Încă auzeam secvența de _stand-up comedy_ de adineauri și..., din cauza întârzierii de pe laptop, și de asta nu m-am lămurit. Deci pot să-mi exprim punctul de vedere.
Mulțumesc.
Uniunea Salvați România, evident, va vota înființarea stării de alertă, încuviințarea acesteia, o facem pentru că suntem convinși că acest guvern are nevoie de un instrument legal – și accentuez acest cuvânt – pentru a putea administra situația specială în care continuăm să ne aflăm.
Noi am spus întotdeauna că vom fi constructivi, pentru că, până la urmă, guvernul acesta e al României, și nu e al PNL, cum n-a fost nici al PSD, până acum câteva luni. E totuși al tuturor cetățenilor, și *nu e doar Guvernul unora care au carnete de partid de o culoare sau alta12
Și felul în care ieșim din criză chiar îl privește pe fiecare dintre noi. Și constructiv însă nu înseamnă că închidem ochii – și s-a văzut și pe parcursul ședinței de astăzi de la Camera Deputaților.
Noi am înțeles că în toată această perioadă sunt necesare măsuri specifice, le-am și susținut. Am înțeles că e nevoie de restricții, însă oamenii au nevoie de mai mult de atât, e nevoie de o perspectivă care să ne ajute să înțelegem cum se va schimba viața noastră în următoarele luni și mai ales ce fac autoritățile pentru a-i sprijini pe români să-și recupereze, cât mai rapid se poate, ceea ce s-a pierdut în ultima perioadă. Pentru că, dacă suntem onești cu noi înșine, românii au pierdut foarte multe lucruri. Au pierdut locuri de muncă, au pierdut oportunități de afaceri și au pierdut aparența aceea de normalitate, de viață normală, care e atât de importantă.
Viața culturală a dispărut aproape cu totul, în sensul larg al termenului de viață culturală. Și, dacă în privința economiei Guvernul a propus foarte... și a produs foarte puține lucruri (am discutat acum două zile), poate măcar culturii să i se ofere o mână de ajutor în perioada următoare. USR a depus amendamente în acest sens și sper să rămână în forma
finală. Oamenii însă trebuie să știe când se pot întoarce, fie și gradual, la lucrurile care pentru ei contează.
De la începutul acestei crize am văzut cu toții tot felul de contradicții și cârpeli, și stângăcii: s-au luat decizii de pe o zi pe alta, iar în unele cazuri a treia zi s-a revenit asupra a ceea ce se stabilise în prima zi. Predictibilitate, deși e un cuvânt frumos și-l spunem cu toții, nu a existat. Aceasta este o stare de fapt care trebuie să înceteze și e necesar să înceteze. Și nu cred că în 20 mai – e, cumva, poate un pic de ironie fină, e ziua primelor alegeri libere de după Revoluție, acea Duminică a Orbului de unde a pornit totul –, nu cred că mai putem să fim surprinși de situație. Nu putem să ieșim în fața oamenilor și să continuăm să ridicăm din umeri la multe din întrebările legitime pe care le punem, pentru că avem deja modele în alte țări, avem deja experiență proprie – bună, rea, așa cum am reușit s-o acumulăm. Și chiar... noi credem, continuăm să credem că e nevoie de un plan și că acesta se poate realiza.
Și că e nevoie de un plan ne spune și Comisia Europeană. Se vede până la Bruxelles că România stagnează. Suntem încă în țara în care funcționează legi și instituții schilodite de Liviu Dragnea: Secția specială de prigonit magistrații e încă acolo, legile justiției sunt încă în dezacord cu recomandările Comisiei de la Veneția*.
Și nu spuneți că n-ați fost avertizați. Am văzut astăzi un spectaculos... spectaculoasă prestație de ipocrizie a vechilor partide, în care se împingeau unul pe altul la microfon să explice cum susțin reforma justiției, și PSD-ul, și PNL-ul în egală măsură, dat fiind că, atunci când au contat însă voturile, lucrul ăsta nu s-a întâmplat. Aveți pe masă propunerile noastre concrete pentru îndreptarea acestor aberații, și pentru Secția specială, și pentru legile justiției, sunt inițiative depuse de USR în ultima perioadă. Haideți să vedem dacă promisiunile de astăzi chiar devin realitate. Până acum n-ați vrut s-o faceți. Și să fie foarte clar: nu putem continua să invocăm pandemia pentru a refuza să punem justiția în ordine*.
Tot Comisia ne spune, într-un raport care ar trebui să-i facă pe unii dintre oamenii din ministere să roșească, ne mai spune câteva lucruri (raportul, chiar zilele acestea): pentru digitalizare s-au făcut într-adevăr niște pași, e un lucru pozitiv, dar lipsește aproape complet corelarea lor, practic instituțiile continuă să se digitalizeze fiecare la ea acasă, fără nicio legătură cu celelalte; bugetul nu adună destui bani și, dacă pot să am o notă aici, nici nu încurajăm companiile să producă, ca să aibă de unde plăti, iar ce se colectează se pierde în cunoscutele deja conducte transpartinice de risipit bani publici, mufate la pușculițe de partid; investiții în infrastructură nu există în realitate la acest moment, vorbim în continuare doar de planuri; nu se reformează administrația, sistemele sunt fix la fel, iar despre IMM INVEST iată că și Comisia ne spune exact ce am spus și noi acum două zile – efectul e mic chiar și în condițiile în care ar funcționa ireproșabil, ceea ce am recunoscut cu toții că nu e cazul.
Și, pentru că vorbim de Parlament, nu pot să nu remarc cu amărăciune cum în textul de astăzi s-a intervenit cu amendamente în spatele cărora se ascunde doar lupta politică pe posturi de conducere în spitalele noastre. Aceea este explicația intervenției colegului meu de mai devreme, foarte, foarte corectă. Citez dintr-un amendament depus chiar de PSD: „Autoritățile publice locale, pentru unitățile sanitare din subordine, exercită atribuția de numire, suspendare și eliberare din funcție a persoanelor care ocupă funcții de conducere.” Deci, practic, PSD-ul vrea să continue
să păstreze numirile în spitale în subordinea administrațiilor locale, pentru a conserva exact acele rețele de putere care au îngenunchiat sistemul sanitar* și care sunt unul din motivele principale pentru care reacția a fost atât de slabă și s-au întâmplat drame cum a fost cea de la Suceava.
Aici am ajuns: ca în vremea celei mai mari crize de sănătate publică din istoria noastră modernă* să conteze mai mult controlul instituției decât performanța ei. Continuați să insistați să țineți incompetenți pe funcții doar pentru că sunt membri de partid, prieteni, parteneri de bere. Vă e pur și simplu frică de profesioniști care nu ascultă de baroni locali, fie ei..., că asta e ironia, fie roșii, fie galbeni*. Vi se pare că spitalele noastre sunt bine administrate? Sunteți așa de mulțumiți de performanțele managerilor încât vreți să-i păstrați cu orice chip? De ce folosim un act pentru întărirea baronilor locali? Folosim un act de o responsabilitate pentru țară, această criză și această stare de alertă, pentru a întări controlul baronetului asupra sistemului sanitar. Chiar nu putem privi mai departe de interesele acestea meschine de plătit obligații?!
Da, o să votăm pentru, deoarece Guvernul are nevoie să aibă acest instrument funcțional, dar gândirea aceasta care ne sufocă, de tip „Mâine e o altă zi, vedem noi atunci ce-om face, hai s-o scoatem la liman cu datoriile de astăzi!”, nu ne duce nicăieri. România chiar are nevoie de un plan pentru poimâine.
Mulțumesc.
Voce
voce proprie
Marker
Cadru
Discursul îmbină apelul la binele comun (cetățenii României) cu critica intereselor de grup (partidele).
„E totuși al tuturor cetățenilor, și nu e doar Guvernul unora care au carnete de partid de o culoare sau alta.”