Carmen Ileana Mihălcescu

**:**

## Bună ziua!

Mă gândeam că poate era mai bine, în loc să citim raportul, să punem înregistrările familiilor care se confruntă, după zeci de ani, cu durerea de a nu ști unde le sunt copiii, cu victima traficului de persoane și poate atunci s-ar fi înțeles mai bine despre ce este vorba. Și e vorba despre ceea ce raportul prezintă – două realități. O realitate neagră, care aparține acestor familii, acestor victime ale traficului de persoane, o realitate neagră a statisticilor care ne dau de cinci ani de zile pe locul I ca țară sursă pentru traficul de persoane din Uniunea Europeană, o realitate neagră care ne arată că România este pe locul I, cu cele mai multe minore însărcinate.

În 2018, EUROSTAT ne spunea că avem 8.625 de fete minore însărcinate, dintre care 721 erau de 15 ani.

Și avem cealaltă realitate, o realitate roz, pudrată, pe care ne-au prezentat-o instituțiile statului. Domnul deputat Socotar spunea deja: „Cu mirare îi ascultam în audieri, unde ne spuneau cu un discurs liniștitor că sunt ceva probleme, dar nu-s chiar atât de mari. Instituțiile lucrează foarte bine între ele, colaborează al naibii de bine, așa încât România rămâne de cinci ani de zile pe locul I la traficul de persoane, așa încât România are familii care nu știu unde le sunt copiii.”

Din punctul meu de vedere, eu cred că această problemă, acest fenomen care deja e cronic în România nu va putea fi oprit decât dacă instituțiile statului recunosc că avem o problemă*, încearcă să nu se mai mintă, să nu se mai ascundă această problemă sub preș.

După mine, deja problema traficului de persoane, așa cum l-am înțeles, cred că ține de strategie națională, de securitate națională.

Sigur că acest raport are foarte multe recomandări, recomandările nu le-am inventat noi, ele vin ca urmare a discuțiilor cu toți cei audiați. De fiecare dată am întrebat care ar putea fi soluțiile, ce soluții sunt,