Ben Oni Ardelean

–, când fiecare dintre noi ne-am simțit mândri că suntem reprezentați la cel mai înalt nivel. Onoare este atunci când ai un ministru care știe în profunzime domeniul pe care îl coordonează, care este abil politic, care îți face cinste atunci când se ridică în față și vorbește. Asta înseamnă onoare! Demnitate este să lași omul să decidă atunci când votează, să nu-l îngenunchezi, să-i respecți demnitatea, nu să-l umilești și să-l chemi noaptea la partid să-l prelucrezi, așa cum făcea Securitatea comunistă.

Nu cred că trebuie să mai vorbim despre responsabilitatea prim-ministrului și a miniștrilor propuși, care se va disipa într-o voință pretins colectivă – și o să vedeți lucrul acesta –, dar care are, de fapt, o structură medievală: adevărul va aparține doar suveranului, responsabilitatea – doar vasalului. Acest Guvern nu poate fi altceva decât brațul armat al unui adevăr strâmb și incult, pendulând între utopie și distopie.

M-am gândit să vorbesc despre democrație, însă este lesne de înțeles de ce nu se poate vorbi despre democrație într-un astfel de moment. Democrația înseamnă respect pentru demnitatea umană, pentru libertatea de conștiință, pentru dreptul de exprimare care garantează secretul votului. Și lista aceasta poate continua.

Însă ceea ce am văzut zilele trecute, fețe îngrozite ale parlamentarilor PSD, care erau obligați să-și arate votul, teroarea prin care ați reușit să vă îngenuncheați propriii parlamentari, sunt scene demne de tirania comunistă nord-coreeană.