Cristian Rizea

Ca român, am dreptul să mă simt dezamăgit, ofensat, controversat și, în același timp, să păstrez și o urmă de optimism în ceea ce privește viitorul țării noastre. Sunt complet dezamăgit de evenimentul care a marcat această săptămână, și anume respingerea moțiunii de cenzură. Am sperat că românii vor fi mai încrezători după ziua de 26 octombrie, că un nou orizont îi va face să creadă din nou în viața lor și în viitorul copiilor lor.

Plec de la premisa că în momentul de față România are cea mai incapabilă conducere din cel puțin ultimii 100 de ani. Mă refer la un Guvern care în cei doi ani de guvernare nu a făcut altceva decât să-și dovedească incapacitatea de a promova binele societății, fapt ce ar trebui să reprezinte pentru orice conducător de țară dezideratul suprem. Îmi permit să afirm că acest Cabinet nu este capabil să facă diferența între propriile interese și interesele unei națiuni, că acest Cabinet este incapabil să promoveze o perspectivă integratoare pentru această societate.

Și aceasta este o realitate de care ne lovim în fiecare zi. Ne lovim de aceasta realitate în școli, în spitale, în casele celor care nu au bani pentru încălzire și în ochii copiilor care nu beneficiază de viața pe care o merită din cauza actualei conduceri. Premierul Boc este irațional și parcă subjugat ideii de a fi la guvernare cu orice preț. Dacă ar fi un român adevărat și un bun cetățean ar înțelege care sunt interesele acestei țări și ar fi înțeles nevoia schimbării acestei conduceri, schimbare cerută de situația în care ne aflăm. A fost o zi foarte dură, o zi cu oameni mulți, oameni înfometați, umiliți de un regim cinic, oameni care și-au manifestat puterile vlăguite în stradă, în fața unor politicieni care au fost de neatins, cu toate că în fața lor se afișa un tablou tragic.

S-a spus că nu au fost suficienți oameni care să protesteze pentru votarea moțiunii de cenzură, că românii nu au simțul națiunii și pe cel civic. Eu cred altceva. Cred că oamenii cu adevărat afectați și dezgustați de situația actuală nu mai au resursele necesare să se revolte, pentru că sunt oameni distruși de sărăcie, de mizerie, de umilință și de teroarea viitorului ce se prezintă în condițiile de față.

Țin să menționez că în ziua de 26 octombrie nu s-a votat, de fapt, o nouă șansă pentru această țară, un nou suflu pentru toți românii, fie ei în țară sau în străinătate, nu s-a votat dreptul la o viață decentă.