Neculai Iftimie

„Bursa de cereale, o urgență”

După 29 de ani de la evenimentele din 1989, prețul la cereale se stabilește aleatoriu și speculativ, fermierul fiind forțat de samsari sau de marii dealeri* să își vândă produsul agricol la o valoare mult mai mică decât cea reală.

O anomalie a pieței de cereale este faptul că, de cele mai multe ori, în Banat este un preț la grâu sau la porumb, iar în Oltenia sau Moldova alt preț, iar bursele din Paris sau din portul Constanța nu sunt relevante pentru realitatea de aici.*

În aceste condiții, este nevoie de o bursă a cerealelor aici, în România, pentru că numai așa se vor ști cotațiile exacte ale prețului grâului, porumbului și al florii-soarelui. Atunci vom cunoaște cu precizie care este stocul la noi, cât s-a vândut și cât a rămas, pentru a fixa un preț corect, în orice minut

și în funcție de calitate. În acest moment, nici nu poți să dai un preț real. Totul este prea subiectiv. Fermierul este constrâns, în aceste condiții, să vândă la un preț anormal.

Eu cred că înființarea unei burse de cereale în țara noastră este o urgență a agriculturii la începutul anului 2020.

Prin urmare, neexistând o bursă a cerealelor, nu se poate forma nicio piață a cerealelor. La această bursă, prin cerere și ofertă, s-ar stabili un preț real, care să ajute fermierul să poată merge înainte, să reînceapă producția. Existând o bursă, atunci, agricultorul (vânzătorul) și cumpărătorul (marile companii) se vor întâlni în cu totul alte condiții, mult mai favorabile, în funcție de cerere și ofertă și sub protecția legii.