Radu Alexandru Feldman

care, probabil, din raþiuni profund autobiografice, vorbeºte despre copiii de mingi ºi despre domnul Goe cu ”sÒ de la ”sâsâitÒ. Nu vreau sã intru în polemici de acest fel. Preþuiesc prea mult ideea liberalã ca sã o vãd caricaturizatã în acest fel.

Ceea ce aveam sã vã spun, în fond, este cã într-o Europã a tuturor comunicãrilor ºi a tuturor ºtirilor, alaltãieri noaptea, la Chiºinãu, 4 indivizi cu cagule negre au intrat în apartamentul marelui nostru contemporan, marele poet ºi gazetar ºi luptãtor pentru unitatea naþionalã, Nicolae Dabija, l-au bãtut pânã dimineaþa, i-au vandalizat casa, i-au distrus biblioteca ºi nimeni, iatã! pânã astãzi, luni, la ora patru fãrã zece, nu a scris un cuvânt despre Dabija ºi despre drama lui de poet fragil aflat în faþa maºinii de nivelat oase de la marginea imperiului sovietic ºi sovietizant. Ce putem face noi aici, când ºtim cã am ridicat glasul de câteva ori pentru libertatea lui Ilie Ilaºcu ºi a fraþilor sãi ºi aceasta nu a adus, din nefericire, nici un folos cauzei libertãþii celor pentru care strigam inutil la Bucureºti sau la Strasbourg? ªi, totuºi, preluând aceastã zãdãrnicie ºi retrãind-o, trebuie sã spunem ceva, trebuie sã facem ceva.

Poate cã ar fi cazul sã vã reamintesc cine este Nicolae Dabija. Este unul dintre clasicii în viaþã ai poeziei române. Este unul dintre cei care la sfârºitul penultimului deceniu al veacului trecut, împreunã cu Grigore Vieru, cu Dumitru Matcovschi, cu Mihai Cimpoi, cu Leonida Lari ºi cu atâþia alþi intelectuali basarabeni, a ieºit în faþa tancurilor de ocupaþie sovietice ºi, repet, împreunã cu intelectualii poporului sãu ºi cu poporul sãu aflat în penumbra conºtiinþei de sine, a reuºit sã proclame ”DeºteptareaÒ, ca Imn Naþional, sã proclame tricolorul ca steag al þãrii, sã proclame limba românã ca limbã oficialã a provinciei româneºti care se numeºte Republica Moldova.

El, Nicolae Dabija, cel aflat acum în stare de semiinconºtienþã dupã cumplita cãlcare în picioare de sâmbãtã noaptea, repet, sub cnutul tovarãºului Voronin, el, Nicolae Dabija, a scris cele douã versuri geniale, absolut geniale, parcã ale unei pãrþi de þarã cãtre þara-mumã: ”Doru ni-i de dumneavoastrã/Ca unui zid de o fereastrãÒ.

El, Nicolae Dabija, care a fost înjurat în presa de la Bucureºti, spre ruºinea ei, împreunã cu ceilalþi mari scriitori basarabeni, el a avut soarta din totdeauna a marilor intelectuali patrioþi, a fost între tranºee. ªi l-au atacat amândouã tranºeele: ºi tranºeea mincinos radicalã de la Bucureºti, tranºee care s-a radicalizat dupã cãderea regimului monopartit, ºi tranºeea de la Chiºinãu, hrãnitã bine de steaua sângerândã, pentru a ataca pe toþi românofilii.

Ei bine, în aceste momente, de la tribuna Senatului României, eu protestez împotriva regimului de teroare care a început sã se insinueze din nou la Chiºinãu ºi în Basarabia pe adresa intelectualilor patrioþi români! Protestez împotriva indiferenþei autoritãþilor domnului Voronin ajuns la Preºedinþia Republicii Moldova cu fãgãduinþi opuse celor ce se realizeazã în practicã în aceastã clipã!