Cristiana Irina Anghel

Bună ziua..., scaune goale!

Eh, nu-i vorbă, că și eu acum am ajuns.

Două fraze.

Sfântă mare nerușinare! Domnul Iohannis, aseară și azi-noapte, până-n crucea nopții, a dat pe dinafară de bucurie. A ciocnit pahare de șampanie, a și băut, s-a bucurat, a râs cu gura până la urechi. Și-a văzut visul cu ochii: și-a luat România, toată, înapoi. A uitat de sufletele celor uciși la „Colectiv”. A uitat de familiile celor uciși acolo și de durerea lor. A jucat țonțoroiul pe durerea acestora.

Eh, asta e! Vai ție, țară condusă de venetici! Mulțumesc.

## DUPĂ PAUZĂ