Marius Cristinel Dugulescu

## „Cămătăria este infracțiune!”

În mod dramatic, convulsiile sociale și economice prin care trece societatea românească au condus la expansiunea cămătăriei, un fenomen ilegal, în fapt o formă de sclavie

modernă, protejată de cutumele societății moderne. Indiferent de presiunea socială a recesiunii economice, astfel de practici ilicite trebuie _ab initio_ descurajate, dezaprobate și atent monitorizate de instituțiile statului român competente în materie. Succesiunea evenimentelor de pe scena publică românească ne obligă să tragem un semnal de alarmă asupra modului în care cămătăria se încadrează în diversitatea formelor de criminalitate organizată, cu legături în lumea interlopă și în anumite structuri plasate în foburgul societății. Cămătăria a devenit astfel o formă de abuz de putere dominantă în rândul comunității, prin aservirea celui care poartă povara plății unor dobânzi incomensurabile pentru sumele împrumutate.

Dobânda excesivă încasată pentru o sumă împrumutată este infracțiune, conform art. 351 din noul Cod penal român, reiterat prin Legea nr. 286/2009, care încă așteaptă semnalul legislativ al intrării în vigoare. Potrivit art. 351 „Darea de bani cu dobândă, ca îndeletnicire, de către o persoană neautorizată se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani”. Pedeapsa închisorii demonstrează gradul de pericol social al acestei infracțiuni față de întreaga populație a României și subliniază la nivelul politicii penale importanța incriminării unei asemenea fapte cu implicații sociale determinante. Fiind săvârșită cu vinovăție, cu intenție directă sau indirectă, reprezentând un înalt grad de pericol social și încadrându-se în prevederile legii penale, camăta reprezintă în mod irecuzabil o infracțiune, și astfel se impune răspunderea penală a făptuitorului.

Dincolo de prevederile noului Cod penal român, trebuie subliniată preocuparea legiuitorului față de incriminarea activității de cămătărie, concretizată în inițiativa legislativă a colegilor deputați democrat-liberali, la care am aderat din convingerea fermă că activitatea de camătă trebuie pe deplin interzisă prin legea penală. Doar prin prevederea faptei în legea penală, drepturile și libertățile persoanei, valorile vieții sociale vor fi ocrotite și garantate. Propunerea legislativă se află încă în dezbaterea Senatului României, dar Camera Deputaților este cameră decizională, iar votul nostru, stimați colegi parlamentari, trebuie să fie un vot al responsabilității pentru împiedicarea expansiunii unui fenomen ilegal, cu implicații sociale negative. Pledez însă pentru limitele pedepsei închisorii între 6 luni și 5 ani, în conformitate cu art. 351 din noul Cod penal, iar nu pentru limitele cuprinse în propunerea legislativă, respectiv de la 1 an la 3 ani.

Pervertirea cămătăriei în formele criminalității organizate trebuie să alerteze instituțiile statului competente în materie, care au obligația de a contracara extinderea acestui fenomen, în mod special în comunitățile mici din orașele României, unde presiunea socială și economică își dezlănțuie pe deplin forța, iar cămătarii, deghizați în interlopi, își dispută zonele de influență. De la o formă legală de împrumut, drumul până la cămătărie poate fi uneori foarte scurt, iar împrumutatul devine aservit împrumutătorului.