Eugen Constantin Uricec

„Când concurența neloială compromite reducerea TVA la alimente”

Programul de guvernare 2013–2016 este documentul programatic care obligă actuala guvernare la îndeplinirea tuturor speranțelor pe care milioane de români le-au pus în noi. Asemenea unei adevărate foi de parcurs, punctele din program sunt îndeplinite unul câte unul, în funcție de condițiile economice și sociale și de resursele disponibile. Dacă ar fi să evaluăm timpul scurs de la preluarea guvernării și gradul de realizare a obiectivelor asumate, putem afirma fără niciun risc că suntem în grafic și chiar că Programul de guvernare va fi îndeplinit în totalitate până la alegerile din toamna anului 2016.

În urmă cu doar câteva zile, Guvernul și-a făcut bilanțul de guvernare și cred că este important să punem accentul nu doar asupra realizărilor din ultimii trei ani, dar și pe măsurile care urmează să se implementeze în doar câteva săptămâni și care au fost deja adoptate prin acte normative. Dintre acestea, se detașează, ca impact social și economic, reducerea nu cu 1, nu cu 2, ci cu 15% a cotei TVA pentru produsele alimentare. Nu o să mă refer la criticile fără fundament venite din partea opoziției și care spun că măsura e bună doar dacă o implementează ei! Nu o să le amintesc că unii dintre ei au dus TVA de la 19% la 24% în plină criză economică și nu o să le mai spun că Guvernul a luat toate măsurile economice necesare pentru ca această măsură fiscală să ajungă direct în buzunarele românilor și în puterea de cumpărare a cetățenilor. Nu o să intru în jocul absurd al celor care spun că măsura nu a fost pregătită, ci o să le arăt doar succesul pe care l-a avut reducerea TVA la pâine. Ceea ce mă îngrijorează în mod real este comportamentul pe care unele rețele de retail din România l-au adoptat încă din cursul lunii aprilie, majorând gradual, nejustificat și condamnabil, prețul la majoritatea prețurilor pentru alimentele care sunt vizate de relaxarea fiscală. Sunt de acord cu premierul Victor Ponta că nici Guvernul și nici Parlamentul nu fixează prețurile în piață. Cu toate acestea, nu mi-aș dori ca relaxarea fiscală care urmărește ca cei 15% din TVA să ajungă în buzunarele românilor să nu ajungă în buzunarele și în rotunjirile de profit ale rețelelor de supermarketuri.

Pentru acest motiv, consider că două dintre instituțiile autonome ale statului român trebuie să demonstreze faptic că sunt în mod real funcționale, eficiente și orientate către protejarea intereselor românilor. Mă refer aici la Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor și la Consiliul Concurenței, care vor trebui să demonstreze că au capacitatea de a evita înțelegerile de tip cartel sau alte forme neconcurențiale în piața românească. Mulți vor spune că asemenea anchete sunt stufoase, sinuoase și că, dacă se vor aplica amenzi sau sancțiuni, ele vor fi transferate, prin prețuri, tot către consumatori. Aș spune că este o jumătate de adevăr și că acest lucru s-ar produce dacă entitățile amintite ar acționa fără o strategie deșteaptă în a proteja concurența reală. Chiar mi-aș permite să le furnizez exemple de bună practică din unele state europene, care au găsit modalități eficiente în a combate tentația comercianților de a profita de unele măsuri pentru a-și rotunji profiturile. Este de notorietate cazul Italiei, care în momentul adoptării monedei unice europene a avut parte de astfel de provocări. Cu toate acestea, autoritățile italiene au reușit să preîntâmpine impactul dezastruos asupra prețurilor. Mai mult, chiar cetățenii italieni, în mod individual, s-au adresat instanțelor de judecată și toți aceștia au obținut câștig de cauză și despăgubiri pe măsură. Așadar, o țară nu este neapărat la cheremul unor rețele de comercianți care nu urmăresc decât sporirea profiturilor.