Petru Caraman

Ca metodã didacticã este un avantaj sã se comunice în limba în care se predã.

De exemplu, bunicul meu, care era consul francez la Iaºi, dar preda ºi franceza la un liceu, când veneau sã se scuze elevii cã nu ºi-au fãcut temele sau altceva, el spunea: ”Nu înþeleg nimic, nu înþeleg româneºteÒ. El ºtia perfect româneºte. În felul acesta, cei care se scuzau erau nevoiþi mãcar scuza respectivã s-o înveþe în franþuzeºte.

Adicã faptul de a vorbi numai franþuzeºte pentru limba francezã, de exemplu, era un avantaj, nu un dezavantaj.

Mai mult. De exemplu, am fãcut germana din clasa a II-a pânã în a VIII-a. Totul se fãcea în limba românã, cu excepþia textului respectiv. Profesorul ne povestea din ”Nibelungen liedÒ Ñ ascultam toþi fermecaþi, era un austriac Ñ dar totul povestea în româneºte ºi când s-a ajuns în ultima clasã atunci s-a cerut conversaþie în limba germanã ºi având în vedere cã noi nu puteam conversa, cã totul se fãcuse în limba românã, atunci s-a luat o hotãrâre, au dictat niºte rezumate Ð Engels, Marx, Lenin Ñ ºi conversaþia era urmãtoarea: ”Ce ºtii despre cutare?Ò ªi rãspunsul îl învãþai pe de rost, rezumatul respectiv învãþat înainte.

Susþin cã predarea sã se facã în limba respectivã, deci sã se suprime sintagma: ”cu predare în limba românãÒ.