Victor Gheorghe Manea

„Cardurile de sănătate – o provocare puternică pentru sistemul nostru sanitar”

Grija pentru sănătatea unei națiuni, concretizată printr-o finanțare suficientă, trebuie să constituie o prioritate constantă a tuturor guvernelor, căci de aici derivă bunăstarea și în celelalte domenii. Din păcate, la noi acesta a reprezentat unul dintre cele mai urgisite domenii, subfinanțarea cronică și lipsa de viziune fiind răspunzătoare pentru consecințele serioase, foarte grave, cu care se confruntă sistemul de sănătate. Dacă ne referim numai și la faptul că rata de vaccinare a intrat pe o curbă periculoasă, cu efecte grave pe termen mediu și lung, putem să avem imaginea de ansamblu a ceea ce înseamnă sistemul sanitar românesc.

Ca și când toate aceste probleme nu erau de ajuns, săptămâna trecută populația s-a confruntat cu o nouă criză: aceea a cardurilor de sănătate.

Obligatorie de la 1 mai, implementarea cardului de sănătate s-a dovedit a fi un nou prilej de poticneli, de cozi nesfârșite – aproape 1.000 de persoane au stat luni la Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București –, de nervi și disperare. Ceea ce a condus la aceste disfuncționalități majore a fost gestionarea defectuoasă a informării atât a medicilor – în cazul multora dintre ei existând și o pregătire precară în ceea ce privește utilizarea cardului –, cât și a asiguraților. De asemenea, frecventa blocare a sistemului a reprezentat un impediment și o frână în validarea cardurilor. Acest peisaj tensionat a fost împănat și cu acuze de o parte și de alta: furnizorii de servicii medicale reclamau faptul că nu există un act normativ pe baza căruia să elibereze, totuși, rețete celor care nu au intrat în posesia cardului, Vasile Ciurchea, șeful CNAS, contracara cu o prevedere din Hotărârea Guvernului nr. 400/2015. N-au lipsit nici situațiile ilare, când aceste carduri erau confundate cu carduri purtătoare de... bani europeni!

Dacă ar fi existat o campanie de informare corectă și constantă, făcută cu profesionalism și responsabilitate, multe din aceste probleme, în mijlocul cărora a fost prins tot pacientul român, care a avut cel mai mult de suferit, nu ar fi existat.

Dacă ministrul sănătății nu ar fi preferat să plece în țările arabe, ci ar fi rămas „pe baricade”, în țară, pentru a se asigura că nu există gripaje majore în implementarea proiectului, poate că nu ar fi fost atâtea sincope.

Pentru toate acestea, cer ministrului sănătății, Nicolae Bănicioiu, să-și asume întreaga responsabilitate politică.