Stenogramă plen

Bună dimineața! Sărut mâna, doamnelor!

Dați-mi voie să deschid ședința Camerei Deputaților cu privire la declarațiile politice ale parlamentarilor și să vă informez că sunt 31 de colegi de la Partidul Democrat Liberal care s-au înscris la declarații politice, 31 de colegi de la Partidul Social Democrat, 24 de colegi de la Partidul Național Liberal, 3 deputați de la minoritățile naționale și 5 deputați independenți.

Din partea Grupului democrat-liberal, vă rog frumos. Aveți cuvântul.

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se numește

- „ _In memoriam_ Corneliu Coposu”.

- „Cerne, Doamne, liniștea uitării

- peste nesfârșita suferință seamănă întinderi de credință

și sporește roua îndurării Răsădește Doamne dragostea și crinul

în ogorul năpădit de ură

și așterne peste munți de zgură liniștea, iertarea și seninul.”

Sunt versuri scrise de Corneliu Coposu. La 15 ani de la dispariția sa, realizăm că cel care ne-a reînvățat ce e democrația este el, Corneliu Coposu. A crezut în valorile democrației chiar și atunci când bâtele minerilor făceau legea pe străzile Bucureștiului, a crezut în democrație chiar și atunci când Iliescu le mulțumea minerilor pentru că au știut să își facă eficiente bâtele, a crezut în democrație chiar și atunci când se părea că stânga va domina veșnic eșichierul politic românesc. A murit în 11 noiembrie 1995, fără funeralii naționale, dar cu sufletele a milioane de români alături de el pe ultimul drum.

S-a născut la Bobota, în județul Sălaj, în 20 mai 1914. A fost președinte al Organizației de Tineret PNȚ din Cluj, colaborator la ziarul „România Nouă”, a fost secretar personal permanent al lui Iuliu Maniu.

În data de 14 iulie 1947 este arestat împreună cu întreaga conducere a PNȚ, după înscenarea de la Tămădău. A făcut 17 ani de detenție în penitenciarele de la Văcărești, Jilava, Pitești, Malmaison, Craiova, Aiud, Râmnicu Sărat, Poarta

Albă, Capul Midia, Canalul Dunăre-Marea Neagră, Gherla, Sighetu Marmației etc.

După 1964, lucrează ca muncitor necalificat pe șantierele de construcții, fiind permanent urmărit și convocat periodic la Securitate. I se fac 27 de percheziții între 1964 și 1989, i se confiscă dulapuri întregi de documente și manuscrise. În anul 1987 afiliază Partidul Național Țărănesc, aflat în clandestinitate, la Internaționala Creștin-Democrată.

În 22–23 decembrie 1989 anunța printr-un mesaj-manifest reintrarea în viața publică a Partidului Național Țărănesc, devenit ulterior Creștin și Democrat – PNȚCD. Devine, practic, liderul opoziției.

Corneliu Coposu e un reper în politica românească. Românii l-au iubit și l-au apreciat și în timpul vieții, dar și după moartea sa. La moartea sa, n-a fost nevoie de salve de tunuri. Au bubuit inimile românilor în piepturi, de emoția despărțirii. La moartea sa n-a fost nevoie de emisiuni interminabile și dispute televizate. A fost destulă pioșenia celor care l-au apreciat și recunoscut drept un mare om politic. La moartea sa, cunoscutul lider comunist Alexandru Bârlădeanu, fost președinte al Senatului, avea să declare: „În tinerețe am fost adversari. Timpul a demonstrat că ideile și idealurile sale au fost cele bune.”

Atât de bune au fost ideile sale încât comuniștii l-au răsplătit cu ani grei de temniță. Cum au fost anii aceia, în beciurile temnițelor comuniste, doar Dumnezeu mai știe și sufletele martirilor acestui neam.

„Cel mai cumplit a fost la Râmnicu Sărat. Treizeci și patru de celule complet izolate. Patru-cinci sute calorii pe zi. Opt ani nu am vorbit cu nimeni.” Este mărturia făcută de către Corneliu Coposu Luciei Hossu-Longin, în „Memorialul Durerii”.

Și mai spune Corneliu Coposu: „Bătăile, în pușcărie, erau bătăile obișnuite pentru obținerea disciplinei, nu erau cele mai grave. Am fost bătut cumplit, am fost bătut cu saci de nisip, cu cearceaf ud în baie, am fost pus să fac manej, nu mai vorbesc de suspendările pe o ruda de fier pentru a fi bătut la tălpi, bătăi cu capul de zid, cu pumnii, cu palmele, acestea erau considerate ca violențe mai ușoare, raportate la bătăile sistematice prin care anchetatorii, așa-ziși anchetatori, voiau să scoată anumite declarații sau să impună să îți însușești punctele lor de vedere.” Una dintre surorile lui Coposu mărturisea, peste ani, că „Și la moarte purta urmele cătușelor.”

Az’ noapte Iisus a intrat la mine-n celulă.

O, ce trist, ce înalt era Christ!

Luna-a intrat după El în celulă,

Și-L făcea mai înalt și mai trist.

Unde ești, Doamne? Am urlat la zăbrele. Din lună venea fum de cățui.

M-am pipăit, și pe mâinile mele

Am găsit urmele cuielor Lui.”

Sunt versurile lui Radu Gyr, un alt martir al Gulagului românesc. Și totuși, într-un interviu dat după anul 1991, Corneliu Coposu spunea: „Suferințele au trecut. Totul este ca viitorul să asigure pentru țară ceva bine, în rest nu mai are importanță. Față de sacrificiile pe care le-au făcut eroii, niște bieți ani de pușcărie contează mai puțin.”

Cât adevăr pot conține aceste cuvinte și câtă suferință ascund în spatele lor. Coposu și-a iertat călăii, dar numai pentru ca țara să revină la normalitate. Coposu nu a cerut sânge în schimbul sângelui de pe pereții temnițelor comuniste, nu a cerut să zdrăngăne cătușele și pentru torționarii săi, dar și-a dorit o Românie europeană, democratică, normală.

În memoria lui, să ne aducem aminte. Să nu-l uităm și să nu-i uităm pe martirii Gulagului românesc. Mulțumesc.

Mulțumesc, domnule deputat.

De la Grupul parlamentar al PDL au depus în scris următorii: domnul Marius Rogin, doamna Doinița Chircu, domnul Adrian Bădulescu, doamna Claudia Boghicevici, domnul Cornel Ghiță, domnul Samoil Vîlcu, domnul Silviu Prigoană și domnul Cătălin Obuf Buhăianu.

Din partea Grupului Partidului Social Democrat au depus în scris domnul Ioan Stan, Valeriu Ștefan Zgonea, domnul Neculai Rățoi și domnul Mircea Drăghici.

Care dintre colegii noștri de la Partidul Social Democrat vrea să ia cuvântul?

Muntenia sau Moldova?

Moldova lui Ștefan cel Mare.

Aveți cuvântul.

Să nu-i loviți rău. Agricultura nu funcționează, dar să nu-i loviți rău.

Trei minute, domnule deputat.

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o „Portocaliul a devenit culoarea sărăciei”.

Sărăcia face ravagii în județul Iași. Poate părea de necrezut, dar în anul 2010, într-o Românie europeană, numai în județul Iași sunt abandonați câte doi copii în fiecare zi!

Statisticile Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) sunt dureroase. Aproximativ 300 de copii au ajuns în plasament în primul semestru al acestui an. Față de aceeași perioadă a anului trecut, consemnăm o creștere a numărului de intrări în sistemul de protecție cu 24%. Concret, dintre cei 288 de minori intrați în 2010 în grija DGASPC, 65 au mers în plasament familial, la rude, 74 au fost dați în grija asistenților maternali și 149 de copii au ajuns în centrele de plasament.

Dar realitatea de pe teren este mult mai îngrijorătoare. Mii de alți copii din județul Iași trăiesc, sau mai bine zis se zbat să supraviețuiască, în condiții greu de imaginat în secolul al XXI-lea. Ei locuiesc în colibe lipsite de căldură și electricitate, uneori chiar de o sursă de apă potabilă, flămânzi și prost îmbrăcați. Mai grav, deseori, acești copii cresc fără părinți, aceștia fiind alungați de sărăcie la muncă în străinătate. DGASPC monitorizează toate aceste familii, dar situația lor se degradează de la o lună la alta. În cele din urmă, siliți de viața mizerabilă pe care o duc, minorii ajung în grija statului.

Pentru a stăvili abandonurile de acest fel, autoritatea de protecție a copilului a cerut modificarea legislației actuale, cerând sancțiuni dure pentru părinții care-și părăsesc copiii. Dar, în condițiile în care oamenii sunt tot mai săraci, e greu de crezut că sancțiunile vor rezolva această problemă.

Guvernul României pare complet depășit de situație. La fel ca în toate celelalte domenii, guvernanții sunt incapabili de a propune o strategie pentru a rezolva măcar o parte dintre aceste probleme sociale. Sărăcia se întinde ca o pecingine în toate comunele județului Iași și, probabil, la fel se întâmplă peste tot în țară. Nu mai avem niciun dubiu. Lipsa de soluții a actualei puteri la gravele probleme cu care se confruntă România pune în pericol însuși viitorul acestei țări.

## Domnule deputat, mulțumesc.

Alături de dumneavoastră a depus în scris și domnul Mugurel Surupăceanu.

Din partea Grupului Partidului Național Liberal au depus în scris: domnul Teodor Atanasiu, domnul Marin Almăjanu, domnul Gheorghe Dragomir, domnul Andrei Dominic Gerea, domnul George Dumitrică, domnul Mihai Donțu, doamna Grațiela Gavrilescu, domnul Cristian Buican, domnul Ciprian Dobre, domnul Titi Holban, domnul Bogdan Radu Țîmpău, domnul Radu Stroe, domnul Horea Dorin Uioreanu, domnul Dan Motreanu, domnul Virgil Pop, domnul Relu Fenechiu și domnul Gigel Sorinel Știrbu.

Din partea Grupului minorităților naționale, domnul Miron Ignat a depus în scris.

Are cuvântul domnul Amet Aledin.

Domnule deputat, cum se spune? Salamalecu, nu? Alecum salam?!

Aveți cuvântul trei minute.

Știu că dumneavoastră trebuie să spuneți.

## Bună dimineața!

## Stimați colegi,

„Poetul nu moare niciodată!”

Săptămâna trecută, o mare conștiință a națiunii române, Adrian Păunescu, și-a transformat trupul în pulbere de stele și a devenit nemuritor.

În acest început de veac teribil, iată, încă o personalitate remarcabilă ne părăsește pentru o lume, cu siguranță, mai capabilă să înțeleagă adevăratele valori.

Noi, muritorii de rând, suntem striviți de lumina versului interiorizat, dar atât de dăruit spiritului.

Noi, muritorii de rând, ne prefacem că existăm, neavând însă curajul să deslușim idealul, așa cum este: nu hâd, nu persiflat, nu uitat.

Poetul, nu-i așa?, nu piere. Poetul se naște cu două inimi, iar când inima-inimă încetează să mai bată, inima-carte rămâne veșnică. Așadar, Poetul nu piere. Nu piere deoarece lumina nu are nici început, nu are nici sfârșit. Nu piere, deoarece versul nu are nici început, nu are nici sfârșit. L-a inventat nemărginirea și se contopește cu nemărginirea.

Poetul Adrian Păunescu, precum Poetul Mihai Eminescu, precum Poetul Nichita Stănescu, precum Poetul Nicolae Labiș, precum Poetul Lucian Blaga, precum Poetul Octavian Goga, precum Poetul Marin Sorescu, a devenit fascinanta linie a copilăriei, numită Orizont. Vor răzbate cuvintele, purtate de ploaia rece a dimineții, purtate de vântul plăpând al după-amiezii, purtate de ninsoarea unui decembrie bacovian, și se vor transforma în urme de pași, și se vor transforma în aduceri-aminte. Vă mulțumesc.

Mulțumesc mult, domnule deputat.

Domnul Cătălin Cherecheș a depus în scris câteva declarații politice – ca întotdeauna –, domnul Vasile Popeangă de la Partidul Social Democrat, domnul Sorin Stragea de la același partid, doamna Sonia Maria Drăghici, doamna Antonella Marinescu, domnul Ioan Sorin Roman, domnul Aurel Vlădoiu și domnul Florin Pâslaru au depus și dânșii în scris declarațiile politice.

Ardealul.

Scurt, domnule deputat.

Vă rog frumos. Trei minute aveți să vă exprimați punctele de vedere.

Bună dimineața, domnule Nistor, și bine ați venit!

Bună dimineața, domnule președinte!

Chiar vă mulțumesc pentru că mi-ați acordat trei minute. Declarația politică se intitulează „Conducerea Marii Adunări Naționale, de la Mihail Sadoveanu, C.I. Parhon la Roberta Anastase și Ioan Oltean”.

L-am auzit cu toții, cu foarte puțin timp în urmă, pe „înțeleptul” român ardelean Ioan Oltean – na, că ne ieși și-o rimă, da’ nu din baltă, ca antepomenitului personagiu... – exclamând voios că Parlamentul a început să se confunde cu fosta Mare Adunare Națională. Probabil săraca victimă a unui creier evadat își închipuie ba că-i dotat cu simțul umorului, ba că istoria-i va pune inepțiile în cartea de aur, rămânând mai cunoscut pentru posteritate drept Ioan cel Haios al Țâșpelea ori Oltean – Cel-mai-miștocar-ardelean întâiul. Acum, nu știm dacă asta ar trebui să fie de rău sau de bine, numai că sigur știm următoarele: Marea Adunare Națională a fost organismul legislativ unicameral – adică așa cum visează și Băsescu, și slugoii săi – al Republicii Populare Române și al Republicii Socialiste România în perioada 1948–1989. Organul suprem al puterii din stat a avut sediul în Palatul Marii Adunări Naționale (Palatul Camerei Deputaților – după evenimentele din 1989 până în 1997, sediul Camerei Deputaților, din 1997 Palatul Patriarhal).

Între 30 decembrie 1947 și 13 aprilie 1948, președintele MAN a fost reputatul scriitor Mihail Sadoveanu, membru titular, timp de două decenii, al Academiei Române, posesorul unei opere de o valoare de necontestat, unul dintre cei mai importanți prozatori români ai primei jumătăți a secolului XX.

Între 13 aprilie 1948 și 2 iunie 1952, președintele MAN a fost doctorul Constantin I. Parhon, endocrinolog și neuropsihiatru român de reputație internațională, membru titular al Academiei Române vreme de 30 de ani.

Ce știm și despre actuala conducere a Camerei Deputaților? Păi, știm că Roberta Alma Anastase conduce un for legislativ al României, deși în toată viața ei n-a fost în stare de a conduce trei hămesiți la o masă-mbelșugată.

Roberta Alma Anastase face practică, sub atenta îndrumare a matrozului tupilat pe la Cotroceni, în vederea dării doctoratului în „Hoția din România – Palmatul democratic al voturilor”, cu anexele: „Calomniați, calomniați, că tot mai rămâne ceva!”, „Microfonul de Argint pentru un

Domnule deputat, devastator!

Ce-a făcut domnul senator Adrian Păunescu, Dumnezeu să-l odihnească, în patru ani cât a fost senatorul dumneavoastră? Toată lumea scrie în versuri acum. Extraordinar!

Mai spuneați despre Sadoveanu cu Divanul persian și deja mă gândeam că sunt la Academie. Domnule deputat, aveți cuvântul. Mulțumesc mult de tot.

Vreau să vă mai informez că din partea Partidului Social Democrat au mai depus în scris: doamna Manuela Mitrea, domnul Cristian Rizea, domnul Liviu Bogdan Ciucă, domnul Ion Călin.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

Declarația mea politică se intitulează „Oboseala democrației”.

Stimați colegi,

În 1990, mulți au fost șocați atunci când unul dintre actorii principali ai evenimentelor care au condus la căderea comunismului anunța – ce-i drept, pentru străinătate – că vor fi necesare două decenii până la instaurarea unei democrații veritabile în România. Deși susținerea bătrânului politruc a produs nemulțumiri prin punerea la îndoială a capacității noastre de a ne construi o societate la nivelul celor din țările Europei Occidentale, în scurt timp românii au ajuns să creadă predicția eminenței cenușii a grupului care a profitat de revolta populară și a smuls puterea de la Ceaușescu. Dusă în eroare de marile dezinformări care se practicau atunci, o mare parte dintre cetățenii României s-a resemnat și a crezut că, așteptând și răbdând douăzeci de ani, va ajunge să se bucure de avantajele unei societăți libere și deschise. Pentru că, pentru numeroși cetățeni, la nivelul de instruire pe care-l aveau în 1990, democrația însemna, pe lângă alte avantaje, în primul rând bunăstare.

Acum, la încheierea perioadei de așteptare prezise, foarte puțini au ajuns în postura de a se bucura de o viață îndestulată. Cei care așteptau ca, an de an, democrația să se întărească și să se perfecționeze de la sine au toate motivele să constate că s-au înșelat. Dimpotrivă, în timpul celor 20 de ani, democrația noastră, în multe privințe, pare să se fi uzat căci, prin definiție, o democrație în condiții de sărăcie prelungită nu poate fi apreciată decât ca debilă și precară.

Este limpede că, în România, dezvoltarea și întărirea democrației nu s-a făcut și nu se face liniar, constant, în sensul benefic al unei continue perfecționări. Ca-n aproape toate ale noastre și aici avem suișuri și coborâșuri. N-ar fi de mirare chiar să mai apară cineva și să ne facă predicția că abia peste alți douăzeci de ani vom ajunge la fericire.

Dacă privim perioada interbelică a țării noastre, descoperim că și atunci, de la entuziasmul firesc de după împlinirea statului unitar până la suprimarea democrației din 1938, au trecut tot 20 de ani. Și atunci s-a mizat, cu un optimism parcă fără margini, pe promovarea țării noastre în grupul select al țărilor cu economie prosperă, cu niveluri de trai și civilizație de vârf, idealuri rămase nerealizate până astăzi. Atunci, ca și acum, dovada pregnantă a neîncrederii populației în democrație era condamnarea cvasiunanimă de către aceasta a disputelor parlamentare considerate păguboase.

Mulțumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului Partidului Democrat Liberal au mai depus în scris domnul Adrian Bădulescu și domnul Stelică Iacob-Strugaru.

Domnul Cosmin Popescu are cuvântul.

Din partea Grupului Partidului Social Democrat, domnul Marian Neacșu a depus în scris declarația politică și domnul Cornel Itu.

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi, „Informatizarea – prioritate națională”.

Stimați colegi,

Trăim de mai bine de două decenii într-o epocă a computerelor, a programelor informatice, a comunicațiilor rapide, fără ca acest lucru să se resimtă și la nivelul creșterii performanțelor instituțiilor publice din România. Deși ani de-a rândul s-au utilizat resurse însemnate pentru achiziția de logistică, software și rețele, interconectarea informațiilor între instituțiile publice nu s-a realizat. Sistemul de sănătate publică, cel de educație, fiscal, electoral, dar și alte componente ale serviciilor publice ar fi putut primi un plus de eficiență prin utilizarea sistemelor informatice.

## Stimați colegi,

Implementarea sistemului informatic la nivelul sistemului de sănătate ar însemna nu numai economii substanțiale determinate de excesul de servicii medicale, ci și o sursă importantă de informații pentru medicul pus în situația de a trata un bolnav despre care nu cunoaște parcursul său medical, grupa de sânge sau spectrul bolilor anterioare.

La nivel fiscal, atât cetățenii simpli, cât și persoanele juridice trebuie să poată răspunde sarcinilor fiscale, fără a mai îngroșa cozile la ghișee, fără a mai suporta costuri suplimentare, taxelor și impozitelor datorate statului.

De asemenea, la nivel electoral, dacă implementarea votului electronic pare destul de greu de realizat, măcar controlul votului multiplu ar putea fi una dintre cele mai mari realizări pentru democrația românească.

La nivelul prestațiilor sociale, urmărirea beneficiarilor după codul numeric personal ar putea degreva ponderea cheltuielilor bugetare prin înlăturarea celor nedreptățiți și o alocare mai consistentă către cei care au nevoie de asistență: persoane cu dizabilități, persoane aflate în suferință, copii orfani sau familii monoparentale.

La cea mai simplistă evaluare, operabilizarea sistemelor bazelor de date instituționale și a conexiunilor comunicaționale ar eficientiza acțiunea acestora, dar ar aduce și reduceri semnificative de cheltuieli bugetare. Vă mulțumesc.

## Bună dimineața!

Dați-mi voie, înainte de a vorbi în numele Grupului parlamentar social-democrat, să mai comunic următorii colegi de la Grupul parlamentar al PDL, care au depus în scris: doamna Carmen Axenie, domnii Daniel Buda, Petru Călian, Marius Cristinel Dugulescu, Gheorghe Ciobanu, George Ionescu, Constantin Chirilă și Corneliu Olar.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează: „Ce este rău în noua lege a învățământului”.

Noua lege a învățământului, cea propusă de PDL, de Guvern, va fi una creatoare de haos în sistemul deja alambicat de legislația ordinelor de miniștri ai învățământului, contradictorii de cele mai multe ori. Este suficient să cauți o programă școlară pe site-ul edu.ro al ministerului și realizezi relativ simplu că ai o problemă mare în a naviga pe multitudinea de ordine și de anexe.

Legea are evident probleme legate de conținut:

1. Se desființează titularizarea, profesorii ajungând, astfel, la discreția directorului de școală (numit politic) și a primarului.

2. Negarantarea finanțării școlilor prin modificarea procedurilor (primăriile și consiliile județene nu mai sunt obligate să asigure cu prioritate finanțarea școlilor, așa cum este prevăzut în legislația actuală).

3. Suspendarea finanțării cu 6% din PIB, deși Pactul pentru educație și Legea educației nr. 84/1995, cu modificările ulterioare, statuează acest lucru. Vor urma alte curbe de sacrificiu pentru cadrele didactice, respectiv reduceri de salariu și disponibilizări masive în anul școlar în curs. Aceste lucruri sunt confirmate de:

– proiecția bugetară pentru 2011;

- declarațiile oficialilor FMI cu ocazia ultimei vizite la

- București.

4. Schimbarea structurii ciclurilor de învățământ, contrar tradiției românești, prin trecerea grupei pregătitoare la ciclul primar și a clasei a IX-a la gimnaziu, ceea ce înseamnă:

– reducerea șanselor copiilor din mediul rural de a accede și finaliza studiile liceale;

– amputarea cu un an, în dauna calității, a duratei liceului;

– inexistența spațiilor de învățământ și a cadrelor didactice care să acopere aceste transformări.

5. Modificarea tuturor metodologiilor de evaluare a elevilor, de finalizare a studiilor și admitere la liceu.

6. Anularea autonomiei universitare prin creșterea puterilor ministrului de a decide inclusiv asupra structurii universitare și conținuturilor educaționale.

7. Deși se enunță principiul descentralizării, de fapt, această lege definește cel mai centralizat sistem pe care școala românească l-a cunoscut în ultimii 150 de ani.

8. Politizarea fără precedent a învățământului preuniversitar și superior.

9. Se tratează cu lejeritate problema patrimoniului școlar și universitar, și așa diminuat în ultimii ani, prin deschiderea portițelor pentru închirieri, concesionări și înstrăinări. Acest demers vine în continuarea unei măsuri similare, deja adoptată de Guvern în 30 iunie 2010, și care vizează bazele școlare sportive și taberele pentru elevi și studenți.

10. Noua lege calcă în picioare drepturile majorității. Astfel:

– finanțarea per student pentru copiii aparținând minorităților naționale este, prin lege, mai mare decât cea pentru ceilalți copii;

– se induce ideea că în România nu pot fi concepute manuale pentru minoritățile naționale, prin urmare este necesar să legalizăm „manualele de import”;

– prin modul în care este predată la clasă, limba română devine oficial limbă străină pentru cetățenii aparținând minorităților naționale;

– în timp ce regula de bază este aceea de a se putea înființa o școală dacă există 300 de copii pe raza unei localități, în cazul minorităților naționale acest lucru se întâmplă dacă există un singur copil.

Domnule deputat, vă mulțumesc mult de tot.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, domnul deputat Pavel Horj.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

Se pregătește domnul deputat Tudor Ciuhodaru.

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se intitulează „Turism și drumuri”. După Revoluția din 1989, Țara Maramureșului trebuia să se așeze în rând cu țara și să se caute noi forme de promovare a acesteia în concertul statelor europene. Încă de atunci am subscris ideii, mai mult ca oricând, că Țara Maramureșului se poate salva prin turism și drumuri.

Ținută secole de-a rândul izolată de restul țării, din multe puncte de vedere un mare dezavantaj, această zonă și-a conservat însă foarte bine zestrea culturală, etnografică și religioasă care a fost ferită în permanență de influențele dezvoltării economice si sociale.

După încetarea activității miniere, după exploatarea abuzivă a pădurilor, maramureșenii au plecat în străinătate cu scopul de câștiga bani și de a se întoarce într-o zi pentru a ridica o pensiune sau un hotel.

Despre Borșa s-a spus că este o mică Elveție, despre Valea Vaserului că este locul cel mai pitoresc din țară, ce poate fi traversat cu o mocăniță pe o distanță de 45 de kilometri. Aceste localități au fost considerate și în perioada interbelică adevărate stațiuni balneoclimaterice.

Din păcate, astăzi lipsesc Maramureșului cele două noțiuni: turismul și drumurile. Academicianul Răzvan Theodorescu consideră Maramureșul Țara de la Miazănoapte, care printr-o fericită potrivire poate deveni astăzi o unitate contemporană a turismului modern, iar Horia Roman Patapievici a afirmat ca „omul recent” ar arăta altfel în armonia unei case de lemn din Maramureș. Trebuie se recunoaștem cu regret că această formă de turism este încă departe de a fi atinsă.

Țara Maramureșului este lipsită în continuare de drumuri modernizate. „Capitalismul original local” a dus uneori la adevărate acte de vandalism. Așa s-a mistuit în flăcări Hanul de la Prislop, o bijuterie arhitectonică susținută financiar de regele Carol al II-lea, în anul 1936. Despre acest fenomen vorbește și Francisc Nistor, primul director al Muzeului Etnografic din Sighetul Marmației, într-un raport înaintat guvernului de atunci, „cum că în permanență sunt incendiate cabanele din munți din pricina neînțelegerii dintre oamenii locului care doresc să facă turism.”

Vă recomand să nu vizitați Maramureșul primăvara, când este plin de praf, gunoaie și fum, dar vă rog să ajungeți în Maramureș în celelalte anotimpuri, pentru că Maramureșul este, după cum susține Nicolae Stenhardt, „un simbol, este o chintesență, un semn sub care se ascunde sufletul românesc în forma lui cea mai loială, ademenitoare și elevată”.

Aici, domnilor deputați, „nu au rămas urme de mâl turcesc cu servituți levantine, cu manevre și tertipuri, nu au suflat nici

dinspre stepă vânturi atotpustietoare, interesul nu a avut frecvente prilejuri de a-și pune fesul pe cap.”

Maramureșul, zice marele scriitor, este o taină, este acea oglindă fermecată capabilă a reda însușirile de bază ale neamului: dârzenia, neîngânfarea, toleranța, puterea de a ierta, ospitalitatea. Din păcate, Maramureșul este uitat. Timp de 20 de ani, în Maramureșul istoric nu s-a construit un kilometru de drum nou, vechile drumuri s-au peticit cu prilejul vizitelor prezidențiale: la Rozavlea, pentru Ion Iliescu, la Hoteni și Prislop, pentru Traian Băsescu. Încă nu se poate vorbi de turism în Maramureș.

Pensiunile turistice din anumite localități nu acoperă potențialul turistic al acestei țări din partea de nord, deși turiștii caută oazele liniștite ale satului maramureșean de altădată.

De aceea, domnilor deputați, chiar în perioada de criză în care ne aflăm, trebuie să puneți în discuție și soarta drumurilor din Maramureș. Trebuie să redăm ținutului acestuia turismul de care are nevoie. Când aceste două deziderate se vor realiza – drumuri și turism –, Țara Maramureșului va fi căutată pentru esența neamului românesc, care se ascunde aici în câteva trăsături de caracter dominante. Iar dacă vă este dor de curaj, dârzenie, demnitate, toleranță, putere de a ierta, ospitalitate, vă așteptăm cu drag să ajungeți aici prin teleportare, că pe drumuri nu-i de venit, vă omoară mașinile și nervii, domnilor deputați!

Vă mulțumesc pentru atenție.

Domnule deputat, mulțumesc.

Este emoționant discursul dumneavoastră.

Vă reamintesc că Partidul Național Liberal a guvernat România 8 ani. Poate ați uitat! Ce să fac? Memoria!

Domnule deputat de la Iași, vă rugăm frumos, dumneavoastră cum stați cu drumurile? Cu pensiunile stați bine, că aveți vinurile de Cotnari.

Știți dumneavoastră, domnule Zgonea.

Până una-alta, domnule Zgonea, domnule Cseke, vara a trecut.

Vreau să vă spun că suntem în a cincea zi de când în Spitalul de Urgență din Iași nu mai este niciun loc. Pacienții stau câte 2-3 în pat la ortopedie, stau câte 2-3 în pat în chirurgie reconstructivă, nu mai sunt locuri pe nicăieri și am ajuns să ținem pacienții chiar și la registratură, pentru că, asta este, trăim în România. N-aș putea spune că ne ocupă timpul, dar ne mănâncă sănătatea.

În tot acest timp, pe ordinea de zi a Camerei Deputaților stă amânată, încă din noiembrie, anul trecut, o lege ce prevede deschiderea noului Spital de Urgență din Iași și a Institutului de Oncologie.

Domnule Zgonea, dacă tot vorbim de pensiuni, haideți să vorbim de ceea ce este important pentru oameni, și vă rog, astăzi, dacă tot sunteți aici, să ne ajutați să punem proiectul de lege pe ordinea de zi și să votăm această lege. Pentru că, fără ea, mă întreb cine și câți trebuie să mai moară pentru ca românii, ieșenii, moldovenii să aibă un nou spital de urgență în care să se poată trata. Și, de ce spun domnule Cseke, că, vara a trecut?! Pentru că am avut doi miniștri ai sănătății care au trecut prin acest spital și au văzut situația, pentru că unele legi sunt preluate de către Guvern, și vorbesc de legea cadrului național de sănătate ce stă și ea din martie pe ordinea de zi a Camerei. Haideți să gândim soluțiile sănătoase care sunt importante pentru toți românii și să facem astăzi ceea ce ar trebui să facă Parlamentul României: să asigure sănătatea tuturor românilor!

Vă mulțumesc.

Domnule deputat, aveți dreptate. La cât ne-au îmbolnăvit democrat-liberalii, ar trebui să asigurăm noi, măcar, deputații, sănătatea României.

Când vorbesc de sănătate, nu mă uit la culoarea politică, și sunt convins că toți cei care... puțini dintre cei care sunt astăzi aici, în plenul Camerei, mă vor susține în acest proiect legislativ.

Vă mulțumesc.

Suntem convinși că toți prietenii dumneavoastră, și nu numai, o să vă susțină în demersul dumneavoastră, că este în interesul cetățeanului.

Vă mulțumesc pentru declarația dumneavoastră politică. De la Gorj, domnul Vasile Popeangă, aveți cuvântul.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică se intitulează „Ave, Traianus, morituri te salutant!” – „Cei care urmează să moară, te salută!

Așa l-au salutat pe împărat captivii Romei la intrarea în arenă, unde aveau să lupte până la moarte, în anul 52 d.Chr. Două mii de ani mai târziu, un alt popor își găsește finalul ca națiune, salutându-și conducătorul înainte de a muri de foame și de frig, de boli incurabile sau de stres: „Zeus, cei ce urmează să moară, te salută! Ai fost invincibil, bazându-te pe lașitatea noastră! Ai scos și te-ai folosit de tot ce era mai rău în noi și l-ai întors împotriva noastră! Unde n-ai reușit să ne înfrângi prin frică, ne-ai înfrânt prin egoismul nostru, prin mită – fie c-a fost o amărâtă de găleată, un frigider sau sume impresionante de bani! Ai reușit să ne faci să ne urâm cel puțin cât ne urăști tu pe noi: ne urâm tatăl, că nu mai moare odată, ca să-i moștenim averea, ne urâm fratele, că nu putem să moștenim singuri averea, ne urâm copiii, că așteaptă să murim noi și să ne moștenească, ne urâm vecinii, că au capra mai grasă, ne urâm nevestele, că avem impresia că ne înșală, ne urâm pe noi înșine, că suntem proști, inculți, cu memorie scurtă și că stăm cu gura căscată la poveștile politicienilor tăi de trei parale, în loc să ne urmărim interesele noastre, individuale și ca națiune.

Te salutăm că ne tai salariile, sporurile și alte venituri, ne dai pumni în barbă și noi nu reușim să ne dezmeticim! Te salutăm că ne minți c-o să trăim bine, iar noi punem botu’ mai rău ca niște maimuțe la banane! Te salutăm că ni le-ai oferit în politica românească pe Elena Udrea, pe Roberta Alma Anastase, pe Monica Iacob-Ridzi, pe Raluca Turcan, pe Sulfina Barbu și alte blonde fără de care politica românească ar fi fost în suferință letală!

Te salutăm că ai ridicat în politica românească pe vajnicii urmași ai lui Titulescu: Boc, Hoară, Vișan, Oprea, Toader, Pirpiliu, Boureanu, Gheorghe Tinel, Ialomițianu, Liga, Oltean, Paleologu, Popoviciu, Preda, Prigoană, Spînu și alți Cotoi! Te salutăm că ai ridicat agresivitatea, incompetența, hoția, minciuna fără clipire, înșelăciunea, escrocheria, mita, nemernicia, ticăloșia, trădarea de neam și țară, sperjurul și

Domnule deputat, nu numai că ați depășit timpul, dar nu ne-ați spus care este soluția să nu ne mai certăm cu femeile din casă.

Deci să le iubim și să nu le suspectăm.

Au rămas mai multe întrebări după declarația domnului deputat.

Oameni de calitate, gorjenii ăștia, domnilor! Îți lasă mai multe probleme decât soluții.

- Vă mulțumesc mult de tot, domnule deputat. Foarte frumoasă declarația dumneavoastră.

- Domnul Ioan Munteanu, fără apartenență la un grup

- parlamentar, a depus în scris declarația politică.

- Domnule deputat, aveți cuvântul.

- Dumneavoastră, care ridicați mâna, stați așa, poftiți, este

- locul dumneavoastră.

Nu, nu, colegul de la PDL, vă rog frumos.

Să-i luăm în ordinea venirii în sală, adică să le mulțumim că s-au trezit de dimineață totuși.

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se intitulează „Pentru cine este interzis braconajul?”

Domnule președinte,

Stimați colegi,

În urmă cu mai bine de douăzeci de ani, provocările toamnei pentru agricultori erau legate de compromiterea culturilor de către mistreți, căprioare, iepuri sau alte animale sălbatice ce populau diversele forme de relief ale țării. Pe atunci, aceste specii nu erau amenințate decât de factori naturali, precum iarna grea sau verile prea aride.

Astăzi, incoerența politicilor de protecție a mediului, dar mai ales a faunei, coroborată cu lungul drum pe care l-a avut reconstituirea dreptului de proprietate asupra pădurilor și reglementarea modului de administrare a acestora se resimt izbitor asupra populațiilor sălbatice care, practic, au dispărut în cele mai multe regiuni.

Mistreți, căprioare, cerbi și chiar și iepurii de câmp au devenit specii rare, izolate la zeci de kilometri de ultima așezare umană, acolo unde ar mai avea vreo minimă șansă să se mai perpetueze.

La aceste efecte nefavorabile au contribuit în mod decisiv atât proasta exploatare a faunei, dar, mai ales, după reglementarea ei prin legi, braconajul excesiv, niciodată diminuat în mod semnificativ.

Profiturile uriașe pe care le aduce această activitate îi determină pe cei care o practică să riște uneori sancțiunile Codului penal, alteori chiar și focurile de avertisment ale ocrotitorilor fondului cinegetic. În alte cazuri, braconierii, aflați sub protecția infracțională a organelor de control, au exploatat până la epuizare acest fond greu de reconstituit.

Capturile record cu care se lăuda în trecut fostul regim al lui Ceaușescu au fost înlocuite ulterior de alte capturi record, ale oamenilor politici. Unii dintre politicienii postdecembriști erau prim-miniștri, alții miniștri însărcinați chiar cu politica în domeniul agriculturii, pădurilor și protecției faunei. Altfel spus, lupul pus de pază la stână.

Nici astăzi, dragi colegi, nu este târziu pentru o decizie fermă de stopare a fenomenului de degradare ireversibilă a faunei. Decizia însă nu va trebui să mai permită excepții în privința vânătorii de agrement pentru amatorii de sporturi care, sincer, nu știu ce satisfacție pot da.

Mulțumesc mult, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

Bună dimineața, domnule președinte!

Bună dimineața, dragi colegi!

Declarația mea politica se intitulează „Români în țara nimănui”.

Stimați colegi,

Cu toții cunoaștem și simțim duritatea vremurilor pe care le traversăm, dar de la neputință la bătaie de joc există o foarte mare distanță și între cei doi termeni este o foarte mare diferență.

Fără să fiu părtinitor și fără a vă readuce în memorie vremuri de mult apuse, doresc să vă aduc la cunoștință o problemă referitoare la situația financiară a primăriilor liberale din județul Botoșani, situație care nu este singulară, pentru că mai toți cei din opoziție se confruntă în această perioadă cu acest tip de probleme.

Vitregite de soartă și victime ale rectificărilor bugetare negative, primăriile din opoziție se află în colaps. În urma unei „celebre” hotărâri de guvern, hotărâre ce prevedea reducerea bugetului primăriilor cu 25%, din conturile acestora au fost retrase sume de bani care au fost returnate ulterior către primăriile democrat-liberale.

În asemenea condiții, pot spune că proverbul românesc „Pentru unii mumă, pentru alții ciumă!” se potrivește perfect situației existente. În timp ce primăriile democrat-liberale din județ au primit tot felul de fonduri, cele liberale se chinuiesc să supraviețuiască.

Înțelegem că trebuie să „strângem cureaua”, dar nu înțelegem de ce trebuie să facă acest lucru doar anumite culori politice, și nu întreaga clasă politică. De asemenea, nu înțelegem de ce nu putem avea cel puțin banii necesari pentru plata salariilor „incomensurabile” ale funcționarilor din primării, pentru plata curentului și încălzirea școlilor și grădinițelor, pentru plata indemnizațiilor de handicapat și a însoțitorilor lor.

Am adresat în acest sens întrebări miniștrilor de finanțe și chiar prim-ministrului, drept pentru care „încă mai aștept și mai sper” că Domniile Lor vor binevoi să-mi răspundă, dar să și facă tot posibilul pentru a remedia situația creată. Nu le-am cerut acestor somități politice să facă eforturi supraomenești, ci doar să acorde acelor comunități conduse de primari liberali sumele necesare pentru a-și putea duce traiul zilnic, pentru a nu fi puși în situația să-și suspende activitatea și să pună lacătul pe uși.

Domnule deputat, vă mulțumesc mult.

Domnul Florentin Gust, de la Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat + PC, se pregătește domnul Vasile Filip Soporan.

Mulțumesc, domnule președinte.

Încă o dată, Guvernul Boc nu a trecut testul intereselor personale și al jocului de cuvinte în defavoarea intereselor cetățenilor.

Moțiunea de cenzură de pe data de 27 octombrie 2010, inițiată de opoziție, a picat, nereușind să spargă bariera coaliției fraudelor și intereselor meschine. Nu a reușit, astfel, stoparea măsurilor aberante pe care le-a luat acest Guvern.

Mecanismul de unitate al puterii s-a dovedit unul mai eficient și mai capabil să nu cedeze în fața suferințelor miilor de oameni aflați în stradă și a altor milioane de oameni care au semnat moțiunea de cenzură.

Ceea ce nu au înțeles guvernanții și parlamentarii puterii este faptul că această pierdere este a cetățenilor disperați, care nu mai găsesc soluții pentru a se descurca în viața cotidiană. Oamenii sunt puși în situația de a alege între medicamente și hrana zilnică, între asigurarea traiului și cărțile copiilor pentru școală. Aceste alegeri nu fac altceva decât să arunce o deznădejde pe o întreagă țară. După 20 de ani de libertate socială și politică, românii sunt conduși de cel mai incapabil guvern, de un guvern total desprins de realitatea cotidiană.

Deși în ziua de 27 octombrie, mii de oameni au manifestat neputincioși în fața Parlamentului, deși oamenii au implorat ca nimeni să nu-și mai bată joc de munca lor, oameni care ne-au impresionat cumplit, parlamentarii puterii nu trăiau astfel de emoție. Emoția de a rămâne la putere, emoția de a se asigura că mai au timp să-și abandoneze scopurile pentru care au venit acolo, să fure în continuare fără regrete, aruncând într-o aprigă sărăcie cetățenii României.

Acest Guvern de incompetenți se poate lăuda cu eliminarea mediului de afaceri, se poate lăuda cu distrugerea în masă a pensionarilor, se poate lăuda cu nepăsarea față de suferința bugetarilor și cu cele mai aberante măsuri îndreptate în totalitate împotriva cetățenilor români.

Cu ce nu se poate lăuda acest Guvern? Tocmai cu îmbunătățirea nivelului de trai, așa cum au amintit în campania electorală.

Pentru a întări ceea ce am spus mai sus, vă reamintesc ceea ce se întâmplă zilele acestea în legătură cu ajutoarele destinate pensionarilor și șomerilor, ajutoare care nu sunt date de Guvernul României, sunt date de Uniunea Europeană. Sunt oameni disperați, care stau la cozi interminabile în speranța de a primi aceste alimente. Oameni care trăiesc o realitate cruntă, o realitate pe care guvernanții nu vor s-o vadă.

Mulțumesc și eu, domnule deputat.

Televiziunea Română nu mai e televiziunea românilor de mult timp.

Din partea Grupului social-democrat au mai depus în scris domnii Ion Dumitru, domnul Andrei Dolineaschi, doamna Lucreția Maria Roșca, domnul Angel Tîlvăr, domnul Filip Georgescu, domnul Emil Radu Moldovan și domnul Costică Macaleți. Și, cu această ocazie, s-a încheiat și lista.

Doamna deputat, aveți cuvântul, după care, tot de la Partidul Democrat Liberal, domnul deputat, aveți cuvântul, și s-au cam închis declarațiile pentru astăzi.

Vă rog.

Stimate domnule președinte, Stimați colegi,

Vă rog să-mi permiteți să prezint o „Reacție la... reacțiile generate de legea educației naționale.”

Ca oricărui alt text și textului Legii educației naționale i se pot aplica numeroase coduri de lectură și receptare/interpretare, în funcție de reprezentările sau imaginarul cititorului, de experiența sa de viață sau în domeniu, de așteptările vârstei, de deschiderea culturală, de spiritul democratic și așa mai departe.

„Câți cititori atâtea sensuri”, spune teoria receptării, prin urmare e firesc ca opiniile asupra Legii educației naționale, propusă de Guvern, să fie atât de diverse și contradictorii. Aceasta nu înseamnă însă că legea e contradictorie. Spiritul contestatar al unor cititori nu transformă automat conținutul textului nostru de referință într-unul contestabil. Și apoi, sensul decodării mesajului merge, conform acelorași teorii ale discursului, în dublu sens: de la cititor către text, dar și invers, de la text către cititor, dezvăluindu-i tipul de personalitate, atitudinile și comportamentele, interesele și imaginarul (social, lingvistic).

Intervențiile numeroase în ultimele zile asupra importanței textului noii Legi a educației naționale, corectitudinii lui politice, respectării normei lingvistice, dezbaterile cu „iz de revoluție” – negări, amenințări, conflicte ireconciliabile, „lexic tare” – ilustrează cum nu se poate mai bine creativitatea în a demola o construcție textuală. E creativitatea unor minți strălucite, luminate și bine mobilate, dar, vai, de data aceasta, înțepenite în stereotipuri și clișee impardonabile.

Numeric vorbind, „ceata denigratorilor” este mult mai puternică, vorbitorii „de bine” abia reușind să răspundă unei părți infime a reproșului generalizat. Dă bine să fii în opoziție, chiar dacă logica ar trebui să te conducă imperativ de aceeași parte a baricadei cu colegii tăi constructori, cu nevoile sistemului, a beneficiarilor lui. Să fii într-o opoziție, fie ea și textual/discursivă e mult mai credibil, se pare, decât să accepți să intervii onest, cu argumente „la rece”, asupra unui document de importanță capitală pentru viitorul societății românești.

Doamna deputat, mulțumesc mult de tot pentru declarația dumneavoastră.

Dați-mi voie să vă citesc numele colegilor de la Partidul Național Liberal care au depus în scris: domnul Eugen Nicolăescu, domnul Mihăiță Calimente, domnul Ionel Palăr, doamna Lucia Varga și domnul Viorel Buda.

Domnul Vasile Filip Soporan de la Grupul deputaților declarați independenți a depus și Domnia Sa în scris.

Domnul deputat din partea Grupului democrat-liberal, ultima intervenție.

Vă rog frumos, domnul Valeriu Alecu.

Mulțumesc, domnule președinte. „Tineretul în mișcare”

Comisia Europeană a lansat, în octombrie 2010, proiectul „Tineretul în mișcare” pentru a aborda provocările cu care se confruntă tinerii în domeniul educației, al formării și al ocupării forței de muncă. Proiectul este gândit ca o foaie de parcurs pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, care va contribui la crearea locurilor de muncă necesare pentru o societate bazată pe cunoaștere.

Eforturile sunt concentrate asupra educației, deoarece tinerii sunt cea mai bună resursă de care dispunem și de aceea este necesar să răspundem urgent la întrebarea

„Tinerii noștri primesc pregătirea necesară pentru a răspunde exigențelor de mâine?”

Pentru a găsi răspunsul la întrebare, trebuie să privim cifrele statistice. La nivel european, 20% din tineri sunt șomeri, iar mai puțin de 30% din tineri se îndreaptă spre învățământul superior, în comparație cu 40% în Statele Unite și 50% în Japonia. În Europa, 15% din tineri părăsesc școala prematur, având, în cel mai bun caz, calificări de bază. Economia europeană va avea nevoie, în anul 2020, pentru cel puțin 35% din locurile de muncă, de personal cu calificare înaltă, și pentru 50% din locurile de muncă vor fi necesare calificări la nivel mediu.

În România anului 2010, abandonul școlar se ridică la 20% și, în contextul crizei economice, acest procent este posibil să crească, în timp ce obiectivul Uniunii Europene este să reducă abandonul școlar sub 10%, iar minim 40% din tineri să urmeze o formă de învățământ superior.

Experții Uniunii Europene au constatat un regres în privința alfabetizării și a competențelor numerice la tinerii sub 15 ani, semnalând că aproape 25% din tineri au competențe scăzute în aceste domenii, fapt inacceptabil și care trebuie urgent remediat. Acest fenomen este prezent și în România și trebuie avut în vedere, cu prioritate, în procesul de învățare din ciclurile primare.

Pentru învățământul gimnazial și liceal este de reținut că tinerii au de câștigat dacă învață să colaboreze cu alte persoane, să facă schimb de idei și să exploreze alte culturi. Aceste experiențe le oferă mai multe șanse de a obține un loc de muncă.

## **Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:**

Domnule deputat, vă mulțumesc foarte mult pentru intervenția dumneavoastră. Am speranța că o trimiteți și la partid, s-o citească și colegii dumneavoastră. Cu ocazia asta, poate mai reducem din cele 40% din familii care n-au bani pentru prima zi de școală.

Declar închisă ședința de declarații politice pentru astăzi. Doamnelor și domnilor colegi,

Ne vedem la ora 10.00 în plenul Camerei Deputaților. Distinse doamne, mulțumim pentru stenogramă. Sărut mâna! Mulțumim pentru suport.

O zi frumoasă vă urez!

„Guvernul Boc a câștigat – botoșănenii vor tremura de frig pentru că nu se mai încadrează în noile condiții de alocare a ajutoarelor pentru încălzire”

Declarația mea politică de azi se referă la urmările tragice ale modificării condițiilor de alocare a ajutoarelor pentru încălzire.

Așa cum am declarat într-o intervenție recentă, disperarea Guvernului Boc de a-și păstra veniturile pe timp de criză pentru clientela politică în dauna celor defavorizați a determinat foarte mulți botoșăneni să nu mai depună cereri de acordare a ajutoarelor pentru încălzire. Anul trecut, în primele zile ale lunii noiembrie erau depuse mii de cereri pentru ajutoare. Acum, până la începutul acestei luni, au fost înregistrate doar 183 de solicitări pentru ajutor la lemne și 1.180 de cereri pentru cei care își încălzesc locuințele cu centrale sau sobe racordate la rețeaua de gaz. Au înaintat cereri și 2.500 de botoșăneni care au apartamentele racordate la rețeaua centralizată de termoficare. Iarna trecută, 7.000 de clienți ai Termica au primit ajutor la plata facturii.

Înăsprirea criteriilor în baza cărora se acordă ajutoarele va duce în unele localități la reducerea cu până la 50% a numărului beneficiarilor, spun specialiștii. Și în mediul rural numărul cererilor este inferior celui de anul trecut. Banii depuși la bancă pentru cheltuielile de înmormântare sau pământul dat copiilor fără a fi perfectate acte îi lasă pe mulți botoșăneni fără ajutorul la încălzire. Sunt mulți bătrâni care nu se încadrează. Ei au strâns banii pentru înmormântare, dar nu se poate face nimic în condițiile noii legislații. Oamenii vin și întreabă, dar nu se încadrează. Au teren dat copiilor, dar nu prin notariat, din cauză că sunt prea săraci. În mediul urban, dar și în cel rural, printre solicitanți se numără și polițiști sau jandarmi în ale căror familii venitul pe fiecare membru a scăzut sub 615 lei ca urmare a diminuării salariilor bugetarilor.

Spre deosebire de anii trecuți, sunt exceptați de la ajutoare cei care dețin autoturism cu o capacitate de peste 1.600 de centimetri cubi, autoutilitară, remorcă, șalupă, scuter de apă, dar și tractor sau orice alt utilaj agricol. Nici familiile care au o moară de cereale, presă de ulei, gater sau vreun depozit bancar de peste 3.000 de lei nu mai au dreptul la ajutor. Sunt excluși și deținătorii unor terenuri de împrejmuire a locuinței care depășesc 1.000 de metri pătrați în zona urbană și 2.000 de metri pătrați în zona rurală, cei care dețin ori au închiriat sau concesionat încă un imobil pe lângă cel pe care-l au în proprietate. Au fost eliminați de pe lista beneficiarilor și cei care au mai mult de trei bovine, cinci porcine, 20 de ovine sau 15 familii de albine.

Declarație politică: „Domnule Antonescu, erați prezent în viața României când s–a semnat Pactul pentru Educație?” Scrisoare deschisă domnului Crin Antonescu, președinte al PNL

Îi scriu domnului Antonescu în speranța că scrisoarea îl găsește la destinație și că îi va trezi amintiri importante.

Domnule Antonescu, chiar dacă suntem, ca politicieni, în tabere opuse, dumneavoastră în opoziție, și partidul din care fac parte la putere, cred totuși că putem avea un dialog normal. Sunteți tânăr și intelectual și oricât de „furios” vă percepem noi, cei din tabăra puterii, sunt convins că aveți o busolă rațională după care vă ghidați, altfel nu ați fi reușit să câștigați șefia unui partid important cum este PNL.

Așadar, vreau să vă confirm îndoiala pe care simt că ați început să o aveți în privința discursului anti-Legea educației al vicepreședintelui PNL, Andrei Marga. La început, vă spun sincer, și eu am avut tentația să-l iau în serios pe rectorul Marga, cu atât mai mult cu cât suntem din același oraș.

Urmărind însă luările de poziție ale domnului Marga, am fost șocat de nivelul subcultural, visceral și agresiv al așa-zisei sale argumentații. Cred că ați remarcat, ca și mine, faptul că a adus ca principal argument împotriva Legii educației înfățișarea de „băiețaș” a ministrului Funeriu sau „nazismul” premierului Boc și notele sale de la școală – care, între noi fie spus, au fost de zece, dar neimportant pentru subiect.

Așadar, am vrut să vă scriu ca să vă amintesc faptul că partidul dumneavoastră și-a asumat Pactul pentru Educație prin semnătura ministrului Cristian Adomniței, că acel pact nu este o înșiruire de vorbe goale, tocmai de aceea a devenit un document semnat public, pentru a nu mai trece la capitolul declarații de bon ton uitate a doua zi.

Dacă astăzi alegeți să urmați interesele și pornirile viscerale ale unor rectori afectați personal de prevederile legii, nu doar că v-ați lăsa o pată în cariera politică, dar ați trăda interesele pe termen lung ale națiunii. V-ați trăda ca intelectual și coleg de generație cu Cristian Adomniței, cu Daniel Funeriu sau Mircea Miclea, oameni care au avut contribuții la redactarea acestei legi. Sunt convins că nu o veți face, pentru că gândiți și doriți o țară pentru viitoarele generații, indiferent de ce parte a luptei politice vă plasează acum istoria.

România întreagă se prăbușește: toate sectoarele bugetare sunt golite de orice înseamnă profesionalism și performanță, fiecare angajat al statului se simte prăduit de politica haotică a Guvernului, fiecare sector economic, precum și mediul privat se confruntă cu situații-limită, insolvențe și falimente ale propriilor afaceri.

În tot acest context, un singur sector pare să beneficieze de grija exclusivă a președintelui, dar și a Guvernului: cel energetic. În plin scandal ALRO, președintele Băsescu își face apariția la o televiziune de casă și încearcă să ne povestească cât de mică este influența sa asupra afacerilor dintre stat și „băieții deștepți” din energie și, mai ales, cât de tare s-a luptat pentru a fi schimbat directorul Hidroelectrica care „a și prelungit contractele cu băieții deștepți și de câte ori ceri contractele spune că sunt secrete, ca și cum Hidroelectrica este moșia mamei lui și contractele sunt secrete”. Și, în final, a reușit!

Cu toate acestea, trebuie să-i reamintim domnului președinte câteva lucruri esențiale:

1. Domnia Sa este parte din sistemul pe care l-a protejat din 2009 încoace și nu este vreun revoluționar sau disident care se află în afara acestuia. Mai mult, instituția prezidențială este parte a puterii executive și, așa cum a avut competențe în a anunța tăieri de pensii și de salarii sau alte măsuri de austeritate, tot așa ar fi putut avea un punct de vedere și cerințe în ceea ce privește afacerile dubioase din energie.

2. Sectorul energetic românesc se află de doi ani de zile sub ocârmuirea, influența și strategia partidului aflat la Guvernare. Nu există o independență a acestui domeniu și nimic nu se mișcă fără știrea celor din partidul de guvernământ.

3. Președintele Băsescu ar fi putut cere oricând desecretizarea contractelor din energie, direct sau prin intermediul Guvernului, dar acest lucru este evident nefavorabil acoliților și ocrotiților săi.

4. Președintele declară textual: „Deci cu toată influența politică pe care o am, în cele din urmă am reușit să fac să fie schimbat domnul Oprea Traian”. Întrebarea noastră: care este urmarea acestui fapt? S-a desecretizat vreun contract de către noii numiți sau aceștia reprezintă doar niște pârghii mai accesibile pentru puterea portocalie și grupurile ei de interese?

## „Despre un parlamentar corect”

Pentru foarte mulți dintre noi, momentul decembrie ’89 a însemnat, în mod cert, libertate, egalitate și liberă exprimare, fără constrângeri, repercusiuni sau sancțiuni. Democrația, în esența ei, înseamnă tocmai acest lucru. Însă, din nefericire, această libertate de exprimare, de manifestare, nu de puține ori, de-a lungul anilor, a fost înțeleasă de fiecare în parte în mod diferit și la fel a fost pusă și în practică, și mă refer aici, în special, la politicieni.

Imediat după momentul 22 decembrie ’89, vizibilitatea politică a Parlamentului român a cunoscut un real interes din partea celor chemați să îi ofere legitimitate, și anume poporul, când a devenit un adevărat for de dezbateri unde sunt permise manifestările democratice, multă vreme cenzurate de regimurile autoritare. În fapt, forul legislativ, Parlamentul, a devenit în țara noastră o arenă de desfășurare a forțelor politice, de discutare și de regândire a întregului sistem legislativ românesc. Desigur că, dincolo de funcționarea unor mecanisme consacrate de legea fundamentală și de actele normative în vigoare, peisajul dezbaterilor din cadrul Parlamentului cunoaște la momentul actual o dinamică ce ridică în mod constant întrebări legate de deținătorul real al puterii, de legitimitate, moralitate și credibilitate.

În actualul context politic, marcat de o puternică criză economică internațională, fiecare dintre noi, parlamentarii, găsim de cuviință în abordarea firească a dezbaterilor legislative să ne exprimăm poziția și să ne manifestăm convingerile în funcție de conjunctura politică, de contextul economico-social și, evident, în funcție de interesele cetățenilor pe care îi reprezentăm. Fără doar și poate, reformarea și modernizarea României, ca stat membru al Comunității Europene, reprezintă pentru fiecare dintre noi un scop al activității pe care o desfășurăm, însă din păcate sunt puțini aceia care înțeleg cu adevărat ce înseamnă asumarea unui pachet de măsuri de austeritate în vederea ieșirii cât mai rapide din criza financiară a României. Poate, pentru unii,

aceste măsuri anunțate, și unele dintre ele chiar asumate, reprezintă pur o chestiune de orgoliu sau de interes personal al celor care astăzi dețin frâiele actului guvernamental. Nimic mai fals.

„Exemplu de neseriozitate”

Situația politică actuală din România, fie că ne referim la prezent sau la trecutul apropiat, ne-a demonstrat că nu se poate guverna decât în coaliție și că, probabil, nici în perioada imediat următoare un partid politic nu va obține majoritatea absolută pentru a guverna singur. În aceste condiții, negocierea, compromisul și respectarea înțelegerilor reprezintă virtuți necesare ale unei coaliții guvernamentale. Coabitarea și colaborarea au fost, sunt și trebuie să rămână două dintre principiile care pot sta la baza unei majorități parlamentare.

Situația politică rezultată în urma alegerilor parlamentare din 2008, care poate fi descrisă succint ca un echilibru de forțe între cele trei mari partide, a fost modificată de actuala conducere portocalie prin migrație politică. Acest lucru ne-a adus în situația de a avea la guvernare o coaliție fragilă, care însă reușește să-și impună planurile de distrugere a cetățenilor acestei țări, distrugere recunoscută de însuși întâiul cârmaci al țării, care a catalogat această majoritate ca fiind una toxică.

Lăsând la o parte raționamentele logice legate de modalitatea în care s-a constituit această coaliție, trebuie să ne îndreptăm atenția asupra situației existente și să afirmăm mai convingător faptul că partidul portocaliu nu este de încredere. În relația cu cetățenii a demonstrat-o, în relația cu PNL și PSD a demonstrat-o, iar de săptămâna trecută și UDMR a simțit, pe propria piele, lipsa de seriozitate, cultul trădării și al trasului pe sfoară ce îi caracterizează pe majoritatea celor de la PDL.

Știm cu toții că prețul plătit de PDL-iști pentru ca UDMR să nu voteze moțiunea de cenzură a fost acela al asumării răspunderii pe Legea educației, pentru care, plini de sine cum îi știm, actualii guvernanți portocalii au dat asigurări că va trece și de Curtea Constituțională. Iată că ițele au fost încurcate, și UDMR s-a trezit tras pe sfoară tocmai de partenerii de guvernare cu care fuseseră solidari în asumarea unor măsuri care au afectat grav și electoratul maghiar.

Vă pot asigura că nu am niciun fel de îndoială referitoare la faptul că UDMR, ca forță politică distinctă și diferită de celelalte trei forțe politice din Parlamentul României, știe să coabiteze în cadrul unei coaliții. Sunt serioși atâta timp cât și partenerii își respectă înțelegerile, iar parcursul UDMR în cadrul ultimilor 20 de ani a demonstrat acest lucru.

„Fără opțiunea educației acasă, învățământul românesc este incomplet”

Nu este prima oară când ridic în fața dumneavoastră această temă și am convingerea că nu va fi nici ultima. Mi-am asumat, în fața sutelor de persoane care mi-au scris pentru a mă sprijini, un rol de mijlocitor între familiile din România și forul legislativ al țării. De curând, însă, prin colegi

care reprezintă diaspora, am primit nenumărate semnale de sprijin și noi solicitări de a merge mai departe.

Un adevăr al vieții este că tot ce este omenesc este perfectibil. Activitatea noastră legislativă presupune însăși această axiomă. În ce privește domeniul educației, prin actuala lege asumată de Guvern socotesc că am făcut pași îndrăzneți, necesari, dar nu și suficienți. Ca jurist, găsesc folositoare rigurozitatea cu care s-a întocmit acest document, dar ca mijlocitor al celor care doresc legalizată forma de învățământ acasă mă declar nemulțumită.

O lege care pretinde că „asigură cadrul pentru exercitarea dreptului fundamental la învățătură pe tot parcursul vieții” (Art. 1), dar care nu cuprinde posibilitatea educației acasă, este o lege care necesită îmbunătățiri. Dacă privim în mod esențial lucrurile, statul asigură un învățământ pentru mase, centrat pe acestea. Masele sunt formate din numeroase grupuri eterogene cărora profesorul trebuie să le asigure educația. În ultima vreme se fac încercări de a se trece de la centrarea pe grup, la centrarea pe elev. Actuala lege mai permite, după cum știți, și alternativele educaționale (pedagogia Waldorf, Montessori, Freinet, alternativa Step by Step, Planul Jena). Acestea, spre deosebire de învățământul pentru mase, sunt orientate pe individ.

Stimați colegi,

Dacă privim cu atenție, din învățământul românesc lipsește educația centrată pe familie. Oare să fie acest tip de educație lipsit de relevanță într-o vreme în care familia este din ce în ce mai supusă fărâmițării? Oare să nu se înțeleagă deloc că acest mod de educație nu substituie educația de masă, ci o completează? Oare nu observăm că libertatea de a fi educat în lumea de azi presupune libertatea de a alege între cele trei tipuri de învățământ?

„Modificări ale Legilor nr. 85/1992 și nr. 112/1995”

Readuc în atenție cadrul legislativ al caselor naționalizate și al locuințelor sociale. Am inițiat în acest sens două legi pentru modificarea Legii nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat și modificarea Legii nr. 112/1995 privind reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului.

Prima modificare face referire la articolul 16 al Legii nr. 85/1992 care se va modifica complet, astfel ca valoarea de vânzare a locuinței să se calculeze raportat la prețul pieței de către autoritățile administrației publice locale. Explicația constă în faptul că sumele în cauză se fac conform Legii nr. 79/1992 și se consideră venit la bugetul local. Prin modificarea prevederilor legislative actuale, în sensul stabilirii unei proceduri de calcul care să asigure o majorare a sumelor obținute din vânzări de locuințe, s-ar asigura un venit mai mare la buget, venit ce urmează a fi folosit în vederea construirii de locuințe noi.

Primăriile se confruntă cu probleme de natură financiară atunci când e vorba de atragerea de fonduri pentru construirea de noi locuințe. Prin această modificare, bugetul unei primării s-ar mări substanțial, iar banii adunați ar rămâne în ciclul investițiilor sociale.

Consider motivată această modificare legislativă, corelată cu propunerea de mai sus, în condițiile în care sunt necesare fonduri pentru realizarea de locuințe noi.

A doua modificare face referire la abrogarea alineatului 5 al articolului 9 din Legea nr. 112/1995 privind reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului.

Articolul prevedea încasarea de către unitățile specializate care evaluează și vând apartamente a unui comision de 1% din prețul de vânzare.

Propunerea este corelată cu cea privitoare la HG nr. 20/1996 referitoare la faptul că sumele obținute se constituie venit la bugetul local, motiv pentru care prevederile legislative existente nu se mai justifică.

## „Cu delicatețe despre Legea educației”

Există parcă o cutumă legată de educație în România, și când scriu educație – punctez că este vorba de un sistem complicat de funcționare a învățământului pe toate palierele. Apariția unei noi legi legate de „revoluționarea” educației este, din păcate, un lucru (fapt) comun, specific fiecărui guvern postdecembrist. Parcă este un blestem național ce ține de transformarea, din patru în patru ani, a sistemului educațional.

Eu văd în primul rând creatorii acestui sistem și apoi Legea educației. Profesorii, învățătorii, funcționarii ce muncesc în învățământul românesc se află parcă într-un ring de box unde apare „campionul mondial”, recte Guvernul, și prinde a lovi cu pumnul. Nu cred că asta este soluția.

De asemenea, eu văd în sistemul de învățământ românesc elevii de pe toate palierele, ajunși cobaii de serviciu ai Guvernului. Există multă inconștiență în bulversarea sistemului.

Dincolo de trauma creatorilor învățământului (a celor ce la nivelul unor salarii mizere practică apostolatul și-n secolul XXI) – generațiile de elevi apar în școală fără repere, fără sistemul de valori și fără credința în valoarea indestructibilă a studiului.

O societate umană coerentă determină generațiile tinere să se perfecționeze în sistemul educațional, având credința că viitorul se construiește în școală.

O societate umană fără repere generează dispreț și haos mental în generații de elevi, care constată că valoarea lor intelectuală nu e răsplătită, ba, mai mult, este disprețuită de cei care trăiesc în sfera banului.

Dacă banul, ca reper al reușitei în viață, a pătruns și-n băncile școlii, oricare ar fi Legea educației (avansată înspre societate) nu reprezintă nimic.

Reforma reală începe cu introducerea sistemului de valori în întreaga societate. De-abia apoi putem vorbi, ori scrie, despre Legea educației și despre demnitatea pe care o generează în elev sistemul educațional în care suveran e criteriul valoric și unde selecția reală a valorii generează performanța.

Până atunci, avem o nouă lege a educației prezentată pompos, dar care, în ansamblul ei, are câteva articole de lege cel mult iritante și generatoare de controverse politicianiste.

## „Cârlanul și aventurierul”

Fără să cunoască mecanismele economiei de piață, guvernele domnului Iliescu nu au făcut altceva decât să dezvolte o economie subterană, ca o alternativă la o economie de piață reală, greu în acest moment să fie adusă la suprafață.

Au apărut atunci grupuri financiare și economice, bazate pe sprijinul puterii – așa-zișii „miliardari de carton”, care nu au avut nimic cu economia de piață, nesupunându-se concurenței și încorsetărilor solicitate de forțele pieței. În felul acesta, s-a instituționalizat corupția, ca principală politică a statului.

Agricultura iliesciană a fost subjugată unor afaceriști care și-au dat seama foarte repede că, în această ramură strategică a economiei naționale, se pot îmbogăți.

În epoca Tăriceanu, ajutat de camarila iliesciană, după renunțarea la acordul cu FMI, Tăriceanu a putut să-și răsplătească în voie clienții politici prin contracte și salarii de lux în administrația centrală și nu a făcut nicidecum investiții. Mai mult decât atât, Tăriceanu a cheltuit și banii încasați din privatizări, bani care ar fi trebuit direcționați către infrastructură. Astfel, trei miliarde de euro din privatizare s-au volatilizat. Acești bani au fost risipiți pe cheltuieli neproductive. Este cu atât mai iresponsabilă atitudinea Guvernului Tăriceanu 2, cu cât privatizarea BCR a fost cea mai mare privatizare din istoria României. Cu trei miliarde de euro puteam să construim sute de kilometri de infrastructură.

Astăzi, în 2010, când România se află în criză severă, opoziția reprezentată de PSD și PNL promit un guvern nou și democratic, cu un program nou, prin care în România va curge numai lapte și miere. Dar ei nu iau în considerare că populația țării a mai primit asemenea promisiuni de la guvernele iliesciene.

Reprezentanții partidelor sus-menționate, Ponta și Antonescu, însă, odată ajunși la putere, ar anunța cu mare durere populația țării că nu a știut cât de grea este moștenirea lăsată de guvernul anterior. Să fie oare așa? Să fi uitat că tătucul lor a instalat în România situația penibilă prezentată?

De fapt, ei vor să ajungă la putere, fără un program de scoatere a României din criză, ci pentru a-și rezolva problemele personale, de familie și clientelare.

## „Ce avem de făcut în acest sfârșit de an”

Încă de acum doi ani, când acest Legislativ a luat ființă, cea mai mare parte a lucrărilor Parlamentului a fost dominată de calculul politic. Așa se face că am avut parte de o luptă crâncenă în care niciuna dintre tabere nu a cedat, dar în urma căreia au pierdut românii. Să știți că menirea clasei politice nu este numai de a duce o luptă perpetuă, ci și de a găsi consens și de a crea ceva în favoarea celor pe care îi reprezintă.

Tot din cauza unor calcule politice, înainte și după 2008, ca să fim cinstiți cu istoria, România a ajuns în situația asta dificilă din punct de vedere economic. Criza pe care o parcurgem acum ar fi fost mult mai ușor traversată dacă Guvernul Tăriceanu ar fi fost mai puțin avântat. La fel cum ieșirea din criză ar fi fost mult scurtată dacă nu ar fi existat războiul de anul trecut pentru funcția de Președinte al României. Pentru că, să ne aducem aminte, am pierdut aproape 4 luni pentru ca domnii Antonescu și Geoană să aibă mai multe șanse.

Riscul este același și anul acesta. Prea concentrați pe moțiuni de cenzură (depuneri și respingeri), pe contestarea președinților ambelor Camere, pe împotrivirea față de legi îndelung tergiversate uităm esențialul: România trebuie să iasă în 2011 din criza economică. Dacă nu facem asta, ne adâncim și mai tare în mocirlă și în dificultăți.

Tocmai de aceea îmi permit, de la tribuna Parlamentului, să militez pentru urgentarea procedurilor parlamentare pentru aprobarea a două legi esențiale: Legea pensiilor și Legea salarizării unice. S-a discutat despre ele îndelung în ultimul an și jumătate, încă de când au fost inițiate de PSD, dar, din păcate, nu s-a ajuns la un consens din cauza

aceluiași tip de duplicitate maladivă de stânga: una susțineau când erau la putere, alta, acum, în opoziție.

Modificările aduse celor două legi sunt relativ mărunte, în raport cu fondul legislativ propus de PSD. Tocmai de aceea, tergiversarea aceasta a opoziției crește gradul de incertitudine și mărește posibilitatea ca România să rămână în criză și anul viitor.

Avem nevoie de aceste două legi pentru că, fără ele, nu putem construi un buget corect, precizând clar cheltuielile cu bugetarii și pensionarii. Odată ce legile vor fi adoptate, Guvernul trebuie să prezinte în Parlament, de urgență, bugetul pe 2011.

## „High România”

T.T., de 23 de ani, a ajuns la Spitalul Clinic de Urgențe „Sfântul Ioan” după consumul de etnobotanice de la _weedshop_ . Pacientul prezenta agitație extremă, grețuri, vărsături, pupile miotice și bradicardie. Medicii de urgență din UPU au asigurat măsurile de resuscitare și antidotismul, iar la examenul toxicologic a fost depistată și cocaină, arătând că produsele etnobotanice conțin droguri de sinteză. Și o elevă de 18 ani este internată la Toxicologie, după ce a consumat astfel de produse.

Nici azi lista acestor produse nu a fost actualizată, iar legea pe care plenul a adoptat-o pe 9 februarie nu a fost promulgată de președinte, ci retrimisă Parlamentului.

Ce argumente mai trebuie aduse pentru ca legea să fie adoptată?

*

„Amputații sistemului”

Un pacient G.I. de 52 de ani din Neamț a fost adus de ambulanță la UPU de la Spitalul Clinic de Urgențe „Sfântul Ioan”, după ce un buștean i-a strivit gamba stângă. Pacientul a fost preluat rapid în UPU de medicii de urgență, ortopedtraumatolog, chirurg de urgență și chirurg vascular, evaluat clinic și imagistic. Severitatea lezională (fractură deschisă tip III C), mecanismul (strivire) și timpul scurs din momentul producerii accidentului (7 ore) duc la imposibilitatea salvării piciorului acestui pacient.

În acest context, remarcăm că șansele unui pacient traumatizat în Moldova sunt reduse prin lipsa noului spital de urgențe din Copou cu Centru Regional de Traumă ce ar putea coordona adecvat atât mijloacele de intervenție în prespital, cât și utilizarea corespunzătoare a resurselor.

Ne întrebăm câți pacienți trebuie să rămână fără o mână, fără un picior sau fără viață pentru ca cei care împart sănătatea să rezolve această problemă.

*

## „Un veșnic Halloween”

Peste 100 de pacienți, 50 de cazuri de traumă din toate județele Moldovei, două stopuri cardiorespiratorii, 6 intoxicații, 3 tentative de sinucidere, 10 etilici. Așa arată o gardă de Hallowen la Spitalul Clinic de Urgențe „Sfântul Ioan”.

Doi medici de urgență, trei ortopezi-traumatologi, trei chirurgi reconstructivi, doi chirurgi generaliști și doar un anestezist, trei asistenți și doi brancardieri au deservit întreaga patologie de urgență a Iașiului într-o singură gardă.

„Necesitatea unei legislații naționale care să susțină Codul Internațional de Marketing al Substituenților de Lapte Matern”

Codul Internațional de Marketing al Substituenților de Lapte Matern este o recomandare a Adunării Mondiale a Sănătății prin care se cere statelor membre ONU să adopte în legislația națională prevederi care să reglementeze modul în care se promovează și se comercializează Substituenții de Lapte Matern (SLM). Acest cod a fost adoptat în 1981, iar România l-a semnat în anul 1982. Cu toate acestea, nici până acum nu a fost adoptată o legislație națională derivată din cod.

România este una dintre țările care se confruntă în continuare cu una dintre cele mai mari rate ale mortalității și morbidității sugarului și ale copilului mic din Europa. O explicație sunt practicile deficitare și învechite de nutriție a mamei și copilului, înțărcatul timpuriu, lipsa competențelor părintești și neglijarea copilului de către părinți, dar și accesul insuficient la servicii medicale de calitate.

În țara noastră, nou-născuții primesc, pe lângă laptele matern, și alte alimente sau fluide, astfel încât sunt expuși

unor riscuri crescute de infecție. Acest prost obicei alimentar îl dezobișnuiește pe copil să se alimenteze natural, cu lapte de mamă. Pe de altă parte, introducerea unor alte alimente, respectiv fluide în alimentația nou-născutului, îl va face să se alimenteze cu mai puțin lapte matern. Ca urmare, cantitatea laptelui matern scade într-o primă fază, pentru ca în scurt timp sistemul de producere a laptelui să fie stopat.

În aceste condiții, elaborarea unei legislații reprezintă o necesitate imediată. Substituenții laptelui matern au existat, există și vor exista. Nu sunt împotriva lor, fiindcă sunt situații în care, din diverse motive, nou-născutul trebuie hrănit în exclusivitate cu SLM sau cantitatea de lapte matern trebuie completată cu SLM. Dacă mă împotrivesc vreunei practici, atunci mă împotrivesc acelei practici agresive prin care SLM sunt promovați de către producători în detrimentul laptelui matern, alimentul cel mai potrivit pentru sugar.

Studiile medicale arată că există o serie de efecte pozitive ale alăptării asupra sănătății copilului, dar și asupra sănătății mamei. Iată câteva: alăptarea reduce obezitatea infantilă, riscul infecțiilor acute, protejează față de boli cronice viitoare, îmbunătățește sănătatea mintală a copilului. Alăptarea protejează inima mamei și, de asemenea, reduce riscurile de cancer la sân și de cancer ovarian.

„Avem nevoie de a debloca activitățile Camerei Deputaților, mai ales lucrările Biroului permanent”

Declarația mea se referă la blocajul existent în Camera Deputaților, la activitățile obligatorii pe care aceasta trebuie să le aibă. Sunt 12 săptămâni de când Biroul permanent al acesteia nu se mai întrunește, ca urmare a boicotului instituit de reprezentanții PSD și PNL.

Astfel, peste 250 proiecte de lege sunt blocate, ele trebuind să treacă prin Biroul permanent înainte de a fi distribuite la comisiile de specialitate pentru raport. Avem alte sute de inițiative care trec în plen prin procedura de adoptare tacită la expirarea termenului legal, fără să fie discutate în comisii, deci fără să primească raportul de specialitate. Există riscul real ca inițiative legislative care nu respectă legalitatea sau care sunt nerealiste să părăsească Camera Deputaților fiind adoptate tacit, fără să fie nici măcar citite de altcineva în afara inițiatorului, iar când vorbim de inițiativele la care Camera Deputaților este Camera decizională, riscul devine iminent obligând Președinția să fie ultima redută în promulgarea legislativă.

Din aceste motive, fac apel la colegii parlamentari din opoziție să onoreze cu prezența lucrările Biroului permanent, pentru a nu bloca derularea normală a actului legislativ.

Altminteri, consider că trebuie să se modifice Regulamentul Camerei Deputaților, astfel încât toate proiectele legislative să se ducă direct la Comisiile de specialitate, fără a mai trece prin Biroul permanent, fiind distribuite de Secretariatul General al Camerei Deputaților. O altă posibilitate ar fi repartizarea spre comisii de către plenul Camerei Deputaților a inițiativelor aflate pe agenda de lucru. Obligatoriu, în ambele cazuri, se impun măsuri de sancționare, conform regulamentului în vigoare, împotriva celor care, cu bună știință sabotează lucrările Camerei Deputaților.

„Puterea unei nații stă și în recunoașterea și în susținerea publică a valorilor sale culturale!”

Puterea unei nații stă și în recunoașterea și în susținerea publică a valorilor sale culturale.

O astfel de valoare de patrimoniu este opera și este și omul de cultură Adrian Păunescu, cel care înseamnă încă și mai mult decât cele peste un milion de poeme scrise într-o viață nemeritat de scurtă, înseamnă sentimentul apartenenței la generația în blugi și adidași, născută în retortele Cenaclului Flacăra, locul în care românii învățau ceea ce nu se putea învăța în școlile comuniste: că există o Basarabie, că există un cântec ostășesc, „Treceți, batalioane române, Carpații!”, că mai emoționant decât „Tricolorul” este „Deșteaptă-te, române”, că nu dansurile tematice, brigăzile artistice de agitație și cântecele din folclorul nou sunt ale noastre, ci colindele lui Hrușcă, „Galbena gutuie” a Tatianei Stepa, nebuniile lui Pittiș, „Mistrețul cu colți de argint”, „Cearcăn”... Și că Avram Iancu, Horea, Ștefan, Mihai Viteazul sunt ai noștri!

Adrian Păunescu înseamnă Revista Flacăra, aproape singurul loc în care cuvintele lui Octavian Paler mai puteau fi publicate, unde toate valorile medicinei românești convenționale sau neconvenționale s-au putut face cunoscute, unde toate minunățiile acestei țări erau descrise în cele mai frumoase reportaje pe care le-am putut citi vreodată!

Adrian Păunescu înseamnă jurnalistul sensibil și omul de televiziune cu verb tăios, dar drept, mereu răzvrătitul și mereu dornicul de dreptate socială.

Adrian Păunescu înseamnă și intelectualul de stânga care a făcut, consecvent, aceeași politică, fără a se contamina de politicianism!

Adrian Păunescu este omul care a ars, sincer, de câte ori a iubit și, de fiecare dată, a și depus mărturie în versuri pentru asta!!!

Adrian Păunescu este unic și așa va rămâne!

Iar dacă astăzi am refuzat să vorbesc despre Adrian Păunescu la timpul trecut și am ales prezentul și viitorul, din acest motiv am făcut-o!

Aș fi vrut să vă mai spun că mă așteptam ca autoritățile să reacționeze încă de acum un an, de când poetul ne trimitea semne că este năpădit de griji și probleme de care ar fi meritat să fie ferit!

„O premieră: șeful statului contestă o decizie a Curții Constituționale”

Constat pe zi ce trece derapaje tot mai grave de la principiile statului democratic. Săptămâna trecută am asistat la un interviu acordat de Președintele României, Traian Băsescu, postului public de radio. Am constatat cu stupefacție că șeful statului și-a exprimat îndoieli vizavi de decizia Curții Constituționale referitoare la existența unui conflict instituțional între puterile statului, concret, între Guvern și Parlament.

„Nu știu dacă Curtea Constituțională își poate asuma decizia opririi unei proceduri care deja a avut loc”, a afirmat șeful statului. Suntem în fața unei declarații care nu are nicio legătură cu realitatea. Curtea Constituțională nu a oprit derularea niciunei proceduri. Sesizarea Curții privind conflictul instituțional s-a făcut înainte ca Birourile permanente să decidă concret ziua angajării răspunderii Guvernului. Din contră, angajarea răspunderii Guvernului pe Legea educației naționale s-a făcut ilegal, în absența unui răspuns, la data respectivă, al Curții Constituționale.

Dar nu această declarație mi s-a părut ca fiind cea mai periculoasă din partea Președintelui României. Într-o primă instanță, domnul Traian Băsescu afirmă că: „Aprecierea de conflict între puterile statului are o oarecare explicație, pornind de la premisa că au fost mai multe amendamente care nu au fost acceptate”.

Fals, total fals! Sesizarea Curții Constituționale nu a avut nicio legătură cu respingerea sau, mai precis, cu ignorarea amendamentelor opoziției, pentru un motiv foarte simplu: la ora sesizării Curții Constituționale, nici măcar nu erau centralizate, la nivel de grupuri parlamentare, amendamentele propuse pentru varianta angajării răspunderii Guvernului. După care, tot președintele vine și mai spune: „discutăm despre o lege a Guvernului, nu despre o inițiativă legislativă a Parlamentului. Deci discutăm despre o lege a Guvernului și Guvernul în conflict cu el însuși”.

Ce pot înțelege din această exprimare? Nimic altceva decât că șeful statului neagă – utilizând exemple false – însăși natura conflictului instituțional. Din păcate, afirmațiile președintelui au fost făcute în mediul de informare cu cea mai largă (circa 95%) acoperire a teritoriului național. Românii au aflat astfel din gura președintelui că nu ar fi vorba de un conflict instituțional și, așa cum am arătat mai devreme, faptul că decizia Curții Constituționale a intervenit și a blocat o procedură aflată în derulare.

„Nivelul de trai nu crește prin lege!”

Acum mai bine de o săptămână, guvernatorul Băncii centrale a României atrăgea în mod particular atenția că vreme de aproape două decenii nivelul veniturilor populației, fie că vorbim despre salarii, fie că este vorba despre pensii, a fost totalmente desprins de orice logică de sustenabilitate economică.

Creșterile diverselor componente de venituri au survenit istoricește în perioadele preelectorale, iar aceste creșteri nu s-au făcut în vreo corelație cu rata inflației, cu productivitatea muncii, cu nivelul de creștere economică sau cu performanțe deosebite în muncă. Mai mult, au existat categorii de venituri ce nu au profitat nici măcar de indexare cu rata inflației, în vreme ce alte categorii au obținut creșteri de până la zece ori mai mari decât creșterea produsului intern brut sau a altor indicatori de evoluție macroeconomică.

Sintagma „Nivelul de trai nu crește prin lege!” este o afirmație validă, care trebuie însușită atât de guvernele care se vor succeda la conducerea Executivului român, cât și de fiecare membru responsabil al Parlamentului României.

Aș completa această afirmație cu alta, și anume că: „Nivelul de trai crește numai odată cu creșterea performanțelor economiei românești”. Cine ar considera că lucrurile stau altfel ar încerca să mintă și legile economice, și cetățenii acestei țări, iar viitorul dezvoltării ar fi compromis.

Ce om politic responsabil nu-și propune ca prin ceea ce face să nu determine creșterea nivelului de trai al semenilor săi?

Eu îmi doresc ca părinții noștri să beneficieze de creșteri reale și sustenabile ale veniturilor din pensii, care să le asigure odihna și respectul binemeritat după o viață de muncă.

Îmi doresc ca funcționarii, militarii, profesorii, medicii și alte categorii socioprofesionale să fie stimulați să-și dedice întreaga energie propriilor meserii, să fie respectați în societate și în mediile lor de activitate.

Îmi mai doresc, de asemenea, să putem lua din mâna oamenilor politici vremelnici deciziile de umilire sau favorizare excesivă a unor români în defavoarea altor români sau, și

„Răspuns adversarilor cotei unice!”

Discursurile opoziției parlamentare din ultimul an au fost axate în principal pe ideea că principala vinovată pentru recesiunea economică din România este cota unică de impozitare, și nicidecum vreo cauză structurală a economiei românești sau politicile bugetare defectuoase din ultimii ani.

În contextul dificultăților pe care le traversează foarte mulți angajați sau agenți economici, s-a încercat convingerea românilor din toate mediile că o impozitare progresivă ar conduce la realizarea justiției sociale și ar diminua discrepanțele dintre cei săraci și cei bogați.

Nimic mai fals!

Dacă ne-am ralia unei asemenea afirmații, prin introducerea unei cote progresive de impozitare a-i face pe toți săraci pare mult mai plauzibil decât a-i face pe toți mai bogați, căci oricare ar fi argumentele susținătorilor acestei formule fiscale, impozitele progresive iau bani din veniturile românilor și nu alocă bani, așa cum ar dori unii să se înțeleagă. Impozitul progresiv avantajează, cei drept, sub 10% din angajați și cel mult 5% din agenții economici, în vreme ce cota unică îi avantajează în mod egal pe toți.

Mult blamata cotă unică a demonstrat că este singura care stimulează în mod real munca. Este singura care a reușit să scoată din economia subterană și să aducă în economia oficială sute de mii de locuri de muncă, precum și activitatea a mii de agenți economici, numai în primul an de la implementarea sa. Este formula fiscală care încurajează nu numai oficializarea unui loc de muncă, ci și obținerea și declararea celui de-al doilea, pentru că angajatul nu are nimic de pierdut, ci, dimpotrivă, de câștigat pe termen lung. Este politica fiscală care încurajează în mod egal dezvoltarea diferitelor sectoare ale economiei.

Ceea ce nu vor să spună cei care propun înlăturarea cotei unice este că nu ea în sine este de vină pentru deficitul bugetar mare, ci organismele statale însărcinate cu asigurarea disciplinei fiscale și asigurarea încasărilor, la niveluri comparabile cu statele Uniunii Europene.

Reamintesc celor care cred că sistemul fiscal progresiv este un adevărat panaceu pentru un buget suferind, că România nu a reușit nici cu ajutorul impozitării progresive, nici pe baza cotei unice să depășească un prag psihologic de 30% venituri bugetare din produsul intern brut, în condițiile în care media europeană este peste 41%. Problema politicii fiscale din România mai depinde și de asigurarea unei bune colectări, prin care să fie înlăturați definitiv cetățenii sau agenții economici exceptați sau avantajați fiscal.

„Politica de opoziție: dezastrul României”

Constat cu amărăciune și cu tristețe faptul că o mare parte dintre colegii parlamentari din opoziție, alături de liderii liberali și social-democrați, au uitat un lucru foarte important: rolul clasei politice este să lucreze pentru bunăstarea țării. Fie că ne aflăm vremelnic la putere, fie că suntem în opoziție, rolul politicianului este acela de a face tot posibilul ca țara care i-a oferit această demnitate să prospere și, în consecință, populația să trăiască mai bine. În situația particulară pe care o trăim astăzi, când întreaga omenire se luptă cu criza economică, rolul politicienilor este să facă front comun pentru a depăși conjunctura nefavorabilă.

Din nefericire, în România trăim un paradox greu de înțeles pentru electoratul care ne-a trimis în Parlament să le reprezentăm interesele: vedem politicieni care se bucură că România se prăbușește și, mai mult, își aduc cu premeditare contribuția la dezastru. Am văzut în nenumărate rânduri colegi din PNL și PSD care zâmbeau satisfăcuți atunci când aflau că populația țării sărăcește, că situația economică a României nu este printre cele mai bune. Acest paradox are o explicație pe cât de simplă pe atât de mercantilă: dacă țara o duce rău, reprezentații opoziției cresc în sondaje. Așadar, ce contează că unii mor de foame dacă noi vom avea asigurate viitoarele mandate de parlamentari și avem șanse să venim la guvernare? Aceasta este misiunea politică a partidelor de opoziție, ascunsă în spatele discursurilor de compasiune la adresa oamenilor necăjiți și a atacurilor furibunde și lipsite de substanță la adresa actualei guvernări.

PDL și-a asumat actul guvernării într-o perioadă în care misiunea guvernanților din orice țară este o sinucidere politică. Un act de curaj și responsabilitate, spunem noi. Doar interese, clamează opoziția. Dacă ar fi să dau un exemplu, Guvernul actual este ca medicul care face o injecție dureroasă unui copil pentru a se însănătoși, chiar dacă copilul va vedea în medic omul cel rău. Din nefericire, colegii din opoziție pozează în părintele iubitor care pentru a nu-i provoca copilului injecția preferă să-l țină cu ceaiuri îndulcite, chiar cu riscul ca boala să se agraveze și să pună în pericol viața acestuia.

„PDL, partidul «curajos și responsabil» care a pus România pe butuci”

Dacă până acum toți românii au avut impresia că în 2008 s-a instalat triumfător la guvernare cel mai promițător partid din România, care mărea salariile profesorilor doar cu 50% odată cu instalarea crizei mondiale, care promitea peste 1.000 de kilometri de autostrăzi construiți în foarte puțină vreme, care oferea, virtual ce-i drept, pensii și salarii minunate de sute de euro și jura investiții sublime, creatoare de milioane de locuri de muncă, de aproximativ un an am aflat cu toții că incompetența și fariseismul transpuse în milioane de minciuni portocalii nu au nicio legătură cu binele românilor, cu buzunarele și necesitățile stringente ale acestora de zi cu zi sau cu cele importante pentru viitorul copiilor lor.

După ce am avut parte doar de cele mai proaste și haotice decizii prezidențiale și guvernamentale, menite să instaleze falimentul desăvârșit în cele mai multe domenii, să sărăcească brusc câteva milioane de români, să închidă

spitalele și să alunge medicii în căutarea unor locuri decente de muncă, să țină școlile, elevii și profesorii într-o permanentă degringoladă și să-i trimită pe cei din urmă, eventual, la spălat de vase sau cules de căpșuni pe alte meleaguri – deoarece orele lor de muncă efectuate la catedra românească nu se pot compara cu cele prestate de întâiul locatar de la Palatul Cotroceni –, aflăm acum de la ministrul numărul unu al tuturor cabinetelor Boc că România a fost condusă în ultimii doi ani de cel mai bun, curajos și eficient partid posibil!

Doamna ministru Elena Udrea ne-a înștiințat zilele trecute, de la Arad, că PDL „face astăzi la guvernare ceea ce trebuie să facă un partid responsabil, un partid curajos”, afirmând că deciziile luate de Guvern sunt singurele care pot să ajute România să își revină din 2011.

Dar eu nu mă pot abține să vă întreb, stimată doamnă ministru, de ce nu ați luat măsurile necesare de redresare a economiei românești aflate în derivă imediat după ce v-ați instalat la guvernare, în anul 2008, ba chiar ați binevoit să anulați instant pachetul de măsuri pe care ultimul guvern liberal îl legiferase, considerând că România nu s-a întâlnit încă cu faimoasa criză și că nici măcar mediul privat nu are nevoie de o susținere imediată?

„România a fost tractată împotriva voinței ei de «o majoritate toxică» direct către pierzanie”

Controversatele afirmații ale președintelui Băsescu aproape că nu mai surprind pe nimeni după cei șase ani de virări bruște de la stânga la dreapta, de susțineri vehemente, uitate a doua zi, sau după mulțimea de promisiuni umflate până la cer sau chiar legiferate și nerespectate niciodată. Toate acestea sunt atribute prezidențiale cu care marele jucător și-a tratat auditoriul, fermecat la început, dar care s-au dovedit a fi de fapt doar așteptări false.

Nimic din ceea ce au făcut prost sau greșit PDL-iștii guvernamentali sau parlamentari, intenționat sau doar din incompetență și neștiință, nu l-a oprit pe domnul Băsescu să le caute, timp de doi ani, tot felul de circumstanțe, care mai de care mai fantasmagorice. Chiar dacă au tergiversat îndelung tăierea cheltuielilor publice, pe cele guvernamentale sau privind achizițiile de lux ale unor ministere – și acest lucru a adus România în sapă de lemn –, chiar dacă au angajat preferențial, în regim nonstop, mii și mii de preferați aduși cu avionul de la Cluj, Arad sau din alte locații protejate, deși acuzau că au moștenit prea mulți bugetari, chiar dacă au redirecționat toți banii din buget către cele mai frauduloase destinații, clientelare bineînțeles, și chiar dacă au mințit fără scrupule, au furat din banii publici sau la vot, cu dovezi incontestabile, domnii și doamnele portocalii din dotarea prezidențială au rămas singurii nevinovați, imaculați și fără de păcat din țara asta.

Cu nici două săptămâni înainte, președintele Băsescu se înfuriase destul de tare în urma prostiilor pe care pupilii săi le-au săvârșit, din greșeală sau cu intenție de jaf, în Parlament, la vot, și declara în acest sens, plin de obidă: „Pe mine mă interesează strict o majoritate, indiferent ce culoare politică are, care să fie responsabilă față de țară, nu o majoritate care să spună am votat din greșeală, nu o majoritate care să nu se adune la voturile importante. O asemenea majoritate e toxică pentru țară. (...) Dacă cei din actualul partid majoritar nu găsesc un limbaj pentru a sprijini procesul de reformă, din partea mea să se ducă mâine în opoziție”.

„Reforma în domeniul educației, doar un simplu obiect de troc, traficat din când în când între palate”

Domnul președinte Băsescu ne vorbea cu ceva timp în urmă de un Pact pentru Educație, la care chema zgomotos toate partidele să adere, și ne dădea tuturor enorm de multe asigurări că va face tot posibilul ca acesta să ia cât mai repede cu putință și o formă cu adevărat consistentă, dar, între timp, s-a dovedit că domnul Băsescu a girat cu bună știință cei mai slabi sau exotici miniștri ai educației pe care i-a avut România vreodată, și că nu interesele și viitorul elevilor primează pe la Cotroceni.

S-ar fi putut întâmpla acest lucru, eventual, în visele elevilor sau doar ale părinților lor, sau ale sutelor de mii de profesori care-și așteaptă de o viață drepturile, dar în niciun

caz în preocupările președintelui, care face orice altceva în afară de dezbateri serioase pe această temă sau de o susținere puternică a acestui important domeniu, cum este educația, pentru orice națiune democratică.

Președintele Băsescu l-a lăsat până acum de două ori pe premierul Boc să-și încerce norocul cu o angajare a răspunderii pe o Lege a educației ciopârțită din ce în ce mai sângeros și amalgamată profund, deși toți cei îndreptățiți i-au atras atenția că nu va ajunge la niciun rezultat binefăcător pentru nimeni. Ba, mai mult decât atât, aceste debusolante încercări de trecere a Legii educației, o dată la câteva luni, la pachet prin Parlament, fără nicio dezbatere și analiză pertinentă, s-au transformat doar în eșuări ale guvernelor conduse de pupilul său ascultător, domnul Boc, ce au fost declarate ilegale de fiecare dată de către Curtea Constituțională.

Și, așa cum ne-a obișnuit, președintele Băsescu transformă acest tip de neseriozitate demonstrată și de tergiversare nepăsătoare într-o nouă vină, aruncată acum, cu mai bine de 10 ani în urmă, în ograda fostului ministru Marga, și aceasta doar pentru o ultimă încercare de salvare a aparențelor, cu urme evidente de incompetență și diletantism în propria sa grădină.

Este evident, după ultima decizie a Curții Constituționale privind recenta recidivă a Guvernului Boc V de a-și angaja din nou răspunderea pe cea mai proastă lege a educației concepută până acum, că această falsă preocupare pentru elevi, profesori sau viitor al generațiilor următoare nu a reprezentat în realitate nimic pentru președinte, deci această lege nu a fost niciodată altceva decât un obiect de șantaj între participanții la ultima coaliție guvernamentală, încropită defectuos de dumnealui, și acest lucru a ieșit imediat la iveală după ce pronunțarea deciziei Curții Constituționale a fost făcută publică. Reprezentanții Consiliului Permanent al UDMR, întruniți de urgență la Târgu-Mureș, au decis imediat după aceasta că dacă nu se reușește adoptarea Legii educației într-o formă care să permită „extinderea drepturilor pentru minorități _”_ , formațiunea va părăsi Coaliția, primul pas fiind acela de a vota împotriva Legii bugetului de stat.

„Protestele sindicatelor și moțiunea de cenzură – forme golite de fond”

Săptămâna trecută a fost una foarte efervescentă pentru societatea românească, în toate palierele ei, lucru care nu prea se întâmplă des în România. Am avut o amplă emulație în palierul sindical, concretizată printr-o mișcare de protest semnificativă, însă nu la fel de grandioasă cum o evocau la începutul săptămânii liderii confederațiilor sindicale și unii lideri politici. Pe lângă această animație din planul social-sindical, spectrul politic a avut în centru un subiect arzător: moțiunea de cenzură îndreptată împotriva actualului Guvern. Și cum astfel de subiecte nu pot rămâne fără ecou, mass-media a dat tot ce a putut pentru a ține aceste subiecte în atenția opiniei publice, generând în acest fel în plan social dezbateri puternice.

Cu toate acestea, la mijlocul săptămânii am asistat la un teatru pe care marele dramaturg Eugen Ionesco l-a numit teatrul absurdului, întrucât nimic din ceea ce părea la începutul săptămânii nu s-a întâmplat miercuri, lucrurile fiind târâte dincolo de limita derizoriului. Altfel spus, am asistat la un demers politic detestabil, în care opoziția, semnatară a unei moțiuni de cenzură, a vândut sindicatelor și societății civile iluziile unei vieți mai bune doar cu scopul câștigării unor procente în plus la viitoarele alegeri.

Demersul abominabil al acestei opoziții care se declară profund interesată de soarta omului de rând a fost ilustrată în câteva situații în care penibilul a fost la cote maxime. Mai exact, mă întreb câtă imoralitate și demagogie se poate cantona într-un partid politic ca PSD pentru a manipula și amăgi sindicatele și societatea civilă cu reușita unei moțiuni de cenzură în al cărei succes nici măcar membri PSD nu cred?! Ce fel de partide sunt acestea, PSD și PNL, care se folosesc de situația grea în care se află cetățenii României și îi transformă pe aceștia într-un instrument de presiune pentru ca ei, opoziția prea preocupată de soarta românului de rând, să se lăfăie pe un scaun mai înalt decât cel pe care îl dețin actualmente?

Machiavelli spunea în una dintre cele mai importante scrieri ale sale că nimic nu este mai josnic și mai de condamnat decât să faci toate demersurile necesare, morale și imorale, să preiei puterea, iar în momentul când ai ajuns acolo să nu știi cum să administrezi acea putere pe care ai obținut-o. Este absolut irațional și de o mediocritate cruntă ca niște partide de opoziție, ce se vor respectate, să emită pretenția de a prelua puterea în condițiile în care membrii acestor partide nu cunosc nici măcar locul pe care îl are un om politic în viața unui stat, ce să mai vorbim de guvernarea acestei țări.

„UDMR să rămână la guvernare dacă acest Guvern merită!”

Chestiunea adoptării Legii educației naționale a ridicat multe controverse inutile în ultima perioadă. Dorința arzătoare a UDMR de a trece cât mai rapid proiectul Guvernului s-a lovit de decizia Curții Constituționale care spune clar că acest proiect trebuie să își urmeze cursul discuțiilor parlamentare.

Problema cea mai mare a acestui proiect nu o reprezintă învățarea istoriei și a geografiei în limba maghiară, dar poziția adoptată de UDMR, extrem de agresivă în ultima săptămână, a făcut ca celelalte hibe descoperite să treacă oarecum în derizoriu.

Legea trebuie să treacă prin procedurile parlamentare, chiar dacă acest lucru înseamnă întârzierea adoptării ei. Ea trebuie dezbătută cu seriozitate, pe principii tehnice, și în niciun caz aceasta nu trebuie negociată politic doar din dorința sau amenințarea cuiva cu alegerile anticipate și cu rămânerea sau plecarea de la guvernare.

Uniunea Democrată a Maghiarilor din România trebuie să decidă dacă merită să rămână în această Coaliție de guvernare pe motive clare, ce privesc starea națiunii române de azi, și nu pe motiv de Legea educației naționale. Învățământul în limba maternă poate reprezenta un pretext, și nu un motiv serios.

Întâi de toate trebuie să primeze în limbajul și decizia colegilor noștri de la UDMR starea precară a națiunii, aflată într-o criză profundă, și mai apoi chestiunea limbii maghiare.

Vă reamintesc că în aceste zile toți cetățenii trăiesc prost în această țară, indiferent dacă sunt români sau etnici maghiari.

Declarație-protest

Poate părea un truism faptul că, în urmă cu câteva zile, a încetat din viață unul dintre marii poeți ai neamului românesc, Adrian Păunescu.

Poate Adrian Păunescu este, sau poate nu, cel mai mare poet român al tuturor timpurilor, dar, în mod cert, el este Marele Poet ce va cunoaște veșnicia în manualele de literatură și în dăinuirea peste veacuri a monumentalelor sale opere. De aceea, actul despărțirii de marele poet a fost de o amploare și o decență semnificative, chiar și în absența decretării zilei de duminică drept zi de doliu național, fapt ce trece, în contul deja supraîncărcat, al vremelnicilor guvernanți actuali. Acest fapt va da istoriei românilor posibilitatea de a-i cataloga cu celebrul concept născut în Sumer, meschin, meschin de la muschienos care înseamnă, în sensul său figurativ, om mic.

Ca membru al Parlamentului României, sunt revoltată de micimea evocată anterior a actualilor guvernanți, însă adevăratul meu protest este legat de modul în care Președintele României, nu președintele, a înțeles să ne reprezinte – în sensul de a ne re-prezenta – pe noi, statul și poporul român, în tragicul act de întâlnire a Poetului cu destinul.

Astfel, prin natura funcției sale, Președintele reprezintă, în orice situație, politica sau nonpolitica, statul și națiunea română.

Prezența președintelui la căpătâiul Poetului, în calitate de Președinte, ar fi fost un act de salutat, dar prezența lui Traian Băsescu la căpătâiul Poetului a fost o golăneală fără precedent: îmbrăcat ca vai de lume, cu un pulover albastru într-o lume cernită, fără sacou sau costum, fără cravată, președintele arăta ca și cum s-ar fi dus la piață.

Semnificația acestui act de lejeritate golănească ne vizează, pentru că el ne reprezintă, acolo, la căpătâiul Poetului, pe noi toți.

Apărătorii domnului Băsescu ar putea argumenta că a fost o scăpare, că președintele nu a știut...

Acest argument nu poate sta în picioare dacă ne amintim că, la o întâlnire care a avut loc la Cotroceni, președintele l-a taxat dur pe deputatul Varujan Pambuccian că s-a prezentat în blugi, fapt ce nu cadra cu cerințele protocolului instituțional.

„PDL și-a garantat ultimele guvernări cu Legea educației și nu a trecut testul”

De parcă UDMR nu știa că are în PDL nu un partener loial, ci un campion al promisiunilor neonorate și al minciunilor fără sfârșit, UDMR a luat drept chezășie de nezdruncinat promisiunea PDL de a trece oricum și în orice condiții Legea educației și s-a înșelat sau a fost, firesc, păcălit!

UDMR trebuia să țină seama de faptul că această lege este, în primul rând, una dintre cele mai importante legi pentru poporul român și pentru generațiile lui viitoare, dar și pentru un domeniu extrem de disputat, cel al educației, care deține în interiorul lui sute de mii de cadre didactice, de elevi și studenți care depind întru totul de ceea ce se hotărăște, și nu doar o marfă bună de licitat din mers.

Din nefericire, nimic din toate acestea nu a prezentat vreo importanță pentru PDL. De aceea, acest partid de minți intens portocalizate nu a luat niciodată în serios educația sau pe profesori. Ba, chiar de la președintele Băsescu până la ultimul ministru – adică exoticul domn Funeriu –, această tagmă a profesorilor a fost permanent ridiculizată și considerată doar o grămadă de bugetari zgomotoși și nefolositori, care trebuie să sufere crunt pentru că nu muncesc suficient cât să-l mulțumească pe președinte și, în

consecință, trebuie să plătească nota de plată a tuturor incompetenților și indiferenților care s-au perindat prin guvernele Boc.

UDMR, supărat din cauza deciziei de neconstituționalitate dată de Curtea Constituțională în ceea ce privește o nouă angajare a răspunderii Guvernului pe Legea educației, a trecut la amenințări furibunde că trece în opoziție pe loc, la șantaj costisitor cum că va trece și la un vot împotriva bugetului pe anul 2011 și chiar la așezarea unei solide cărămizi la temelia dărâmării PDL de la guvernare și la împotmolirea tuturor obiectivelor acestora, inclusiv a tragerii ultimei tranșe de la FMI.

Criza din cadrul Coaliției de guvernare este în mare fierbere și, pentru întâia dată, UDMR chiar este hotărât să iasă de la butoanele guvernării dacă Legea educației nu este adoptată în regim de urgență și în forma promovată de Guvern. Interesul electoral al UDMR este ca legea să rămână în forma actuală, prevederea ca istoria și geografia să fie predate în limba maternă fiind cea mai importantă.

„Încă o piatră atârnată de gâtul României: inflația supraponderală”

În cei doi ani de guvernări din ce în ce mai diluate în ceea ce privește calitatea, fără niciun dram de discernământ și fără nicio urmă de viziune, domnul Boc, conducătorul acestora spre pierzanie, a făcut până în prezent tot ce a putut ca să obțină cele mai slabe rezultate din Europa, în mai toate domeniile.

Suntem primii din coadă la cât mai multe categorii de performanțe nule, printre care și creșterea fulminantă a inflației. Și, bineînțeles, toate acestea nu se datorează hazardului și nici măcar ghinionului nesfârșit abătut asupra țării noastre, ci doar măsurilor de austeritate greșite, impuse de-a valma de către premierul Boc, la comanda cotrocenistă, fără a lua niciun moment în calcul consecințele zguduitoare care se vor declanșa în lanț în urma aplicării lor. Astfel, creșterea economică mult promisă din 2009 și până acum nu se mai întrezărește deloc în acest an, nici măcar în cele mai optimiste previziuni, ci doar scăderea se prefigurează. Probabil, cea sub 2,5% va fi mai mult ca sigur brevetată din nou, cu toată îndemânarea aflată la dispoziția guvernelor domnului Boc. Și, mai mult decât atât, tăvălugul consecințelor nefaste crește înspăimântător de la o lună la alta: falimente pe bandă rulantă, șomaj amenințător, spitale în colaps, investiții zero și multă, foarte multă sărăcie.

Una dintre măsurile de austeritate care face foarte mult rău economiei autohtone și care a fost impusă României cu ochii închiși de către decidenții în drept este aceea a creșterii bruște a TVA de la 19 la 24%. Ca urmare a majorării taxei pe valoarea adăugată în vara acestui an de către cuplul fără

scrupule format din domnii Băsescu-Boc, Banca Națională a României a pierdut și în 2010 războiul cu inflația, și acest lucru nu se reflectă doar în indicatorii statistici, ci și în scăderea drastică a consumului, deci în oprirea motoarelor economiei. Prognoza privind inflația pentru finalul acestui an a fost revizuită în sens pozitiv la 8,2%, de la 7,8%, cât se estimase ultima dată.

Această nouă piatră atârnată de domnii Băsescu și Boc de gâtul României l-a înfuriat și pe guvernatorul BNR, domnul Mugur Isărescu, care a realizat brusc că toată munca sa și a BNR din ultimii ani s-a dus cu toată viteza pe Apa Sâmbetei și și-a expus supărările în mod surprinzător în public: „Corecția pe ușa din dos a inflației nu este acceptabilă pentru o țară din UE (...) România trebuie să iasă din iluzia aceasta că își poate rezolva problemele structurale pe calea inflației.”

„Simbolul guvernării Băsescu-Boc: lacătul pe ușă!”

Constatăm zi de zi, cu surprindere și mâhnire, că guvernarea Băsescu-Boc are o singură direcție: drumul spre faliment.

Pentru zeci de mii de firme din România a fost declanșată procedura de insolvență. Guvernul portocaliu nu a făcut nimic pentru a sprijini întreprinderile mici și mijlocii. Dimpotrivă, le-a lovit din toate părțile și le-a lăsat să falimenteze. Aproape 50.000 de IMM-uri sunt în această situație – o adevărată „performanță” a actualei guvernări.

Multe IMM-uri își puneau speranțele în fondurile europene, dar cel puțin jumătate dintre firmele cărora li s-au aprobat proiectele sunt nevoite să renunțe din cauza lipsei cofinanțării. Situația este dramatică, pentru că nu reușim să atragem fondurile europene, nu reușim să facem investiții care înseamnă dezvoltare și locuri de muncă.

Guvernul Băsescu-Boc anunță că peste 26.000 de bugetari vor fi disponibilizați, în continuare, până la sfârșitul anului. În total, în acest an, cel puțin 50.000 de bugetari rămân fără loc de muncă. Ce vor face acești oameni, care au familii, copii, rate și facturi de plătit? Domnul Boc le spune să meargă la muncă. Unde să muncească, dacă sectorul privat este pe butuci, dacă economia țării e blocată?

După ce au fost închise zeci de mii de firme și mii de școli din întreaga țară, am înregistrat și o premieră națională: lacătul pe primărie!

Nu e o glumă, nici o figură de stil, este trista realitate. Administrația locală din România este în pragul falimentului. Prima primărie din țară care a pus lacătul pe ușă este cea din comuna Voicești, județul Vâlcea. Pentru că nu au mai fost plătiți de cinci luni de zile, angajații primăriei și-au dat demisia sau au intrat în concediu fără plată. Primăria a rămas fără curent electric și fără telefoane, având facturi neplătite de aproape doi ani de zile. Ajutoarele sociale și indemnizațiile pentru persoanele cu handicap nu s-au plătit de 10 luni.

Tot în Vâlcea, la Făurești, angajații primăriei nu și-au luat salariile din luna martie. Oamenii spun că nu au altă soluție decât să plece acasă și să pună lacătul pe ușa primăriei.

„Munca la negru”

Statistici peste statistici, cifre peste cifre ne informează asupra dimensiunilor amețitoare pe care le-a atins munca la negru sau la gri în România. Acest lucru survine odată cu majorarea numărului celor care și-au pierdut locul de muncă, fie prin disponibilizare, fie ca urmare a falimentului unei firme, cu efecte deosebit de negative asupra colectării de venituri pentru diferitele componente ale bugetului statal. S-a ajuns astfel la situația ca unul din trei români să obțină venituri salariale muncind la negru sau declarând cel mult venituri la minimum salariul legal.

Nu îți trebuie prea multe studii economice ca să îți dai seama că cea mai mare parte din vină pentru situația creată este determinată de sistemul fiscal extrem de instabil și mai ales de sarcinile fiscale pe forța de muncă, cele mai mari din spațiul Uniunii Europene.

Deficitele create pe bugetul asigurărilor sociale, de sănătate sau șomaj s-au orientat pentru finanțare, aproape întotdeauna, către soluția majorării sarcinilor populației active ocupate, descurajând astfel rămânerea angajaților în economia oficială. Nimeni până acum nu s-a gândit că într-o economie de piață, atunci când se depășește optimul fiscal prin majorarea taxelor, nu se încasează mai multe venituri bugetare, ci dimpotrivă.

Depășind capitolul critici la o stare fiscală existentă, vreau să vă precizez și soluțiile pe care, în nume personal, le anticipez pentru estomparea unui astfel de flagel. În primul rând, și cu riscul criticilor pe care sectorul privat mi le va aduce, o creștere a salariului minim brut la o cifră sustenabilă de 700 de lei din anul 2011, precum și indexarea anuală a acestuia și creșterea sa în funcție de procentul de creștere al salariului mediu brut pe economie ar avea cu siguranță un impact semnificativ.

În al doilea rând, reducerea progresivă, și nu dintr-o dată, cum au anticipat alți colegi, a taxelor asociate veniturilor salariale ar aduce la suprafață mii de locuri de muncă și milioane de lei ce ar putea să fie fiscalizați. Reducerea poate însemna între 5 și 10 procente din sarcina totală, atât pentru angajat, cât și pentru angajator, într-un orizont de timp de doi și până la patru ani, aplicată progresiv câte un punct procentual, fie pe semestru, fie la 6 luni.

„Adrian Păunescu este și va rămâne un reper irevocabil pentru România”

Permiteți-mi, dragi colegi, să îmi exprim profundele regrete față de plecarea în rândul celor drepți a inegalabilului Adrian Păunescu. Plecarea sa lasă în urmă un gol imens, ce greu va fi umplut curând de cineva în cultura acestei țări. Pierderea înregistrată de România prin plecarea lui este colosală.

Adrian Păunescu a reușit să se înscrie în elita valorilor românești ca poet prin talentul său desăvârșit. Cu toții trăim tristețea clipei plecării omului care, prin forța sa, a reușit să mobilizeze generații de-a rândul și să dea sens multor destine care au avut șansa să-i stea aproape. Câte din „vedetele” zilelor noastre sunt capabile să magnetizeze și să definească o generație?

Deși merita toată recunoștința noastră cât l-am avut aici, au fost și voci care l-au contestat, făcându-l pe marele poet să se retragă ușor, ușor din viața publică.

Dar în urma lui vor rămâne întotdeauna versurile nemuritoare, ca un manifest adresat poporului roman. Sunt convinsă că ceea ce a lăsat Adrian Păunescu acestei țări va dăinui necontenit în sufletul fiecărui român.

Adrian Păunescu – veritabil și neobosit patriot, poet de geniu, remarcabil jurnalist și politician – trebuie să rămână în conștiința românilor un reper irevocabil.

Adio, Adrian Păunescu! Odihnește-te în pace!

„Guvernul Boc _versus_ cetățenii români”

Moțiunea de cenzură inițiată de opoziție a scos în relief completa inaderență și disociere a Guvernului față de cetățenii români. În timp ce în plenul Camerei Deputaților se dezbătea și se vota moțiunea, zeci de mii de oameni contestau puternic în stradă chiar legitimitatea Executivului. Din păcate, deși fără niciun vot împotrivă, ceea ce ar fi însemnat susținerea Guvernului – Coaliția a decis să-și țină parlamentarii în strungă, măsură de prevedere întărită, cu

siguranță, de votarea, din greșeală, a parlamentarilor puterii a două legi favorabile cetățenilor români –, dar cu insuficiente voturi pentru, moțiunea de cenzură nu a putut fi adoptată. La scurt timp, cu o grabă suspectă, nejustificată aparent în niciun fel, Guvernul și-a angajat răspunderea pe Legea educației, un demers inutil de altfel, pentru că a fost declarat anticonstituțional de Curtea Constituțională. Profesor de drept constituțional, premierul Emil Boc este deja recordman în ceea ce privește neconstituționalitatea legilor asumate.

Orizontul deschis de multiplele gafe produse de Guvernul Boc-Băsescu dă prilej președintelui să contracareze halucinant, victimizând și reconvertind neputința, incompetența și măsurile aberant-distructive în acțiuni benefice, dar neînțelese nici de poporul ingrat și retrograd, nici de rău-voitoarele trusturi media. România a fost salvată de „providențialul” Guvern Boc-Băsescu împotriva voinței ei. „România a fost tractată împotriva voinței ei. A fost tractată cu 15 oameni, a fost tractată peste perioada cea mai grea a crizei. [...] Așa cum a fost el, Guvernul acesta s-a așezat pe burtă și a lăsat un popor întreg să îl calce în picioare și să treacă prin criză, nu a fost susținere nici din partea poporului nici din partea trusturilor media”, declara Traian Băsescu.

Așadar, cei 22 de milioane de cetățeni români nu pot înțelege ce este mai bine pentru ei, nu pot înțelege că cei 15 miniștri muncesc din greu ca să fie poporului bine, deși el, poporul, trăiește foarte rău. Același popor care nu înțelege de ce majoritatea țărilor europene sunt pe creștere, de ce în unele țări, precum Cehia, nu a existat și nu există recesiune. El este mereu ținta războiului declarațiilor debusolante referitoare la perspectivele economice ale României, cu o cromatică antitetică, demoralizante pe de o parte, revigorante pe de altă parte. Tot el, poporul, nu poate înțelege cum poate ministrul economiei să declare că „începând cu 1 ianuarie creșterea economică va fi resimțită”, pentru ca imediat să fie combătut de declarația lui Traian Băsescu că acest lucru nu este real, „criza nu s-a terminat”. La fel cum nu știe cum ar putea să pună bază pe previziunile reprezentantului FMI în țara noastră, care apreciase că, în 2010, România va cunoaște creștere economică, în condițiile în care realitatea a demonstrat contrariul. Toate aceste declarații au fost edificatoare și românii, în sfârșit clarificați, au înțeles că în 2010 există două posibilității: 1. România iese din recesiune; 2. România se adâncește în recesiune.

Dezbaterea în cursul lunii noiembrie a Legii privind bugetul de stat pentru anul 2011 a fost anunțată ca o prioritate de către Cabinetul Boc. În speranța că se va putea face într-adevăr o dezbatere pe acest proiect, trimiterea lui în Parlament cu ceva timp înainte de finalul anului ar fi o alegere bună.

În condițiile în care proiectul de buget pentru anul 2011 se anunță a fi unul la fel de auster ca și cel de anul acesta, este cu atât mai important să ne asigurăm că veniturile statului vor fi cheltuite cu inteligență, eliminându-se risipa. Bunăoară, ne interesează care va fi opțiunea Guvernului privind viitorul lucrărilor de modernizare demarate sub finanțare publică prin Ordonanța nr. 7/2006. Dacă anul trecut a fost alocată o sumă, ce-i drept derizorie, pentru continuarea unora dintre lucrările începute de autoritățile locale, anul acesta se pare că Guvernul a decis abandonarea totală a proiectelor de modernizare a infrastructurii locale.

Acest fapt este cu atât mai regretabil cu cât Guvernul decide să deschidă noi proiecte de investiții din bani guvernamentali, în condițiile în care nu a reușit să finalizeze și să valorifice în folosul cetățenilor proiectele de infrastructură în baza OG nr. 7. Sunt zone în țară unde locuitorii comunelor nu au poduri care să le faciliteze transportul în anumite perioade ale anului sau localități unde copiii învață încă în condiții foarte proaste pentru că nu au fost finalizate lucrările de modernizare a școlilor și grădinițelor, în timp ce Guvernul alocă milioane de euro pentru construcția de piscine la marginea Capitalei.

Conform unei corespondențe pe care am inițiat-o în luna martie anul curent cu autoritățile locale, procentul rămas de finanțat pentru finalizarea lucrărilor demarate pe baza OG nr. 7 este absolut impresionant, depășind la nivel național cifra de 47% din valoarea totală.

Numai în județul Mureș, pe care îl reprezint în Parlament, avem un număr de 86 de proiecte în valoare totală de 185.410 mii lei, pentru care suma rămasă de finanțat este de peste 50%. Desigur, în alte județe situația este și mai gravă: Giurgiu așteaptă bani pentru încă 72% din valoarea proiectelor demarate, Teleorman – 69%, Ialomița – 70%.

„Guvernele de dreapta nu susțin agricultura”

Potrivit datelor statistice, în perioada 1990–2009, comparativ cu anul 1989, s-a irigat din ce în ce mai puțin și cu variații mari de la un an la altul, de la o guvernare la alta.

Cea mai mare suprafață irigată după 1989 s-a înregistrat în anul 1990, ca factor favorizant fiind gratuitatea apei de irigații în condițiile existenței structurilor de exploatare de mari dimensiuni din perioada agriculturii socialiste (IAS și CAP).

Analizând situația statistică din perioada guvernării de stânga 1990–1996, concluzionez că s-au irigat cele mai mari suprafețe, după cum urmează:

- 1990: 749.860 hectare;

- 1991: 102.825 hectare, în condițiile când volumul

- precipitațiilor a fost mare;

- 1992: 209.013 hectare;

- 1994: 389.594 hectare;

- 1995: 179.475 hectare;

- 1996: 275.675 hectare.

Începând cu 2007, anul când s-a instalat guvernarea de dreapta, suprafețele de culturi irigate au scăzut drastic, perioadă în care s-a aplicat și dezastruosul program de ajustare a agriculturii prin ASAL, și agricultura României și-a dat duhul.

Astfel, în acea perioadă, suprafețele irigate au scăzut și se prezentau astfel:

- 1997: 44.513 hectare;

- 1998: 98.191 hectare;

- 1999: 31.138 hectare;

- 2000: 67.796 hectare.

Odată cu venirea la guvernare a PSD-ului, 2000–2004, suprafețele irigate au început să crească, să se dubleze, irigându-se în medie 120.000 hectare, dar dezastrul în evoluția suprafețelor irigate a revenit după 2005 și dăinuie și astăzi, după instalarea guvernării de dreapta la putere, și anume:

- 2005: 11.845 hectare;

- 2006: 11.021 hectare;

- 2007: 51.524 hectare;

- 2008: 23.638 hectare.

Analizând situația relatată, orice român de bună-credință poate deduce că guvernarea de dreapta a fost și este toxică pentru agricultura României.

„Am ajuns mai rău ca niciodată...”

Am ajuns să vorbim despre democrație mai mult decât oricând după 1990, deși problemele oamenilor se referă la bani pentru mâncare, pentru întreținere, pentru plata creditelor bancare, pentru plata impozitelor și taxelor, pentru o amărâtă de viață...

Am ajuns să vedem că toată lumea critică Parlamentul, deși acesta nici măcar nu mai legiferează pentru că Guvernul dă ordonanțe de urgență, una după alta, iar când vrea să sfideze total poporul își angajează răspunderea pe unele proiecte de lege, dar care sunt proiecte importante pentru viața întregii țări, precum Legea educației, Legea salarizării unitare.

Am ajuns din Parlament să atragem atenția asupra gravelor erori pe care le face actuala guvernare, când de fapt PDL, Băsescu și miniștrii conduc țara cum vor, după cum le dictează propriile interese.

Am ajuns să ne luptăm cu cei din PDL care fură la vot în Parlament și să utilizăm forme de protest tocmai pentru a apăra drepturile oamenilor, alegătorilor pe care-i reprezentăm, pentru ca și opinia lor să fie luată în considerație.

Am ajuns să le spunem oamenilor de fiecare dată că într-o țară în care guvernanții nu respectă nicio regulă, în care interesele cetățenilor sunt călcate în picioare și în care numai PDL-iștii trăiesc bine, alternativa este ca oamenii să nu mai dea nicio atenție hoților, corupților, indiferenților, mincinoșilor, manipulatorilor...

Am ajuns mai rău decât oricând din cauza unei puteri portocalii iresponsabile.

După o vară atât de fierbinte, la propriu și la figurat, dar mai ales secetoasă, care ne-a pârjolit ogoarele, dar și buzunarul, milioane de oameni își puneau speranța într-o toamnă normală și cât de cât mănoasă, în stare să ne revigoreze sufletele îndurerate și să ne readucă la „bunăstarea” din primăvară. Ne-am amăgit însă în zadar, așa cum ne-am iluzionat de atâtea ori pe parcursul ultimilor cinci ani. Toamna a venit însă mai arțăgoasă decât actuala putere, cu un octombrie friguros, la fel de îngrijorător ca mai toate promisiunile guvernanților pentru iarna care se apropie. Ca la comandă, din primele zile ale acestei luni, Administrația de Reglementare din Domeniul Energiei ne-a avertizat că majorarea prețului la gazele naturale a devenit inevitabilă. La rândul său, ministrul agriculturii vehicula pe diverse posturi de televiziune o altă inevitabilitate – scumpirea mai tuturor produselor alimentare. De atunci, asemenea vești apăsătoare ne parvin zilnic prin intermediul ziarelor, al posturilor de radio și de televiziune, care ne pregătesc din vreme pentru noile și dramaticele lovituri ale crizei economice pe care urmează să le încasăm.

Nicăieri recesiunea nu s-a manifestat atât de concret și de dureros ca pe statul de salarii și în rafturile magazinelor. Lipsa banilor și creșterea prețurilor, ambele atât de acute la noi, fac și mai insuportabilă criza economică. În privința veniturilor, românii trăiesc o dublă insatisfacție. Pe de-o parte, salariile din România reprezintă doar 15% din media celor din Uniunea Europeană, iar nivelul pensiilor este de 5–6 ori mai redus decât în celelalte țări comunitare. Pe de altă parte, autoritățile au diminuat cu 25% salariile bugetarilor și cu 15% ajutoarele sociale și se pregătesc să plafoneze pensiile, în timp ce toate celelalte țări ale Uniunii Europene au redus salariile cu cel mult 5–10%, iar pensiile au fost înghețate. În ce privește prețurile, în Occident acestea sunt cu 30-40% mai reduse decât la noi.

În prag de iarnă, românii sunt și mai dezamăgiți de perspectivele vieții lor. Pe lângă faptul că România nu va ieși din recesiune nici în 2011, iar salariile nu vor mai reveni la nivelul din luna mai, explozia prețurilor ne amenință ca o bombă care stă să cadă din înaltul cerului peste noi. În lunile următoare, întreținerea se va dubla față de nivelul din 2009. Din această cauză, zeci de mii de familii s-au debranșat de la sistemul de încălzire central, riscând să traverseze iarna în condiții groaznice. La noi însă nu numai întreținerea ne erodează atât de drastic veniturile, ci și produsele alimentare și medicamentele. Nicăieri în Europa oamenii nu cheltuiesc 35% din salariu pentru alimentație, așa cum o fac românii. Dar asta nu pentru că noi am mânca mai mult decât alții, ci pentru că la noi coșul zilnic comportă costuri cu mult mai mari. Dimpotrivă, trebuie spus că, în ultimii doi ani, în România, cazurile de subnutriție au crescut cu 30%. Potrivit datelor Institutului Național de Statistică, creșterea prețurilor în ultimele 12 luni (octombrie 2009 – septembrie 2010) a fost de 5,3%. Din acest punct de vedere, specialiștii plasează România printre țările cu o viață extrem de scumpă și cu un nivel de trai precar. Din păcate, în lunile următoare prețurile urmează să atingă cote și mai înalte, spre dezamăgirea categoriilor defavorizate de oameni. Așa cum apreciază reprezentanții patronatelor, în lunile următoare produsele alimentare se vor scumpi cu 10–25%.

„De ce, în primul rând, agricultura?”

Veștile sunt din ce în ce mai rele pe tărâmul agriculturii, adusă practic în pragul colapsului, din moment ce acest Guvern Boc nu găsește niciun fel de protecție pentru producătorul agricol. Consider că țările puternice din Uniunea Europeană impun României tot felul de constrângeri, dar ei își subvenționează generos agricultura și, uite așa, România a ajuns să însămânțeze cu grâu în 2010, pâinea românului, numai 45% din suprafața necesară, adică numai 800.000 hectare.

În aproape toate declarațiile politice am căutat să pun în vedere actualului Guvern Boc că civilizația unui popor poate fi corelată cu gradul de dezvoltare a agriculturii. Este un fapt binecunoscut că acele popoare care și-au neglijat agricultura au dispărut din spațiul Terrei, lăsând în urmă doar dovezile arheologice ale existenței lor și ale faptului că nu s-au mai ocupat de agricultură, adică și-au distrus bazele existenței și posibilitățile de a supraviețui.

În prezent, toate popoarele civilizate acordă agriculturii o importanță deosebită. Cunoaștem cât de dezvoltată este această ramură în state ca Franța, Spania, Olanda, Anglia, Austria etc. În schimb, cu toată priceperea actualului ministru al agriculturii, Valeriu Tabără, din lipsă de ajutor din partea Guvernului Boc, agricultura românească va suferi o degradare permanentă, consecință a lipsei de interes al puterii față de acest sector economic. Cum industria noastră nu există, agricultura noastră ar putea salva România din coada Europei, unde este acum plasată, agricultura putând fi definită astfel placa turnantă a economiei.

Agricultura traversează o adevărată criză. Depășirea stării actuale de decădere și dezechilibru în care se află nu se poate realiza fără o acțiune concentrată în direcții prioritare, actuale și de perspectivă.

Pornind de la realitatea existentă în agricultura României în anul 2010, bântuită de diletantismul și ignoranța Guvernului, mă aștept la o cădere totală a agriculturii.

Domnule Guvern Boc, lasă-ne, că avem noi, PSD-ul, soluții!

„O bilă albă pentru MAI: înființarea unui post de jandarmi în Osica de Sus”

Într-o țară în care anormalul este regula, iar normalul reprezintă excepția, printre zeci de fenomene negative mai este loc, câteodată, și de pentru un lucru pozitiv. Mă refer aici la înființarea, începând cu 1 noiembrie anul curent, a unei subunități de jandarmi în comuna Osica de Sus din județul Olt. Este și motivul pentru care ministrul de resort, Traian Igaș, merită o bilă albă. Este adevărat, pentru ceva care frizează normalul nu se acordă diplome sau bile albe, pentru că țin de fișa postului. Numai că fiind România o țară în care, repet, anormalul ține capul de afiș, este de premiat și o realizare conformă cu fișa postului.

Pentru o comună cum este Osica de Sus, înființarea unei subunități de jandarmi este importantă pentru că – și aici îl citez pe un oficial al inspectoratului județean de profil – se va asigura o mai bună gestionare a situației operative din zona de competență a inspectoratului, precum și reducerea timpului de răspuns la solicitările cetățenilor.

Din informațiile pe care le dețin, subunitatea din comuna Osica de Sus va avea drept principale misiuni asigurarea intervenției pentru transporturile speciale și de valori aflate în tranzit, intervenția și restabilirea ordinii publice când – sper să nu fie cazul – vor exista orice fel de acțiuni sau fapte ce contravin legilor în vigoare, intervenția pentru combaterea manifestărilor de violență între diferite grupuri turbulente sau pentru capturarea și neutralizarea infractorilor, executarea de misiuni în sprijinul sau în cooperare cu poliția, în sistem integrat, prin patrule mixte și independente, pe itinerariile stabilite în funcție de evoluția elementelor situației operative, precum și acțiuni (razii, filtre, controale, descinderi etc.) în zone și locuri cu potențial criminogen ridicat, acordarea de sprijin persoanelor învestite cu exercițiul autorității publice.

Din punctul meu de vedere – de mai multă vreme am militat pentru înființarea unei astfel de unități de jandarmi în comuna Osica de Sus –, începând cu 1 noiembrie 2010 se poate spune că viața și bunurile fiecărui cetățean din această comună vor beneficia de o doză în plus de siguranță.

## „De la emigrare la integrare”

Expoziția „De la emigrare la integrare” este apogeul unei activități derulate pe o perioadă îndelungată, în care am bătut țara în lung și în lat pentru identificarea comunităților de etnici italieni și pentru aflarea istoriilor lor. În România sunt multe persoane cărora le curge prin vene și sânge de italian, mult mai multe decât o arată ultimul recensământ.

În jurul nostru avem crâmpeie de istorie. Nu este o istorie scrisă și, automat, supusă subiectivității scriitorului, ci una arătată exact așa cum a fost ea.

Fiecare tablou realizat pe baza fotografiilor originale oferite de cei cu care am intrat în contact ne spune o poveste despre care știm sigur că a fost adevărată, iar aceasta a fost ideea care a stat la geneza proiectului: să arătăm tuturor, cu argumente autentice, modul în care s-a format comunitatea italiană istorică din România.

Așa cum puteți vedea, am adunat fotografii care datează de la începutul secolului al XX-lea până în prezent. Unele dintre ele prezintă ocupațiile pe care le aveau înaintașii etnicilor de astăzi. Altele sunt fotografii în care apar familii întregi și reprezintă esența procesului de integrare. Italienii au avut o contribuție importantă la dezvoltarea țării, muncind alături de românii cu care se asemănau atât de mult.

S-au legat imediat prietenii care i-au ajutat pe imigranți să se adapteze cu ușurință vieții de aici. Interacțiunea a dus, în timp, la formarea familiilor mixte. De cele mai multe ori, numele românesc i s-a adăugat celui italian și nu l-a substituit. În aceste familii s-au păstrat tradițiile transmise din moși strămoși, pe care, la rândul ei, Asociația Italienilor din România – RO.AS.IT. le celebrează an de an în cadrul activităților organizate pentru membri.

Această expoziție nu este dedicată numai etnicilor italieni. Sunt convins că, în luna care urmează, pragul muzeului va fi călcat și de oameni care nu fac parte din comunitatea noastră și care, astfel, vor avea ocazia să ne cunoască mai bine, practic, să cunoască mai bine istoria României, istoria italienilor fiind parte integrantă. Este temelia unei punți de legătură între țara în care trăim și Italia, care devine tot mai trainică pe zi ce trece grație eforturilor depuse de autoritățile

## „Ziua Radioului Național”

În urmă cu 82 de ani, la 1 noiembrie 1928, se naște Radioul Național Românesc care difuzează prima emisiune. În această zi, românii au putut auzi, în premieră pe post, cuvintele „Alo, alo, aici Radio București!”.

În actul oficial de constituire, radioul național avea denumirea de Societatea de Difuziune Radiotelefonică. Denumirea instituției a înregistrat, de-a lungul timpului, numeroase modificări: Societatea Română de Radiodifuziune (1936–1948), Societatea Română de Radiodifuziune Națională (1948–1949), Comitetul pentru Radioficare și Radiodifuziune (1949–1953), Direcția Generală Radio din Ministerul Culturii (1953–1954), Direcția Generală a Radiodifuziunii de pe lângă Consiliul de Miniștri (1954–1958), Comitetul de Radiodifuziune și Televiziune (1958–1973), Radioteleviziunea Română (1990-1994). În anul 1994, radioul național și-a schimbat denumirea în Societatea Română de Radiodifuziune, nume pe care îl poartă și în prezent.

Anul 1929 aduce, odată cu înființarea radioului național din țara noastră, numeroase premiere, astfel: prima emisie de teatru radiofonic (18 februarie), prima emisiune pentru copii (12 ianuarie), prima transmisiune directă de la Opera Română (14 aprilie), prima transmisiune în direct de la Ateneul Român (28 octombrie). Seria premierelor continuă și în anii următori: se înființează Corul Radio (în 1941), Corul de Copii Radio (1945). În 1947 ia ființă Orchestra de Estradă Radio (actuala Orchestră de Cameră), iar în 1949 apare Orchestra Populară Radio.

Un alt moment important în istoria radioului național are loc în martie 1933, când Radiodifuziunea începe organizarea unor rețele de posturi regionale conform „Programului de dezvoltare a rețelei naționale de radiodifuziune”, aprobat de Consiliul de Miniștri.

Actualul sediu al Radiodifuziunii a fost inaugurat în 1952, fiind construit după planurile vechi ale SRR.

În 1956 ia ființă Televiziunea Română, cu care Radio România fuzionează, formându-se Radioteleviziunea Română. În anul 1994, Radioteleviziunea Română se scindează în Societatea Română de Radiodifuziune și Societatea Română de Televiziune, care devin servicii publice autonome, de interes național și independente editorial.

„Pledoarie pentru neretroactivitatea OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori”

Aplicarea Ordonanței de urgență nr. 50/2010 privind contractele de credite pentru consumatori într-un mod corespunzător, adecvat contextului economic și social românesc, este o condiție determinantă pentru eliberarea următoarei tranșe de împrumut de la Fondul Monetar Internațional. Dar, dincolo de forța acestui argument, voi invoca protecția consumatorului în deplin acord cu stabilitatea și siguranța sistemului bancar românesc. Mai mult, armonizarea legislației românești cu normele europene nu trebuie să se realizeze conform tiparului îndoielnic al „formei fără fond”, ci în strânsă legătură cu realitățile sociale și economice ale României.

OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, care a intrat în vigoare la 21 iunie 2010, reprezintă rezultatul transpunerii în cadrul legislativ românesc a Directivei Europene 48/CE/2008. Așa cum se prevede în art. 7 și în art. 8 din Directiva Europeană, „pentru a facilita apariția unei piețe interne eficiente în domeniul creditelor de consum, este necesar să se prevadă un cadru comunitar armonizat într-o serie de domenii fundamentale. Având în vedere dezvoltarea continuă a pieței creditului de consum și mobilitatea cetățenilor europeni, o legislație comunitară anticipativă, care să poată fi adaptată la formele viitoare de credit și care să permită statelor membre un grad corespunzător de flexibilitate în procesul de punere în aplicare, ar trebui să faciliteze elaborarea unei legislații moderne în domeniul creditului de consum.” Pentru a se asigura încrederea consumatorilor, este important ca piața să le ofere un grad adecvat de protecție. Astfel, libera circulație a ofertelor de credite ar trebui să poată avea loc în condiții optime, atât pentru cei care oferă creditele, cât și pentru cei care le solicită, ținând seama de situațiile specifice din fiecare stat membru.

Privind la preambulul Directivei Europene 48/CE/2008, constatăm că transpunerea în cadrul legislativ românesc s-a realizat prin deturnarea adevăratului sens normativ al directivei. Nu întâmplător, șeful misiunii Fondului Monetar Internațional în România a cerut ca OUG nr. 50/2010 să nu se aplice și creditelor vechi, formă care s-ar apropia astfel mai mult de inițiativa legislativă a CE, care a stat la baza ordonanței.

„Sărbătoarea Sfinților Mihail și Gavriil”

Pe data de 8 noiembrie, în fiecare an, Biserica ne cheamă să-i cinstim pe Sfinții Îngeri și lucrarea lor în viața noastră și în lume. Este sărbătoarea Sfinților Mihail și Gavriil, în jurul cărora Biserica adună și serbează toată obștea, tot „soborul” Sfinților Îngeri laolaltă. Ca sărbătoare a îngerilor, a început a se serba în Biserică de prin veacul al cincilea și s-a răspândit repede în tot Răsăritul creștin.

Despre îngeri, Biserica învață că ei sunt „duhuri slujitoare”, adică ființe fără de trupuri, slugi credincioase lui Dumnezeu și totodată prieteni și ocrotitori ai noștri, puși de Dumnezeu pe drumul anevoios de la leagăn la patria noastră cerească, la „Cerul nou și pământul nou” ce vor să vie. Așadar, dacă îngerii se arată sub forme văzute, nu-i asta firea lor cea adevărată, forma văzută este un chip de împrumut, ei sunt „lumea nevăzută”, „cerul”.

După descoperirile Sfintei Scripturi și după mărturisirile Sfinților, îngerii Îl iubesc pe Dumnezeu, Îl preamăresc și-I împlinesc voia Lui în conducerea lumilor, împărățiilor, a popoarelor, a oamenilor. Ca slujitori, îngerii sunt uneori împlinitori ai pedepselor lui Dumnezeu, cum a fost focul peste Sodoma sau pedepsele peste Egipt, dar, în mod statornic, îngerii slujesc la apărarea și călăuzirea oamenilor. Ei duc rugăciunile noastre la Dumnezeu, ei îi ocrotesc pe cei drepți.

Ei vestesc faptele mari ale mântuirii: Nașterea Domnului, suferința din Ghetsimani, Învierea Domnului, a doua Lui venire. Îngerii păzitori sfătuiesc de bine pe oameni prin glasul conștiinței: tot ce este în noi bun, curat, luminat, orice gând frumos, orice mișcare bună a inimii, rugăciunea, pocăința, faptele bune, toate acestea se nasc în noi și se înfăptuiesc din îndemnul îngerului păzitor.

„Crucea Staroveră Rusă”

Cu ocazia sărbătorii „Înălțării Sfintei Cruci”, la Ghindărești, județul Constanța, a avut loc inaugurarea edificiului „Crucea Staroveră Rusă”, prin organizarea unei procesiuni religioase și oficierea slujbei dedicate cinstirii Sfintei Cruci.

Crucea Staroveră Rusă a fost construită pe locul numit „Vîsokii Kameni”, un mal înalt al Dunării, care poate fi observată de la mare depărtare, iar vapoarele care trec prin dreptul acesteia trag de trei ori semnalul de salut în semn de respect.

Crucea a fost realizată pe un bloc de fundare foarte solid, având postamentul placat cu granit negru, crucea în sine fiind vopsită în alb, culoare ce simbolizează lumina, reiterând mesajul „Prin Cruce spre Lumină”.

Fiecare dintre cele patru fațade ale soclului edificiului au fost inscripționate cu texte în limba rusă și în limba slavonă bisericească, care cinstesc Sfânta Cruce, simbolul credinței și al legăturii cu Dumnezeu, și texte închinate memoriei înaintașilor rușilor lipoveni și eroilor ruși lipoveni căzuți în lupte în cele două războaie mondiale.

Am dorit ca această cruce, înaltă de zece metri, să fie înălțată pentru a cinsti memoria strămoșilor noștri care s-au stabilit pe aceste locuri și pe care îi onorăm astfel pentru credința lor, pentru încercările și greutățile prin care au trecut pentru a o păstra. De asemenea, am înălțat această cruce pentru a-i cinsti pe tinerii eroi din localitatea Ghindărești care și-au jertfit viața în cele două războaie mondiale.

Această cruce reprezintă simbolul credinței noastre ortodoxe rusești și aș dori să rămână darul nostru pentru generațiile viitoare.

„Pensionarii mor de foame, iar Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale risipește bani”

În timp ce premierul Emil Boc vorbește despre austeritate, despre deficitul existent la fondul de pensii, despre pensii „nesimțite” și impozitarea tuturor pensiilor, Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale risipește bani pe tot felul de achiziții dubioase.

Astfel, conform SEAP (Societatea pentru Excelență în Administrația Publică), s-au achiziționat două autoturisme berline, în valoare totală de 159.960 lei, la procedură participând un singur ofertant, și servicii informatice de peste un milion de euro prin negociere fără anunț de participare.

Acestea sunt doar două exemple din multele achiziții cunoscute sau mai puțin cunoscute și problema nu este doar valoarea, ci și modalitatea de atribuire a contractelor și de întocmire a procedurilor. Dar, dincolo de acestea, cea mai mare problemă este oportunitatea achizițiilor făcute de actualii guvernanți în timp ce condamnau pensionarii să moară de foame.

Nu mă aștept ca cineva să-și dea demisia pentru achizițiile „nesimțite”, nu mă aștept ca instituțiile abilitate să controleze dacă au fost respectate procedurile pentru achizițiile publice, pentru că nu mai am niciun fel de așteptări de la un regim „neofanariot”.

Dar, domnilor guvernanți, v-aș spune, celor care nu știți și v-aș reaminti celor care știți, că regimul fanariot s-a sfârșit când s-au ridicat cei mulți și năpăstuiți, printr-o revoluție, pentru că „Patria este norodul, nu tagma jefuitorilor!”, cum spunea Tudor Vladimirescu.

Să nu fiu înțeleasă greșit, nu-mi doresc o nouă revoluție, dar înainte de orice nu-mi doresc ca pensionarii să moară de foame din cauza unui regim „nesimțit”.

„Libertatea de a spune NU”

Potrivit concluziilor membrilor Delegației Fondului Monetar Internațional, România mai are încă de parcurs doi ani de sărăcie, ceea ce duce România la aproximativ 5 ani de criză.

Potrivit estimărilor FMI, românii vor ajunge la nivelul de trai din 2007 abia în anul 2013, iar produsul intern brut PIB/locuitor va reveni la nivelul celui din anul 2008 abia în anul 2013. În anul 2008, România avea un PIB/locuitor de aproximativ 9.500 de dolari, indicatorul scăzând la 7.500 de dolari în anul 2009 și la 7.390 de dolari în anul 2010. Indicatorul urmează să urce la 7.700 de dolari anul viitor, la 8.700 de dolari în anul 2012 și la 9.800 de dolari în anul 2013. După anul 2013, FMI anticipează o creștere puternică, la 11.123 de dolari în anul 2014, respectiv 12.660 de dolari în anul 2015, informează Jurnalul Național.

În plus, membrii delegației FMI s-au arătat îngrijorați că Guvernul ar putea să fie nevoit ca, începând de la 1 ianuarie 2011, să readucă salariile bugetarilor la nivelul anterior diminuării cu 25%. De asemenea, FMI condiționează acordarea următoarei tranșe din acordul stand-by încheiat cu România de modificarea OUG nr. 50/2010 până la data de 15 decembrie anul curent, precum și de diminuarea arieratelor din economia națională.

În această situație, în care modificarea ordonanței amintite este și o cerință a Comisiei Europene, ne punem întrebarea de ce Guvernul a forțat acest lucru știind că există posibilitatea ca cele două organisme internaționale să reacționeze pozitiv la solicitările instituțiilor bancare din România. Să fie oare strategia Guvernului de a arăta cetățenilor vizați de această ordonanță că le pasă de ei, ca mai apoi să spună că noi am vrut să vă ajutăm, dar nu putem face acest lucru pentru că nu ne lasă FMI și Comisia Europeană? A fost oare un gest premeditat al Guvernului de a manipula populația, inducând ideea că îl preocupă soarta cetățenilor săi, sau este vorba doar de incompetența sa, adoptând măsuri care să contravină angajamentelor internaționale ale statului român?

Din păcate pentru noi, nu vom afla prea curând răspunsul la aceste întrebări pentru că prin mesajele care răzbat din interiorul Cabinetului Boc realizăm că acest Guvern este expert în manipularea opiniei publice și are o atitudine netransparentă în luarea deciziilor sale.

„Un sondaj în colegiile PDL privind Legea educației naționale”

Am aflat cu surprindere, ieri, că reprezentanții principalului partid de guvernământ iau în calcul o eventuală nouă angajare a răspunderii Guvernului pe Legea educației naționale. Constat că liderii PD-L nu au învățat nimic din cele

două eșecuri înregistrate la Curtea Constituțională în decurs de un an de zile.

Legea educației naționale este una dintre cele mai importante legi posibile. De modul în care este concepută această lege depinde viitorul câtorva generații ale României. Tocmai din această cauză, această lege trebuie dezbătută cu foarte multă atenție, trebuie ascultate toate părțile implicate în procesul de educație. Cine susține că legea se află în blocaj în Parlament ori este în necunoștință de cauză, ori este rău intenționat. Nu este vorba de niciun blocaj. O lege cu aproape 300 de articole nu poate fi dezbătută într-un mod heirupist. O astfel de abordare, o trecere superficială asupra numeroaselor articole ale legii, nu ar însemna decât ca Parlamentul să contribuie la adoptarea unei legi proaste.

În două situații Guvernul a ocolit legiferarea prin Parlament. A pierdut în ambele situații. Sunt convins că va mai încerca și a treia oară, după ce va afla obiecțiile judecătorilor Curții Constituționale.

În cazul Legii educației naționale nu este vorba doar de ocolirea, de eludarea drepturilor parlamentarilor – nu mă refer doar la cei din opoziție, ci și la cei din spectrul arcului guvernamental – de a se pronunța, de a propune cele mai bune soluții pentru viitorul act normativ. Este vorba inclusiv de eludarea pozițiilor și opiniilor beneficiarilor legii: cadre didactice, elevi, studenți și părinți. Pentru că, sunt convins, majoritatea parlamentarilor care își aduc sau intenționează să-și aducă, într-un fel sau altul, contribuția la această lege preiau sugestiile electoratului din colegiu.

Nu există săptămână în care să nu revin din colegiul meu din județul Călărași cu zeci de scrisori sau simple foi volante în care mulți cetățeni – și nu doar cei care m-au votat pe mine – îmi solicită să pun pe masa Comisiei pentru învățământ propuneri de îmbunătățiri ale Legii educației. Ei bine, dacă se va ajunge la o nouă angajare a răspunderii Guvernului pe Legea educației, nu eu sau colegii mei suntem cei care pierdem, ci efectiv acei cetățeni care, în marea lor parte, sunt părinți ai copiilor care sunt sau care urmează să meargă la școală. Nu pe noi ne păcăliți, domnilor guvernanți, ci pe acei cetățeni de care am amintit mai sus. Noi suntem obișnuiți cu tendințele Guvernului de a legifera fără Parlament, dar cetățenii care au votat uninominal candidații nu sunt, și știu că nu agreează astfel de proceduri.

## „România românilor”

Zilele trecute am avut o discuție despre steagul României și patriotism cu mai mulți cetățeni din județul Vrancea. M-au întrebat ce simt despre România și le-am mărturisit că sunt patriot și că sunt mândru că sunt român. În replică, ei mi-au spus că nu sunt la fel de mândri ca mine de faptul că sunt români și mi-au explicat că acest lucru se datorează faptului că statul român i-a umilit de multe ori și că atunci când merg în excursii în străinătate se simt prost că sunt români.

Această discuție am avut-o cu câteva săptămâni înainte de Ziua Națională a României și vă mărturisesc că am avut un sentiment de neputință, dar și de furie atunci când am ascultat argumentele interlocutorilor mei. Am realizat că ușor, ușor sentimentul național, românismul – cel care a dus la crearea de mișcări politice precum Vatra Românească – dispare, iar locul acestor sentimente este umplut, până la refuz, cu indiferență, silă, frustrare. Discuția mi-a lăsat un gust atât de amar încât am hotărât că trebuie să vorbesc despre ea aici, în fața dumneavoastră, în speranța că la un moment dat ne vom trezi cu toții și vom încerca să facem câte ceva pentru ca cetățenii, cei care ne-au delegat să fim aici, să își schimbe percepția față de stat, față de rolul acestuia în raport cu ei, alegătorii.

Vă spun acest lucru și datorită faptului că în timpul discuției la care m-am referit un alt cetățean m-a întrebat dacă știu ce înseamnă „democrația”. I-am răspuns că, într-o traducere destul de neacademică, înseamnă „puterea este la popor”, iar el atunci m-a felicitat. Mi-a spus: „Aveți dreptate, știți ce înseamnă democrația, dar spuneți-mi, de câte ori a fost puterea și la mine?” Zâmbea cu tâlc pentru că înțelegea foarte bine faptul că noi, parlamentarii – deputații și senatorii – am fost mandatați să reprezentăm puterea românilor, să le reprezentăm interesele în așa fel încât aceștia să se simtă mândri că sunt români. Iar noi ce am făcut? Aproape constant i-am dezamăgit. Prin ceea ce am făcut, dar mai ales prin lipsa noastră de activitate sau prin lipsa noastră de reacție am dus Parlamentul pe cele mai de jos trepte ale încrederii populare.

Încă de la începutul procesului de reformă în învățământ, eu, Corneliu Olar, deputat PDL ales în Colegiul nr. 5 Munții Apuseni – Teiuș din județul Alba, am avertizat asupra unor probleme specifice ale învățământului primar și gimnazial din aceasta zonă. Astfel, într-o declarație politică făcută în data de 2 martie 2010 spuneam că nu sunt unul dintre cei care susțin că, oricât de mic ar fi numărul de elevi ai unei școli dintr-un sat neaccesibil, trebuie ca statul să mențină acea școală. Ar fi fost absurd și în detrimentul calității învățământului, care, în sine, este o investiție.

Însă tot atunci am avertizat Ministerul Învățământului că trebuie să nuanțeze comasarea sau desființarea școlilor și, în special, în cazul celor din Munții Apuseni, să o însoțească de alocații bugetare sau de investiții complementare necesare desfășurării în bune condiții a procesului educațional. Ei bine, între timp, odată cu începerea anului școlar 2010–2011 au fost comasate mai multe școli, altele au fost desființate, iar copiii, respectiv elevii claselor V–VIII și chiar de I–IV au fost mutați la școlile din centrele de comună. În unele situații, totul se derulează normal, deoarece școlile generale dispun de microbuze școlare, și astfel se poate face transportul elevilor din satele unde școlile s-au desființat la cele din centrul de comună unde au fost mutați, mai ales că sunt și drumuri accesibile.

Problema este că sunt încă multe cazuri de comasări de școli sătești sau de elevi care au trecut din ciclul primar în cel gimnazial, respectiv în clasele V–VIII, și astfel, de voie, de nevoie, trebuie să învețe în școlile din centrul de comună. Or, pentru aceasta trebuie să parcurgă între 3 și 7 kilometri, însă școlile nu dispun nici de microbuze școlare, dar, mai grav, și cele care dispun nu pot să facă transportul elevilor deoarece drumurile sau căile de acces sunt total nepracticabile (drumuri din pământ) mai ales pe timp ploios, ca să nu mai vorbim pe timp de iarnă. Ca atare, singura soluție salvatoare pentru aceștia o reprezintă internatele școlare de pe lângă școlile generale din centrele de comună.

În Munții Apuseni, îndeosebi prin preocuparea primăriilor și consiliilor locale, prin mari eforturi financiare de la bugetul local și chiar cu contribuția părinților, unele internate școlare au rezistat până în prezent. Este cazul comunelor Gârda, Horea, Poiana Vadului, Vadu Moților, Ocoliș și Râmeț, la care se mai adaugă și unele comune în care funcționează tabere școlare, precum și internate școlare pentru clasele I–VIII, precum la Albac Arieșeni, Pianu, Săsciori și Șugag. Ei bine, în actuala conjunctură de profundă criză financiară, primăriile au fonduri financiare foarte puține, părinții copiilor la fel și, ca atare, acestea sunt pe cale de a fi închise iar copiii trimiși acasă, nemaiputând să participe la procesul instructiv-educativ la școlile din centrul de comună. Altfel spus, se ajunge la abandon școlar. Vă dau ca exemplu Școala Generală cu clasele I–VIII din comuna Poiana Vadului, care nu dispune de microbuz școlar. Am pornit procesul de reformă prin desființarea unor școli generale sătești cu elevi mai puțini, i-am mutat pe aceștia în școlile generale din centrele de comună pentru a-și putea continua studiile, iar acum închidem internatele școlare unde ar trebui să fie găzduiți pentru a putea învăța?!

„Ziua Internațională de Luptă Împotriva Rasismului și Antisemitismului”

În fiecare an, pe 9 noiembrie, este marcată Ziua Internațională de Luptă Împotriva Rasismului și Antisemitismului, în amintirea victimelor „Nopții sticlei sparte” sau, cum mai este numită, a „Nopții de cristal”.

Între 9 și 13 noiembrie 1938, în numeroase orașe și sate germane și austriece au fost devastate casele evreilor și circa 8.000 de magazine evreiești. Trupele SA (Sturmabteilung) și SS (Schutzstaffel) au distrus clădiri cu barosul, lăsând străzile acoperite cu cioburi de sticlă de la geamurile sparte (de aici originea numelui). În această perioadă au fost omorâți în bătaie peste 400 de evrei, iar circa 30.000 au fost duși în lagăre de concentrare. Toate aceste crime au fost înfăptuite la comanda statului nazist de la acea vreme, în cadrul politicii sale naționaliste, rasiste și antisemite. Noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1938 este considerată ca fiind începutul simbolic al Holocaustului.

Nu doresc să fac o trecere în revistă a acelor fapte și să dezgrop acele orori petrecute în anii ’30-’40 ai secolului XX, în aproape toată Europa. Aș vrea doar să nu uităm și să nu considerăm _apriori_ că astfel de fapte nu se pot repeta, că sămânța rasismului sau a intoleranței a dispărut. Din păcate, asistăm în continuare la manifestări xenofobe și rasiste. În Europa anului 2010, inclusiv în România, există timid, dar există intoleranță. N-ar trebui să uităm nici manifestările cu tentă rasistă și xenofobă din Italia sau Franța îndreptate împotriva unor cetățeni români, etnici țigani.

Toate aceste semnale ne indică faptul că pericolul rasismului n-a dispărut, iar criza economică ar putea să-l accentueze, alături de xenofobie. Avem legi care incriminează rasismul, discriminarea, xenofobia, antisemitismul, dar nu este suficient, trebuie să facem mai mult, trebuie să promovăm respectul față de cel de lângă noi, trebuie să promovăm toleranța.

Toleranța este respectul, acceptarea și aprecierea bogăției și diversității culturilor lumii noastre, felurilor noastre de expresie și manierelor de exprimare a calității noastre de ființe umane. Ea este încurajată prin cunoașterea, deschiderea spiritului, comunicare și libertatea gândirii, conștiinței și credinței. Toleranța este armonia în diferențe. Ea nu e doar o obligațiune de ordin etic, ci reprezintă și o necesitate politică și juridică. Toleranța este o virtute care face ca pacea să fie posibilă și care contribuie la înlocuirea culturii războiului cu o cultură a păcii.

Ca român, am dreptul să mă simt dezamăgit, ofensat, controversat și, în același timp, să păstrez și o urmă de optimism în ceea ce privește viitorul țării noastre. Sunt complet dezamăgit de evenimentul care a marcat această săptămână, și anume respingerea moțiunii de cenzură. Am sperat că românii vor fi mai încrezători după ziua de 26 octombrie, că un nou orizont îi va face să creadă din nou în viața lor și în viitorul copiilor lor.

Plec de la premisa că în momentul de față România are cea mai incapabilă conducere din cel puțin ultimii 100 de ani. Mă refer la un Guvern care în cei doi ani de guvernare nu a făcut altceva decât să-și dovedească incapacitatea de a promova binele societății, fapt ce ar trebui să reprezinte pentru orice conducător de țară dezideratul suprem. Îmi permit să afirm că acest Cabinet nu este capabil să facă diferența între propriile interese și interesele unei națiuni, că acest Cabinet este incapabil să promoveze o perspectivă integratoare pentru această societate.

Și aceasta este o realitate de care ne lovim în fiecare zi. Ne lovim de aceasta realitate în școli, în spitale, în casele celor care nu au bani pentru încălzire și în ochii copiilor care nu beneficiază de viața pe care o merită din cauza actualei conduceri. Premierul Boc este irațional și parcă subjugat ideii de a fi la guvernare cu orice preț. Dacă ar fi un român adevărat și un bun cetățean ar înțelege care sunt interesele acestei țări și ar fi înțeles nevoia schimbării acestei conduceri, schimbare cerută de situația în care ne aflăm. A fost o zi foarte dură, o zi cu oameni mulți, oameni înfometați, umiliți de un regim cinic, oameni care și-au manifestat puterile vlăguite în stradă, în fața unor politicieni care au fost de neatins, cu toate că în fața lor se afișa un tablou tragic.

S-a spus că nu au fost suficienți oameni care să protesteze pentru votarea moțiunii de cenzură, că românii nu au simțul națiunii și pe cel civic. Eu cred altceva. Cred că oamenii cu adevărat afectați și dezgustați de situația actuală nu mai au resursele necesare să se revolte, pentru că sunt oameni distruși de sărăcie, de mizerie, de umilință și de teroarea viitorului ce se prezintă în condițiile de față.

„Compromisurile summitului european”

Șefii de stat și de guvern din Uniunea Europeană au convenit asupra unor reforme de substanță a pactului de stabilitate și creștere și – până la urmă – a monedei comunitare.

Cancelarul german Angela Merkel și președintele francez Nicolas Sarkozy vor să modifice contractele semnate la Lisabona. Până la urmă, undeva la mijlocul drumului spre calvarul unor noi referendumuri, a fost găsit compromisul pe care însuși cancelarul federal a ținut să-l ambaleze într-o aură de succes: „Toată lumea a fost de acord cu necesitatea unui mecanism de criză. Și toată lumea a fost de acord că acest mecanism trebuie acceptat de statele membre. Și toată lumea a fost de acord că anumite modificări limitate ale Tratatului sunt necesare”.

O temă dată președintelui Consiliului European, Herman Van Rompuy: până la summitul din decembrie va trebui să prezinte soluții universal acceptabile pentru consolidarea pactului de stabilitate. În ceea ce privește Germania, prima condiție privind asistarea statelor în criză o constituie instituționalizarea mecanismului. Altfel spus, includerea în Tratatul de la Lisabona a unor prevederi ce ar permite evitarea așa-numitei clauze _no bail out,_ regulă ce interzice preluarea reciprocă a datoriilor în cadrul Uniunii Europene. Liderii politici au mai convenit și ca, pe viitor, băncile private să poată participa la deblocarea momentelor de criză, în ideea că o astfel de implicare ar putea diminua presiunea costurilor suportate de contribuabili. Lucrurile s-ar complica în cazul modificărilor impuse de cea de-a doua dorință a cancelarului Merkel: suspendarea dreptului de vot în Consiliul de Miniștri pentru statele ce încalcă repetat pactul de stabilitate.

José Manuel Barroso s-a alăturat țărilor care au spus de la început „nu” inițiativei franco-germane: „O modificare a tratatelor care implică noi consultări populare este inacceptabilă și, sincer vorbind, chiar nerealistă. Nu avem șansa de a obține vreodată consensul statelor membre”.

Cu toate acestea, Herman Van Rompuy mai are până în decembrie încă o temă: să testeze reacția națiunilor comunitare la propunerea de pedepsire a „păcătoșilor” și tot până în decembrie trebuie lămurită și chestiunea bugetului comunitar. O creștere peste 2,9 procente, așa cum dorește Bruxelles-ul, este inacceptabilă pentru cel puțin 11 dintre națiuni. „Capul răutăților” este David Cameron, premierul Marii Britanii, dar și cancelarul Merkel este de aceeași părere cu omologul ei de la Londra: „Dacă reducem bugetele naționale – iar în Germania o facem cu peste trei procente –,

„Descentralizare = centralizare + politizare sistem sanitar” Pentru argumentare voi specifica câteva aspecte din OUG nr. 48/2010, trimisă spre dezbatere Comisiei pentru sănătate și familie a Camerei Deputaților, comisie de fond pentru transformarea acestei ordonanțe în lege, în ședința din data de 26 octombrie 2010, după raportul Senatului și al comisiilor cu aviz consultativ din Camera Deputaților.

Guvernul motivează necesitatea transformării OUG nr. 48/2010 în lege pentru punerea în aplicare a Programului de guvernare acceptat de Parlament. Din aceste motive este necesară modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 și a OUG nr. 162/2008, și unele măsuri economico-financiare din cauza recesiunii economice severe.

La data prezentă se consideră că spitalele au încheiat procedura de predare-primire cu direcțiile de sănătate publică din 1 iulie 2010. Evaluarea făcută de Școala Națională de Sănătate Publică, Management și Perfecționare în Domeniul Sanitar a arătat că administrațiile publice locale au capacitatea administrativă pentru a conduce spitale transferate. Prin reducerea unui post de director de spital cu sub 400 paturi la trei, Guvernul estimează o reducere de aproximativ 250.000 euro/lună. Totodată, înlocuiește consiliul consultativ cu consiliul de administrație format din 5–7 membri care primesc indemnizații de ședință nu mai mult de 1% din salariul managerului. Din consiliul de administrație fac parte și un reprezentant al Colegiului Medicilor (organism profesional responsabil în autorizarea, controlul și supravegherea profesiei de medic) și un reprezentant al OAMR, reprezentant al cadrelor medii medicale, ambii cu statut de invitați fără drept de vot.

OUG nr. 48/2010 în art. I modifică Legea nr. 95/2006 în sensul: art. 174 punctul 13 alin. (3) și (5) vor avea următorul cuprins „Spitalele din rețeaua autorităților publice locale se înființează, respectiv se desființează, prin hotărâre a Guvernului, inițiată de instituția prefectului la propunerea consiliului local sau a consiliului județean, cu avizul Ministerului Sănătății” și „Structura organizatorică, reorganizarea, restructurarea, schimbarea sediului și denumirii spitalelor se aprobă prin ordin al ministrului, respectiv prin act administrativ al conducătorului instituției, cu avizul conform al Ministerului Sănătății”.

„ _In memoriam_ Adrian Păunescu” Am pierdut un prieten ca un frate.

Țara a rămas fără unul dintre glasurile sale timbrate pe tricolor, pe unirea românilor de pretutindeni și pe întâietatea valorilor sufletului la confluența dintre lumi, dintre milenii.

L-am cunoscut pe Adrian Păunescu atunci când, ca mulți tineri din această țară, am vibrat, am cântat, am recitat și am visat la spectacolele Cenaclului Flacăra, într-un timp când întunericul acoperea orice rază de lumină.

L-am revăzut pe Adrian Păunescu după momentul ’89 și am avut ocazia să stăm de vorbă la partid, la Parlament, la Ploiești, cu ocazia vizitelor sale. Una dintre aceste vizite, în august 2007, a avut loc la inițiativa mea, când a răspuns invitației de a crea un moment poetic pentru cei dornici de o întâlnire cu poetul. Mă aprecia și mă considera „un gentleman și un prieten” și nu se sfia să spună asta. Instantanee cu el se află de ani buni în biroul meu spre aducere aminte și aprecierea prieteniei noastre.

De altfel, în câteva dintre intervențiile sale parlamentare din 2005 și 2006 mi-a pomenit numele laudativ pentru ceea ce am realizat la ARIS și la MAI.

Și mă suna să-mi spună asta.

Ne-am întâlnit și la Boldești-Scăeni, la nea Horia, unde am discutat multe, până spre dimineață.

L-am invitat să candideze pe un colegiu uninominal din Prahova în toamna lui 2008. A vrut. Nu s-a putut, fiind prea legat de moții din Munții Apuseni.

Probabil, cu el aici, în Prahova, trădările ar fi fost mai puține.

Dar Dumnezeu a vrut altceva.

Deplâng moartea unui mare artist român, născut dincolo de Prut.

Omul a plecat de lângă noi.

Rămâne poetul veșnic în inimile și conștiința noastră. Dumnezeu să-l aibă în paza sa!

S-au bulucit unii și alții să-l vadă pe catafalc pe maestru.

Sunt aceiași care de multe, de foarte multe ori nici nu-l băgau în seamă pe băncile Parlamentului sau nici măcar nu-i citeau revista „Totuși iubirea”. Sunt cei care s-au bucurat să-și facă imagine alături de Adrian Păunescu în neființă.

Sunt cei care nu au găsit de cuviință, aflați vremelnic în diferite posturi de conducere, să-l ajute în publicarea vastei opere pe Adrian Păunescu.

„Noaptea de cristal – o pată neagră a istoriei” Ziua Internațională împotriva Fascismului și Antisemitismului comemorează victimele Nopții de cristal (9 noiembrie 1938), moment ce a marcat începutul simbolic al Holocaustului. Aniversarea acestei zile reprezintă astăzi o formă de protest împotriva discriminării și rasismului.

Începând din anul 1933, Guvernul german a emis ordonanțe prin care îi priva pe evrei de drepturi civile și de mijloace economice de subzistență. Parlamentul german a

adoptat o serie de legi prin care Guvernul era abilitat să îi înlăture pe evrei din serviciile administrației publice și prin care se limita numărul evreilor admiși să studieze în învățământul superior. Legea cetățeniei Reichului din 1935 prevedea că numai persoanele „cu sânge german” puteau deține cetățenia germană, ceea ce însemna că evreii nu mai puteau fi cetățeni ai țării. Legea pentru protecția sângelui german și a onoarei germane formaliza barierele dintre evrei și germani, interzicând căsătoria și relațiile sexuale între evrei și arieni.

Treptat, naziștii i-au lipsit pe evreii germani de drepturi civile și i-au exclus din viața socială și culturală a Germaniei. Politica nazistă a avut în vedere și exproprierea evreilor, cu scopul de a-i forța să părăsească Germania. În 1938, evreilor li s-a interzis să profeseze ca medici și avocați și au fost obligați să-și înregistreze proprietățile ca măsură preliminară a confiscării și arianizării, respectiv a vânzării forțate către germani. Până în anul 1938, două treimi din evrei părăsiseră Germania și 60% din cei rămași își pierduseră proprietățile.

A doua parte a anului 1938 a cunoscut o radicalizare a politicii antisemite din Reichul german. Acutizarea s-a produs în perioada imediat următoare anexării Austriei la Germania, când asupra evreilor din Viena au fost lansate atacuri fără precedent. Acțiunile antisemite naziste au culminat cu pogromul din Noaptea de cristal (Kristallnacht), care s-a desfășurat pe tot teritoriul Germaniei și Austriei în noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1938. Pretextul pogromului a fost asasinarea secretarului de legație al reprezentanței diplomatice germane de la Paris de către un tânăr evreu polonez, care a vrut să răzbune suferințele și umilințele îndurate de părinții săi în urma politicilor naziste.

Guvernul PDL a găsit, se pare, soluția salvatoare pentru reducerea muncii la negru în România. Recent, Cabinetul Boc a aprobat finanțarea unui proiect, în valoare de 300.000 de euro, care prevede amplasarea în inspectoratele de muncă a unor cutii poștale în care „persoanele interesate” să depună, fără a-și declara identitatea, informații privind cazuri concrete de muncă la negru.

Că România se confruntă cu o creștere a acestei practici în ultimii ani o știm deja, că acest lucru afectează veniturile la bugetul de stat într-o măsură tot mai mare este evident dacă luăm în considerare bugetul tot mai sărac, dar că singura și aparent cea mai eficientă soluție privind diminuarea acestui fenomen este încurajarea spionajului este într-adevăr o noutate.

Dintre toate măsurile pe care le-ar fi putut lua, Guvernul PDL a decis că cea mai potrivită este aceea de a finanța spionajul reciproc și denunțurile. S-au gândit oare liderii PDL că românii nu au evoluat chiar atât de mult în acești ultimi douăzeci de ani încât să fi uitat de vechile obiceiuri, ridicate la rang de lege pe timpul regimului comunist? Foarte probabil. Mentalitățile sunt, până la urmă, cel mai greu de schimbat.

Este însă regretabil că, în anul 2010, Guvernul recurge la astfel de practici pentru a remedia o problemă. Logica ne învață că cel mai simplu mod de a corecta o situație este acela de a elimina cauzele care au produs-o.

În cazul de față, munca la negru s-a redus simțitor în perioada 2005–2008, când Guvernul liberal a decis reducerea taxelor, cea mai evidentă dintre măsurile adoptate în acest sens fiind aplicarea cotei unice. Au mai contribuit și măsurile luate privind reducerea progresivă a altor impozite și a contribuțiilor. Fenomenul muncii la negru a luat însă amploare după 2008, ca urmare a deciziei Guvernului PDL de a crește anumite taxe și de a opri scăderea progresivă a contribuțiilor, demarată de Guvernul Tăriceanu.

Alte cauze care încurajează munca la negru sunt determinate de nevoile actuale ale angajaților, care caută să își suplimenteze veniturile, aflate de cele mai multe ori la limita subzistenței, sau de legislația deficitară în ceea ce privește încadrarea în muncă a unor categorii specifice (cum ar fi muncitorii zilieri). Față de aceste probleme însă Guvernul PDL nu a luat nicio măsură, deși ar fi fost mai eficient să se adreseze cauzelor pentru a elimina efectul produs de acestea.

„Românie, pe fruntea ta stă scris «sărăcie»!”

Potrivit datelor furnizate de Institutul Național de Statistică, veniturile totale medii lunare ale unei gospodarii au scăzut ușor în al doilea trimestru al anului față de primele trei luni, iar cheltuielile medii lunare s-au situat la același nivel, reprezentând 87,5% din venituri. În ceea ce privește veniturile medii lunare pe persoană, acestea s-au situat în jurul sumei de 806 lei, pe când cheltuielile au fost de 705 lei.

Românii cheltuiesc 87% din venituri pe alimente, și nu pentru că ar consuma foarte mult, ci pentru că prețurile la alimente sunt foarte mari și pentru că Traian Băsescu nu poate accepta „greșeala” colegilor săi de partid care au votat în Parlament un TVA de 5% pentru alimente.

Oamenii își cheltuiesc salariile pe bunuri alimentare, nealimentare, servicii și transferurile către administrația publică și privată și către bugetele asigurărilor sociale, sub forma impozitelor, contribuțiilor, cotizațiilor, precum și acoperirea unor nevoi legate de producția gospodăriei.

Românii cheltuiesc mai mult pe hrană deoarece sunt obligați să consume produse importate pentru că cele autohtone nu au loc pe rafturile magazinelor, oamenii mănâncă fructe și legume mai scumpe pentru că mafia din supermarketuri nu a fost eradicată de actualul Guvern și pentru că producătorii autohtoni nu beneficiază de niciun fel de sprijin în propria lor țară. Conform clasificării standard pe destinații a cheltuielilor de consum (COICOP), produsele alimentare și băuturile nealcoolice au deținut, în aprilie–iunie 2010, în medie, 41,4% din consumul gospodăriilor.

O componentă a consumului cu pondere relativ mare în cheltuieli este legată de locuință (apă, energie electrică și termică, gaze naturale, combustibili, mobilier, dotarea și întreținerea locuinței). În perioada analizată, acesteia i s-a alocat din cheltuielile de consum 19,3%. Cea mai mare parte a cheltuielilor cu locuința (15,4%) a fost absorbită de consumul de utilități, necesare funcționării și încălzirii locuinței (apă, energie electrică și termică, gaze naturale și alți combustibili).

Acest raport este secondat de un altul, intitulat Prognoza Economică Globală, care a fost prezentat de Fondul Monetar Internațional și care precizează că produsul intern brut (PIB) al României scade în acest an cu 1,9% față de 2009, dar urmează să avanseze anul viitor cu 1,5%, estimarea din urmă fiind relativ optimistă, dacă se ține cont de părerea unor analiști și economiști care văd recesiune și în 2011. Dacă luăm în considerare și faptul că FMI a făcut această prognoză în urma datelor furnizate de Guvernul Boc, este greu de crezut exactitatea acestor pronosticuri.

„Redați-vă fericirea, domnule Boc!”

Premierul Emil Boc declara săptămâna trecută că nu a avut „cele mai bune zile din carieră”, dar că nici nu se gândește la demisie. Fericirea și cariera Domniei Sale au fost, pare-se, serios influențate de Curtea Constituțională a României, instituție care a declarat neconstituțională angajarea răspunderii Guvernului pe proiectul Legii educației naționale. Nu știu dacă deranjul domnului prim-ministru a fost generat de importanța legii pe care voia să o treacă pe șest sau de faptul că era pentru a șaisprezecea oară când CCR „trântea” Executivul la examenul de constituționalitate, pentru că nu îmi imaginez nicio secundă că Emil Boc s-a temut că-și va pierde fotoliul de la Victoria, respectiv că UDMR va decide să spună adio puterii portocalii și să treacă în opoziție. Atâta vreme cât premierul are „la ciorap” ceea ce se cheamă „fondul la dispoziția Guvernului” și poate aloca primarilor aleși sub semnul UDMR sume în regim de urgență, coaliția mai poate rezista.

În plus, chiar dacă Legea educației naționale are puține șanse să treacă de Senat în varianta agreată de UDMR, premierul mai are un as în mânecă: Proiectul de lege privind statutul minorităților, proiect despre care acum nu foarte mulți ani spunea că nu va fi votat niciodată de parlamentarii PD. Aș înclina să-l cred, ca pe orice ardelean încăpățânat în bunulsimț, dar îmi amintesc și de faptul că, în urmă cu doar doi ani, Emil Boc transmitea UDMR-ului că ar fi cazul să se obișnuiască cu opoziția... Iar astăzi, puterea portocalie se bazează și depinde tocmai de voturile acestei formațiuni politice.

Indiferent care va fi decizia conducerii UDMR, indiferent de felul în care vor vota parlamentarii UDMR în cazul proiectului Legii bugetului de stat pe 2011, premierul ar trebui să știe un lucru pe care toată presa și 90% din români îl spun: poporul trăiește prost și niciun cetățean român (cu excepția consilierilor prim-ministrului) nu poate spune că trăiește cele mai bune zile din carieră.

Cetățenii acestei țări sunt săraci, domnule prim-ministru, prea săraci pentru a mai spera că zilele viitoare vor fi mai fericite și cariera lor se va relansa. Medicii, profesorii, polițiștii, militarii, preoții, corpul funcționarilor publici, cu toții trăiesc de luni bune cele mai nefericite momente ale carierei lor, și nu au nici măcar speranța că vă veți ține de cuvânt și că tăierile de venituri adoptate în luna iulie vor înceta la 1 ianuarie 2011. Probabil le veți arunca un oscior de 16%, asta după ce veți crește cu câteva zeci de mii numărul asistaților social, al celor care, potrivit multiplelor dumneavoastră declarații, preferă să stea cu mâna întinsă la stat în loc să muncească.

„Agricultura, șansa României de a-și reveni economic” Agricultura a fost și va fi o sursă vitală de existență, este baza producției de bunuri materiale, un suport vital, de neînlocuit pentru existența și progresul societății.

Consider că tema agriculturii și a dezvoltării rurale este foarte importantă, de fapt, este esențial ca la nivel european politica agricolă să aibă în vedere în primul rând asigurarea calității și siguranței produselor agricole, să asigure condiții agricultorilor pentru desfășurarea activității, dar și prețuri accesibile pentru consumatori.

Putem relansa agricultura cu banii puși la dispoziție de Uniunea Europeană, dar cu condiția să atragem aceste fonduri și să le utilizăm eficient.

Având în vedere perioada de criză, asigurarea cofinanțării pentru proiectele finanțate de UE este dificil de asigurat, iar agricultorii sunt descurajați de condițiile greoaie de accesare a unui împrumut bancar.

Nu putem să nu remarcăm eforturile făcute pentru a găsi soluții de deblocare a creditării în agricultură. Este extrem de dificil pentru unii fermieri să-și mai asigure cofinanțarea proiectelor și probabil mulți vor renunța la ele. În aceste condiții, pierdem marea șansă de a relansa agricultura, un important domeniu pentru România, mai ales că avem și un mare potențial în acest sens. Trebuie să găsim soluții cât mai rapid, avem o șansă unică de a transforma acest domeniu într-unul viabil.

Am încercat prin activitatea mea de parlamentar, în întâlnirile cu primarii, să le reamintesc că pot contracta credite bancare pentru cofinanțarea proiectelor europene cu garanții de stat, banii fiind extrem de necesari acestui sector de activitate. Peste un milion de agricultori vor beneficia în această toamnă de 400 de milioane de euro, reprezentând avansul la plățile directe la hectar. Banii alocați de Guvern fac parte dintr-un fond total de aproximativ un miliard de euro care se acordă pentru plățile directe pe hectar, iar Uniunea Europeană, prin Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA), contribuie cu aproximativ 700 de milioane de euro, iar 300 de milioane de euro sunt asigurați de la bugetul de stat.

O altă măsură bună este cea a subvenționării ratei dobânzii pentru creditele contractate de fermieri pentru producție, până la finalul anului 2010. Subvenționarea diferenței între dobânda pieței, menționată în contractele de creditare, și dobânda de referință, comunicată lunar de Comisia Europeană, este un sprijin important pentru agricultori.

„Strategia de dezvoltare a țărilor dunărene, o oportunitate pentru România”

Prezentul ne domină sub aspectele lui primare, neexistând dorința de a gândi perspectiva României sub aspectul evoluțiilor interne și condiționărilor externe. Față de schimbările care se produc în lume, față de noile condiționări, consider că România are o șansă formidabilă, aceea de a face parte dintr-o structură politică care va domina Europa în următorii douăzeci de ani. Integrarea europeană nu este un moft și trebuie tratată cu responsabilitate, angajare, dinamism și inovare în perioada care urmează. În același timp, țara noastră trebuie să joace un rol creator în relațiile internaționale pentru a-și putea construi noua poziționare și putere internațională regională. Cred că a venit momentul începerii construirii unei forțe capabile de a genera, de a anima și de a urmări programul de reașezare a României în plan european.

Transformarea României în putere regională este de neconceput, unii o consideră un joc periculos, iar alți analiști motivează criza în care ne aflăm ca fiind prea mare pentru a ne gândi la așa ceva.

Aceste gânduri le am astăzi, când Bucureștiul găzduiește un mare eveniment, Summitul Dunării, acțiune care confirmă dorința de a genera o cooperare mult mai mare în regiune, momentul în care prim-ministrul român și cancelarul austriac, în 2008, au cerut ca aceasta să fie sprijinită imediat. Nu este pentru prima dată când o inițiativă confirmă rolul economic și strategic al Dunării la nivel european. Practic, de aproape o sută cincizeci de ani de la înființarea Comisiei Europene a Dunării, în 1856, până la Inițiativa Central-Europeană, regiunea se coagulează într-o structură cu recunoaștere europeană a intereselor economice.

Lansarea „Strategiei țărilor dunărene” în primul semestru al anului 2011, sub președinția ungară, trebuie să determine o implicare activă a instituțiilor statului român, a patronatului, a mediului academic-universitar în elaborarea contribuției României la stabilirea acestei strategii, considerând această acțiune o oportunitate în asigurarea dezvoltării în context european, având în vedere că pentru finanțarea implementării acesteia se alocă suma de 95 miliarde de euro. Această strategie reprezintă o inovație la nivelul politicilor europene, oferind statelor semnatare oportunitatea de a atrage sub o altă formă fonduri europene regionale, dar și de a face schimb de expertiză în privința atragerii acestora. Președintele Comisiei, José Manuel Durão Barroso, afirma în acest context că „avem oportunitatea de a crea o viziune comună și este interesul nostru să o realizăm”.

## „Abandonul școlar”

Copiii care provin din medii defavorizate reprezintă un grup vulnerabil, aflat în situație de risc, iar găsirea soluțiilor în scopul rezolvării problemelor cu care se confruntă acești copii trebuie să fie în atenția tuturor instituțiilor statului.

În acest sens, autoritățile, prin politicile educaționale pe care le promovează, trebuie să conducă la transformarea

## „Manualele școlare”

În conformitate cu Metodologia privind regimul manualelor școlare în învățământul preuniversitar _,_ aprobată prin OMECI nr. 5.913/13.XI.2008, în vederea asigurării manualelor școlare în fiecare unitate de învățământ se organizează procesul de completare a stocurilor de manuale școlare pentru învățământul obligatoriu prin achiziționarea manualelor școlare retipărite pentru fiecare an școlar. Achiziția manualelor școlare retipărite se realizează anual și vizează numai manualele școlare achiziționate din fondurile alocate de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

În vederea achiziționării manualelor școlare retipărite, ca urmare a procesului de descentralizare, fiecare inspectorat școlar județean are responsabilitatea de gestionare a fondurilor primite de la MECTS pentru a acoperi necesarul de manuale, dar cu obligația încadrării în bugetul alocat. Întrucât necesarul de manuale școlare nu poate fi, așadar, acoperit exclusiv prin procesul de completare a stocurilor de manuale școlare retipărite, este de datoria inspectoratelor școlare teritoriale de a asigura din recuperări, recartări și recondiționări necesarul de manuale școlare pentru toți elevii.

În ultimii ani, un număr de 19 avioane de tip MiG 21 Lancer s-au prăbușit din cauza unor defecțiuni tehnice, puse de specialiști pe seama uzurii avionului, iar 11 piloți și-au pierdut viața. Avioanele MiG 21 Lancer aflate în dotarea Flotilei 71 Aeriană de la Câmpia Turzii au o vechime de peste 30 de ani. O evidență nedorită a acestor accidente ne dezvăluie starea precară a înzestrării Armatei Române. Consider că Armata Română, ca parte a sistemului de securitate națională, ar trebui să fie finanțată cel puțin la nivelul minim de existență, ca parte a structurii militare nordatlantice. Nu ne putem permite să pierdem vieți omenești, iar de fiecare dată când se întâmplă astfel de tragedii să le punem pe seama lipsei de logistică corespunzătoare, existentă la nivelul Armatei Române.

Subiect: Guvernul a cedat ușor în fața reprezentanților FMI

Cedarea totală în fața reprezentanților FMI, cu care ne-a obișnuit actuala putere, nu înseamnă decât continuarea politicilor de austeritate.

Abordarea Guvernului a fost de la început greșită. Au fost luați bani de la FMI, s-a cumpărat pacea socială anul trecut, iar de acum începe decontul. Problema este că la nivel guvernamental nu există niciun plan care să facă mai ușoară plata uriașei datorii externe. Contrar a ceea ce spune Guvernul, gradul de îndatorare a României, ca suportabilitate, a trecut de zona roșie.

Fondul se opune reducerii TVA la alimente și neimpozitării pensiilor sub 2.000 de lei, iar Băsescu nu a avut curaj să promulge legi care fac bine românilor. Scăderea TVA la alimentele de bază este o soluție cu efecte economice și sociale pozitive deopotrivă.

Președintele nu înțelege însă că românii au ajuns la gradul maxim de suportabilitate a măsurilor de austeritate, iar producătorii români sunt distruși sistematic de lipsa de sprijin din partea statului.

România a luat o serie de măsuri aberante, doar de dragul de a face voia celor de la FMI. Măsuri controversate, condamnate de analiști economici, nu doar români, măsuri care n-au făcut altceva decât să aducă mai repede criza, în primă fază, ca apoi să o facă să lovească violent în populația aflată deja la limita sărăciei.

Acordul a fost la un pas de a fi rupt nu din cauza nerespectării unor angajamente, ci pentru simplul fapt că Guvernul Boc și-a permis să ceară băncilor să-i respecte pe români, să nu-i mai jecmănească atunci când le oferă un credit.

Guvernul Boc a mai cedat o dată, așa că băncile răsuflă ușurate. Vor avea profituri la fel de mari, grație ajutorului primit de la reprezentanții FMI, întorși la Washington liniștiți și ei că și-au îndeplinit misiunea. Neliniștiți rămânem noi, slugile, pentru care viața la curtea FMI se anunță din ce în ce mai grea.

Subiect: Curtea Constituțională a reușit să își păstreze consecvența

Prin decizia din 3 noiembrie Curtea Constituțională a hotărât că asumarea răspunderii Guvernului pe Legea educației este neconstituțională, dovedind încă o dată că nu se supune orbește indicațiilor Guvernului Boc și ale Palatului Cotroceni, că Guvernul României se folosește frecvent de mașinăria de vot a PDL.

„Boala portocalie a cuprins sistemul sanitar românesc” În țara noastră mor în fiecare an peste 250.000 oameni, rata mare mortalității clasând România printre codașele Europei și în zona țărilor subdezvoltate de pe întregul mapamond. Din păcate însă specialiștii în domeniu avertizează că peste 50.000 de decese înregistrate anual ar putea fi evitate prin însănătoșirea sistemului sanitar. S-o spunem pe-a dreaptă, în fiecare an, unul din cinci români moare cu zile!

Realizările din programul de guvernare, transpuse în practică de Ministerul Sănătății, se reduc la un singur cuvânt: haos! Premierul Emil Boc și ministrul sănătății, Cseke Attila, nu aud strigătul de disperare al bolnavilor rămași fără medicamente, al cadrelor medicale rămase fără salarii, al medicilor care emigrează în masă. Emigrarea fără precedent a medicilor și a asistentelor medicale este reflectată de cifre statistice clare: în ultimii trei ani, peste 8.000 de medici au solicitat și au obținut de la Ministerul Sănătății certificate de conformitate necesare pentru a practica profesia în străinătate. Grav este că Organizația Mondială a Sănătății a recomandat că în sistemul sanitar românesc trebuie declarată „alarmă de cod roșu”, dar guvernarea portocalie nu mai ia demult în seamă avertismentele externe.

Așa cum arătam în textul moțiunii simple „Sănătatea – între umilința oamenilor și neputința Ministerului Sănătății”, plata datoriei spitalelor, în sumă de aproape 800 milioane lei, face ca respectarea legii de către spitale să fie „opțională”, unele datorii fiind înregistrate cu încălcarea Legii finanțelor publice. E necesar ca plata acestor datorii să se facă după o corectă și responsabilă analiză a modului și obiectivelor pentru care au fost cheltuiți banii, iar Ministerul Sănătății să

întreprindă măsuri ferme de recuperare de la cei vinovați a sumelor cheltuite fără temei legal. În Vâlcea, de exemplu, la Spitalul Județean de Urgență s-a construit o mansardă fără respectarea legislației și fără avize de la instituțiile specializate în siguranța publică.

Ce trebuie făcut cât mai repede cu putință? Reconsiderarea finanțării sistemului sanitar prin alocarea a cel puțin 6% din PIB în anul 2011, alocarea sumelor necesare pentru susținerea programelor naționale de sănătate, reevaluarea grilei de salarizare a personalului medical și găsirea de soluții stimulative care să stopeze migrația medicilor și a asistentelor medicale.

„Degeaba ne plângem morții dacă nu îi iubim și respectăm cât sunt încă vii”

Fac parte din generația în blugi, m-am regăsit în rândul tineretului în adidași, motiv pentru care am fost profund îndurerat de trecerea în neființă a lui Adrian Păunescu, această stea care a poposit pentru o vreme printre noi și, din păcate, a plecat săptămâna trecută spre un alt tărâm. Un moment trist pentru marea majoritate a românilor, un moment în care multă lume a simțit durerea unei pierderi, deși nu le-a fost rudă ori prieten, l-au simțit ca pe un suflet apropiat.

Și-au exprimat durerea pentru această pierdere a întregului popor o mulțime de oameni, de la oameni politici la oameni de rând, toți exprimând o durere sinceră. Totuși, un lucru m-a surprins: primul-ministru se declară șocat de moartea lui Adrian Păunescu, apreciind că poetul va rămâne în conștiința tuturor drept un român adevărat. Cred că are dreptate în ceea ce privește a doua parte a declarației sale, Adrian Păunescu va rămâne în conștiința tuturor drept un român adevărat, spre deosebire de domnul Boc. Nu înțeleg totuși de ce se declară șocat. Dacă cei pe care i-a angajat să-i fie consilieri nu i-au spus, vreau să-i aduc eu la cunoștință domnului Boc că artistul României zilelor noastre trăiește o permanentă umilință. Regimul pe care-l conduceți îngroapă acest popor începând cu oamenii de cultură.

Concomitent cu știrile despre funeraliile marelui poet, duminică jurnalele de știri vorbeau și despre disponibilizările din instituțiile de cultură. Artiștii povesteau cum fac taximetrie în timpul liber pentru a putea trăi, cum fac muncă voluntară pentru a-și putea face treaba, realizează decorurile, mătură sala și alte activități pentru care ar trebui să existe personal angajat.

Domnule Boc, și ei vor rămâne în conștiința tuturor ca niște buni români, dumneavoastră nu. Să nu fiți șocat când alți oameni de valoare vor trece prea devreme în neființă. Dumneavoastră îi ajutați, obligându-i să trăiască din salarii și pensii mizerabile. Încep să cred că disprețuiți acest popor și valorile lui și de aceea îl distrugeți. De ce continuați să lucrați împotriva României? De ce nu plecați acasă? Chiar vreți să nenorociți acest popor? Sunt întrebări retorice ce ar trebui să vă pună pe gânduri. Sper că tineretul în adidași și generația în blugi nu vor ajunge generația în zdrențe. Sper că vom scăpa de acest furuncul ce are pretenția de a fi numit Guvern. Românii merită mai mult. România are dreptul să trăiască.

„România pe mâini bune”

Luna aceasta se împlinesc doi ani de la campania electorală pentru alegerile parlamentare. În speranța câștigării de voturi, și bineînțeles a alegerilor, în acea campanie electorală PDL-ul, actualul partid de guvernământ, și-a schimbat de mai multe ori sloganul electoral. Unul dintre aceste sloganuri a fost, este adevărat, pentru scurt timp, „România pe mâini bune!”. Acum, după trecerea timpului, cetățenii României au tras concluzia ce „mâini bune” conduc țara.

Ce fel de oameni au promovat cei din PDL în posturi? Cei mai importanți oameni în funcții de conducere sunt Roberta Anastase și Emil Boc, poate exemplele cele mai elocvente de „mâini bune”.

Emil Boc, șef al Guvernului României de aproape doi ani de zile, a aflat de sistemul generalizat de plată din două ministere (Finanțe și Muncă), Casa de Sănătate, Vamă și Garda de Mediu, plus primării, adică de prin toate instituțiile care taie amenzi, abia după izbucnirea scandalului de la Ministerul Finanțelor, deci un premier care nu știe lucruri atât de importante despre salariați, dar care știe să facă numai reduceri și să prezinte măsuri anticriză.

Atunci când era în opoziție, domnul Emil Boc nu pierdea niciun prilej să atace fosta putere, acum, dacă opoziția îi reproșează ceva, imediat aduce în prim-plan „interesul național”, pentru că nu acceptă nici critici, dar nici soluții.

La conducerea Camerei Deputaților, doamna Roberta Anastase nu știe să numere voturile în plen la votarea legilor în beneficiul alegătorilor, dar știe să răspundă cu aroganță și tupeu la orice sfat care vine din partea opoziției sau din altă parte.

După ce au ocupat două locuri de judecători care asigurau PDL-ului majoritatea în Curtea Constituțională și după ce au reușit să obțină și șefia TVR, plus majoritatea în consiliul de administrație, actualului partid de guvernământ nu i se pare suficient. Membrii PDL cer renegocierea posturilor din instituțiile subordonate Parlamentului, Consiliul Național al Audiovizualului, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare și Curtea de Conturi, astfel încât partidul să aibă un dublu câștig: controlul unor instituții importante, dublat de plasarea în funcții bine remunerate a unor oameni din propria clientelă.

„Bună țară, rea tocmeală, mama ei de rânduială!”

Nu știu dacă Victor Socaciu are imaginea întreagă a realității din versurile cântecului cu un mare răsunet în concerte, dar cu sensurile uitate imediat ce lumea a părăsit locul desfășurării respectivei manifestări culturale. La fel cum Imnul țării este „Deșteaptă-te, române!”, populația trăitoare în spațiul carpato-danubiano-pontic preferă somnul generat de melodii ca acelea din vremea când FNI veghea pentru multe sute de mii de autohtoni.

E de mirare cum o țară râvnită de mulți pentru munții, mineralele, petrolul și gazele, pădurile, câmpiile și marea pe care le are poate avea o populație atât de inertă când se atentează nu numai la bogățiile ei, ci la însăși fibra ei națională! E de mirare cum se poate lăsa, mioritic, călcată în picioare, batjocorită în cel mai rău hal, mințită pe față, jefuită la buzunare, jupuită de șapte rânduri de piele! Au început să ne plângă de milă nații mult mai sensibile la jugul pe care-l purtăm noi: englezi, americani, francezi, nemți, însă nu pot face nimic pentru noi, pentru că în democrație fiecare trebuie să-și facă singur curățenie în propria ogradă – în caz contrar, pățim ca-n 1989, când a fost deranj mare, dar acum suntem în UE, și nu mai merge metoda!

Am ajuns în situația în care din cauza conducerii actuale a țării să fugă lumea de noi mai rău ca de ciumați! Europenii nu mai vor să aibă de-a face cu noi sub nicio formă, iar italienii și francezii au ajuns la „performanța” de a ne da și bani numai să plecăm de pe lângă ei, ca să nu mai aibă nicio tangență cu românii! Sub pretextul infracționalității crescute, frații noștri de gintă latină, francezii și italienii, au ajuns să ne dea brutal la o parte din calea lor ca să nu se simtă maculați, ca să se simtă mai în siguranță.

Și, dacă la noi, pe populația română poți s-o joci pe cap, că nu pare a simți, popoarele europene, dacă te urci cu cizmele jegoase în paturile lor, dau cu tine de pământ de nu te-aduni! Cei care la noi ar fi în fruntea bucatelor portocalii, în Italia sau Franța înfundă pușcăriile, căci lumea civilizată nu acceptă nici hoții, nici mârlanii, nici nesimțiții – toți campioni ai tupeului neaoș românesc!

„Declarație privind retrimiterea în Parlament a Legii privind reducerea TVA”

Legea privind reducerea TVA la alimentele de bază a fost condamnată fără judecată de Președintele țării, Traian Băsescu. Șeful statului a retrimis această inițiativă în Parlament, demonstrând că puțin îi pasă de poporul său, de calculele economice sau de soarta unor oameni.

Președintele Băsescu, fără prea multe discuții, a zis pas unui proiect care ar fi adus în buzunarele fiecărei familii cel puțin 150 de RON pe lună.

Deși măsura se aplică în toată Europa și a fost votată, este drept, accidental de portocalii, șeful statului nu a vrut s-o promulge, fără însă să justifice poporului acest refuz categoric. Motivele invocate sunt puerile, jenante și sfidează pe orice român de bun-simț.

Reducerea TVA era, de fapt, prima și singura măsură reală pentru români în prag de prăpastie economică. Dar pentru că este legea opoziției, președintele tuturor românilor s-a făcut preș în fața FMI și a decis să nu accepte reducerea TVA-ului la 5% pentru alimentele de bază. FMI a zis să se

taie, dar nu din bucata de pâine, de carne sau din uleiul ori zahărul oamenilor. Poate că se putea tăia din frunza turismului și atunci legea privind scăderea taxei pe valoarea adăugată ar fi putut trece fără probleme de pixul lui Traian Băsescu.

Mai mult, liderul de la Cotroceni a declarat că nu a promulgat aceste legi deoarece nu crede că cele două acte normative au fost votate „din greșeală” de parlamentarii din arcul puteri. Iată cum primul om din stat jignește un partid întreg și totuși aleșii portocalii rabdă și strâng din dinți!

Nicio măsură a actualului Parlament nu a fost dezbătută, din diferite motive, atât de mult ca reducerea TVA la alimentele de bază la 5%. Legea a fost desființată, pornind de la modul în care a fost adoptată („o eroare tehnică”) până la discreditarea efectelor pe care le va avea („nu va duce la micșorarea prețurilor”). În plus, n-a existat specialist, profan sau politician care să nu-și exprime opinia pe această temă. După acest tur de forță, rămâne în picioare un singur aspect: noi, cei care am inițiat această măsură, ne vom lupta până la capăt să facem dreptate, pentru că este legea poporului, a oamenilor, nu a lui Traian Băsescu!

„O nouă încercare...”

O nouă moțiune de cenzură urmează a fi depusă, citită și dezbătută în Parlament, ca urmare a angajării răspunderii Guvernului pe noua lege a învățământului.

Respingerea moțiunii de cenzură din 27 octombrie prin abținerea de la vot a PDL-iștilor nu a demoralizat partidele din opoziție. Deși senzația populației este că opoziția nu se ridică la nivelul dezastrului din România și că liderii nu sunt destul de bătăioși, noua încercare reprezintă forma de protest împotriva abuzurilor celor aliați la guvernare. Se mizează pe faptul că această lege vizează aproape întreaga populație a țării (elevi, părinți, bunici, cadre didactice) și că ea a fost contestată la Curtea Constituțională. Astfel, angajarea răspunderii Guvernului devine un pretext de dezbateri și de controverse la nivelul întregii țări. Cadrele didactice și liderii sindicali propun analiza proiectului de lege în fiecare unitate școlară, completarea documentului cu aceste propuneri și dezbaterea în Parlament, nicidecum asumarea răspunderii.

Se știe prea bine că cele mai multe experimente de reformă s-au făcut în sistemul de învățământ și că în toți acești 20 de ani de „capitalism sălbatic” elevii au fost cei afectați de ideile care mai de care mai fanteziste ale miniștrilor. Fiecare dintre ei demola ceea ce echipa anterioară reușise să construiască, fiecare aducea propuneri imposibil de aplicat, fiecare își dorea ca legea ce va apărea să-i poarte numele. La asta visează și ministrul Funeriu, cel mai obedient dintre toți ceilalți dinaintea sa, cel care aplică „peste 99,99% (expresia îi aparține) dintre poruncile” premierului, președintelui și ale partidului. În viziunea sa și a echipei ministeriale, actuala reformă a sistemului trebuie să vizeze schimbări imperativ necesare, precum:

- învățământul obligatoriu de 10 ani (începe au grupa

- pregătitoare și sfârșește cu clasa a IX-a);

– clasa a IX-a trece la gimnaziu;

- liceul va avea 3 ani și va deveni obligatoriu până în anul

- 2020.

Există destule alte prevederi care stârnesc vii controverse: dispariția autonomiei universitare prin demiterea rectorilor de către ministrul de resort, titularizarea cadrelor didactice de către directorii unităților de învățământ, studierea în limba maternă a tuturor disciplinelor școlare – mai puțin limba și literatura română – de către elevii aparținând minorităților din învățământul preuniversitar.

## „Românii nu îl mai vor pe Boc”

Din păcate, moțiunea de cenzură susținută în data de 27 octombrie 2010 împotriva Guvernului Boc V a picat. În ciuda speranței manifestate de zecile de mii de români care au protestat în fața Parlamentului și a altor milioane de români care nu au fost prezenți în București, români care au sperat într-o nouă șansă, Guvernul a reușit să rămână în funcție.

Ziua de 27 octombrie a arătat că pentru parlamentarii PDL, UDMR și UNPR părerea populației nu contează. Pentru aceștia contează doar puterea și supunerea în fața șefilor de partid. Imaginea unui Parlament în care mai bine de jumătate dintre cei prezenți au refuzat să voteze mai arată însă ceva: arată că acest Guvern nu are nicio susținere. Spun acest lucru pentru că nici măcar un singur parlamentar al puterii nu și-a dat votul de susținere pentru actualul Guvern. Este corect deci să spunem că nimeni nu crede în Guvernul Boc V. Însă o mână de oameni decid pentru toată țara.

Odată cu această moțiune a ieșit din nou la iveală felul în care Guvernul Boc încearcă să influențeze și să cumpere voturile parlamentarilor români. De altfel, unul dintre motivele pentru care moțiunea de cenzură nu a trecut este tocmai presiunea pe care guvernanții, în frunte cu premierul, au făcut-o asupra celor care îi reprezintă pe oameni. Parlamentarii au fost amenințați cu dosare, cu DNA-ul sau au fost ademeniți cu bani și funcții pentru a vota împotriva moțiunii.

Mulți dintre cei care au promis că vor vota moțiunea, și-au călcat cuvântul în ziua votului. 17 voturi au făcut diferența. 17 voturi au menținut puterea care a dus România în cea mai dezastruoasă situație de după 1989, 17 voturi au păstrat în fruntea țării Guvernul pe care românii nu și-l mai doresc. Mesajul meu pentru români este că PSD-ul și celelalte partide din opoziție nu se vor da bătute până când acest Guvern nu va pleca din fruntea țării. Un prim pas este că a fost depus deja textul unei noi moțiuni de cenzură în Camerele Parlamentului, iar sfatul meu pentru colegii care s-au lăsat reduși la tăcere de către liderii de partid este să își recapete integritatea și să muncească așa cum i-au mandatat oamenii din colegiile lor, pentru că este clar că mulți dintre acei parlamentari care s-au abținut de la vot nu sunt de acord cu măsurile și politicile Guvernului Boc, dovadă stând pozițiile publice pe care aceștia le-au avut în ultima vreme.

Nu înțeleg de ce atâta reticență! Nu înțeleg de ce atâta tevatură, dezbateri, mișcări sindicale, proteste singulare ori de grup, când totul este așa de clar!

Țărișoara are nevoie de bani! Pe care nu-i avem, pe care, de fapt, nu-i mai avem. I-am cheltuit spre binele și folosul ei! Adică al țărișoarei, așa de mâna a doua cum o fi ea. Tot ce am făcut am făcut numai spre ridicarea ei la statutul de țară europeană competitivă și atractivă pentru capitalul străin, numai bun de dat pe mâna noastră spre a-l gospodări cu folosul știut! Se vede cu ochiul liber! Am făcut drumuri de țară, șosele și autostrăzi să zboare luxoasele autoturisme cu care ne năpădesc cetățenii străini spre vânjoasa ascensiune a turismului românesc!

Am făcut hoteluri cu constelații de stele și pensiuni cu snopi de margarete unde aceștia să se poată hodini la umbra frunzelor de brand după prelungite ospețe cu autenticele răbdări prăjite românești.

Am făcut școli și grădinițe unde personal de specialitate super remunerat oferă copilașilor tot ce le trebuie pentru a crește, vorba cântecului din bătrâni, „mare și voinic, pe-ntuneric și pe frig, fără să consumi nimic”. Le-am tras la săli de sport să le-ajungă condiția fizică până la adânci bătrâneți, spre patruzeci de ani, că la 63-65 se pensionează și bani de pensii de unde!

Am făcut spitale și dispensare să se tot trateze fiecare. Mai avem ceva de lucru cu personalul de specialitate care manifestă o ciudată poftă de excursii peste hotare, dar trăim într-o țară liberă și chiar nu-i rău să mai plece câte unii. Rămân locuri de muncă libere și mai scad consumurile.

Însuși înainte-mergătorul nostru cel mai iubit se preocupă, corect ar fi să recunoașteți că se prea ocupă, de bugetarii care trebuie să se împuțineze până la nivelul unui fond de salarii de 39 miliarde lei cât zice șeful că ne lasă Fondul Monetar Internațional să plătim.

Cum unde zice? La televizor, să audă toată lumea cum pe el, săracul, grija poporului și a țărișoarei ce-l mai ține și cum n-are nimic de ascuns și le zice la toate pe nume!

Ar putea fi, doamnelor și domnilor colegi, acestea spuse, luarea de cuvânt a unui personaj portocaliu responsabil cu demonstrarea devotamentului partinic și a obedienței față de conducătorul suprem.

„Traian Băsescu nu vrea să dea românilor nici măcar șansa la mâncare mai ieftină”

Refuzând să aprobe legea privind ieftinirea alimentelor de bază, Traian Băsescu nu mai dă românilor nicio șansă.

Președintele României, Traian Băsescu, a comis săptămâna trecută cel mai reprobabil gest al său din ultimul timp, trimițând, fără niciun temei juridic, Legea privind reducerea TVA la alimentele de bază înapoi către Parlamentul României, care abia ce o votase în unanimitate în urmă cu câteva zile.

Opinia publică cunoaște bine că deputații PSD au scris și au votat legea privind reducerea TVA de la 24% la 5% pentru câteva alimente de bază, tocmai pentru a ușura traiul zilnic al românilor. Așadar, acela care spune că această lege a fost votată din greșeală ori este un ticălos, ori se înșală amarnic. Afirm cu tărie că deputații PSD au votat perfect conștienți această lege de ieftinire a alimentelor, tocmai pentru a ajuta românul de rând, cel care își pune problema ce va mânca a doua zi.

De asemenea, cred ca votul unanim de la Camera Deputaților pentru această lege a fost expresia ultimului gest de libertate al deputaților PDL, care sunt de acum prizonierii lui Traian Băsescu – de astăzi, amenințările, șantajul și mituirea sunt mijloacele utilizate cu precădere de Guvernul Boc pentru a-i obliga pe propriii deputați să voteze nu conform conștiinței, nu conform interesului oamenilor, ci după degetul arătat nu de liderul de grup, ci de stăpân.

Respingând legea pentru ieftinirea laptelui, cărnii, pâinii și a altor alimente de bază, Traian Băsescu a respins singura măsură bună prin care putea să ajute românii, dintre care cei mai mulți nu știu cum vor trece această iarnă, și, practic, singura măsură anticriză reală pe care Executivul ar fi pus-o în practică arătând că îi pasă totuși de poporul român. După ce s-a văitat în campania electorală de grija românilor, chipurile, domnul Băsescu, acum cu sacii în căruță, întoarce spatele poporului.

Orbit de putere, președintele Traian Băsescu a refuzat ieftinirea alimentelor, acționând sub indicațiile FMI, o instituție care nu a adus decât haos în țările care au acționat conform prețioaselor lor indicații.

„Relațiile economice cu China, relații de perspectivă”

Între statele Uniunii Europene, România este un important prieten al Chinei, ceea ce reprezintă pentru țara noastră o mare șansă de a valorifica disponibilitățile de colaborare în toate domeniile, ca urmare a prieteniei consolidate de-a lungul ultimilor 60 de ani de legături politice și diplomatice neîntrerupte.

China dispune de un potențial uriaș, rezervele sale valutare fiind de peste 2.273 miliarde dolari, ceea ce reprezintă de 10 ori PIB-ul României, având în același timp o enormă capacitate de absorbție.

Având în vedere performanțele economice ale Chinei, devenită a doua mare putere economică a lumii, cu perspectiva de a deveni lider mondial până în 2030, interes deosebit și oportunități uriașe reprezintă, desigur, relațiile economice.

De altfel, China și în momentul de față este cel mai important partener comercial al României din zona asiatică. Țara noastră este în prezent al patrulea partener comercial al Chinei în Europa Centrală și de Est și țara în care a investit cel mai mult, având în vedere volumul capitalului injectat în economie de peste 300 milioane USD și totodată ea reprezintă pentru China o poartă deschisă spre economia europeană.

Multe companii chineze sunt interesate de investiții în domenii de excelență cum ar fi: industria energetică, transporturile, infrastructura, agricultura și serviciile financiare.

În viitor, în relațiile economice româno-chineze atenția noastră se va îndrepta către stimularea investițiilor și colaborării și în alte domenii de activitate precum medicina, educația, cercetarea, învățământul, comerțul și turismul.

Deocamdată, investițiile Chinei în România au ajuns doar la 550 milioane euro, dar în perspectivă imediată numai investiția la fabrica de celuloză și hârtie din Dej dublează această sumă, creând în același timp aproximativ 3.000 de noi locuri de muncă.

Cu toate acestea, spun cu regret că țara noastră a folosit într-o prea mică măsură oportunitățile oferite de acest context. România a pierdut investiții mari din cauza birocrației și a faptului că ne-am mișcat mai greu decât contracandidații noștri, la care se adaugă piedici evidente sau ascunse, cum ar fi: durata și refuzul vizei de ședere, tratament uneori abuziv al autorităților etc.

## **Domnul Virgil Pop:**

„Cât ne costă, de fapt, împrumutul cu FMI?”

Că România a făcut un pas greșit când a decis să se împrumute substanțial de la FMI, în 2009, o știm cu toții acum. Cred însă că nimeni nu putea previziona că, la un an și ceva de la luarea acestei decizii, economia va merge și mai rău decât înainte, că Acordul cu FMI va fi în pericol, că autoritățile guvernamentale vor fi depășite de situație sau că România va fi efectiv sub patronajul oficialilor de la FMI. Mai mult, acordul ne costă enorm și din punctul de vedere al legilor cu impact major asupra calității vieții românilor, pentru că de frica pierderii împrumutului cu FMI, PDL este dispus să forțeze principii elementare democratice și să sacrifice nivelul de trai și voința electoratului pentru a promova legi proaste și insuficient dezbătute.

Nu vorbesc aici doar de legile care sunt absolut necesare pentru menținerea Acordului cu FMI, după afirmațiile oficialilor Fondului, și anume de legile salarizării, pensiilor și bugetului pe 2011, este vorba aici și de legea educației. Trocul cu UDMR este simplu și privește, de fapt, trecerea fără emoții a celorlalte acte normative fără de care Acordul cu FMI este pus în pericol. Or, Legea educației este un subiect mult prea important pentru a fi mai degrabă un mijloc de troc politic, de trecere a unor alte legi, decât un scop în sine.

Tot pentru menținerea acestui împrumut, PDL a sfidat pentru a nu știu câta oară Constituția prin asumarea Legii educației, deși mai exista un precedent nefavorabil cu privire la același subiect. Lucrurile se vor forța și mai abitir, pentru că, după spusele democrat-liberalilor, Guvernul intenționează să își asume răspunderea din nou pe Legea educației dacă motivarea Curții Constituționale cu privire la a doua respingere a actului normativ va permite acest lucru!

Legile care se vor trecute prin asumarea răspunderii sunt extrem de importante pentru refacerea economică a țării, pentru traiul de zi cu zi al românilor și chiar pentru viitorul copiilor noștri. Aceste acte normative nu pot fi trecute la grămadă, fără dezbateri, fără discuții și fără o minimă atenție acordată amendamentelor. Dar, după cum afirma și Băsescu, Guvernul „nu va avea ce să facă”, admițând, practic, neputința Executivului de a livra legi fundamentate. Iar din aceleași rațiuni ce privesc împrumutul cu FMI și din disperarea ca legile dorite să treacă, cum or fi, dar să treacă, se comit fraude fără precedent în istoria Camerei Deputaților, iar PDL girează aceste fărădelegi prin susținerea Robertei Anastase la șefia forului legislativ.

Doamnelor și domnilor deputați,

Continuăm lucrările de astăzi ale Camerei și vă anunț că din totalul celor 333 de deputați și-au înregistrat prezența la lucrări un număr de 178; sunt absenți 155, din care opt participă la alte acțiuni parlamentare.

Înainte de a intra în ordinea de zi, vreau să vă informez asupra faptului că Biroul permanent, ieri, a distribuit către Comisia juridică o solicitare din partea ministrului justiției. Acestei adrese aș vrea să-i dau citire:

„Stimată doamnă președinte,

Vă transmitem alăturat, în temeiul art. 72 alin. (2) din Constituția României, republicată, precum și al art. 193 alin. (2) din Hotărârea Camerei Deputaților nr. 8/1994, republicată, privind Regulamentul Camerei Deputaților, solicitarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, de încuviințare a reținerii și arestării preventive a deputatului Dan Păsat, în dosarul nr. 283/P/2009.

Atașăm prezentei adrese referatul și documentația pusă la dispoziție de către Direcția Națională Anticorupție – Secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, respectiv 18 volume.”

Aceste documente au fost transmise Comisiei juridice. Vă reamintesc că, potrivit art. 193 alin. (3) din regulament, președintele Camerei aduce la cunoștința deputaților cererea în ședință publică, după care o trimite de îndată Comisiei juridice, de disciplină și imunități spre reexaminare, care va stabili, prin raportul său, dacă există sau nu există motive temeinice pentru aprobarea cererii.

Hotărârea comisiei se adoptă în cel mult cinci zile de la sesizare, prin votul majorității membrilor acesteia.

Votul, așa cum e și firesc, este secret. Intrăm în ordinea de zi.

Pe procedură, domnul Eugen Nicolăescu, vă rog.

Doamna deputat Roberta Anastase – și mă exprim corect –, încă președinte al Camerei Deputaților,

Stimați colegi,

Am sperat, am crezut și am dorit ca, la nivelul Camerei Deputaților, să existe echilibru și inteligență.

Probabil că observați, am diversificat protestul nostru față de faptul că Grupul PDL îi acordă în continuare sprijin doamnei Roberta Anastase pentru a ocupa funcția de

președinte al Camerei Deputaților, observați că, pe lângă cele trei bannere avem acum și stegulețe pe care încercăm să le facem publice, în sensul de a arăta că niciodată 80 nu este egal cu 170, și că modul în care se numără voturile în Camera Deputaților este total necorespunzător și cu încălcarea regulamentului.

Am mai afirmat de la această tribună și public că, atâta timp cât lucrările Camerei Deputaților vor fi conduse de doamna Roberta Anastase, Grupul parlamentar al PNL nu va participa la lucrările de plen și la lucrările de Birou permanent al Camerei Deputaților.

Am mai atras atenția și ieri că de această situație gravă, de această criză parlamentară, este vinovat în primul rând Grupul politic al Partidului Democrat Liberal, pentru că a permis și permite ca asemenea lucruri să se întâmple în Camera Deputaților. Se pare că nimic nu-i mișcă pe colegii noștri în a lua o decizie înțeleaptă, în a face ordine în Camera Deputaților.

Am mai atras atenția ieri că avem încă o problemă, și anume: avem o plângere penală depusă la Parchetul General împotriva doamnei deputat Roberta Anastase și că atâta timp cât Parchetul nu dă un punct de vedere este inadmisibil ca noi să acceptăm ca lucrările Camerei Deputaților în plen și în cadrul Biroului permanent să fie conduse de doamna deputat Roberta Anastase.

Până ieri seară am observat că, la PDL, a existat o oarecare deschidere, o oarecare înțelegere, o oarecare dorință de a continua lucrările în Camera Deputaților în condiții oarecum normale. În această dimineață însă văd că se renunță la această atitudine pe care noi am considerat-o pozitivă și de luat în considerație și ca un semn, dacă vreți, de colaborare și de o perspectivă să putem să ne înțelegem în viitor astfel încât criza parlamentară să nu afecteze, până la urmă, întreaga țară. Dar se pare că nu se dorește acest lucru.

Domnule Eugen Nicolăescu, scuze de întrerupere! Ați depășit de mult două minute. Așa cum știți, în regulament este prevăzut pentru intervenția pe procedură două minute.

Vă mulțumesc pentru faptul că mă atenționați că eu încalc regulamentul, încercând să spun lucruri absolut importante pentru noi, pentru toți, și voi încheia, doamnă deputat Roberta Anastase, încă președinte al Camerei Deputaților, cu un lucru simplu și clar: cât timp dumneavoastră veți fi pe acel scaun, noi nu vom participa la lucrările ședințelor de plen. Vă mulțumesc.

Și eu vă mulțumesc. Acum intrăm în...

## Doamna președinte, iertați-mă!

O singură problemă.

Dacă observați, în sală, avem material pe care eu l-aș numi de explicitare a atitudinii noastre. O să-l rog pe secretarul general al Camerei Deputaților să aibă grijă de aceste materiale, pentru că noi le-am plătit din banii noștri și îi rugăm să nu fie în niciun caz furate sau să dispară din locurile noastre, din locul rezervat Grupului parlamentar al PNL.

Vă mulțumesc.

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

O să vi le păstreze cu mare grijă, domnule Eugen Nicolăescu, și, în același timp, sper să-l treceți pe cel care a numărat voturile în acea seară pe acele bannere, și nu este în responsabilitatea președintelui, dar, mă rog, subiectul ăsta înțeleg că este politic.

Vă rog.

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Doamna președinte,

Stimați colegi,

În numele Grupului parlamentar al Alianței PSD+PC, credeam, până aseară, în hotărârea dumneavoastră sinceră de a debloca această criză parlamentară, care, așa cum a spus și colegul meu de la Partidul Național Liberal, tinde să devină o criză națională.

Am venit cu toată bunăvoința pentru a încerca această deblocare. Am spus care sunt lucrurile pe care noi le avem în vedere pentru a se putea rezolva această situație, am simțit, așa cum s-a explicat până acum, o oarecare determinare și din partea dumneavoastră pentru rezolvarea acestei situații.

Constatăm în dimineața aceasta că pașii pozitivi care începuseră într-un fel sau altul să se manifeste săptămâna trecută au devenit niște pași înapoi, și nu înainte.

Nu doresc să reiau lucrurile pe care colegul meu, domnul Nicolăescu, deja le-a exprimat aici, dar vreau să mai remarc faptul că la Comisia juridică se află o sesizare pe care noi am depus-o, prin care am solicitat să se întocmească un raport referitor la modul în care s-a fraudat votul la Legea pensiilor. N-am avut până acum și nu suntem în posesia unui astfel de raport, deși a trecut destul de multă vreme de atunci. Constatăm, în aceste condiții, că dumneavoastră și partidele care fac parte din coaliția majoritară nu au niciun interes și nicio determinare în deblocarea acestei situații de criză, motiv pentru care Grupul parlamentar al alianței PSD+PC va părăsi lucrările, pentru că suntem și consecvenți, și serioși în demersurile noastre și, mai mult decât atât, vă rog frumos să dispuneți și efectuarea unui apel nominal, întrucât în acest moment în sală și după plecarea noastră nu va fi cvorum de ședință.

Vă mulțumesc.

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

## Vă mulțumesc și eu.

Vreau să fac următoarele precizări.

Îi mulțumesc colegului nostru pentru afirmațiile făcute aici. Într-adevăr, a existat și există în continuare, din partea coaliției majoritare, o deschidere totală față de găsirea unei soluții. Ajunsesem și la un consens, liderii partidelor politice PSD și PNL nu au fost de acord cu principiile convenite de liderii de grup în unanimitate.

În ceea ce privește solicitarea dumneavoastră, conform art. 144 din Regulamentul Camerei Deputaților: „Verificarea întrunirii cvorumului se dispune numai la ședințele de vot final de către președinte imediat înaintea votării, din proprie inițiativă ori la cererea liderului unui grup parlamentar.”

Vă mulțumim.

Am anunțat încă de la început lista prezenței. Domnul Mircea Toader.

Doamnă președinte, Stimați colegi,

De câte ori avem plen începem aceeași dispută. E adevărat că ieri am făcut un pas, dar am făcut un pas tot noi, dând doi pași înapoi, și am acceptat ceea ce am convenit ca să putem să deblocăm situația inițiativelor legislative depuse în Parlament.

Doamnă președinte,

Știți foarte bine că grupurile parlamentare ale puterii au convenit, cel puțin ele și, de asemenea, lângă cele ale opoziției, să modificăm regulamentul.

Vreau să vă aduc la cunoștință că noi solicităm în continuare definitivarea Comisiei pentru modificarea regulamentului cât mai rapid. Acel termen pe care există un acord tacit, chiar dacă nu-i semnat, al partidelor de opoziție, să ni-l însușim și, totodată, să putem să modificăm regulamentul așa cum am convenit să putem deveni mult mai practici și, totodată, constructivi în ceea ce facem noi.

Gesturile pe care le fac colegii noștri nu sunt altceva decât gesturi mediatice, fără efect în plan legislativ, și tot, sunt convins, electoratul și toți cetățenii îi vor întreba: „Bine domne, tot nu participați, nu participați; dar ce faceți în Parlament? Vă uitați probabil la televizor la ce se întâmplă în plen.”

Deci, doamnă președinte, vreau să vă anunț că noi dorim continuarea acelei comisii. Cât suntem noi, avem această posibilitate. Vom depune la Comisia pentru regulament modificările convenite. Dacă nici pe alea nu le votează și nu participă, înseamnă că nu fac altceva decât rea-voință. Iar referitor la condițiile în care să reveniți, cineva spune „Să vedem rezoluția Procuraturii.”, altul: „A comisiei.” N-are nicio legătură una cu alta, după părerea mea. Poate pot să meargă toate înainte, dar fără impuneri de persoană.

Vă mulțumesc foarte mult pentru aceste clarificări și lucruri despre care plenul trebuie să știe.

Deci toți liderii de grup, dar toți liderii de grup, incluzându-i și pe cei de la PSD și PNL, au fost de acord asupra unui protocol între toți liderii de grup, care au agreat șase principii de modificare a regulamentului. După aceste discuții purtate, sunt convinsă, cu bunăcredință, de toți liderii de grup și cu deschidere, cele două partide din opoziție, PSD și PNL, nu au primit girul politic. Acum cred că lucrurile trebuie clarificate într-un alt sens. Dacă vorbim de persoane, atunci este o bătălie politică. Și, fără îndoială, fiecare partid politic are dreptul s-o ducă până la capăt și așa cum consideră.

Bătălia noastră, și cred, iarăși, cu bună-credință, dusă de toți liderii de grup, a fost în sensul funcționării și îmbunătățirii activității Camerei Deputaților.

Din păcate, un vot politic în interiorul partidelor respective a determinat din nou un comportament prin care se încearcă blocarea activității Camerei Deputaților. Am spus-o și ieri, o spun și astăzi, că avem responsabilitatea ca noi, cei care suntem majoritatea, să ducem mai departe aceste principii și să le transpunem în practică, asupra cărora am convenit prin consens toate partidele politice, inclusiv cele din opoziție. Este datoria noastră să luptăm pentru această instituție, și nu să acceptăm un blocaj intervenit în mod arbitrar. Punem în balanță, de fapt, ce? Persoane contra funcționării unei instituții fundamentale a democrației românești. În rest, sunt argumente de ordin politic pe care le putem înțelege.

Vă mulțumesc.

Domnul Ciprian Dobre.

## Vă mulțumesc, doamna președinte.

Și vreau să fac următoarea precizare. Din nou ați făcut o declarație politică de 3-4 minute de la microfonul pupitrului dumneavoastră și cred că această declarație trebuia s-o faceți de la tribuna Parlamentului, și pe urmă să nu vă mirați că partidele de opoziție au această atitudine față de modul prin care dumneavoastră conduceți ședințele Camerei Deputaților, într-adevăr, o instituție fundamentală a statului român.

Doresc să fac și următoarea precizare.

Trebuie să înțelegeți câteva lucruri.

Primul dintre ele este următorul: Partidul Național Liberal nu înțelege să negocieze o eventuală menținere a dumneavoastră în funcția de președinte al Camerei Deputaților în schimbul încheierii unui protocol politic. Este un lucru pe care, da, trebuie să-l înțelegeți, vine și o vreme, vin și niște lucruri care nu pot fi negociate. Da, Partidul Național Liberal se retrage din această chestiune legată de un protocol politic, pentru că noi nu negociem respectarea legii.

Și ultimul lucru pe care doream să vi-l spun, doamna președinte, este următorul. Vom lua în discuție, împreună cu colegii mei de la Comisia juridică, sesizarea făcută, respectiv scrisoarea trimisă de ministrul justiției despre colegul nostru, deputat Păsat, dar, în același timp, vă solicit ca în aceeași ședință a Comisiei juridice să discutăm și despre percheziția electronică a doamnei Ridzi care a fost în concediu medical, în concediu prenatal sau natal, și aș dori să supuneți atenției grupului dumneavoastră de la PDL și această chestiune, întrucât avem mai mult de un an de la sesizarea făcută de ministrul justiției, respectiv cererea făcută de DNA pentru percheziția calculatorului doamnei Ridzi.

Cred că ar fi o idee bună să acționăm cu exact aceeași măsură în cazul colegilor noștri, despre care vom vedea cum vom vota în fiecare caz în parte.

Vă mulțumesc.

## Și eu vă mulțumesc.

Intervenția mea a vizat aspecte tehnice și o informare a plenului asupra discuțiilor cu liderii de grup. În ceea ce privește ceea ce veți face dumneavoastră în comisie, iarăși în regulament este stipulat, zic eu, foarte clar faptul că biroul comisiei și, ulterior, plenul comisiei stabilesc ordinea de zi, discuțiile care au loc în comisii și așa mai departe. Domnul Păduraru.

## **Domnul Nicușor Păduraru:**

## Stimați colegi,

Intervenția mea va fi legată de procedură și pe atitudine, în același timp, pentru că nu vreau să intru în detalii legate de ceea ce s-a întâmplat, să zicem, cu anumiți parlamentari și cu felul în care reacționează partidele. Nu vreau să readuc aminte că noi am declarat public dintotdeauna că justiția trebuie să-și ducă la îndeplinire funcția pe care o deține ca instituție a statului român, dar îmi aduc aminte de cazul Năstase și, din câte știu, a fost blocat de către cei care astăzi nu sunt prezenți.

O să dau citire art. 212 alin. (1) din Regulamentul Camerei Deputaților care spune în felul următor: „Niciun deputat nu poate lipsi de la ședințele Camerei sau comisiei din care face parte decât în cazul în care a obținut aprobarea unui concediu”. Este vorba de regulamentul nostru, cu toate hibele lui, cu toate discuțiile pe care fiecare dintre noi considerăm că ar trebui să le purtăm pentru a corecta disfuncții.

Vă spun eu de ce pleacă parlamentarii PSD și PNL din sală: pentru că în această săptămână la etajul 6 la casierie se dau indemnizațiile, și dumnealor defilează acum și-și ridică indemnizațiile, deși au chiulit o lună din Parlament. Vreau să văd un singur parlamentar PNL sau PSD care nu își ridică indemnizația pentru că a chiulit din Parlament.

Vreau să văd un singur parlamentar PNL sau PSD care nu mai vine să ne spună nouă că „am făcut pe banii noștri”... nu sunt banii voștri, stimați colegi, chiar dacă nu sunteți prezenți, sunt banii pe care-i ridicați în cursul acestei săptămâni ca indemnizații de parlamentari.

O țară întreagă, dacă televiziunile doresc, o țară întreagă are posibilitatea să vadă cum parlamentarii trimiși pentru discuții legate de legislația românească, și nu pentru discuții politice interne ale fiecărui partid, o țară întreagă poate să vadă că dumnealor nu sunt prezenți, o țară întreagă știe că Biroul permanent al Camerei Deputaților nu s-a putut întruni, o țară întreagă trebuie să știe că niciunul dintre cei care au blocat această activitate parlamentară nu a rămas fără să-și încaseze integral indemnizația de parlamentar.

## Vă mulțumesc.

Domnul deputat Márton Árpád.

Și aș mai vrea să fac o precizare tot cu caracter tehnic pentru informarea plenului: niciun moment în discuția cu liderii de grup, dar niciun moment, nu s-a discutat situația președintelui Camerei. Am considerat că este o chestiune politică, că e o bătălie politică pe care anumite partide înțeleg să o ducă, dar niciun moment nu au vizat discuțiile noastre această situație. Noi am căutat soluții, și cred că am și găsit, de îmbunătățire a activității Camerei.

Scuze, domnule deputat Márton Árpád. Vă rog.

Doamnă președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Am intervenit la acest microfon și voi interveni ori de câte ori simt că un coleg de-al nostru, indiferent din ce parte, face niște afirmații incorecte, de natură a aduce prejudicii Parlamentului.

Domnule deputat, în primul rând, există niște prevederi, într-adevăr, în regulamentul nostru, cât de corecte sau incorecte sunt, le putem discuta, dar, vă rog, nu dezinformați nici această sală, nici opinia publică. Indemnizațiile noastre nu se dau în această săptămână și nu se eliberează la etajul 6, că au fost virate în contul fiecărui deputat încă de săptămâna trecută. Deci ceea ce susțineți dumneavoastră este un neadevăr.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc. Domnul Nicolicea. Drept la replică, domnul Păduraru.

Îl respect prea mult pe domnul Árpád ca să nu-i spun că nu sunt singurul care nu-și primește pe card, domnule Árpád, și sunt unii colegi care nu sunt într-o asemenea situație.

Prin urmare, ceea ce ați spus dumneavoastră nu este sută la sută adevărat.

Vă mulțumesc mult.

Domnul Nicolicea, ultima intervenție, după care v-aș propune să intrăm totuși pe dezbaterea proiectelor de lege.

## **Domnul Eugen Nicolicea:**

Boicotul acesta prelungit care prejudiciază posibilitatea Camerei Deputaților de a lucra poate să fie curmat și trebuie să fie curmat prin proceduri regulamentare, iar acolo unde avem un vid legislativ în Regulamentul Camerei Deputaților, el trebuie să fie umplut cu acele norme care să asigure funcționarea Camerei. În acest sens, dau un citat din Decizia nr. 65 din 6 iunie 1994 a Curții Constituționale:

„Normele regulamentare trebuie să asigure procedural posibilitatea ca Parlamentul să se poată pronunța asupra problemelor pentru finalizarea cărora se cere un vot.

Totodată – și aceasta ține de raționalizarea și eficiența vieții parlamentare – normele regulamentare nu trebuie să permită o tergiversare, o amânare _sine die_ a deciziei parlamentare. Normele regulamentare sunt constituționale dacă asigură desfășurarea normală, responsabilă și rezonabilă a vieții parlamentare.”

Ca atare, dacă dreptul de a amâna votul nu este delimitat și condiționat printr-o procedură sau, eventual, un termen, exercitarea sa continuă, adică această amânare, poate să ducă până la urmă la căderea în desuetudine a problemei asupra căreia trebuie să se decidă. Ar fi astfel o altă ipostază în care atribuțiile Camerei nu s-ar putea exercita din cauza unui abuz procedural, ipostază care contravine literei și spiritului Constituției.

Domnilor colegi,

Soluția este modificarea regulamentului și punerea în acord cu această Decizie nr. 65 din 1994.

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

Vă mulțumesc mult. Intrăm în dezbaterea proiectelor de lege.

## **Domnul Constantin Dascălu**

**:**

Domnul Robert Negoiță semnează prezența acolo sus pentru toată săptămâna...

Da. Am înțeles că domnul Robert Negoiță semnează prezența și părăsește plenul. OK!

O să încercăm.

Și, de astăzi, comisia care vizează modificarea regulamentului lucrează, este compusă pentru început din câte 3 reprezentanți ai grupurilor semnatare ale protocolului, ale acordului. Este deschisă această comisie pentru a participa orice alt grup parlamentar care dorește lucrul acesta, în cadrul prevederilor, al principiilor asumate de toate grupurile parlamentare, este inclusiv și acest tip de comportament care vizează semnarea prezenței, deci încasarea diurnei și corelarea cu prezența în plen.

Vă mulțumesc.

Intrăm în Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice, precum și pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativteritoriale și ale altor servicii publice, precum și pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația publică centrală și locală, cancelaria prefectului și cabinetul alesului local.

Potrivit prevederilor art. 115 din Regulamentul Camerei Deputaților, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgență. Am să dau cuvântul pentru început Guvernului pentru a-și exprima poziția.

Vă rog.

Vă rog frumos să reluăm, tocmai pentru că s-a oprit dezbaterea la un moment dat. E firesc ca din nou să informăm plenul.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Vasile Cristian Roman** _– vicepreședintele_

_Agenției Naționale a Funcționarilor Publici_ **:**

Mulțumesc, doamnă președinte. Doamnelor și domnilor deputați,

După cum se cunoaște, prin Decizia Curții Constituționale nr. 1.629 din 2009 au fost declarate neconstituționale o serie de articole ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 115/2009, respectiv art. 1, punctele 1–5, punctul 26, art. 3, 4, 5, 8 și anexa nr. 1.

De asemenea, prin Legea nr. 140/2010 pentru modificarea și completarea Legi nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici au fost abrogate în mod expres prevederile art. 1 punctele 6–25 și ale art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2009.

## Și eu vă mulțumesc.

O să vă rog, comisia, să prezentați pe scurt principalele aspecte legate de acest proiect de lege.

## Stimați colegi,

Raportul comisiei a mai fost prezentat, așa cum vi s-a arătat, reluăm ideea în sensul că putem arăta că au fost primite, la întocmirea prezentului raport, avizele favorabile de la Consiliul Legislativ, Consiliul Economic. Proiectul a fost adoptat de Senat.

La ședința comisiei au participat 31 de deputați din 32 și au votat, și vă rog să rețineți că s-a votat adoptarea prezentului referat și-l supunem atenției dumneavoastră.

Vă mulțumesc mult. Intervenții din partea grupurilor parlamentare. Doamna deputat Aurelia Vasile, vă rog.

## Mulțumesc, doamnă președinte.

Una peste alta, la acest proiect de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 105, cu amendamentele care au fost făcute de Curtea Constituțională, în condițiile în care știm noi că a fost declarată neconstituțională de mai multe ori, în speță, ar trebui să fim de acord. Dar, la o atentă citire și punere în practică a lucrurilor care sunt în această ordonanță, putem să spunem că actuala majoritate care guvernează țara, PDL, UDMR și Partidul „Oprea” nu doresc decât să-și așeze mai bine acoliții și portocaliii și alte culori pe funcțiile din administrația publică locală.

În condițiile în care cunoaștem că se discută, în urma Acordului cu Fondul Monetar Internațional, reducerea a încă, din ce se spune, 30 de mii de posturi până la sfârșitul anului, în expunerea de motive și în genul interpretării pe care Guvernul le aduce în fața Camerei Deputaților, nu înțelegem decât lipirea cu prenadez de scaune, cu concurs, fără concurs, cu îndeplinirea criteriilor sau neîndeplinirea criteriilor la cei care astăzi au reușit în administrația publică locală să facă praf bugetele, să direcționeze banii doar către firmele portocalii, în condițiile în care vă pot reda un singur lucru, spune Guvernul, limitarea concursurilor și o tematică pe care dânșii vor s-o aducă, iar pentru funcțiile de inspector școlar general, inspector general adjunct, director al Casei corpului didactic, se face prin ordin al ministrului educației, cercetării, inovării, în urma unui concurs organizat de o comisie ministerială, iar activitatea se desfășoară în baza unui contract de management educațional.

Se vorbește de descentralizare? Se spune că unul din punctele importante ale Programului de guvernare al Coaliției se numește descentralizarea? Se spune că dorim Legea învățământului și alte legi pentru că trebuie să facem descentralizarea? Așa se face descentralizarea. Totul la nivelul ministrului care să pună pe funcții și să câștige concursurile, indiferent de poziție. Că se numește inspector, că se numește înalt funcționar public, prefect, viceprefect sau simplu director, portar sau șofer, trebuie să aibă carnet portocaliu.

PSD+PC nu votează acest proiect de lege.

Vă mulțumesc.

Alte intervenții din partea grupurilor parlamentare? Nu sunt.

Atunci intrăm în dezbaterea proiectului de lege la capitolul Amendamente admise. La punctul 1 avem titlul: Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice, precum și pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale și ale altor servicii publice, precum și pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația publică centrală și locală, cancelaria prefectului și cabinetul alesului local.

Dacă sunt observații? Nu sunt. Adoptat. La punctul 2, observații? Nu sunt. Adoptat. La punctul 3 nu sunt observații. Adoptat. La punctul 4, dacă sunt observații? Nu sunt. Adoptat. La punctul 5, observații? Nu sunt. Adoptat. La punctul 6, observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 7. Nu sunt observații. Adoptat. Punctul 8. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 9. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 10. Nu sunt observații. Adoptat. Punctul 11. Nu sunt observații. Adoptat. Punctele 12, 13, 14 sunt nemodificate de comisie. Dacă sunt observații? Nu sunt. Adoptate. De la punctul 15 la punctul 18, dacă sunt observații? Nu sunt. Adoptate. Sunt și nemodificate de comisie. La punctul 19, dacă sunt observații? Nu sunt. Adoptat. La punctul 20, observații? Nu sunt. Adoptat. Vă rog, doamnă deputat Aura Vasile.

Doamnă președinte, Stimați parlamentari,

Vă informez că Grupul PSD+PC va depune contestație la Curtea Constituțională pe acest proiect de lege.

Vă mulțumesc pentru această precizare.

Trecem la următorul punct pe ordinea de zi.

Este vorba de Proiectul de lege privind respingerea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2007 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2005 privind protecția mediului.

Avem din nou procedură de urgență.

Dau cuvântul reprezentatului Guvernului pentru a prezenta punctul de vedere al acestuia.

## **Domnul Cristian Apostol** _– secretar de stat_

_în Ministerul Mediului și Pădurilor_ **:**

Da.

## Vă mulțumesc.

La elaborarea proiectului Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114 s-a urmărit îmbunătățirea factorilor de mediu din localități, gestionarea durabilă a acestora și creșterea standardului de viață a locuitorilor prin asigurarea unei suprafețe de minimum 26 de metri pătrați pentru fiecare locuitor din zona urbană, având în vedere degradarea spațiilor verzi de pe teritoriul localităților din România, cauzate de distrugerea acestora ca urmare a dezvoltării activităților economice și sociale.

Doamnă președinte,

Dragi colegi,

Aș dori să cer retrimiterea acestei legi înapoi la comisie pentru reanalizare, pentru că au apărut niște amendamente care pot naște anumite suspiciuni în ceea ce privește diminuarea spațiilor verzi.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc. Raportul comisiei?

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

La întocmirea prezentului raport, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul favorabil, cu amendamentele respective, al Comisiei juridice, de disciplină și imunități, avizul favorabil al Comisiei pentru industrii și servicii, avizul favorabil al Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice. Proiectul, de asemenea, a fost votat și adoptat de Senat.

La lucrările comisiei au participat 33 de membri din 33, a fost adoptat în majoritate, un singur vot împotrivă, de aceea supunem atenției și aprobării dumneavoastră acest raport, considerând sau luând act, noi suntem Cameră decizională, iar legea este o lege organică.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc. Domnul deputat Korodi, vă rog.

## **Domnul Korodi Attila:**

Mulțumesc, doamnă președinte. Stimați colegi,

Această ordonanță de urgență care de la Senatul României a venit cu un raport de respingere, în momentul adoptării ei, a avut un impact major și pozitiv asupra blocării unor proiecte care, din punct de vedere moral, în momentul respectiv, erau susceptibile și chiar cauzau daune majore mediului urban și mediului locativ pentru că distrugeau spațiile verzi care sunt vitale în aceste orașe și localități.

La ora actuală nu mai este imoral, dacă se întâmplă așa ceva, ci este ilegal. Și este un lucru pozitiv și un lucru bun.

Pe parcursul anilor care au urmat după adoptarea ordonanței de urgență, ordonanță de urgență care, într-un fel, dă o atmosferă de normalitate europeană dar, desigur, admit, ca ministru care am fost responsabil în momentul respectiv, că utilizează o prevedere care poate fi catalogată ca una foarte drastică și fără un rafinament, dar eu cred că până la ora actuală nu există realmente o corelare foarte clară a Legii nr. 24 cu modificările ulterioare și adoptarea și respingerea acestei ordonanțe de urgență și vă spun și de ce.

Dacă la ora actuală admitem că Ordonanța nr. 114 care modifică o lege generală cu un element foarte concret poate să fie într-un conflict, nu neapărat juridic, dar cel puțin de tehnică legislativă cu Legea nr. 24, observăm că dacă eliminăm acea prevedere până când, conform Legii nr. 24, autoritățile locale își fac registrele de spații verzi, conform obligațiilor, va exista un vid legislativ, și cei care la ora actuală așteaptă să facă investiții, desigur, „în aceste zone”, vor avea libertatea de a face lucrul acesta.

Eu cred că mai trebuie să analizăm acest element, pentru că, vedeți, este un lucru evident, zi de zi, chiar dacă și din cauza acestei ordonanțe de urgență care a reușit să restricționeze aceste investiții. Dar, din fericire, din punct de vedere al încetării investițiilor imobiliare care au avut o efervescență foarte mare, la ora actuală, cât de cât există o normalitate.

Ar fi o greșeală să lăsăm un vid, un spațiu, o ușă mică prin care în următorii ani de zile, până când aceste autorități locale vor termina registrele de spații verzi, să fie utilizată această ușă ca să facă investiții acolo unde știm foarte bine că nu trebuie.

Vă mulțumesc. Doamna deputat Aura Vasile.

## **Doamna Aurelia Vasile:**

## Mulțumesc, doamnă președinte.

Astăzi am să vorbesc în numele Grupului PSD+PC, dar am să vorbesc și în numele ONG-urilor, al Partidului Verde și al tinerilor care de două zile stau în jurul Parlamentului pentru că mi-au scris și mi-au cerut ajutorul. ## **Domnul Constantin Dascălu**

**:**

De ce nu ați făcut voi?

Am să-ți răspund, domnule deputat Dascălu, de ce.

Atunci când Ordonanța nr. 195, pe care doriți dumneavoastră să o schimbați astăzi, a fost realizată tot în urma presiunii cetățenilor, dacă vreți, din București, era vorba atunci de Parcul Bordei, de Parcul Tineretului, era vorba de Parcul IOR și de multe alte parcuri din sectorul 6 și sectorul 3.

În timp ce primar al Bucureștiului era domnul Băsescu, urmându-i Videanu, nu au făcut decât să îndatoreze Bucureștiul acestui Constanda care a încercat pe căi ilicite – și continuă și astăzi – să intre în posesia unui bun care nu i-a aparținut niciodată. La fel se întâmplă în acest moment cu Parcul Tineretului și cu alte zone verzi din sectorul 6.

De aceea, domnule Dascălu, a fost realizată Ordonanța nr. 195, tot la presiunea celor pe care vreau astăzi să-i reprezint, pentru că mi-au cerut acest lucru.

Și acum am să intru în subiect. Se încearcă, prin așa-zisa Ordonanță nr. 114, care dorește să modifice Ordonanța nr. 195 trimițând eronat la Legea nr. 24, spunând că au fost o serie de prevederi preluate în Legea nr. 24... Eroare! Pentru că se dorește din nou mână liberă pentru administrația portocalie a Bucureștiului, împreună cu primarul Oprescu, care și el este portocaliu, și pot s-o spun cu toată responsabilitatea, și este condus de doamna ministru Udrea.

De asemenea, pot să spun că sunt municipii importante și orașe importante din Ardeal și din Moldova care teoretic au ocupat, prin hotărâri ale consiliilor locale și ale primarilor, aceste spații verzi.

Vine Guvernul și spune că trebuie să respectăm nivelul Uniunii Europene, și spațiul verde pe cap de locuitor să fie de minim 26 de metri pătrați, și că recomandările Organizației Mondiale a Sănătății sugerează un minim de 50 de metri pătrați pe cap de locuitor.

## Domnilor,

În București s-a ajuns la marea sumă de 1,7 metri pătrați spațiu verde pe cap de locuitor. Deci, spunea un coleg de-al meu de partid că una spunem și alta fumăm. Sunt întru totul de acord și nu am să repet ceea ce a spus colegul, domnul deputat de la UDMR, care știe foarte bine de ce a luat naștere această Ordonanță nr. 195, știe ce presiuni au fost asupra Domniei Sale, precum și a Guvernului din acel moment, a fost un lucru pe care noi l-am susținut cu tărie și credem în continuare că dezvoltarea imobiliară poate fi făcută și altfel, nu sacrificând plămânul verde al orașelor.

Domnul deputat Korodi cu drept la replică, după care doamna deputat Lucia Varga.

## Mulțumesc, doamna președinte. Un drept la replică foarte scurt.

Să știți că presiunea nu a fost portocalie, a fost multicoloră, ca să fim foarte onești cu noi înșine. Așa că eu cred că nu putem să colorăm cu diferite culori, ci trebuie să admitem că există o presiune mare la nivelul autorităților locale, și nu numai în București, ci în toată țara. Așa că eu cred că este mai bine să vorbim de curcubeu, și nu de culoarea portocalie, ca să fim onești cu noi înșine, și sunt fericit că, în momentul respectiv, am reușit, împreună cu doamna Varga și cu alți colegi, să facem un act normativ care, pe moment, a rezolvat o problemă. Dar trebuie să facem și pași înainte și de aceea spuneam să facem... și o să fie repetat acest lucru procedural ca să le corelăm și cu autoritățile locale, care încă n-au făcut registrele verzi.

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

## Vă mulțumesc.

Este doamna deputat Lucia Varga.

V-aș propune, dragi colegi, care faceți parte din Comisia pentru mediu, să invitați și reprezentanții organizațiilor neguvernamentale pentru a-și spune punctul de vedere și, în felul acesta, poate se găsește o soluție de compromis, să spunem, un compromis până la urmă în beneficiul și al comunităților, și al oamenilor.

Doamna deputat Varga.

## **Doamna Lucia Ana Varga:**

## Mulțumesc.

Deși Partidul Național Liberal nu participă la aceste dezbateri, am fost mandatată din partea conducerii partidului să vă atrag atenția asupra unor lucruri, din punctul nostru de vedere, foarte grave, care se vor întâmpla dacă această lege trece sub forma în care a fost întocmit raportul. Trebuie să vă spun că vor dispărea peste 300 de hectare de spații verzi numai în București și am să vă dau câteva exemple: Parcul Tineretului – 28 de hectare vor fi distruse, Parcul IOR – 12 hectare, Parcul Prisaca Dornei – 7 hectare și, dacă vreți, pot să continui și să vă spun toate locațiile care vor dispărea dacă această lege va fi aprobată așa cum este întocmit raportul.

## Stimați colegi,

Vreau să vă spun câteva lucruri despre istoricul acestei Ordonanțe de urgență nr. 114. În 2005–2006, când lucram în Ministerul Mediului, 2007, era o mare presiune atât mediatică, cât și din partea cetățenilor care ne atrăgeau atenția că în fiecare zi hectare de parcuri dispar din marile orașe. Vă aduceți aminte cu regret că a dispărut parcul din Râmnicu-Vâlcea, a dispărut parcul din Constanța, au dispărut nenumărate parcuri din București. De ce au dispărut aceste parcuri? Pentru că exista temeiul legal ca cetățenii cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în parcuri să poată să construiască pe acele terenuri. Atunci am simțit, împreună cu domnul ministru Korodi... datoria noastră a fost să facem o modificare legislativă, ne-am consultat cu organizațiile neguvernamentale și am modificat art. 71 care este cheia acestei legi. Ce spune art. 71? Că nu ai voie să schimbi destinația terenului prevăzut ca spațiu verde, indiferent de proprietarul acelui teren. N-are nicio legătură cu Legea nr. 24 care se referă la cum să administrezi un spațiu verde deja existent, ci are legătură cu aceste afaceri imobiliare pe care rechinii imobiliari doresc să le facă pe spațiul verde existent.

A fost voință politică la acea vreme din partea Partidului Național Liberal și din partea UDMR-ului, și Guvernul Tăriceanu a aprobat această ordonanță de urgență, cu acest art. 71, deosebit de important. Am văzut în ultimii doi ani efectele acestei ordonanțe, și anume că au fost salvate hectare întregi de parcuri, hectare întregi de locuri în care copiii pot să se plimbe, bunicii și tinerii pot să petreacă ore libere.

Vă mulțumesc și eu, doamnă deputat. Domnul Mircea Toader.

O să vă rog să asigurăm liniștea în plen și vă mulțumesc mult, cu atât mai mult cu cât vedeți că grupurile se îndreaptă spre o soluție pe care înțeleg că o susțineți și dumneavoastră.

Vă rog, domnule deputat Mircea Toader.

Vă mulțumesc mult.

Pe procedură, doamna Aura Vasile, și după aceea poziția comisiei.

Procedură și drept la replică. Mulțumesc, doamnă președinte.

Nu totdeauna ce e mult e și bun sau ce e mult e și deștept. De aceea cred, domnule Toader, că trebuia să fiți de acord prin reprezentanții dumneavoastră încă din comisie să mergem pe ideea respingerii acestei ordonanțe. Cred că mă puteți vedea – chiar dacă vorbiți la telefon în momentul acesta –, și ceea ce am solicitat trebuia să solicitați atunci când s-a discutat la comisie. Iar ceea ce spuneți dumneavoastră că peste tot..., scuzați-mă, domnule deputat, dar Parcul Bordei, Parcul IOR, Parcul Tineretului, Stadionul Tineretului sunt lucruri care au existat în București întotdeauna.

Mi-aduc aminte că un fost primar al sectorului 1, chiar atunci când era partidul lui la guvernare, a avut curajul să dea în judecată prefectul municipiului București, de aceeași culoare politică, pentru a apăra acest interes.

Vă mulțumesc, doamna președinte.

## Și eu vă mulțumesc.

Un scurt drept la replică, doamna deputat Varga. Vă rog să vă încadrați în cele două minute.

Vreau doar să fac precizarea că modificarea art. 71 a venit în urma unor amendamente înaintate de către doi colegi PDL. Deci, dacă această precizare era necesară, să știți, domnule lider, că a venit din partea PD-ului această solicitare de modificare a art. 71. Eu cred că trebuie să luăm în considerare și solicitarea Ministerului Mediului, care a venit cu propunerea de retrimitere în comisie, și sper din suflet ca acolo să putem să-i convingem pe toți ca art. 71 din lege să rămână.

Mulțumesc.

## Doamnă președinte, Stimați colegi,

Ca să elucidez, și noi suntem de acord cu retrimiterea la comisie, dar sunt puțin surprins de atitudinea colegilor din opoziție care vin și susțin singuri. Dacă doresc într-adevăr să ne solicite nouă, noi am hotărât s-o retrimitem la comisie, dar trebuia să fie în plen, fiindcă nu cred că aplauzele celor din ONG-uri se adresează dânșilor, ci ni se adresează nouă, că noi hotărâm retrimiterea la comisie fiindcă suntem în sala de plen.

Deci, doamnă președinte, și noi susținem retrimiterea la comisie fiindcă susținem categoric ca toate spațiile verzi să rămână spații verzi și nu suntem de acord cu ceea ce s-a făcut până acum. Și, apropo de tot felul de culori politice, sunt parcuri și în sectorul 5, și în sectorul 1, și prin Galați și prin toate localitățile din țară. Avem aceeași opinie, nu distrugem spațiile verzi. Dar, repet, noi hotărâm, cei care suntem în sală. Cei care au reprezentare unică, cred că numai voci au.

Domnul deputat Ovidiu Ganț.

Mie mi-e destul de clar, practic toate grupurile parlamentare susțin retrimiterea la comisie, poziție susținută și de Guvernul României.

Da, doamnă președinte, așa este. Toate grupurile parlamentare, dar numai după ce se exprimă toate.

În consecință, o să vă rog să permiteți Grupului parlamentar al minorităților naționale să afirme faptul că suntem de acord cu retrimiterea la comisie și cu discuția mai aplicată asupra chestiunii, însă un lucru vreau să vi-l spun: nu este drept și nu este corect ca abuzuri săvârșite de anumite administrații locale să greveze imaginea tuturor administrațiilor locale. Apreciez inițiativa Guvernului la vremea respectivă, deși evident că era un demers împotriva principiului subsidiarității, dar a fost luată în mod înțelept, pentru a opri anumite abuzuri și anumite situații generate de așa-numiți „rechini imobiliari”, în anumite zone ale țării și în anumite mari orașe. Este inadmisibil însă să culpabilizăm toate administrațiile locale, pentru că nu este corect. Există multe administrații locale în țara asta care au înțeles importanța spațiilor verzi, menținerea acestora și chiar au făcut demersuri concrete în acest sens.

Deci, repet, să meargă înapoi la comisie, să se discute din nou subiectul respectiv în profunzime, dar să nu culpabilizăm toate administrațiile locale. Vă mulțumesc frumos.

Vă mulțumesc mult.

Știam că întotdeauna Grupul minorităților are o poziție constructivă și precizările făcute de domnul deputat Ganț cred că sunt foarte importante.

Ultima intervenție, poziția comisiei. Vă rog.

## **Domnul Victor Boiangiu:**

Mulțumesc, doamnă președinte.

În aceste condiții și după dezbaterile care au avut loc pe această temă, și comisia este de acord să fie retrimisă pentru a discuta această problemă așa de importantă.

Aș vrea să fac o singură precizare și să arăt clar – de fapt a reieșit și din raport, nu în funcție de câte aplauze o să primim, dar în cadrul comisiei – membrii PSD ai comisiei au votat în unanimitate adoptarea acestui proiect.

Mulțumesc.

## Se întoarce la comisie.

Termen, două săptămâni.

Vă mulțumesc.

Trecem la următorul punct pe ordinea de zi, Proiectul de lege privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

În raportul comisiei sesizate în fond se propune respingerea acestei inițiative.

În primul rând, dacă dorește inițiatorul acestui proiect de lege să ia cuvântul?

Nu.

Poziția Guvernului.

Vă rog, domnule ministru.

## **Domnul Valentin Adrian Iliescu** _– secretar de stat_

_la Departamentul pentru Relația cu Parlamentul_ **:**

## Mulțumesc, doamnă președinte.

Bună ziua, doamnelor și domnilor deputați!

Prevederile acestui act normativ au fost preluate în majoritate în conținutul noului Cod de procedură penală, motiv pentru care soluția propusă de comisia de specialitate este foarte corectă și Guvernul o susține.

Vă mulțumesc.

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

Vă mulțumesc mult.

Acum, iată, adevărul a fost devoalat, să spunem, total. E bine. Până la urmă prezența ONG-urilor și în comisie cred că este bine-venită. Și să știți că sunt publice.

Doamna Aura Vasile.

Vă rog, între timp, să pregătiți cartelele de vot pentru a supune la vot propunerea făcută.

## Doamnă președinte,

Mă văd obligată din nou să vă spun că dacă aveți de făcut o declarație pe o intervenție de-a noastră trebuie să coborâți la acest microfon.

Și trebuie să aduc aminte încă o dată că la comisii participă fiecare parlamentar ca specialist, de foarte multe ori, iar în plen, toată problema este politică, așa cum programele noastre de guvernare și pozițiile noastre o stabilesc.

Așa că, doamnă președinte, dacă aveți de făcut vreo remarcă să coborâți la acest microfon. Vă mulțumesc.

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

Vă mulțumesc.

Era o precizare cu caracter tehnic.

Vă rog, dacă ați pregătit cartele de vot, vă supun la vot propunerea făcută practic de reprezentanții tuturor grupurilor parlamentare, susținută de Guvernul României și de comisie, de reîntoarcere la comisie, cu termen de două săptămâni. Votul este deschis.

## Vă mulțumesc și eu.

Din partea comisiei, domnul secretar Andronache. Vă rog, domnule deputat.

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Comisia juridică, de disciplină și imunități a fost sesizată spre dezbatere în procedură de urgență cu Proiectul de lege privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a respins propunerea legislativă. Consiliul Legislativ a avizat favorabil inițiativa legislativă.

Comisia pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale a avizat favorabil această inițiativă, iar Consiliul Economic și Social a dat o viză negativă asupra acestei inițiative.

Consiliul Superior al Magistraturii, de asemenea, a avizat favorabil inițiativa legislativă.

Cu privire la obiectul de reglementare, domnul secretar de stat și-a expus punctul de vedere.

În urma dezbaterilor, membrii comisiei au hotărât, cu unanimitate de voturi, să propună plenului Camerei Deputaților, spre dezbatere și adoptare, raportul de respingere a proiectului de lege.

În raport cu obiectul și conținutul reglementării, propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice.

Fiind procedură de urgență, vă propun un minut pentru dezbaterea pe articole și, eventual, cinci minute pentru dezbateri generale.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc și eu.

Dacă sunt intervenții în cadrul dezbaterilor generale pe marginea acestui proiect de lege?

Nu sunt.

În aceste situații, dacă prin raportul comisiei sesizate în fond se propune respingerea proiectului de lege sau a propunerii legislative, după încheierea dezbaterilor generale, președintele cere Camerei să se pronunțe prin vot.

Deci merge pentru sesiunea de vot final.

Avem Propunerea legislativă privind schimbarea denumirii comunei Brazii, județul Ialomița, în Rădulești.

Termenul pentru dezbatere și vot final fiind depășit, propunerea legislativă se consideră adoptată. Pe procedură, înainte de asta, domnul Toader. Vă rog.

Ieri, când am discutat în Biroul permanent ce se întâmplă cu aceste legi care au intrat în aprobare tacită fiindcă n-au intrat în Biroul permanent, cel puțin asta este ceea ce știu din decizie, că se consideră data de ieri, când au intrat toate în dezbateri în comisie...

Vă rog să stabiliți...

Domnule Toader, discuția de ieri din Biroul permanent este validă. În schimb, acest proiect este intrat, este trecut prin Biroul permanent, doar că...

Retractez atunci.

Vă mulțumesc foarte mult.

Revin, precizând că termenul pentru dezbatere și vot final fiind depășit, propunerea legislativă se consideră adoptată, în conformitate cu prevederile art. 75 alin. (2) din Constituție și ale art. 113 din Regulamentul Camerei Deputaților.

Punctul 7. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr. 176/2010 privind integritatea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea și funcționarea ANI, precum și completarea altor acte normative.

Termenul pentru dezbatere și vot final fiind depășit, propunerea legislativă se consideră adoptată, în conformitate cu prevederile art. 75 alin. (2) din Constituție și ale art. 113 din Regulamentul Camerei Deputaților.

În aceeași situație ne mai aflăm cu alte trei proiecte de lege. Este vorba de Propunerea legislativă pentru... Vă rog, domnule Márton Árpád.

## Doamnă președinte,

Doamnelor și domnilor,

Am citit și am auzit cu toții aceste formulări prin care prin trimiterea la art. 113 din regulamentul nostru se consideră a fi adoptate tacit anumite legi.

Ce ne spune art. 113? L-ați citit azi de câteva ori și săptămâna trecută am avut aceeași situație. „În temeiul art. 75 alin. (1) și (2) din Constituția României, republicată, Camera Deputaților, ca primă Cameră sesizată, se pronunță

asupra proiectului de lege sau a propunerii legislative în termen de 45 de zile de la data prezentării la Biroul permanent”.

Doamna președinte,

Stimați colegi de-ai noștri, cei care lucrați în staff, prezentarea în Biroul permanent înseamnă un birou permanent care s-a întrunit în cvorum și pe masa căruia a intrat un proiect de lege.

Așa este, domnule Márton Árpád. Asta încercăm să vă spunem.

Aceste proiecte au fost discutate în Biroul permanent, au fost trimise către comisii, de la comisii nu a venit raportul și au intrat în această procedură.

Eu vă înțeleg, dar și săptămâna trecută, și acum două săptămâni știm cu toții că au trecut tacit niște proiecte de lege care n-au intrat în comisii, care n-au...

Nu, nu, asta este altceva, domnule deputat. Într-adevăr asupra acestui lucru a discutat ieri Biroul permanent și, practic, ele sunt luate în considerare doar din data de ieri, de fapt, în momentul în care au trecut prin Biroul permanent.

Vă mulțumesc.

Și eu vă mulțumesc.

Eu totuși vă spun că există un proiect de lege care n-a venit pe la comisia noastră de cultură și tot tacit a fost adoptat.

Erau la avize probabil, de aceea, spune secretariatul general.

Pe procedură, doamna Aura Vasile. Vă rog.

Voi susține ceea ce colegul meu, domnul deputat Márton, a spus de la acest microfon, și este vorba de Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2010 pentru modificarea unor acte normative din domeniul educației și cercetării, care nici măcar nu are număr de înregistrare, deci nu are PL-x, și pe expunerea sau justificarea care a fost dată a fost trecut tot art. 75, așa cum este trecut și la propunerile care au fost citite de dumneavoastră.

Stau și mă întreb: de ce oare? Acest proiect de lege nu a fost în comisie, acest proiect de lege nu îndeplinea criteriul de a fi trecut pentru votul final sau, teoretic, să se considere adoptat. O fi pentru că această ordonanță rade orice leuț pentru cercetare? O fi pentru motivul de a ascunde ceea ce această ordonanță prevede privind viitorul cercetării din România?

Doamnă președinte, cred că trebuie să revedeți ceea ce este și ce s-a întâmplat cu acest proiect de lege, pentru că ceea ce colegul meu a spus este corect. Noi nu am fost în sală în momentul în care s-a dezbătut acest lucru, pentru motivele care au fost anunțate la momentul respectiv de liderul de grup.

Deci, cred eu, așa cum dumneavoastră ați spus întotdeauna, că încercăm să respectăm întru totul regulamentul, ar trebui să revedeți acest lucru, pentru că așa cum a fost trimis către Senat, cu raport de adoptare tacită, este ilegal.

Probabil că ministrul actual al Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a dorit să ascundă ceea ce ascunde această ordonanță de urgență.

Vă mulțumesc. Domnule deputat Márton Árpád,

Doamnă Aura Vasile,

Voi cere Secretariatului tehnic să ne facă precizările necesare și dumneavoastră, în scris, în legătură cu acest lucru.

Domnule Márton Árpád, vă rog.

## Doamna președinte,

Într-adevăr, am aceeași rugăminte: știm cu toții, tot așa a fost declarată a fi adoptată tacit o lege de modificare a posturilor publice de televiziune și radiodifuziune, care – inclusiv din partea președintelui comisiei noastre – a avut niște intervenții destul de clare și dure. Totuși, a fost considerată adoptată tacit.

Aici, am impresia, în continuare, nu știu situația tuturor acestor legi, dar cel puțin în cazul unuia sunt mai mult ca sigur că nu a fost pe ordinea de zi a comisiei noastre. Nu știu dacă am fost sesizați sau nu am fost sesizați. Nu pot să-mi dau seama.

De aceea, vă rog eu, înainte de trimiterea la Senat a acestei legi, să dispuneți staffului să verifice dacă într-adevăr în cazul tuturor acestor legi sunt aplicabile prevederile art. 113, adică din partea Biroului permanent au fost sesizate comisiile, sau măcar o comisie a fost sesizată, și, dacă este o eroare, s-o corectăm, să sesizați comisia și să dezbatem aceste legi.

Deci, vă rog, pentru toate legile care au apărut astăzi pe această ordine de zi să dispuneți verificarea situațiilor lor exacte și, nicio problemă, săptămâna viitoare se pot trimite la Senat.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc și eu.

Este absolut corect.

Domnule secretar general, vă rog să trimiteți către toți liderii de grup această clarificare, pentru a ști exact în ce situație ne aflăm.

Domnul deputat Nicolicea.

Foarte corectă informarea pe care a trebuit s-o facă stafful tehnic și domnul secretar general și evident că trebuie luate măsuri ca atunci, dacă au fost trimise, socotite ca adoptate legi sau proiecte de lege sau ordonanțe, să fie returnate de la Senat, sau să fie informat Senatul pentru această eroare.

În privința ordonanțelor de urgență, conform art. 113, este o excepție, pentru că este urgența implicată. Termenul este de 30 de zile de la data depunerii la Cameră. Deci, față de

celelalte, la care termenul este de la data prezentării la Biroul permanent, pentru ordonanțele de urgență sunt 30 de zile de la data depunerii, și acest termen este fix.

Vă mulțumesc, domnule Nicolicea, pentru aceste precizări suplimentare.

Rămân la ideea ca secretarul general să trimită către liderii de grup o informare privind stadiul în care suntem la fiecare proiect de lege, când a fost el depus și în ce stadiu se află în momentul de față.

Doamna Aura Vasile, vă rog.

## Doamnă președinte,

Sunt de acord cu ceea ce domnul deputat Nicolicea a încercat să prezinte, și a prezentat doar art. 113, în condițiile în care a făcut trimitere la art. 75 din Constituție.

Același articol din Constituție și același articol din regulament este prezentat și în cazul proiectelor de lege pe care le-a prezentat domnul deputat Márton, dar vreau să-i spun distinsului meu coleg, Eugen Nicolicea, că, în Regulamentul Camerei Deputaților, art. 113 se coroborează cu alte articole, în condițiile în care, dacă citim atribuțiile pe care le are Biroul permanent – și nu numai –, termenele curg din momentul în care au fost repartizate.

Au fost foarte multe ordonanțe de urgență, unele chiar în mare dispută între grupurile politice ale Camerei Deputaților, și mi-aduc aminte că termenele au curs din momentul în care ele au fost repartizate către comisie. Așa vă pot aduce aminte de Legea educației, care a fost dezbătută la Cameră, și alte proiecte de lege. În condițiile în care, fiind ordonanțe de urgență, în perioada de vacanță nu mi-aduc aminte ca termenele să fi fost derobate și la 30 de zile să plece direct la Senat, și ele să nu mai fie dezbătute de Camera Deputaților.

Deci, doamna președinte, propunerea dumneavoastră este OK și o să așteptăm cu interes să vedem ce ni se va explica.

## Vă mulțumesc.

Până la acel raport, dacă este nevoie, vom face corecturile necesare, am să dau citire acelor propuneri care, în acest moment, sunt sau, cel puțin în datele noastre, arată cum că sunt în situația de a fi depășit termenul pentru dezbatere și vot final.

Este vorba de Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea art. 115 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001; Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea audiovizualului nr. 504/2002; Propunerea legislativă privind finalizarea studiilor pentru absolvenții programelor de studii/specializări, neautorizate sau neacreditate.

Intrăm în dezbaterea Proiectului de lege privind declararea zilei de 15 ianuarie Ziua Culturii Naționale. Dacă din partea inițiatorilor dorește să ia cuvântul cineva? Domnul deputat Solomon, vă rog.

Doamna președinte, Stimați colegi,

Această propunere, inițiativă legislativă care a pornit de la ideea unui coleg de-al nostru, domnul Victor Socaciu, este semnată de mai mulți colegi de la Partidul Social Democrat și vizează, bineînțeles, fixarea zilei de 15 ianuarie drept Zi a Culturii Naționale. Se știe prea bine că 15 ianuarie este ziua de naștere a poetului nostru național, Mihai Eminescu.

Este o propunere care vine și din partea Academiei Române. Ar trebui să învățăm, în sfârșit, și în aceste zile încărcate de dispariția marelui poet Adrian Păunescu, să învățăm să ne cinstim mai bine valorile și oamenii de cultură.

Trebuie spus, înainte de toate, că Mihai Eminescu a fost cel care a pus bazele limbii române moderne. De la el am învățat cu toții să scriem și să vorbim românește corect, așa cum vorbim astăzi.

În mai multe țări europene, de exemplu Spania sau Portugalia, există astfel de zile ale culturii naționale. În Spania, a fost fixată la data morții lui Cervantes, iar în Portugalia s-a stabilit ca ziua de naștere a poetului lor național, Camões, să fie ziua culturii naționale.

Românii văd în Eminescu, și vorbesc aici nu doar de românii din interiorul granițelor naționale, dar de românii de pretutindeni, văd în Eminescu poetul reprezentativ pentru spiritualitatea și forța de creație a românilor. Cei mai mulți intelectuali, printre care Titu Maiorescu, Nicolae Iorga și George Călinescu, consideră că Mihai Eminescu este un poet reprezentativ, dar în primul rând este cel care exprimă cel mai bine, și pentru toate sensibilitățile, capacitatea de creație și spiritul poporului român.

Se justifică în acest caz să legăm ziua culturii naționale de numele poetului, în care vorbitorii de limba română de pretutindeni văd expresia spiritualității lor.

Ziua culturii naționale va fi, în viziunea noastră, o zi în care celebrăm nu numai un mare creator, dar și o zi de reflecție asupra culturii române, în general, și a proiectelor culturale de interes național.

Sper ca și noi să fim la fel de înțelepți ca frații noștri de peste Prut. Vă reamintesc că la Chișinău deja există o decizie luată de autoritățile moldovene ca ziua lui Mihai Eminescu să fie declarată Ziua Culturii Române în Republica Moldova.

Și eu vă mulțumesc, domnule deputat. Din partea comisiei, raportul, vă rog.

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Proiectul de lege privind declararea zilei de 15 ianuarie Ziua Culturii Naționale a fost transmis Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă.

Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă a fost sesizată în fond cu acest proiect de lege, spre avizare, fiind transmis Comisiei pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic, Comisiei juridice, de disciplină și imunități.

Propunerea legislativă a fost adoptată de Senat în calitate de primă Cameră sesizată, în ședința din 6 septembrie 2010.

Obiectul reglementării îl constituie instituirea zilei de 15 ianuarie ca Ziua Culturii Naționale, zi în care autoritățile publice centrale și locale vor susține financiar și vor organiza programe de manifestări special dedicate.

Proiectul de lege a fost dezbătut la ședința comisiei din 12 octombrie 2010. La lucrările comisiei a fost prezent un număr de 16 deputați, din totalul de 19 membri ai comisiei.

În urma dezbaterii, Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă propune plenului adoptarea Proiectului de lege privind declararea zilei de 15 ianuarie Ziua Culturii Naționale, cu amendamente.

Vă mulțumesc.

## Mulțumesc.

Dacă sunt intervenții din partea grupurilor parlamentare? Vă rog frumos, domnul deputat Lakatos.

## Doamna președinte, Stimați colegi,

Salutăm această inițiativă. Am ieșit la microfon nu numai ca să spun că salutăm această inițiativă, dar, simbolic sau nu, într-un interval de o săptămâna este și Ziua Culturii Maghiare, votată din 1992, sărbătorită tot ca un eveniment important.

Și atunci mă gândesc că, dacă așa a căzut, ca într-o săptămâna să fie cele două zile deosebite, nu o să fie nicio problemă în situația în care sărbătorim în decurs de o săptămână două culturi care, cel puțin în Transilvania, se întregesc.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc. Vă rog, domnule deputat.

Vă mulțumesc, doamna președinte. Stimați colegi,

O națiune care nu-și respectă cum se cuvine personalitățile, o națiune care nu promovează datele importante ale propriei istorii își pierde în timp identitatea.

Iată de ce, chiar dacă unora nu li se par fapte semnificative, este nevoie de astfel de demersuri. 15 ianuarie înseamnă permanenta regăsire cu noi înșine. Data trebuie să capete, inclusiv din punct de vedere legislativ, consistență.

Grupul parlamentar al minorităților naționale din România va vota pentru adoptarea propunerii legislative. Vă mulțumesc.

## Vă mulțumesc mult.

Alte intervenții din partea grupurilor parlamentare nu sunt. Intrăm în dezbaterea pe marginea amendamentelor. Titlul legii: Lege privind declararea zilei de 15 ianuarie Ziua Culturii Naționale.

Observații?

Nu sunt.

Adoptat.

La punctul 2 dacă sunt observații? Nu sunt.

Adoptat.

La punctul 3 dacă sunt observații? Nu sunt.

Adoptat.

Aici am încheiat dezbaterea acestui proiect de lege și urmează votul final. Dragi colegi, încheiem prima parte a dezbaterilor de astăzi.

La ora 15.00 există deja programată de Biroul permanent comun o ședință a plenului reunit la solicitarea președintelui Traian Băsescu, o ședință în care președintele va transmite un mesaj Parlamentului.

Scuze, înțeleg că ieri ați modificat programul pentru ora 12.30. Mi-a arătat și domnul deputat Munteanu.

Scuze! Atunci continuăm cu Propunerea legislativă privind aprobarea unor măsuri financiare pentru întreprinderile mici și mijlocii.

Din partea inițiatorilor, dacă dorește cineva să ia cuvântul?

Doamna deputat Aura Vasile, vă rog.

## **Doamna Aurelia Vasile:**

Mulțumesc, doamnă președinte.

Inițiatorii acestui proiect de lege – deputați ai Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat și ai Partidului Conservator – au avut în vedere îmbunătățirea indicatorilor economico-financiari ai operatorilor economici și scăderea riscului privind imposibilitatea asigurării nivelului de lichidități necesare operatorilor economici, în contextul manifestării crizei economice. De aceea, au considerat că adoptarea unor măsuri financiare imediate sunt oportune.

Constatând scăderea volumului de investiții și apreciind că în urma unor analize asupra costurilor de producție tot mai mulți operatori economici vor decide măsuri severe pentru depășirea perioadei de criză, constând în închideri de capacități și concedieri de personal, Comisia Europeană, cu consultarea statelor membre, a creat cadrul general legal pentru măsuri necesare sprijinirii operatorilor economici în vederea atenuării efectelor crizei economice mondiale.

Ținând cont, dacă vreți, și de declarațiile pe care premierul actualului Guvern le face permanent, și nu numai, privind dezvoltarea economiei, crearea de locuri de muncă, facilități către agenții economici..., mi-aduc aminte că pe un proiect de lege au fost rași banii pentru CEC și au fost cedați Fondului care să ajute IMM-urile, la momentul respectiv, neținându-se cont că banca este bancă, iar acest Fond este condus de oameni care sunt numiți, în condițiile în care și facilitățile pe care le pot crea IMM-urilor sau altor agenți economici, au o anumită turnură și o anumită culoare politică.

În consecință, prezenta propunere legislativă are ca obiect de reglementare stabilirea următoarelor înlesniri la plată: eșalonarea obligațiilor restante (impozite, taxe, contribuții și alte venituri bugetare) calculate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, pe o perioadă de până la 5 ani, cu o perioadă de grație de 6 luni, și amânarea la plată, în vederea scutirii, a majorării de întârzieri și a penalităților de orice fel aferente obligațiilor fiscale.

Cunoaștem că, tot în așa-spusele măsuri de relansare a economiei, niciodată nu s-a ținut cont de greutățile pe care le are investitorul, de ceea ce trebuie să facă patronul, mic sau mare – dacă vreți, facem trimiteri la ultimele declarații ale guvernatorului Băncii Naționale, care spunea cât de greu este să faci un business, o afacere în România –, cred că adoptarea acestui proiect de lege care, teoretic, are acceptul Comisiei Europene, nu ar duce decât la un pic de stabilitate, la păstrarea locurilor de muncă, la plătirea unor taxe și impozite către bugetul de stat, atât de sărăcit printr-o proastă administrare.

Vă mulțumesc.

Din partea comisiei, vă rog, raportul.

Doamnă președinte, Stimați colegi,

Raportul asupra acestei propuneri legislative l-am mai citit în ședința din 26 octombrie, așa că o să repet, practic, raportul.

Prezenta propunere legislativă are ca obiect de reglementare crearea cadrului legal pentru acordarea unor facilități fiscale întreprinderilor mici și mijlocii astfel: acordarea unor eșalonări a obligațiilor restante calculate până la data intrării în vigoare a legii pe o perioadă de până la 5 ani, cu o perioadă de grație de 6 luni, și amânarea la plată, în vederea scutirii, până la ultimul termen din graficul de eșalonare a majorărilor de întârziere și a penalităților de orice fel aferente obligațiilor fiscale calculate și datorate până la data intrării în vigoare a legii.

La întocmirea raportului, s-au avut în vedere avizele Consiliului Legislativ, Comisiei pentru industrii și servicii specifice, Comisiei pentru politică economică, reformă și privatizare, Comisiei juridice, de disciplină și imunități.

Propunerea legislativă a fost respinsă de Senat în ședința din 26 aprilie 2010.

Este de competența decizională a Camerei Deputaților. Propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare.

Raportul comisiei a fost adoptat cu majoritate de voturi.

În urma dezbaterii Propunerii legislative privind aprobarea unor măsuri financiare pentru întreprinderile mici și mijlocii, în ședința din data de 30 iunie 2010, comisia propune supunerea spre dezbatere și adoptare plenului Camerei Deputaților a Proiectului de lege privind aprobarea unor măsuri financiare pentru întreprinderile mici și mijlocii, cu amendamentul prezentat în anexă.

Vă mulțumesc. Poziția Guvernului. Domnule ministru, vă rog.

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Din capul locului, Guvernul nu susține această inițiativă legislativă. Există mai multe motive. Unul dintre ele este că, având în vedere instituirea acestor măsuri propuse de inițiatori pentru plata eșalonată sau, eventual, pentru scutirea unui volum din majorările sau penalitățile acumulate de agenții economici menționați, putem spune că aceste măsuri sunt de natura ajutorului de stat. Prin urmare, sunt supuse atât regulilor generale în materia ajutorului de stat, cât și celor excepționale, prevăzute în cadrul european pentru sprijin temporar. Subliniem faptul că, în conformitate cu legislația comunitară, trebuie notificată intenția de a se acorda ajutorul de stat.

În al doilea rând, având în vedere tratamentul privilegiat pe care inițiatorii doresc să-l acorde întreprinderilor mici și mijlocii, promovarea actului normativ în forma propusă de inițiatori este susceptibilă de a fi declarată neconstituțională.

În al treilea rând, aș dori să afirm că există, la acest moment, în legislația românească mai multe acte normative – mă gândesc, în primul rând, la Codul de procedură fiscală, respectiv prevederile art. 125 alin. (2), care prevede că întreprinderile mici și mijlocii, în calitate de contribuabili de impozite și taxe locale, pot beneficia de eșalonări și amânări la plata impozitelor și taxelor locale, în baza articolului mai sus-menționat.

De asemenea, doresc să mai afirm, tot în completarea aceleiași teze, că există cadrul legislativ acoperitor, că în privința amânării la plată există cadrul legal deja existent, respectiv Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2009 pentru amânarea la plată a obligațiilor fiscale neachitate la termen, ca urmare a efectelor crizei economico-financiare, cu modificările și completările ulterioare, care asigură o foarte bună măsură de sprijin pentru aceste întreprinderi.

Subliniez, încă o dată, Guvernul nu susține această inițiativă legislativă, motiv pentru care vă rugăm, doamnelor și domnilor deputați, să fiți de acord cu respingerea acestei propuneri legislative.

Vă mulțumesc. Era domnul Cristi Petrescu. Domnul deputat Lakatos, vă rog.

## **Domnul Lakatos Petru:**

Doamna președinte, Stimați colegi,

Este greu de purtat dialog la distanță sau la fără frecvență, dar mă bucur că este aici doamna Aura Vasile, care reprezintă cu cinste inițiatorii.

Trebuie să spun, din capul locului, că, în principiu, suntem de acord cu inițiativa. Avem următoarele probleme însă: în motivarea Guvernului, în ceea ce privește respingerea, sunt câteva lucruri demne de reținut, dar nu constituie, după părerea mea, o motivare bună.

La ce vreau să mă refer, să nu vorbesc în dodii: Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2009, la care se face referire, și trebuie să fac un mic istoric, a fost adoptată în 2009, când PSD-ul era la guvernare.

Colegii, după ce au ieșit de la guvernare, și-au dat seama că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2009 este aproape imposibil de aplicat, sau mai bine zis nu-și atinge scopul, pentru că stabilește niște prevederi sau conține niște prevederi care efectiv la o întreprindere mică sau mijlocie fac ca această ordonanță să nu fie aplicabilă.

De exemplu, art. 4 prevede că acele firme care solicită reeșalonare trebuie să constituie garanții 40% din suma amânată la plată și dobânzile datorate pe perioada amânării la plată, dacă amânarea se acordă pe o perioadă mai mare de trei luni de zile.

Păi, dacă omul ar avea bani, atunci s-ar apuca să plătească, nu să mai constituie garanții. În general, constituirea garanțiilor e complicată. Nu intru mai departe. Și-au dat seama colegii că ordonanța nu poate să fie aplicată și au venit cu propunerea legislativă.

Până aici este corect.

Problema e următoarea: am intrat în procedură sau s-a intrat în procedura parlamentară, care este destul de greoaie și durează. Propunerea e din 2009, decembrie. Uniunea Europeană deja iese din recesiune și, în condițiile acestea, noi venim acum, inițiatorii, și propunem eșalonare pe cinci ani.

Pe lângă eșalonare de cinci ani, care e un subiect de discuție, și de aia am zis că este greu să porți dialog la distanță, cred că ar fi colegii de acord, de exemplu, cu o eșalonare pe doi ani, deci pe o perioadă mai scurtă, să fim

Mulțumesc, domnule deputat. Doamna deputat Iordache.

Domnule președinte de ședință, Stimați colegi,

L-am ascultat cu foarte mare atenție pe colegul, domnul deputat Lakatos, și în proporție de 90% din cunoștințele mele are perfectă dreptate și stau și-mi pun întrebarea dacă totuși Guvernul vrea să mai încaseze bani la buget. În condițiile în care țara este de peste doi ani de zile în criză, aceste IMM-uri – întreprinderile mici și mijlocii – încetul cu încetul vor dispărea și nu va mai avea cine să contribuie la bugetul de stat.

Știm din datele statistice că zilnic și lunar sunt sute și mii de firme care dispar de pe piață.

Mi s-ar părea normal ca statul să se implice în a ajuta financiar aceste întreprinderi mici și mijlocii și, repet, pentru că sunt singurele care, de fapt, mai contribuie la bugetul de stat. Și mă mai gândesc că aceste întreprinderi mici și mijlocii care mai asigură și locuri de muncă vor fi în imposibilitatea de a mai funcționa. Acum, din ce știu eu și știți foarte bine și dumneavoastră, la un moment dat firmelor care au datorii la bugetul de stat li se adaugă acele dobânzi, penalități și restul ce se mai calculează, sume care mi se pare că sunt pe undeva artificial create, pentru că acestea nu vor mai putea ajunge – mai ales în condițiile de față – la bugetul statului și sume care, atunci când un patron de firmă reușește să ducă o sumă la... să-și plătească din datorii, acestea sunt trecute pe penalități și pe dobânzi, de unde se luau stimulentele despre care dumneavoastră știți foarte bine.

Indiferent câți bani ar aduna un patron de firmă și i-ar duce să-i predea pentru bugetul statului, debitul lui nu va scădea decât în proporție foarte, foarte mică, el ajungând, de-a lungul timpului, să nu mai reușească să-și plătească toate datoriile pe care le are către bugetul de stat.

Mi se pare normal, mi se pare moral, mi se pare logic și în același timp și legal ca aceste măsuri financiare, bineînțeles discutate și calculate, să fie cât mai eficiente, să fie aplicate pentru întreprinderile mici și mijlocii și Guvernul să se gândească că, totuși, până la urmă, dacă nu va accepta și nu va fi de acord cu acest punct de vedere, nu va mai avea de unde să mai colecteze taxe și impozite.

Mulțumesc, doamna deputat. Domnul deputat Máté, vă rog.

## Domnule președinte, Stimați colegi,

Așa cum a explicat motivele colegul meu Lakatos Petru, solicit retrimiterea în comisie pentru a scoate acele inadvertențe din text.

Mulțumesc.

Mulțumesc, domnule coleg. Doamna Aura Vasile.

În numele celor absenți bănuiesc că doriți să vorbiți.

## Domnule președinte,

Mă văd obligată să vă spun și dumneavoastră ce i-am spus domnului Toader: cumva nu mă vedeți? Vorbesc în numele meu.

Vă văd foarte bine.

Credeți că am nevoie de un grup ca să pot să mă adresez dumneavoastră și Camerei?

Aveți cuvântul, doamnă deputat.

Deci vorbesc în numele meu. Fiind și vicelider, pot să spun că vorbesc și în numele Grupului PSD+PC.

Stimați colegi,

Vreți să vă număr cumva și să vedeți câți sunteți în sală și dumneavoastră? Dacă vreți să ne numărăm, atunci niciun fel...

Scuzați-mă...

Domnilor colegi, Vă rog să nu provocați vorbitorul. Vă rog.

Ar fi păcat, domnule președinte de ședință, ca o zi care a decurs normal să fie deteriorată printr-o intervenție neelegantă a Partidului Democrat Liberal.

Vă rog să luați măsuri.

## Domnilor colegi,

V-ați remarcat întotdeauna cu eleganță față de doamne. Vă rog, și de data aceasta, să manifestați aceeași eleganță.

Mulțumim, domnule președinte de ședință, ca întotdeauna foarte elegant cu femeile.

Deci, domnule președinte, tot ce s-a spus de la acest microfon, mai puțin Guvernul... și îmi pare rău că domnul Valentin Iliescu a avut această intervenție, pentru că el era primul care trebuia să constate că Ordonanța nr. 92 nu acoperă toate situațiile și vreau să-i spun domnului Valentin Iliescu că i-aș dori ca astăzi să aibă o întreprindere mică, să aibă datorii către stat și să vadă cum ar putea să pună în practică 92 sau 125 alin. (2), la care a făcut trimitere, și să vadă că ajunge și la proces, că nu este luat în considerare.

## Domnule Valentin Iliescu,

Încercați și adunați acești patroni și o să vă spună lucruri pe care ar trebui să le știți în momentul în care spuneți că este acoperită această situație.

Dumneavoastră spuneți că trebuie să se mărească masa leilor care trebuie depuși prin taxe și impozite pentru a face echilibru bugetului de stat. Cum? Desființând locuri de muncă? Desființând IMM-uri și desființând alte întreprinderi mari?

Totdeauna spuneți că întreprinderile sau regiile de stat sunt cele mai mari datornice. Nu-i adevărat, domnule Valentin Iliescu, cei mai mari datornici la bugetul statului sunt privații, pentru că întâmpină cele mai mari greutăți față de legislația greoaie și neaplicabilă.

Întru totul sunt de acord cu ceea ce a spus domnul deputat Lakatos. Este adevărat că această inițiativă a fost făcută într-un moment în care condițiile din România erau altele. O să solicit și eu retrimiterea la comisie și sunt de acord cu această propunere, pentru că – nu ținem la paternitate – în cadrul comisiei de fond sunt convinsă că domnul Lakatos, împreună cu colegii de la PD și colegii mei de la PSD și cu o parte din inițiatori, care vor veni să susțină, pot înlesni și completa lucrurile care lipsesc în 92, în condițiile în care ceea ce dânsul a susținut este mai mult decât corect.

## Domnule președinte,

Cred eu că aceste lucruri ar trebui mai bine aprofundate, iar Guvernul, în momentul în care are o inițiativă legislativă, vorbim acum de ministerul..., legătura cu Parlamentul, și atunci, ministerele de resort care sunt pe fond în proiectele de lege ar trebui să se aplece cu mai multă responsabilitate și cu mai mult interes, în condițiile în care aceste inițiative pot să le corecteze sau să vină ca o mână de ajutor.

## **Domnul Ioan Oltean:**

Mulțumesc, doamna deputat.

Stimați colegi,

Ați ascultat o intervenție lungă, dar solidă în argumente. Nu pot să nu dau curs acestei inițiative și distinșilor mei colegi de la UDMR, de a retrimite această inițiativă comisiei pentru aprofundare.

Mulțumesc, domnule secretar de stat.

Din partea comisiei sesizate în fond, doamna deputat Boghicevici Claudia, vă rog să prezentați punctul de vedere al comisiei.

Mulțumesc, domnule președinte.

Vă rog să-mi permiteți să citesc raportul asupra Proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 9/2010 privind măsuri pentru diminuarea consecințelor restructurării și reorganizării unor societăți naționale, companii naționale și societăți comerciale cu capital majoritar de stat din domeniul feroviar.

În conformitate cu prevederile art. 95 din Regulamentul Camerei Deputaților, Comisia pentru muncă și protecție socială a fost sesizată cu dezbaterea pe fond în procedură obișnuită a prezentului proiect de lege.

La întocmirea prezentului raport, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizele favorabile de la Comisia pentru buget, Comisia juridică, Comisia pentru politică economică, reformă și privatizare.

De precizat că proiectul de lege are ca obiect de reglementare instituirea unor măsuri de protecție socială pentru diminuarea consecințelor restructurării și reorganizării unor societăți naționale, companii naționale și societăți comerciale cu capital majoritar de stat din domeniul feroviar.

Astfel, prin realizarea unui program de restructurare, se creează condiții de protecție socială a persoanelor concediate.

Comisia vă propune aprobarea proiectului de lege în forma prezentată, în vederea diminuării efectelor procesului de restructurare și reorganizare, asigurând protecție socială persoanelor disponibilizate prin concedieri colective în sectorul feroviar.

De precizat că proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

- Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitate de voturi

- și proiectul de lege a fost adoptat de Senat în ședința din 8 aprilie 2010.

Camera Deputaților este Cameră decizională. Mulțumesc.

Mulțumesc.

Dacă la dezbateri generale?

Doamna Aura Vasile din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat+Partidul Conservator.

Vă rog să vă adresați și grupului dumneavoastră și celor prezenți.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Și am să mă adresez și celor 11 mii de salariați CFR care vor rămâne șomeri – lor și familiile lor – în urma adoptării acestei legi de aprobare a ordonanței.

Domnule președinte,

Este o minciună, dar este o minciună extraordinară în momentul în care se spune că vor fi luate măsuri de acoperire a nevoilor celor 11 mii de familii ceferiste care, unii, după o viață, vor rămâne fără loc de muncă.

Dacă vreți să fac coroborare cu o inițiativă legislativă a dumneavoastră și a actualului ministru Botiș, teoretic nu vor mai avea nici șansă la locurile de muncă, pentru că inițiativa dumneavoastră legislativă stabilește că numai un anumit număr de dosare ale celor care sunt în șomaj și au depășit 45 de ani sau sunt handicapați pot să mai primească subvențiile de la stat, cei care-i angajează cu raport nedeterminat. Deci, teoretic, dumneavoastră sau cei care au făcut această inițiativă și cei care o susțin, trimit la foame și la neputință 11 mii de familii din România.

Se spune aici că vor apărea și vor fi posibile ajutoare pentru acești oameni și că se vor găsi soluții.

Cum, domnule președinte și stimați colegi, când, în acest moment, sunt 500 de milioane pe roșu în bugetul acestei companii?De unde? Am spus, și Guvernul spune, că vor fi alocați bani pentru a putea să echivalăm – 600 de milioane de lei parcă, nu numai pentru CFR, pentru a se acoperi pierderile.

De ce, domnule președinte, în condițiile în care a mai fost aprobată o ordonanță prin lege de către plenul Camerei, prin care au fost anulate o serie de datorii, iar acum din nou trebuie să facem acest lucru, în condițiile în care au fost dați afară bugetari, în condițiile în care s-au redus drastic pensiile și, de asemenea, salariile? Iar aceste companii, la care se dorește a fi date aceste ajutoare, directorilor numiți nu numai că nu li s-au tăiat, dar n-au fost nici măcar penalizați că au adus companiile respective în asemenea situații.

Domnule președinte,

Revin încă o dată să spun că unii miniștri și prim-ministrul acestui Guvern una spun și alta fac.

În învăluirea unor cuvinte – știu eu – acoperitoare, de multe ori care te duc la stânga, la dreapta, în sus, în jos, nerealizând nimic, nu se ascunde decât o proastă guvernare, o situație aproape dementă în România, în pragul iernii, când, teoretic, tot mai mulți români rămân fără slujbă, fără ajutoare, încercând..., pe o teorie pe care am putea s-o transformăm în teoria Guvernului Boc, scapă cine poate!

Mulțumesc, domnule președinte.

Am să fiu foarte scurt și am să arăt că Senatul a respins propunerea legislativă în ședința din mai.

Comisia propune plenului, totuși, adoptarea propunerii legislative, cu amendamentele admise și respinse, astfel cum sunt redactate în anexă.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare, iar Camera Deputaților este Cameră decizională. Mulțumesc.

Mulțumesc foarte mult.

Domnul deputat vicelider, Grupul parlamentar al PDL, Petru Călian.

Vă mulțumesc. Domnule președinte, Stimați colegi,

În numele Grupului parlamentar al PDL solicităm retrimiterea la comisie a acestei inițiative legislative pentru a găsi o soluție de sincronizare și de includere a acestor sume în bugetul de stat, pentru că nu este o chestiune tocmai simplă.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc.

Îmi face plăcere s-o am alături de mine pe vicelidera PSD. Ar fi cea mai mare plăcere dacă ar fi tot Grupul PSD în sală, dar asta e viața.

Stimați colegi,

Este propunerea viceliderului Grupului PDL de retrimitere către comisie a acestei propuneri legislative. Comisia?

Vă rog, domnule deputat.

Și comisia este de acord cu retrimiterea acestui proiect de lege la comisie.

## **Domnul Ioan Oltean:**

Mulțumesc, doamna deputat.

Dacă mai sunt intervenții la capitolul dezbateri generale? Nu avem.

Vă rog să observați, stimați colegi, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 106 din Regulamentul Camerei Deputaților, în consecință, acest proiect de lege rămâne pentru votul final de mâine, ora 12.30.

Următorul proiect de lege este la poziția 14 din ordinea de zi. Propunerea legislativă privind completarea și modificarea alineatului (4) al articolului 96 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005 privind protecția mediului, precum și modificarea și completarea alineatului (1) al articolului 26 din Legea nr. 360/2003 privind regimul substanțelor și preparatelor chimice periculoase.

Dacă din partea inițiatorilor dorește cineva să ia cuvântul? Nu dorește din partea inițiatorilor.

Atunci, o să rog, din partea comisiei sesizate în fond.

Domnule secretar, domnule deputat, aveți cuvântul și o să vă rog să faceți o prezentare scurtă a punctului de vedere exprimat de comisie.

## Mulțumesc.

Mulțumesc, domnule președinte.

La întocmirea raportului s-a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ. De altfel, Guvernul a dat un punct de vedere negativ.

Proiectul de lege face parte din legile organice. La lucrările comisiei au participat 27 de deputați din 33. Raportul comisiei a fost de adoptare, cu unanimitate de voturi.

Senatul a adoptat acest proiect de lege.

Camera Deputaților este Cameră decizională și comisia propune plenului Camerei Deputaților aprobarea proiectului de lege în forma adoptată de Senat.

Mulțumesc.

Mulțumesc, domnule coleg.

Dacă la dezbateri generale dorește cineva să ia cuvântul? Da, domnul Petrică și Călian, vicelider PDL.

Vă mulțumesc. Domnule președinte, Stimați colegi,

Vreau doar să evidențiez faptul că deși această inițiativă legislativă îi are ca inițiatori pe reprezentanții unui partid de opoziție important – PSD+PC – totuși Domniile Lor, deși nu sunt în sală, noi îi sprijinim și le promovăm această inițiativă legislativă.

Cred că era bine să fie aici să și-l susțină măcar.

Oricum, tot ce este bun este promovat, chiar dacă vine din partea opoziției.

Mulțumesc.

Da, l-ați provocat pe domnul deputat Solomon. Domnule deputat Solomon, înțelepciunea PSD-ului, la microfonul Camerei Deputaților.

Domnule președinte de ședință, Stimați colegi,

Ne susținem punctul de vedere și în primul rând pentru că este vorba de un grup de inițiatori de la Partidul Social Democrat+Partidul Conservator. Eu cred că Partidul Democrat Liberal susține această lege nu ca să facă un hatâr opoziției, ci pentru că ideea este benefică cetățenilor din România și, prin urmare, ați găsit și dumneavoastră de cuviință să susțineți un proiect de lege care vine în sprijinul rezolvării unor probleme ale românilor, și nu neapărat ale inițiatorilor.

Vă mulțumim pentru înțelepciune și sper ca, de acum în colo, să susțineți cât mai multe proiecte ale opoziției, măcar pentru a face viața mai bună românilor.

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Márton Árpád, din partea Grupului parlamentar UDMR.

Domnule coleg, aveți cuvântul.

## Domnule vicepreședinte, Doamnelor și domnilor,

Eu am citit cu mare atenție această inițiativă legislativă și mi-am pus o întrebare: dacă nu care cumva, prin această legiferare generală, se deschide o portiță și pentru acea poartă pe care ați dorit s-o închideți cu legea referitoare la parcuri.

Și, atunci, ca să mă luminez și eu dacă e bine să adoptăm această inițiativă legislativă sau nu, sau s-o retrimitem la comisie, v-aș ruga să ne prezinte punctul de vedere al Guvernului și de ce a avut acel punct de vedere Guvernul, ca să știm și noi ce votăm ca, ulterior, să nu ne trezim ca unii dintre colegii noștri că au votat greșit.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule deputat. Îl invit pe domnul secretar de stat Valentin Iliescu, pentru a exprima poziția Guvernului.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Aș dori să afirm din capul locului că Guvernul a formulat un punct de vedere nefavorabil în forma prezentată pentru această propunere legislativă. Considerentele care au avut la bază un asemenea punct de vedere au fost prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și faptul că trebuie să evităm în procesul de legiferare paralelismele legislative.

Și aș vrea să dau două elemente din Legea nr. 350, pe care inițiatorii vor să o modifice și, respectiv, din Legea nr. 50 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, pentru a justifica acest lucru.

Propunerea legislativă aflată în dezbaterea Parlamentului are ca obiect de reglementare modificarea alin. (2) al art. 29 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, cu modificările și completările ulterioare, în sensul stipulării dispoziției potrivit căreia certificatul de urbanism este obligatoriu pentru adjudecarea prin licitație a lucrărilor de proiectare și de execuție a lucrărilor publice, precum și pentru întocmirea documentațiilor cadastrale, respectiv de dezmembrare a bunurilor imobile în cel puțin trei parcele, atunci când operațiunile respective au ca obiect împărțeli sau comasări de parcele solicitate, în scopul realizării de lucrări de construcții, precum și constituirea unor servituți de trecere cu privire la un imobil.

În conformitate cu prevederile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, se stipulează faptul că certificatul de urbanism se emite pentru cereri în justiție și operațiuni notariale privind circulația imobiliară, atunci când operațiunile respective au ca obiect împărțeli ori comasări de parcele solicitate, în scopul realizării de lucrări de construcții, precum și constituirea unei servituți de trecere cu privire la un imobil.

Vă rugăm să vă concentrați...

Revin, revin, domnule președinte.

Stimate doamne și domni deputați,

Având în vedere prevederile Legii nr. 24, tocmai pentru că mi se pare și mie importantă o dezbatere pe această temă, noi, Guvernul, tocmai pentru că dorim să ne aducem contribuția și apreciem foarte mult activitatea Comisiei pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic, noi am agrea varianta și chiar doresc să le solicit colegilor lideri de grup retrimiterea la comisie, pentru o judecată corectă și pentru a găsi soluția cea mai bună.

Vă mulțumesc.

## Vă mulțumesc.

Înțeleg că nu există nicio intervenție de susținere a punctului de vedere al Guvernului.

În situația aceasta, vă rog să observați, stimați colegi, că sunt îndeplinite prevederile art. 106 din Regulamentul Camerei Deputaților.

Cam târziu, domnule deputat. Vă rog să fiți pe fază. Vă rog, domnul...

Domnule președinte, Stimați colegi,

Am fost foarte atenți, însă ne-am gândit să vedem dacă este bine și dacă este cazul să mai retrimitem la comisie această inițiativă legislativă.

Propunem retrimiterea la comisie – însă nu înseamnă că suntem împotriva acestei inițiative – pentru o perioadă scurtă de timp. Asta veți decide dumneavoastră sau comisia. Vă mulțumesc.

Am crezut că-mi luați atributul acesta, domnule deputat. Bun.

Domnule coleg, vă rog.

Domnule președinte de ședință,

Dacă mai este cazul, în calitatea mea de vicelider al UDMR, susțin propunerea reprezentantului Guvernului de retrimitere și de reanalizare a acestei inițiative legislative.

Vă mulțumesc. Domnul Solomon.

Domnul deputat Solomon, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

## Stimați colegi,

Eu vreau să se consemneze la stenogramă că în doar 5 minute Grupul PDL își schimbă punctul de vedere după cum dorește Guvernul.

Prin urmare, în această țară, s-au schimbat ierarhiile și, probabil, s-a schimbat și Constituția, fără să aflăm noi, iar legiferarea intră în atribuțiile Guvernului, mai nou, și nu în atribuțiile dumneavoastră.

Dacă ați decis și ați judecat, probabil, la comisii atât de bine lucrurile, de ce vă schimbați cum cere Guvernul? Haideți să fiți consecvenți și, indiferent că veți vota la fel în comisii și apoi în plen, nu este decât o tergiversare și o amânare, pentru ce? Că așa vrea Guvernul?! Eu cred că a venit timpul ca Parlamentul să facă programul Guvernului, și nu Guvernul să facă programul Parlamentului.

## **Domnul Ioan Oltean:**

Vă mulțumesc.

Termen – două săptămâni, pentru o analiză aprofundată și revenirea în plen, pentru dezbatere.

Stimați colegi,

Timpul alocat pentru dezbaterea ordinii de zi s-a epuizat.

Ne revedem la ora 15.00, într-o ședință reunită a celor două Camere, pentru a asculta mesajul Președintelui României, iar în plenul Camerei, mâine-dimineață, la ora 10.00.

Până atunci, să auzim numai de bine. Doamne-ajută!

„Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare)

Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.401.00.70, fax 021.401.00.71 și 021.401.00.72 Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A.

&JUYDGY|519732]

**ISSN** 1220–4870

**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 166/19.XI.2010 conține 72 de pagini.**

Prețul: 14,40 lei