Dumitru Rujan

„Capacitatea turistică de cazare este sub potențialul stațiunilor românești!”

Grecia, Italia, Spania sau Franța au ajuns în situația de a elabora măsuri și politici pentru a limita sau organiza fluxul uriaș de turiști care ajung anual în zonele turistice din aceste state și care contribuie la produsul intern brut cu cifre impresionante. Numărul turiștilor se ridică la nivelul zecilor de milioane anual, iar veniturile operatorilor economici și ale bugetelor naționale se majorează de la un an la altul. Mai mult decât atât, veniturile uriașe obținute din turism sunt întoarse către operatorii de turism prin investiții, dotări și alte elemente care le dau competitivitate prin prețuri și prin calitate.

Uitându-ne la evoluțiile acestor state europene, care „trăiesc” din turism și din banii aduși de turiști, și

comparându-le cu cele mai recente date prezentate de Institutul Național de Statistică al României, înțelegem de ce în România turismul este încă o parte nesemnificativă a PIB-ului anual, de ce tot mai mulți operatori economici din turism abandonează afacerile și se reprofilează, și de ce românii, când caută un loc pentru petrecerea vacanței, nu găsesc disponibilitate în țară* și se reorientează către un concediu petrecut în străinătate.

Datele INS ne arată că evoluțiile din România sunt pozitive, însă ele sunt concentrate doar în zona litoralului Mării Negre și în cea mai dezvoltată regiune de dezvoltare, București–Ilfov. Cele mai slabe evoluții, determinate de cel mai slab ritm al investițiilor, sunt cele din zona stațiunilor balneare*