem o structură instituțională care tolerează din plin – și în aceste zile presa a arătat foarte clar lucrul acesta – instituții ineficiente.*
Noi vorbim de solidaritate doar către mediul privat. Când vine nota de plată, plătesc fix oamenii din economia privată, cei care s-au angajat acolo, cei care au avut curajul să-și deschidă o afacere.
Factura parcă vine – deocamdată aici suntem – întotdeauna către cei care în vremuri bune erau motoarele creșterii economice cu care s-a mândrit fiecare guvern.* Singura direcție care se vede în momentul de față pare că urmărește să înlocuiască starea de urgență cu starea de faliment, anunțat pentru foarte multe companii. Această direcție este una greșită.
Vreau să-i reamintesc Guvernului că a preluat o țară care avea nevoie de reconstrucție și dezvoltare, grație unei guvernări iresponsabile a PSD. Nu-l va ierta nimeni, de fapt pe noi toți nu ne va ierta nimeni dacă după această criză România va înțepeni la periferia Europei!
Așadar, întrebarea reală, astăzi și în perioada următoare, este: cum va arăta România după pandemie? Se gândește Guvernul la asta? Lucrează la așa ceva?
Nu există un răspuns astăzi la această întrebare.
Câte crize financiare, sociale, de sănătate publică, cum trăim acum, trebuie să mai suporte România până când guvernele să îndeplinească niște așteptări? Că, deocamdată, perspectivă nu se vede nicăieri! Vedem, în schimb, reglementări confuze, improvizații, corecturi – nu mai revin aici. Și mai vedem și atitudinea aceasta de țâfnă, aroganță, absolut nejustificată și contraproductivă.
Dragi colegi din PNL care guvernați în momentul de față*, e foarte greu de spus astăzi dacă mergem într-o direcție rea sau bună, pentru că, de fapt, nu vedem o direcție.
Am rugat Guvernul să fie transparent. A auzit puțin, cu o ureche!*Am rugat, de asemenea, Guvernul să asculte ce-i spunem aici, în Parlament, și ce-i spun oamenii de acasă. A auzit tot puțin, cu cealaltă ureche!*
Am rugat, de asemenea, Guvernul să lase la o parte calculele politice, pentru că trecem toți prin această criză. Așteptăm să vedem dacă măcar puțin lucrul acesta a fost auzit și mai ales dacă se înțelege situația în care suntem cu adevărat noi, ca țară, în momentul acesta.
Închei spunând că, da, USR o să voteze în favoarea acestui decret, pentru că avem încredere în știință și experți și în necesitatea ca noi, ca societate, să rămânem sănătoși, dar nu pentru că am fi convinși că există o viziune de guvernare pentru România în momentul de față. Poate reușim să o găsim într-un „împreună” care să aibă și sens de acum înainte.
Sărbători fericite tuturor românilor!
voce proprie
Marker
Cadru
Apelul combină binele comun (sănătatea publică) cu interesele specifice ale mediului privat și ale angajaților.
„Sănătatea și siguranța oamenilor sunt prea importante ca să le riscăm”