Andrei Marga

Ca efect, Ministerul de Externe al României a propus reprezentanþilor Uniunii Europene începerea imediatã a negocierilor de aderare a þãrii noastre la Uniunea Europeanã cu domeniul educaþie, formare profesionalã ºi tineret.

## Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Nu vreau sã vã reþin cu evocarea eºafodajului de schimbãri în învãþãmânt, pe care stau aprecierile experþilor reali din þarã ºi din afara ei. Vreau sã subliniez doar trei lucruri. Primul este acela cã actuala coaliþie de guvernare a promovat o reformã a învãþãmântului pentru a-l compatibiliza cu societatea libertãþilor ºi prosperitãþii pe care o dorim. Nu se mai poate inventa apa caldã ºi nu are rost sã cãutãm s-o facem. Al doilea este acela cã s-au fãcut schimbãri reale ºi benefice în ultimii ani. Nu vreau sã stãrui acum în descrierea lor, dar dacã este nevoie, o s-o facem. Al treilea lucru pe care vreau sã-l subliniez este acela cã îºi fac iluzii cei care, ºi în sãptãmânile trecute, declarau prin tot felul de oraºe mici de provincie cã trebuie sã revenim la trecut.

Trebuie asumat un adevãr, ºi anume cã România a fost ºi a rãmas, din pãcate, o þarã sãracã ºi cã, oricum am întoarce lucrurile, învãþãmântul nu poate fi derobat complet de la corãspunderea pentru sãrãcia endemicã a þãrii. Spus simplu: dacã vrem o Românie smulsã din sãrãcie, atunci avem nevoie de un alt învãþãmânt, iar reforma este indispensabilã.

## Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Moþiunea pune problema finanþãrii învãþãmântului într-un limbaj neprofesionist, simplist, ce nu e deloc cel al dascãlilor reali. În nici o þarã, fie ea ºi avansatã, nu se considerã cã finanþarea învãþãmântului este suficientã. Sã privim spre Germania, sã privim spre Polonia, sã privim spre Grecia sau spre oricare altã þarã europeanã ºi vom sesiza discuþii aprinse privind finanþarea învãþãmântului. Dezbaterea este, dacã vreþi, chiar mai ascuþitã decât în þara noastrã. Din fericire pentru acele þãri, dezbaterea este precisã, nedemagogicã ºi fãcutã de oameni care cunosc materia ºi care nu se bat cu pumnul în piept cã au predat sau predau cândva.

Fãrã sã ne flatãm, sunt nevoit sã spun rãspicat un lucru: Ministerul Educaþiei Naþionale ºi Guvernul þãrii noastre au pus mai devreme decât oricare alte instituþii problema finanþãrii învãþãmântului. Noi am arãtat ºi în 1998, ºi în 1999, ºi în 2000 cã aceastã problemã trebuie rezolvatã.

Partidele coaliþiei de guvernare, Preºedintele Emil Constantinescu ºi primul-ministru Mugur Isãrescu au fost primele forþe politice ºi instituþionale de prim-plan ale României care au susþinut ca în bugetul 2000 sã se

aplice cu stricteþe prevederea alocãrii pentru învãþãmânt a cel puþin 4% din produsul intern brut.

Iniþiatorul moþiunii vrea sã inducã oamenii în eroare cu alocãrile din P.I.B. pentru învãþãmânt. Iatã datele reale preluate din analizele instituþiilor internaþionale, ºi nu dupã ureche, cum opereazã iniþiatorul. Iatã datele reale, spuneam, privind alocãrile pentru învãþãmânt din produsul intern brut: 3,5% în 1975; 2,1% în 1988; 3,77% în 1991; 3,1% în 1994; 3,6% în 1996; 3,7% în 1997; 4% în 1998; 3,9% în 1999. Este demn de menþionat cã în aceste procente, în România, au fost incluse întotdeauna veniturile proprii ale unitãþilor ºi instituþiilor de învãþãmânt.