Culiță Tărâță

Cât de pregătită este România pentru criza alimentară prognozată de specialiști?

Cum se pregătește? Greu de răspuns.

Cum evităm criza alimentară din viitor pe termen mediu? Se poate vorbi oare de o criză alimentară?

Datele raportate recent despre Institutul Național de Statistică (INS) arată că alimentele s-au scumpit în februarie 2011, față de aceeași lună din anul precedent, cu 8,83% – avans nemaiîntâlnit din perioada mai-septembrie 2008. Dar, atenție, în acel an, dinamica salariilor acoperea lejer creșterea prețurilor la alimente și la celelalte produse/servicii din coșul de consum, astfel că românii nu au resimțit scumpirile ca pe o criză. Azi, prețurile cresc galopant, în timp ce salariile scad, ceea ce este cu totul altceva, dar acest lucru nu pare să deranjeze prea multă lume.

Ministrul agriculturii, spre exemplu, se mulțumește să ne spună că România are destulă hrană, că anul agricol 2011 va fi unul bun, iar scumpirea cartofilor este „doar o problemă tehnică”. Dar tocmai scumpirile în raport cu veniturile populației – nu (in)existența hranei – înseamnă criza alimentară, cel puțin în accepțiunea ultimelor analize internaționale. În timp ce în alte țări se iau măsuri extreme pentru contracararea scumpirilor, în baza unor strategii bine puse la punct, la noi, clasa politică rămâne impasibilă, ca și cum n-ar exista destui oameni cu venituri prea mici pentru a înfrunta avansul prețurilor.

Nici comisarul european pentru agricultură, domnul Dacian Cioloș, care s-a aflat recent la București pentru discuții cu oficialii români, nu părea mai îngrijorat.

În ceea ce privește creșterea prețului produselor agroalimentare, comisarul european a spus că este vorba despre un fenomen care se manifestă global și care are două aspecte: unul structural, legat de raportul dintre cerere și ofertă, iar celalalt ține de volatilitate. Cioloș a mai afirmat că UE nu riscă să se confrunte cu o criză alimentară. „La nivel european, nu stăm atât de prost cu stocurile și nu se pune problema unei crize alimentare în UE din cauza lipsei aprovizionării piețelor. Sigur că stocurile acestea se vând, se reconstituie prin cumpărare, dar UE are totuși un potențial de producție real care este realizabil, deci lucrurile nu stau foarte prost sau nu avem motive de îngrijorare legate de producția la care ne așteptăm”, a spus el.

Pe de altă parte, sunt semne evidente că ne vom confrunta curând și cu o criză alimentară. Din cele 9 milioane de hectare cultivabile ale României, numai 4,5 sunt exploatate în sisteme agricole moderate, ne arată o statistică a Ministerului Agriculturii. Cealaltă jumătate este aproape abandonată. Fiecare hectar ar putea produce trei tone de grâu, adică peste 10 milioane tone grâu în total. Dacă înmulțim cu 250 euro, cât este în prezent tona de grâu, ar ieși o sumă suficient de mare, care ne-ar salva de a încheia contracte dezavantajoase. Dar preferăm să importăm circa 50% din produsele agroalimentare, plătind cu valută obținută din vânzarea unor obiective economice ori din împrumuturi.