Corneliu Ciontu

Ca deputat de Bucureºti, dar ºi ca locuitor al Capitalei, prezint urmãtoarea declaraþie.

Stimaþi colegi,

Când Executivul a lansat ideea decalãrii alegerilor parlamentare de cele prezidenþiale, am adus câteva argumente împotriva acestei idei. Printre acestea, poate cel mai puternic contraargument vizeazã incapacitatea clasei politice româneºti de a-ºi asuma coabitarea.

Având în vedere cultura politicã insuficientã ºi conflictualã a politicienilor noºtri, perspectiva colaborãrii dintre un Preºedinte ºi un grup de orientãri politice diferite pare sumbrã. Cea mai lãmuritoare ilustrare a acestei idei este chiar singura experienþã a coabitãrii de care România are parte în acest moment, cea care existã pe plan local. Pe scurt, aceasta poate fi rezumatã astfel: principalul partid de guvernãmânt controleazã consiliile locale ºi prefecturile, în timp ce, în câteva mari oraºe, primarii sunt de altã orientare politicã. Cunoaºtem cu toþii rezultatul acestei amare coabitãri: un blocaj total, echivalent cu colapsul sistemului administrativ local.

Voi evita sã vorbesc, cu acest prilej, despre oraºul Cluj, pentru cã aº putea fi acuzat de partizanat politic, însã despre veritabila tragicomedie a Capitalei cred cã trebuie sã vorbim cu toþii, lucid ºi obiectiv. În fond, în discuþie se aflã cel mai populat ºi cel mai reprezentativ oraº al þãrii, în felul lui o vitrinã sau o oglindã a fiecãruia dintre noi. Cum se rãsfrânge politicianul român în aceastã oglindã? Ei bine, desfigurat de partizanat politic ºi incapabil de responsabilitate faþã de alegãtori.

Din pricina conflictului intoleraibil dintre cele douã formaþiuni politice social-democrate, P.S.D. ºi P.D., fondurile externe destinate dezvoltãrii infrastructurii bucureºtene au fost irosite. În locul sistematizãrii fireºti a Capitalei, gestionarii politici ai acesteia au preferat o luptã care nu foloseºte nimãnui.

În fond, lucrurile sunt dezarmant de simple: strãinii sunt dispuºi sã ne ofere niºte bani, însã cele douã partide se luptã pentru dreptul de a dispune de aceºtia. Decât sã ofere celeilalte tabere aceastã profitabilã satisfacþie, P.D. ºi P.S.D. au preferat sã lipseascã Bucureºtiul de capital. În aceastã manierã procedeazã câteodatã unele state africane, care, incapabile sã asigure împãrþirea hranei între triburi, preferã sã renunþe la mâncare.

Rãzboiul dintre cele douã partide presupune ºi alte manifestãri caraghioase. Frustrat de posibilitatea de a dispune de Bucureºti, dupã bunul plac, Executivul a început o acþiune fãrã precedent: trecerea atribuþiilor primarului Capitalei cãtre sectoare, astfel încât funcþia acestuia sã devinã una ornamentalã. Totuºi, ºi aici e cazul sã-i dãm dreptate lui Traian Bãsescu: populaþia a oferit acestuia voturile sale, fãcându-l responsabil de lucruri pe care deja nu le mai poate controla ºi îndeplini.

Într-o þarã care ºi-a însuºit lecþia democraþiei, ar fi de neconceput schimbarea legilor ºi a atribuþiilor unor instituþii doar pentru cã reprezentanþii partidelor din opoziþie, aleºi de populaþie, nu sunt pe placul Puterii. Din pãcate, P.S.D. are tendinþa sã iubeascã poporul doar dacã acesta îl voteazã.