Mihai-Theodor-Constantin Grigoriu

Cã o fi, cã nu o fi prostie, ideea la iniþierea acestui text a fost urmãtoarea: cã dacã se întâmplã sã se vândã unui terþ o locuinþã în care stã un chiriaº, chiriaºului i se mai dã o ºansã timp de 60 de zile, dar dacã face rost de banii care reprezintã diferenþa între ce a putut el sã dea, ar fi putut el sã dea ºi nu a dat ºi suma la care s-a vândut, el are preempþiune aici. Dacã în 60 de zile el spune: ”Domnule, eu n-am putut sã-þi dau 100.000 de dolari, cã aveam numai 80 sau nu aveam nici atâtÒ. Dacã în 60 de zile face rost de 100.000 de dolari, îi pune în braþe proprietarului, cumpãrãtorului, pentru cã acela a dat banii, suta de mii de dolari ºi rãmâne în casã.

Acest text este un text foarte improbabil de protecþie a chiriaºului care, dupã ce i se vinde locuinþa în care el se aflã, dacã face fost de bani, plãteºte ºi rãmâne în casã proprietar. Aceasta a fost intenþia aici.

Din punct de vedere juridic, dacã aceastã resciziune este o prostie sau ba, eu nu mã pot pronunþa, o fi, dar aceasta a fost intenþia, de venire în întâmpinarea interesului chiriaºului fãrã sã lezeze drepturile proprietarului. Mulþumesc.