Rãsvan Dobrescu

...cã infracþiunile sãvârºite cu intenþie sunt mai grave ºi cele sãvârºite fãrã intenþie sunt mai puþin grave. Sunt douã noþiuni încruciºate, pentru cã, dupã cum vã spuneam, pot exista infracþiuni cu intenþie care sã fie de o gravitate neglijabilã ºi infracþiuni sãvârºite fãrã intenþie care sã fie de o gravitate excepþionalã.

E adevãrat cã pot fi infracþiuni fãrã intenþie care pot avea ºi ele un pericol social redus ºi infracþiuni cu intenþie de pericol social major, deci noþiunile sunt perfect încruciºate.

De aceea, nu acesta este criteriul dupã care trebuie sã ne ghidãm.

Noi trebuie sã ne ghidãm dupã alt criteriu: în acest colegiu trebuie sã fie niºte oameni a cãror comportare, sub toate aspectele, inclusiv sub acest aspect, sã fie deasupra oricãror bãnuieli.

Aceastã instituþie este o instituþie menitã sã vegheze la moralitatea în viaþa publicã ºi chiar în viaþa particularã, în anumite cazuri, deci un membru al acestui colegiu trebuie sã fie deasupra oricãrei bãnuieli din punct de vedere moral.

De aceea, un cetãþean care a fost condamnat printr-o hotãrâre de condamnare penalã definitivã ºi irevocabilã, deci nu mai este dubiu, e vinovat sau nu e vinovat, e clar, justiþia a stabilit cã este vinovat, el nu mai poate, nu mai are statura moralã de a face parte din acest colegiu ºi el trebuie înlãturat.

Aici, dupã pãrerea mea, criteriile morale nu lasã loc la tocmeli.